ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4906/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108 din 28 februarie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.V la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii (fapta din 15 noiembrie 2002). În baza art. 39 alin. (1), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu: -pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Tribunalului Galați, definitivă la 17 aprilie 2001; -pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 13/2000 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 4 mai 2000; -pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 659/2000 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 24 aprilie 2001. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsi principale rezultante.

S-a aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. A fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă, durata executată de inculpatul P.V. de la 4 dec. 1998 la 7 ianuarie 1999 și de la 27 martie 2000 la zi, respectiv 28 februarie 2003. A fost menținută starea de arest a inculpatului. Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinței penale nr. 325/2000 a Tribunalului Galați și a sentințelor penale nr. 113/2000 și nr. 659/2000 ale Judecătoriei Tecuci. S-au menținut celelalte dispoziții ale acestor hotărâri. S-a constatat că partea vătămată I.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.178.990 lei, plus dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul Județean Galați, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat în folosul statului un cuțit confecționat artizanal cu lungimea de 19 cm, de la inculpat, cuțit aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Galați. Instanța a reținut că inculpatul și partea vătămată erau deținuți în Penitenciarul Galați, fiind în executarea unor pedepse, ambii urmând cursurile speciale din incinta penitenciarului, fiind în clasa a VII-a. O perioadă cei doi au locuit în aceeași celulă și de mai multe ori s-au certat. La data de 15 noiembrie 2002, în timp ce se aflau în pauza cursurilor școlare, inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit confecționat artizanal, de două ori în zona spatelui. Loviturile au fost grave și au pus în pericol viața părții vătămate, necesitând pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale în spital.

Prin decizia penală nr. 459 din 27 august 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpat împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o în parte în privința laturii penale și rejudecând a descontopit toate pedepsele rezultante aplicate prin sentința apelată, precum și pe cele aplicate prin hotărârile definitive indicate în sentință.

Constatând că infracțiunile reținute prin sentința penală nr. 325 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați și cele prevăzute în sentința penală nr. 113 din 17 februarie 2000 a Judecătoriei Tecuci sunt concurente între ele și cu infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 659 din 21 septembrie 2000 a Judecătoriei Tecuci, în baza art. 36 alin. (1), art. 34 și art. 35 C. pen., a dispus contopirea acestora, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare. Curtea a constatat, că inculpatul a executat din această pedeapsă perioada cuprinsă între 4 decembrie 1998 și 7 ianuarie 1999 și de la 27 martie 2000 la 14 noiembrie 2002, rămânând un rest neexecutat din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, de 1559 zile.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul rămas neexecutat de 1559 zile în pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii prev. De art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 15 noiembrie 2002 la zi. A anulat mandatele de executare emise în baza sentințelor penale nr. 325 din 3 noiembrie 2000 (a Tribunalului Galați), nr. 113 din 17 februarie 2000 și nr. 659 din 21 septembrie 2000 ale Judecătoriei Tecuci, dispunându-se emiterea unui nou mandat.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei și deducerea din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 10 luni a perioadei executate începând de la 28 martie 2000 la zi. Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele argumente: Instanța de apel a ținut seama, la stabilirea și aplicarea pedepsei rezultante, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, având în vedere gradul de pericol social deosebit al ultimei fapte de tentativă de omor săvârșită de inculpat, în penitenciar, în timp ce se afla în executarea unor alte pedepse aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni grave (tâlhării, furturi calificate, violare de domiciliu), precum și persoana inculpatului (infractor recidivist), instanța de apel a aplicat o pedeapsă principală corespunzătoare: 6 ani închisoare, sporită la 7 ani și 10 luni închisoare.

S-a avut în vedere perseverența infracțională a inculpatului și gravitatea faptei săvârșite cu intenția de a suprima viața părții vătămate. Curtea mai constată, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 36, art. 34 și art. 35 C. pen., referitoare la contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, precum și a dispozițiilor art. 39 alin. (2), privitoare la pedeapsa în caz de recidivă, contopind pedeapsa ce a mai rămas de executat, respectiv restul neexecutat de 1559 zile închisoare și pedeapsa aplicată în cauză, pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Susținerea recurentului referitoare la omisiunea deducerii din pedeapsă a perioadei executate în perioada 28 martie 2000 la zi este nefondată, deoarece, pe de o parte instanța de apel, contopind pedepsele anterioare concurente, a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată în perioada 28 martie 2000 – 14 noiembrie 2002, stabilind un rest neexecutat de pedeapsă de 1559 zile închisoare, iar pe de altă parte, perioada de detenție de la 15 noiembrie 2002 la zi, de asemenea a fost dedusă din pedeapsă, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) și art. 88 C. pen. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce detenția de la 15 noiembrie 2002 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 459/A din 27 august 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2002 la 31 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.