ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4387/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221 din 18

februarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul N.A.N.C., în

temeiul dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul a fost obligat să plătească 600.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de

200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme

de Justiție, contestatorul N.A.N.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de

11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea unei tentative la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 –

art. 176 lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a unei

tentative la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art.

211 alin. (2) lit. a), b, c), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen.

Instanța de fond a constatat că

motivele invocate de contestator privind nulitatea absolută a deciziei penale

nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție și a mandatului de

executare a pedepsei închisorii nr. 816 din 24 octombrie 2003 al Tribunalului

București, greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina sa și

nerespectarea dispozițiilor de procedură penală cu ocazia judecării recursului

nu constituie motive de contestație la executare.

Condamnatul a invocat ca temei al

contestației la executare dispozițiile art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen.

Instanța de fond a constatat că în

cauză nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau

vreo împiedicare la executare, de asemenea, s-a constatat că în cauză nu este

aplicabilă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere

ori de micșorare a pedepsei și nici nu s-a ivit vreun incident în cursul

executării.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 271 din 19 aprilie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul N.A.N.C. și a dispus obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei,

onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul condamnat solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și admiterea contestației la executare, invocându-se

nulitatea deciziei penale nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de

Justiție.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Instanțele de judecată au analizat

motivele invocate de condamnatul N.A.N.C. prin contestația la executare

formulată în temeiul art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen. și au constatat în

mod temeinic și legal că acestea nu se circumscriu dispozițiilor textului de

lege invocat.

Criticile formulate de condamnat cu

privire la decizia nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție

prin care i s-a majorat pedeapsa rezultantă de la 9 la 11 ani închisoare,

critici referitoare la situația de fapt reținută, încadrările juridice date

faptelor, reindividualizarea pedepsei aplicate și pe care acesta le apreciază

ca temeiuri de constatare a nulității hotărârii judecătorești și a mandatului

de executare a pedepsei închisorii nu constituie nelămuriri sau motive de

împiedicare a executării și nici cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul

condamnatului N.A.N.C. urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.A.N.C. împotriva deciziei penale nr. 271 din 19

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2004.