ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4459/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 77 din 17 iulie 2003, a respins cererea formulată de inculpatul V.G.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. A respins cererea formulată de inculpatul V.V.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de inculpatul V.G.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 181 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.G.I., din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen.

și în baza acestor din urmă texte de lege, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 238 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 190 din 9 mai 2002 a Judecătoriei Călărași, a contopit acest rest de pedeapsă, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul V.G.I. având de executat, conform art. 33 – art. 34 C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului, a computat, în baza art. 88 C. pen., perioada reținerii și arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la zi și a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 30 iulie 2003 la 28 august 2003. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul V.V.I., din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen. și, în baza acestor din urmă texte de lege, a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului V.V.I., a computat, în baza art. 88 C. pen., perioada reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi și a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 19 iulie 2003 la 17 august 2003. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul V.G.V., din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 și la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen.

și, în baza acestor din urmă texte de lege, a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de un an închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului V.G.V., a computat, în baza art. 88 C. pen., perioada reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi și a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 19 iulie 2003 la 17 august 2003. A luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean Călărași și a obligat pe inculpații V.G.I., V.V.I. și V.G.V., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 2.705.368 lei (reprezentând 1/2 din suma de 5.410.736 lei, solicitată de partea civilă, ca urmare a aplicării art. 73 lit. b) C. pen.), cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului.

Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata sumei de câte 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariile în sumă de câte 900.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 30 martie 2003, în loc public și cu intenția de a-i suprima viața, inculpații au lovit cu o bâtă și picioarele și au înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată C.C., provocându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol și au necesitat intervenția chirurgicală de urgență pentru a înlătura pericolul vital. În aceleași împrejurări inculpatul V.G.I. a purtat fără drept un cuțit, în condiții ce au pus în pericol viața victimei.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații V.G.V., V.V.I. și V.G.I. În apelul parchetului hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul V.G.I., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., înlăturând incidența art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținând în mod greșit că portul de cuțit este o circumstanță a tentativei de omor; pentru greșita reținere în favoarea celor trei inculpați a circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților. Inculpații, în apelul lor, au criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora, dând eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 484 din 29 august 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința penală nr. 77 din 17 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași și pe fond: 1. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.I.

la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 din același cod. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., în art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă neexecutat de 238 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/2002 a Judecătoriei Călărași, rest care se contopește cu pedeapsa rezultantă, în final inculpatul execută 8 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 1 aprilie 2003, la 29 august 2003 și a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile, de la data de 29 august 2003, la 27 septembrie 2003. 2. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.V.I.

la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 din același cod. A menținut starea de arest a inculpatului, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 mai 2003, la 29 august 2003 și a prelungit arestarea preventivă a acestui inculpat pentru 30 de zile, de la 18 martie 2003, la 16 septembrie 2003. 3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul V.G.V., din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 – art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 mai 2003, la 29 august 2003 și a prelungit arestarea preventivă a acestui inculpat pentru 30 de zile, de la 18 august 2003, la 16 septembrie 2003. A obligat pe inculpați, în solidar, la plata despăgubirilor civile către Spitalul Județean Călărași, în sumă de 5.410.736 lei plus dobânda legală până la plata sumei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. 4. A luat act de retragerile declarațiilor de apel ale inculpaților V.V.I. și V.G.V. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că instanța fondului, în mod greșit a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.G.I.

într-o singură infracțiune prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., apreciind că portul de cuțit intră sub incidența prevederilor art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată, ca infracțiune de sine stătătoare și se află în concurs real cu prima infracțiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Instanța de control judiciar a mai apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut circumstanța legală atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpaților, întrucât din probe nu rezultă că aceștia au săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității, mai ales că, în prima fază a conflictului, inculpații V.V.I.

și V.G.V. nu s-au aflat la fața locului și deci, nici nu aveau cum să fie tulburați de victimă. De asemenea, instanța de apel a apreciat că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpaților V.G.I. și V.V.I. circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în concurs cu agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) din același cod, având în vedere că pe parcursul procesului penal, cei doi inculpați au avut o poziție oscilantă, nesinceră, iar din cazierul judiciar al acestora rezultă că au mai fost condamnați pentru infracțiuni de violență. În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul V.G.V. În recursul parchetului, soluția instanței de control judiciar a fost criticată pentru: - omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la apelul inculpatului V.G.I.

(motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.); - nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului V.G.V., întrucât instanța a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege (motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza a II-a C. proc. pen.); - greșita reținere a circumstanțelor atenuante în cazul inculpatului V.G.V. (motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza I-a C. proc. pen.). Inculpatul V.G.V. nu și-a motivat recursul, iar la termenul din 14 octombrie 2003, în ședința publică de judecată a declarat că înțelege să-și retragă recursul. Recursul parchetului este fondat, numai în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen., urmând a fi admis ca atare. 1. Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva sentinței penale a primei instanțe au declarat apel atât parchetul, cât și inculpații V.G.I., V.V.I. și V.G.V. Deși, instanța de control judiciar a luat act în încheierea de ședință din data de 25 august 2003, când au avut loc dezbaterile asupra apelurilor promovate în cauză, că inculpatul V.G.I. a solicitat în apelul său schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 C. pen. și să se redozeze pedeapsa, în sensul micșorării acesteia, prin lărgirea efectelor circumstanțelor atenuante aplicate de prima instanță, motive pe care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat S.M., le-a susținut oral, instanța de apel, prin decizia atacată a omis să se pronunțe cu privire la apelul declarat în cauză de acest inculpat.

2. În ce privește critica formulată de parchet referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului V.G.V., se constată că este nefondată. Instanța a reținut în sarcina acestui inculpat și l-a condamnat pentru complicitate la tentativa infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Cum pedeapsa prevăzută în art. 175 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat este de la 15 la 25 de ani închisoare, potrivit art. 21 alin. (2) din același cod, tentativa se pedepsește cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni. Conform art. 76 lit. b) C. pen., dacă se constată că există circumstanțe atenuante, când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special, dar nu mai jos de un an și prin urmare, pedeapsa aplicată în cauză inculpatului, se situează în limitele legale.

3. Nici critica referitoare la greșita reținere în favoarea inculpatului V.G.V. a circumstanțelor atenuante, nu este fondată. Potrivit art. 74 C. pen., pot fi circumstanțe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii rezultând din comportarea sinceră, în cursul procesului penal. În cauza de față, se constată că instanțele au acordat importanța cuvenită împrejurării că inculpatul V.G.V. este infractor primar, că și-a recunoscut contribuția la fapta săvârșită de ceilalți doi infractori, astfel că reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa este pe deplin justificată. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București numai în ce privește critica referitoare la omisiunea instanței de control judiciar de a se pronunța asupra apelului inculpatului V.G.I., va casa decizia atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea apelului declarat de acest inculpat, împotriva sentinței penale nr. 77 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Călărași. Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.G.V. împotriva aceleiași decizii. Constatând că subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul V.G.I., în baza art. 160 d C. proc.

pen., va prelungi această măsură de la 15 octombrie 2003, până la 13 noiembrie 2003, inclusiv. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent V.G.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.G.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 484 A din 29 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații V.G.V. și V.G.I. Casează decizia atacată numai cu privire la nesoluționarea apelului declarat de inculpatul V.G.I. și trimite în acest sens, cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.G.V. împotriva aceleiași decizii. Prelungește măsura arestării preventive a inculpatului V.G.I. de la 15 octombrie 2003, până la 13 noiembrie 2003, inclusiv. Obligă pe recurentul inculpat V.G.V. la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul în sumă de 200.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.G.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.