ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4459/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4459/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Călărași,

prin sentința penală nr. 77 din 17 iulie 2003, a respins cererea formulată de

inculpatul V.G.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de

inculpatul V.V.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de

inculpatul V.G.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art.

181 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.G.I., din

infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175

lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art.

74 – art. 76 C. pen. și în baza acestor din urmă texte de lege, l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a

dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 238 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 190 din 9 mai 2002 a Judecătoriei Călărași, a contopit

acest rest de pedeapsă, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată în prezenta

cauză, inculpatul V.G.I. având de executat, conform art. 33 – art. 34 C. pen.,

pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului, a computat, în baza art. 88 C. pen., perioada reținerii și

arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la zi și a prelungit arestarea

preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 30 iulie 2003 la

28 august 2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul V.V.I., din

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73

lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen. și, în baza acestor din urmă texte de

lege, a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului V.V.I., a computat, în baza art. 88 C. pen., perioada reținerii și

arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi și a prelungit arestarea

preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 19 iulie 2003 la

17 august 2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul V.G.V., din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art.

20 și la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a),

art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen. și, în baza acestor din urmă texte

de lege, a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului V.G.V., a computat, în baza art. 88 C. pen., perioada reținerii și

arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi și a prelungit arestarea

preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 19 iulie 2003 la

17 august 2003.

A luat act că partea vătămată C.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A admis cererea de despăgubiri

civile formulată de partea civilă Spitalul Județean Călărași și a obligat pe

inculpații V.G.I., V.V.I. și V.G.V., în solidar, la plata către aceasta a sumei

de 2.705.368 lei (reprezentând 1/2 din suma de 5.410.736 lei, solicitată de

partea civilă, ca urmare a aplicării art. 73 lit. b) C. pen.), cu titlu de

despăgubiri civile, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei, până

la achitarea integrală a debitului.

Inculpații au fost obligați,

fiecare, la plata sumei de câte 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care onorariile în sumă de câte 900.000 lei, cuvenite pentru

apărarea din oficiu a inculpaților, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că la data de 30 martie 2003, în loc public și cu intenția

de a-i suprima viața, inculpații au lovit cu o bâtă și picioarele și au

înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată C.C., provocându-i leziuni ce i-au

pus viața în pericol și au necesitat intervenția chirurgicală de urgență pentru

a înlătura pericolul vital.

În aceleași împrejurări inculpatul

V.G.I. a purtat fără drept un cuțit, în condiții ce au pus în pericol viața

victimei.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații V.G.V.,

V.V.I. și V.G.I.

În apelul parchetului hotărârea

instanței de fond a fost criticată pentru greșita schimbare a încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpatul V.G.I., într-o singură infracțiune

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., înlăturând incidența art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținând în mod greșit că portul de cuțit este o

circumstanță a tentativei de omor; pentru greșita reținere în favoarea celor

trei inculpați a circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76

C. pen. și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpații, în apelul lor, au

criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepselor

aplicate, solicitând reducerea acestora, dând eficiență mai mare

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 484 din 29 august 2003 a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința

penală nr. 77 din 17 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași și pe fond:

174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul V.G.I. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 din același cod.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75

lit. a) C. pen., în art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora

l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.

71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă neexecutat de 238 zile

din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/2002 a

Judecătoriei Călărași, rest care se contopește cu pedeapsa rezultantă, în final

inculpatul execută 8 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform

art. 65 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 1

aprilie 2003, la 29 august 2003 și a prelungit arestarea preventivă a

inculpatului pentru 30 de zile, de la data de 29 august 2003, la 27 septembrie

2003.

174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul V.V.I. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

conform art. 65 din același cod.

A menținut starea de arest a

inculpatului, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 mai 2003, la

29 august 2003 și a prelungit arestarea preventivă a acestui inculpat pentru 30

de zile, de la 18 martie 2003, la 16 septembrie 2003.

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul V.G.V., din art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., în art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i),

cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 – art. 76 C. pen., texte de lege în baza

cărora a condamnat pe inculpat la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 mai 2003, la

29 august 2003 și a prelungit arestarea preventivă a acestui inculpat pentru 30

de zile, de la 18 august 2003, la 16 septembrie 2003.

A obligat pe inculpați, în solidar,

la plata despăgubirilor civile către Spitalul Județean Călărași, în sumă de

5.410.736 lei plus dobânda legală până la plata sumei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

declarațiilor de apel ale inculpaților V.V.I. și V.G.V.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a reținut că instanța fondului, în mod greșit a

schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.G.I. într-o

singură infracțiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., apreciind că portul de cuțit intră sub incidența prevederilor art.

