ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4606/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 3 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 635/P/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului M.G., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 3 martie 2005 până la zi.

Prin aceeași sentință, inculpatul B.I. a fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. proc. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2796 din 1 noiembrie 2002 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare, iar conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată dispusă prin încheierea din 28 mai 2003 a Judecătoriei Galați, cu privire la aceeași pedeapsă. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare, alături de pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, astfel încât, în total va executa 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 martie 2005 până la zi. De asemenea, a fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 4 martie 2005 până la zi. Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului minor I.C., la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. c) C. pen., alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii aferentă zilei de 11 martie 2005. S-a constatat că inculpatul I.C.

este arestat în altă cauză. Totodată, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 7 mai 2004, în timp ce se deplasau cu o căruță pe drumul dintre comuna Frumușița și satul Fântânele, jud. Galați, cei patru inculpați, întâlnindu-se cu partea vătămată P.G., au agresat-o, după care i-au sustras un bidon cu lapte în valoare de 1.056.000 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, toți cei patru inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpații B.I. și B.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. proc.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., și infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. De asemenea, cei doi inculpați, susținând că nu au participat la săvârșirea faptei, au solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Inculpații M.G. și I.C., au solicitat reindividualizarea pedepselor, considerând că ele sunt prea aspre în raport cu fapta comisă. Prin decizia penală nr. 57/A/2006 din 2 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, în dosarul nr. 1485/44/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților M.G., B.I. și B.G. S-a constatat că inculpatul I.C. este arestat în altă cauză. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive după cum urmează: - pentru inculpații M.G. și B.I. de la 3 martie 2005 la zi, - pentru inculpatul B.G. de la 4 martie 2005 la zi, - pentru inculpatul I.C. durata reținerii de 24 de ore din data de 11 martie 2005. Totodată, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de inculpații B.I., B.G. și M.G. Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul B.I.

a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri și în temeiul art. 333 C. proc. pen., restituirea dosarului la parchet în vederea completării urmăririi penale, condamnarea sa fiind dispusă pe baza unui probatoriu incomplet. În subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat achitarea, din declarația soției inculpatului rezultând că nu s-a aflat la locul săvârșirii faptei. Într-un alt subsidiar, a solicitat în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de complicitate la furt calificat, subliniind că el nu a lovit partea vătămată. Ultimul motiv de recurs, invocat de B.I. a vizat reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport de condițiile în care a fost săvârșită fapta.

Inculpatul B.G., a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu a participat la săvârșirea faptei. Motivul de recurs invocat de inculpatul M.G. se bazează pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa este mult prea aspră în raport de circumstanțele sale personale. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Critica recurentului inculpat B.I. privind probele administrate la urmărirea penală nu este justificată în condițiile în care ascultarea inculpaților s-a făcut cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, în prezența apărătorilor desemnați din oficiu.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit o situație de fapt corectă, reținând vinovăția inculpaților care rezultă, fără nici o îndoială, din probele administrate în cauză cum ar fi: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor P.V., M.V., A.P., A.L. (în cazul ultimilor doi, cele date la urmărirea penală), procesele verbale de recunoaștere după planșe foto, procesul-verbal de recunoaștere din grup, procesul-verbal de recunoaștere din grup de obiecte, certificatul medico-legal, precum și declarațiile inculpaților. Așa fiind, în cauză nu se impune achitarea inculpatului B.I. Nejustificată este și solicitarea inculpatului B.I. de a se schimba încadrarea juridică a faptei.

Tâlhăria, așa cum este definită prin lege, este o infracțiune complexă în care sunt incluse două activități specifice, reprezentând o unitate legală. Aceste activități sunt legate între ele printr-un raport de la mijloc la scop și printr-o unică rezoluție infracțională. Potrivit dispozițiilor art. 211 C. pen., tâlhăria constă în „furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea”.

Din analiza textului rezultă că latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie are două componente, prima este acțiunea scop și constă în luarea bunului mobil din posesia altuia cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, iar cea de a doua este acțiunea mijloc, de constrângere a victimei pentru săvârșirea furtului, păstrarea bunului furat sau scăparea făptuitorului. În speța de față, așa cum în mod corect au reținut instanțele, agresarea părții vătămate P.G. s-a făcut de către toți inculpații, cu scopul de a-i sustrage recipientul în care credeau că se află o cantitate mare de brânză. Multitudinea leziunilor suferite de partea vătămată, și dispunerea lor pe corp, confirmă susținerile acesteia că toți cei patru inculpați au lovit-o.

În atare situație, nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul celor susținute de recurentul inculpat B.I. Nici solicitarea aceluiași inculpat de a i se reduce pedeapsa nu poate fi primită, instanțele făcând o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 și art. 52 C. pen. Condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, gradul ridicat al pericolului social concret al infracțiunii de tâlhărie, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare a pedepsei cu care au operat instanțele de fond și de apel.

Solicitarea inculpatului B.G. de a fi achitat întrucât nu a săvârșit fapta este neîntemeiată, din probele administrate, rezultând participarea acestuia la agresarea părții vătămată și la sustragerea bunului. Chiar dacă în fața instanței de judecată au revenit „fără o justificare plauzibilă, pe parcursul urmăririi penale inculpații M.G., B.I. și I.C. au declarat constant că inculpatul B.G. a fost împreună cu ei, ba mai mult l-au indicat ca fiind cel care împreună cu inculpatul I.C. a mers la căruța părții vătămate și a luat bidonul cu lapte. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorilor A.P. și A.L. date la urmărirea penală, precum și cu declarațiile părții vătămate. În mod corect, instanțele au înlăturat declarațiile martorilor sus-arătați date în faza de cercetare judecătorească, întrucât revenirea lor nu a fost convingător motivată.

Nici motivul invocat de recurentul inculpat M.G. nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa aplicată inculpatului M.G. este în deplină concordanță cu criteriile generale arătate mai sus; astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 383, alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.I. și M.G. durata reținerii și arestării preventive de la 3 martie 2005 până la 19 iulie 2006, iar din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. se va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2005 până la 19 iulie 2006. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I., M.G. și B.G. împotriva deciziei penale nr. 57/ A din 2 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.I. și M.G., perioadele reținerii și arestării preventive de la 3 martie 2005 la 19 iulie 2006, iar pentru inculpatul B.G. perioada reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2005 la 19 iulie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 270 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 150 lei noi, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iulie 2006.