ÎCCJ, Decizia nr. 279/2004

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 17 iulie 2003, Tribunalul Călărași a condamnat, între alții, pe inculpatul V.G.V.  la 1 an închisoare pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76, toate C. pen.

S-a reținut că, la data de 30 martie 2003, inculpatul V.G.V. a ajutat alte două persoane (condamnate în cauză) să suprime viața părții vătămate C.C. căreia, prin lovire cu corpuri contondente și tăietoare, i-au provocat leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 484/A din 29 august 2003, a admis apelul declarat de procuror și, printre altele, l-a condamnat pe inculpatul V.G.V. la 1 an închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 4459 din 14 octombrie 2003, între altele, a luat act de retragerea de către inculpatul V.G.V. a recursului declarat împotriva acestei din urmă hotărâri.

Împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II C. proc. pen.

S-a susținut că hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea legii, cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., instanțele aplicând inculpatului V.G.V. o pedeapsă cu închisoare în alte limite decât cele prevăzute de lege, sub limita minimă specială, de 2 ani și 6 luni închisoare, prevăzută de textul incriminator.

În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei în limitele arătate.

Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu persoana făptuitorului.

Din dispozițiile art. 72 C. pen. rezultă că, la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiași cod, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Rezultă așadar, în condițiile aplicării concomitente a criteriilor generale de individualizare prevăzute în textul menționat, că individualizarea judiciară a pedepselor este subordonată individualizării legale, cu referire la limitele speciale ale sancțiunilor pentru fiecare infracțiune incriminată, pe care trebuie să o respecte.

Inculpatul V.G.V. a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, rămasă în faza tentativei, la care a participat în calitate de complice.

Conform art. 175 alin. (1) C. pen., omorul calificat se pedepsește cu închisoare de la 15 ani la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 175 alin. (2) C. pen., tentativa la infracțiunea de omor calificat se pedepsește.

În raport cu dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat sunt cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare.

În operațiunea de încadrare juridică a faptei comise, instanța a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, ceea ce are ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare, potrivit distincțiilor prevăzute în art. 76 C. pen.

Însă, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunilor de omor, al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

Ca atare, potrivit textelor legale menționate, pedeapsa aplicată inculpatului V.G.V. putea fi redusă cel mult până la 2 ani și 6 luni închisoare.

Prin urmare, stabilind ca inculpatul menționat a fost condamnat să execute o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta comisă, instanțele au aplicat o pedeapsă „în alte limite decât cele prevăzute de lege”, hotărârile pronunțate fiind supuse cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza II C. proc. pen., corespunzător motivului prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II din același cod, invocat de procurorul general prin recursul în anulare.

În consecință, conform art. 414

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului V.G.V.

Rejudecând cauza, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 20, cu referire la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 din același cod, de la 1 an închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, apreciată ca fiind corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen. și în măsură a realiza scopul și funcțiile pedepsei, prevăzute de art. 52 din același cod.

Drept urmare, Curtea va dispune anularea mandatului și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.

Din pedeapsa aplicată se va deduce perioada executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 77 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Călărași, deciziei penale nr. 484/A din 29 august 2003 a Curții de Apel București și deciziei nr. 4459 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind pe inculpatul V.G.V.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului menționat.

Majorează, de la 1 an închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului V.G.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 – 76 C. pen.

Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Deduce din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare perioada executată de la 20 mai 2003 până la 16 februarie 2004.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului V.G.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 octombrie 2004.