1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată, ca infracțiune de sine

stătătoare și se află în concurs real cu prima infracțiune, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Instanța de control judiciar a mai

apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut circumstanța legală

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpaților,

întrucât din probe nu rezultă că aceștia au săvârșit infracțiunea sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din

partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității, mai ales că, în prima fază a conflictului, inculpații V.V.I. și

V.G.V. nu s-au aflat la fața locului și deci, nici nu aveau cum să fie

tulburați de victimă.

De asemenea, instanța de apel a

apreciat că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpaților V.G.I. și

V.V.I. circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în

concurs cu agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) din același cod, având în

vedere că pe parcursul procesului penal, cei doi inculpați au avut o poziție

oscilantă, nesinceră, iar din cazierul judiciar al acestora rezultă că au mai

fost condamnați pentru infracțiuni de violență.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpatul V.G.V.

În recursul parchetului, soluția

instanței de control judiciar a fost criticată pentru:

- omisiunea instanței de a se

pronunța cu privire la apelul inculpatului V.G.I. (motiv de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.);

- nelegalitatea pedepsei aplicate

inculpatului V.G.V., întrucât instanța a stabilit o pedeapsă în alte limite

decât cele prevăzute de lege (motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 teza a II-a C. proc. pen.);

- greșita reținere a circumstanțelor

atenuante în cazul inculpatului V.G.V. (motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 teza I-a C. proc. pen.).

Inculpatul V.G.V. nu și-a motivat

recursul, iar la termenul din 14 octombrie 2003, în ședința publică de judecată

a declarat că înțelege să-și retragă recursul.

Recursul parchetului este fondat,

numai în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., urmând a fi admis ca atare.

se constată că împotriva sentinței penale a primei instanțe au declarat apel

atât parchetul, cât și inculpații V.G.I., V.V.I. și V.G.V.

Deși, instanța de control judiciar a

luat act în încheierea de ședință din data de 25 august 2003, când au avut loc

dezbaterile asupra apelurilor promovate în cauză, că inculpatul V.G.I. a

solicitat în apelul său schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 C.

pen. și să se redozeze pedeapsa, în sensul micșorării acesteia, prin lărgirea

efectelor circumstanțelor atenuante aplicate de prima instanță, motive pe care

apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat S.M., le-a susținut

oral, instanța de apel, prin decizia atacată a omis să se pronunțe cu privire

la apelul declarat în cauză de acest inculpat.

de parchet referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului V.G.V.,

se constată că este nefondată.

Instanța a reținut în sarcina

acestui inculpat și l-a condamnat pentru complicitate la tentativa infracțiunii

de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Cum pedeapsa prevăzută în art. 175

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat este de la 15 la 25

de ani închisoare, potrivit art. 21 alin. (2) din același cod, tentativa se

pedepsește cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

Conform art. 76 lit. b) C. pen.,

dacă se constată că există circumstanțe atenuante, când minimul special al

pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa poate fi coborâtă sub

minimul special, dar nu mai jos de un an și prin urmare, pedeapsa aplicată în

cauză inculpatului, se situează în limitele legale.

greșita reținere în favoarea inculpatului V.G.V. a circumstanțelor atenuante,

nu este fondată.

Potrivit art. 74 C. pen., pot fi

circumstanțe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de

săvârșirea infracțiunii și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii rezultând

din comportarea sinceră, în cursul procesului penal.

În cauza de față, se constată că

instanțele au acordat importanța cuvenită împrejurării că inculpatul V.G.V.

este infractor primar, că și-a recunoscut contribuția la fapta săvârșită de

ceilalți doi infractori, astfel că reținerea circumstanțelor atenuante în

favoarea sa este pe deplin justificată.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție,

constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București numai în ce privește critica referitoare la

omisiunea instanței de control judiciar de a se pronunța asupra apelului

inculpatului V.G.I., va casa decizia atacată și va trimite cauza la Curtea de

Apel București pentru soluționarea apelului declarat de acest inculpat,

împotriva sentinței penale nr. 77 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Călărași.

Va lua act de retragerea recursului

declarat de inculpatul V.G.V. împotriva aceleiași decizii.

Constatând că subzistă temeiurile

care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul

V.G.I., în baza art. 160

d

C. proc. pen., va prelungi această măsură

de la 15 octombrie 2003, până la 13 noiembrie 2003, inclusiv.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent V.G.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul V.G.I. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

484 A din 29 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpații V.G.V. și V.G.I.

Casează decizia atacată numai cu

privire la nesoluționarea apelului declarat de inculpatul V.G.I. și trimite în

acest sens, cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul V.G.V. împotriva aceleiași decizii.

Prelungește măsura arestării

preventive a inculpatului V.G.I. de la 15 octombrie 2003, până la 13 noiembrie

2003, inclusiv.

Obligă pe recurentul inculpat V.G.V.

la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul în sumă de 200.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.G.I. se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.