ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 15 martie

2002 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost condamnat inculpatul C.F. la:

- 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei;

- 6 (șase) luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani și 4 luni închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.

Pe durata și în condițiile art. 71

C. pen., s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 C. pen., privind

pedeapsa accesorie.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive de la 2 aprilie

2001, la zi, respectiv 15 martie 2002.

Prin aceeași sentință, inculpatul

V.Z. a fost condamnat la o amendă penală de 2.000.000 lei pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180

alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a

menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 254 zile închisoare

din pedeapsa de un an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 568/1996 a Judecătoriei Tecuci.

A atras atenția acestui inculpat

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., în referire la art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.F.

să plătească părții civile C.M. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune

morale.

A respins ca nefondate pretențiile

civile formulate de partea vătămată F.I. împotriva inculpatului C.F.

A respins ca nefondate pretențiile

civile formulate de partea vătămată C.M. împotriva inculpatului V.Z.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978 a obligat pe inculpatul C.F. să plătească părții civile Spitalul

Județean Galați suma de 4.026.989 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu

dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la

achitarea integrală a debitului.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpatul C.F. la plata sumei de 3.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul V.Z. la plata sumei de

800.000 lei cu același titlu către stat.

Suma de 550.000 lei reprezentând

onorariul apărător oficiu pentru inculpatul C.F. la urmărirea penală și

judecată, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către

Baroul Galați.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 12 noiembrie 2000, cei

doi inculpați, F.C., P.I., C.G. și partea vătămată C.M. s-au întâlnit la un bar

din satul Negrilești, județul Galați, unde a avut loc un mic incident și după

scurt timp, s-au despărțit.

Inculpații și martorul P.I. au

plecat la locuința inculpatului V.Z. de unde s-au înarmat cu bâte și o rangă și

au ieșit în întâmpinarea părții vătămate C.M. precum și a numiților F.C. și

C.G. pentru a se răzbuna pe aceștia, urmare incidentului ce avusese loc în bar.

În apropierea locuinței inculpatului

V.Z. pe șosea a venit și F.M.

Dându-și seama că inculpații și

P.I., iar încercau să-i bată, frații F.C. și F.M. au fugit spre casă, iar

partea vătămată C.M. a fugit spre stadion, dar a fost ajuns de inculpați.

Inculpatul V.Z. i-a aplicat părții

vătămate C.M. o lovitură cu ranga în spate.

Apoi, inculpatul C.F. i-a aplicat

aceleiași părți vătămate care era căzută în genunchi o lovitură cu bâta în cap.

Urmare acestei lovituri, partea

vătămată a căzut la pământ plin de sânge.

În ajutorul părții vătămate C.M. au

ieșit la șosea tatăl acesteia (C.I.) și martorii C.T. și C.L.

De asemenea, au ieșit pe șosea și

partea vătămată F.I., în ajutorul fiilor săi (F.C. și F.M.).

Inculpatul C.F. a lovit-o cu o bâtă

în cap și pe partea vătămată F.I., apoi împreună cu martorul P.I. și inculpatul

V.Z. s-au retras în locuința acestuia.

Întrucât în urma loviturilor părțile

vătămate C.M. și F.I. erau într-o stare gravă, C.I., F.M. și F.C. au intrat în

curtea inculpatului V.Z. pentru a-l prinde și bate.

Pentru a nu fi prinși, cei doi

inculpați și martorul P.I. au fugit prin grădină trecând apa râului Bârlad și

astfel au scăpat.

Partea vătămată C.M. a fost

internată la Spitalul Județean Galați, unde în urma examinării medico-legale

s-a concluzionat că leziunile cauzate de inculpatul C.F., au necesitat pentru

vindecare 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, iar după intervenția

chirurgicală, a rămas cu lipsă de substanță osoasă craniană, ceea ce constituie

infirmitate fizică permanentă.

Partea vătămată F.I. a fost

internată la Spitalul Județean Galați, secția Neurochirurgie cu diagnosticul

plagă occipitală dreaptă și leziunile ce i-au fost cauzate, au necesitat pentru

vindecare 6 – 7 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații C.F. și

V.Z.

Prin apelul declarat, parchetul a

criticat soluția pronunțată ca netemeinică în raport de inculpatul C.F.,

întrucât din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă, că acesta, se află în

stare de recidivă postexecutorie, iar aplicarea unei pedepse cu 4 luni

închisoare, peste minimul special pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și

alte violențe, este nejustificat de blândă, fiind încălcate în mod flagrant

dispozițiile art. 72 C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

V.Z., parchetul a criticat sentința ca nelegală întrucât acest inculpat a comis

infracțiunea de lovire și alte violențe în stare de recidivă postexecutorie

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Dezvoltând acest motiv de apel, a

învederat că prin sentința penală nr. 508 din 15 iulie 1996 a Judecătoriei

Tecuci, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen., pedeapsă executată în

perioada 8 ianuarie 1997 – 27 iulie 1997, liberându-se condiționat cu un rest

de 254 zile.

