ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4387/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221 din 18 februarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul N.A.N.C., în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat să plătească 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, contestatorul N.A.N.C.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a unei tentative la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b, c), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Instanța de fond a constatat că motivele invocate de contestator privind nulitatea absolută a deciziei penale nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 816 din 24 octombrie 2003 al Tribunalului București, greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina sa și nerespectarea dispozițiilor de procedură penală cu ocazia judecării recursului nu constituie motive de contestație la executare. Condamnatul a invocat ca temei al contestației la executare dispozițiile art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen. Instanța de fond a constatat că în cauză nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, de asemenea, s-a constatat că în cauză nu este aplicabilă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și nici nu s-a ivit vreun incident în cursul executării.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 271 din 19 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.A.N.C. și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul condamnat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și admiterea contestației la executare, invocându-se nulitatea deciziei penale nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Instanțele de judecată au analizat motivele invocate de condamnatul N.A.N.C. prin contestația la executare formulată în temeiul art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen. și au constatat în mod temeinic și legal că acestea nu se circumscriu dispozițiilor textului de lege invocat. Criticile formulate de condamnat cu privire la decizia nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție prin care i s-a majorat pedeapsa rezultantă de la 9 la 11 ani închisoare, critici referitoare la situația de fapt reținută, încadrările juridice date faptelor, reindividualizarea pedepsei aplicate și pe care acesta le apreciază ca temeiuri de constatare a nulității hotărârii judecătorești și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nu constituie nelămuriri sau motive de împiedicare a executării și nici cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul condamnatului N.A.N.C. urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.A.N.C. împotriva deciziei penale nr. 271 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.