ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4906/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 28

februarie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.V la pedeapsa de

6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani

după executarea pedepsei închisorii (fapta din 15 noiembrie 2002).

În baza art. 39 alin. (1), art. 34

și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu:

-pedeapsa de 7 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Tribunalului Galați, definitivă la

17 aprilie 2001;

-pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 13/2000 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 4

mai 2000;

-pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 659/2000 a Judecătoriei Tecuci,

definitivă la 24 aprilie 2001.

S-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., după executarea pedepsi principale rezultante. S-a aplicat art. 71

și art. 64 C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa

principală rezultantă, durata executată de inculpatul P.V. de la 4 dec. 1998 la

7 ianuarie 1999 și de la 27 martie 2000 la zi, respectiv 28 februarie 2003. A

fost menținută starea de arest a inculpatului.

Au fost anulate mandatele de

executare emise în baza sentinței penale nr. 325/2000 a Tribunalului Galați și

a sentințelor penale nr. 113/2000 și nr. 659/2000 ale Judecătoriei Tecuci. S-au

menținut celelalte dispoziții ale acestor hotărâri.

S-a constatat că partea vătămată

I.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.178.990 lei, plus

dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul Județean Galați, cu titlu

de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscat în folosul statului un cuțit confecționat artizanal cu lungimea

de 19 cm, de la inculpat, cuțit aflat la Camera de Corpuri Delicte a

Tribunalului Galați.

Instanța a reținut că inculpatul și

partea vătămată erau deținuți în Penitenciarul Galați, fiind în executarea unor

pedepse, ambii urmând cursurile speciale din incinta penitenciarului, fiind în

clasa a VII-a. O perioadă cei doi au locuit în aceeași celulă și de mai multe

ori s-au certat.

La data de 15 noiembrie 2002, în

timp ce se aflau în pauza cursurilor școlare, inculpatul a lovit partea

vătămată cu un cuțit confecționat artizanal, de două ori în zona spatelui.

Loviturile au fost grave și au pus în pericol viața părții vătămate, necesitând

pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale în spital.

Prin decizia penală nr. 459 din 27

august 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați și de inculpat împotriva sentinței menționate, pe

care a desființat-o în parte în privința laturii penale și rejudecând a

descontopit toate pedepsele rezultante aplicate prin sentința apelată, precum

și pe cele aplicate prin hotărârile definitive indicate în sentință. Constatând

că infracțiunile reținute prin sentința penală nr. 325 din 3 noiembrie 2000 a

Tribunalului Galați și cele prevăzute în sentința penală nr. 113 din 17

februarie 2000 a Judecătoriei Tecuci sunt concurente între ele și cu

infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 659 din 21 septembrie 2000 a

Judecătoriei Tecuci, în baza art. 36 alin. (1), art. 34 și art. 35 C. pen., a

dispus contopirea acestora, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare.

Curtea a constatat, că inculpatul a

executat din această pedeapsă perioada cuprinsă între 4 decembrie 1998 și 7

ianuarie 1999 și de la 27 martie 2000 la 14 noiembrie 2002, rămânând un rest

neexecutat din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, de 1559 zile.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen., a

fost contopit restul rămas neexecutat de 1559 zile în pedeapsa de 6 ani

închisoare stabilită prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii prev.

De art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare,

sporită la 7 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 15 noiembrie 2002 la

zi.

A anulat mandatele de executare

emise în baza sentințelor penale nr. 325 din 3 noiembrie 2000 (a Tribunalului

Galați), nr. 113 din 17 februarie 2000 și nr. 659 din 21 septembrie 2000 ale

Judecătoriei Tecuci, dispunându-se emiterea unui nou mandat.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei și deducerea din

pedeapsa rezultantă de 7 ani și 10 luni a perioadei executate începând de la 28

martie 2000 la zi.

Examinând recursul declarat de

inculpat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele argumente:

Instanța de apel a ținut seama, la stabilirea

și aplicarea pedepsei rezultante, de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, având în vedere gradul de

pericol social deosebit al ultimei fapte de tentativă de omor săvârșită de

inculpat, în penitenciar, în timp ce se afla în executarea unor alte pedepse

aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni grave (tâlhării, furturi

calificate, violare de domiciliu), precum și persoana inculpatului (infractor

recidivist), instanța de apel a aplicat o pedeapsă principală corespunzătoare:

6 ani închisoare, sporită la 7 ani și 10 luni închisoare. S-a avut în vedere

perseverența infracțională a inculpatului și gravitatea faptei săvârșite cu

intenția de a suprima viața părții vătămate.

Curtea mai constată, că instanța de

apel a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 36, art. 34 și art. 35

C. pen., referitoare la contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente,

precum și a dispozițiilor art. 39 alin. (2), privitoare la pedeapsa în caz de

recidivă, contopind pedeapsa ce a mai rămas de executat, respectiv restul

neexecutat de 1559 zile închisoare și pedeapsa aplicată în cauză, pentru

infracțiunea săvârșită ulterior.

Susținerea recurentului referitoare

la omisiunea deducerii din pedeapsă a perioadei executate în perioada 28 martie

2000 la zi este nefondată, deoarece, pe de o parte instanța de apel, contopind

pedepsele anterioare concurente, a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada

executată în perioada 28 martie 2000 – 14 noiembrie 2002, stabilind un rest

neexecutat de pedeapsă de 1559 zile închisoare, iar pe de altă parte, perioada

de detenție de la 15 noiembrie 2002 la zi, de asemenea a fost dedusă din

pedeapsă, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) și art. 88 C. pen.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce detenția de la 15 noiembrie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 459/A din 27 august 2003

a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

arestării preventive de la 15 noiembrie 2002 la 31 octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.