Inculpatul a comis infracțiunea de

lovire la 12 noiembrie 2000 și pe cale de consecință trebuia să rețină

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Față de cele expuse, în temeiul art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună conform cu cele

menționate.

Inculpații C.F. și V.Z. au criticat

hotărârea, întrucât, consideră că nu se fac vinovați de comiterea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel Galați prin decizia penală

nr. 498 din 24 septembrie 2002 a admis apelul declarat de parchet numai cu

privire la inculpatul V.Z.

A desființat în parte sentința

atacată și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., și l-a condamnat pe inculpatul V.Z. la 5 luni

închisoare.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 61 alin. (2) C. pen. și art. 63

1

C. pen.

Au fost respinse ca nefondate

apelurile declarate de inculpați.

A reținut instanța de apel că,

instanța de fond pe baza unei analize juste și complete a probatoriilor

administrate, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

dând totodată faptelor comise încadrarea juridică în concordanță cu textele

incidente.

Din declarațiile martorilor C.G.,

F.C., F.M. și P.I., procesele verbale de confruntare, actele medicale și

declarațiile părților vătămate, rezultă fără putință de tăgadă vinovăția celor

doi inculpați.

În mod corect prima instanță a

înlăturat ca nesincere declarațiile inculpaților date în faza de judecată,

apreciind că nu conferă aprioric un mai mare credit față de cele date organelor

de urmărire penală.

Pedepsele aplicate inculpatului C.F.

de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și de 5 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ca și pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni

închisoare, au fost judicios stabilite și în conformitate cu dispozițiile art.

72 C. pen., astfel încât nu se impune majorarea acestora cum a solicitat

parchetul.

Este întemeiată însă critica

parchetului cu privire la nereținerea stării de recidivă postexecutorie

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în sarcina inculpatului V.Z.

Prin sentința penală nr. 508 din 15

iulie 1996 pronunțată de Judecătoria Tecuci, inculpatul V.Z. a fost condamnat

la o pedeapsă de un an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 181 C. pen.

Din această pedeapsă inculpatul s-a

liberat condiționat la data de 27 iulie 1997 cu un rest rămas neexecutat de 254

zile.

Cum inculpatul V.Z. a comis fapta

din prezenta cauză la data de 12 noiembrie 2000 și nici nu a intervenit

reabilitarea judecătorească, greșit prima instanță nu a făcut aplicarea

dispozițiilor referitoare la starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.Z.

Parchetul a criticat decizia numai

cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.F. și a

solicitat majorarea acestora.

Inculpatul V.Z. nu a motivat

recursul.

Examinând recursurile declarate, se

constată următoarele:

Situația de fapt a fost corect

reținută, în cauză, încadrările juridice date faptelor sunt legale iar

vinovăția inculpaților rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

În legătură cu pedepsele aplicate

inculpatului C.F., pericolul social sporit al infracțiunii de tentativă la

omor, consecințele produse părții vătămate, împrejurarea că este recidivist și

a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, impune un tratament

sancționator mai sever.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul parchetului și a majora

pedeapsa pentru tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., pentru inculpatul C.F. conform

dispozitivului prezentei decizii.

Se va deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive.

În legătură cu recursul declarat de

inculpatul V.Z., urmează a constata că este tardiv.

Conform dovezii din dosarul

instanței de apel, dispozitivul deciziei penale nr. 498 din 24 septembrie 2002

i-a fost comunicat inculpatului V.Z. la data de 27 septembrie 2002, de primirea

dovezii de comunicare semnând fratele inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs la data

de 9 octombrie 2002, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de

inculpatul V.Z.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 498

din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpații V.Z. și

C.F.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 115 din 15 martie 2002 a Tribunalului Galați numai cu

privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.F.

Înlătură sporul de două luni

închisoare și dispozițiile art. 34 lit. b) C.pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului C.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., de la 5 ani și 4 luni

închisoare la 7 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C.pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare la care se

adaugă sporul de două luni închisoare, inculpatul C.F., urmând să execute

pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2001 la 18 martie

2003.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul V.Z.

Obligă recurentul inculpat V.Z. să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru avocatul din oficiu

al intimatului inculpat C.F., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.