ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5788/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin sentința

penală nr. 60 din 12 iunie 2003 a condamnat pe inculpatul S.S. la 6 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., l-a mai condamnat la

3 ani închisoare și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat la 5

pedepse de câte 3 ani închisoare pentru 5 infracțiuni, prevăzute de art. 239 alin.

(1) și (3) C. pen.

În baza art. 36 din Decretul nr. 328/1966

inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a computat prevenția de la 17 septembrie 2002, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat o sabie și o furcă.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat și către părțile vătămate I.I., I.A. și N.F.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că la 31 decembrie 2001, inculpatul S.S. a condus în Oltenița pe

drumuri publice, fără permis autoturismul său.

În aceeași zi a lovit cu o sabie pe

partea vătămată I.I., lovitura fiind îndreptată spre capul acestuia. Partea vătămată

și-a salvat viața făcând un pas înapoi și apărându-se cu mâna dreaptă.

S-a mai reținut că inculpatul

împreună cu soția a pătruns în mod repetat, fără drept în locuința părților

vătămate I.I., N.F. și I.A. înarmați cu o sabie și respectiv o furcă și a spart

geamurile și ușile acestor imobile, tulburând grav ordinea și liniștea publică.

La 8 ianuarie 2002 inculpatul și

soția lui au înjurat și calomniat 5 polițiști însărcinați să le efectueze

percheziție domiciliară, autorizată de procuror.

Prin decizia penală nr. 582/ A din 2

octombrie 2003 Curtea de Apel București a admis apelurile Parchetului de pe

lângă Tribunalul Călărași și ale inculpaților S.S. și S.E., a desființat în

parte sentința penală nr. 60 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Călărași, a

descontopit pedepsele și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat

grațiate pedepsele de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin.

(2) C. pen. și un an închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966.

Recontopind pedepsele rămase de

executat s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a computat prevenția din durata

pedepsei și s-au menținut celelalte dispoziții.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul S.S., care a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la

omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în

infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 180 C. pen., motiv

de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul a mai criticat hotărârile

pronunțate pentru pedeapsa aplicată, pe care o consideră prea severă, motiv de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Este adevărat că partea vătămată I.I.

a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile

îngrijiri medicale ca urmare a loviturii de sabie aplicată de inculpat, ceea ce

ar putea reprezenta urmarea imediată a infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen.

Ceea ce dovedește însă în mod

esențial infracțiunile de lovire și de tentativă la omor, este intenția cu care

acționează făptuitorul și nu neapărat gravitatea rezultatului efectiv produs.

Astfel, în infracțiunile de lovire,

făptuitorul acționează cu intenția de a vătăma integritatea corporală sau

sănătatea părții vătămate în timp ce infracțiunea de tentativă la omor

acționează cu voința de a suprima viața victimei, prevăzând, urmărind sau

acceptând acest rezultat, care nu se produce independent de voința

făptuitorului.

Cât privește intenția cu care

acționează făptuitorul în astfel de cazuri, aceasta poate fi identificată din

materialitatea faptelor.

Astfel, în cauză, este evident că

inculpatul a acționat cu voința de a suprima viața victimei, având în vedere că

a folosit o sabie ninja, armă aptă pentru ucidere. Lovitura a fost îndreptată

spre capul victimei, ceea ce face indubitabilă intenția inculpatului de a omorî

partea vătămată ținând seama și de intensitatea loviturii relevată de

constatările leziunilor de pe cap și braț, arătate în actul medico-legal.

Urmarea mai gravă, decesul victimei

nu s-a produs din cauza faptului că partea vătămată s-a ferit din calea

loviturii pe care de altfel a parat-o cu brațele, împrejurări independente de

voința inculpatului.

Așa fiind, instanțele în mod corect

au reținut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la infracțiunea de omor

și nu loviri sau alte violențe.

Cât privește pedeapsa aplicată de

numai 6 ani închisoare, aceasta se află la limita inferioară prevăzută de lege.

Față de multitudinea infracțiunilor

continuate comise de inculpat, infracțiuni aflate și în concurs, ceea ce

subliniază pericolul deosebit al faptelor și făptuitorului, având în vedere și

lipsa unor împrejurări de natură să-i atenueze răspunderea penală, a reducerii

și mai accentuată a pedepsei, ar fi nelegală și în contradicție cu scopul

pedepsei astfel cum acesta este definit la art. 52 C. pen.

Prin urmare, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

Se va computa din pedeapsă durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.S., împotriva deciziei penale nr. 582 din 2 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul

arestării preventive de la 27 septembrie 2002, la 10 decembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie 2003.