ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6215/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6215/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67

din 9 februarie 2005 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul A.A., la

o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a), b) și

c) C. pen., în referire la art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.A. durata reținerii și arestării

preventive de la data de 20 aprilie 2004 la 23 aprilie 2004 inclusiv.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul P.G., la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și art. 74 lit. a), b) și c) C.

pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 ani, calculat conform dispozițiilor art. 82 C. pen. și art. 110 C.

pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 C. pen. și art. 110

C. pen.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive a acestuia de la 20 aprilie 2004 la 23 aprilie 2004 inclusiv.

Potrivit art. 346 C. proc.

pen., s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile B.L. a fost acoperit

integral prin restituire.

În baza art. 191 alin. (1)

și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte la câte

1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, pe data de 26 februarie 2004,

seara, în timp ce se aflau în zona Liceului Auto din Galați, cei doi inculpați P.G.

și D.R. au văzut-o pe partea vătămată B.L.C. schimbând niște bani. Cei doi au

hotărât să o urmărească și să-i sustragă banii părții vătămate, fără însă să

stabilească și modul în care urmau să acționeze.

Împreună cei doi inculpați

au urmărit-o pe partea vătămată, iar inculpatul A.A. i-a smuls acesteia poșeta

din mână, după care ambii inculpați au fugit. Au alergat un timp, apoi s-au

oprit și au verificat conținutul poșetei. Cei doi au oprit banii și au aruncat

poșeta. Inculpatul P.G. a luat actele de identitate ale părții vătămate și le-a

înmânat martorului D.R., căruia i-a spus că le-a găsit în Micro 17. Acest

martor a dus actele de identitate la organele de poliție.

Pe parcursul procesului

penal, partea vătămată B.L.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 3 milioane

lei, reprezentând 2.250.000 lei suma de bani sustrasă, contravaloarea unei

cartele telefonice de 3,5 dolari S.U.A., 2 rujuri, cărți de vizită și alte

bunuri care erau în poșetă.

La termenul de judecată din

data de 7 decembrie 2004 partea civilă a precizat că a fost despăgubită de

inculpați cu suma de 2 milioane de lei de la fiecare, motiv pentru care nu mai

are pretenții civile.

Din declarațiile celor doi

inculpați date în fața instanței, s-a reținut că inculpatul P.G. a rămas

repetent un an de zile și că inculpatul A.A. știa acest lucru. Inculpatul A.A.

a declarat că se cunoșteau de puțin timp și că, știind că P.G. a rămas repetent

un an, a crezut că sunt de vârste apropiate, neștiind astfel că săvârșește

fapta împreună cu un minor.

S-a precizat că declarațiile

inculpatului A.A. sunt însă contrazise de declarația inculpatului P.G., din

care a rezultat că cei doi inculpați erau prieteni din luna octombrie 2003 și

deci, nu de puțin timp, așa cum a susținut inculpatul A.A. și de declarația

dată de inculpatul A.A., din care a rezultat că cei doi se cunoșteau mai bine

de 1 an de zile și că A.A. știa că P.G. are vârsta de 17 ani și că este elev în

clasa a X-a din același liceu.

În faza urmăririi penale,

cei doi inculpați au fost recunoscuți din grup de către partea vătămată B.L.C.,

în prezența martorilor asistenți T.S. și B.L.M.

Pe data de 20 aprilie 2004,

inculpatul P.G. a predat organelor de poliție portofelul sustras de la partea

vătămată (proces-verbal de redare-primire) și în aceeași zi portofelul i-a fost

restituit părții vătămate.

S-a reținut, în drept, fă

fapta inculpatului major A.A., care, în seara zilei de 26 februarie 2004, în

jurul orelor 20,30, în baza unei rezoluții infracționale comune a urmărit-o pe

partea vătămată B.L.C. împreună cu inculpatul minor P.G. pe străzile din

cartierul Micro 16 și profitând de întuneric, i-a smuls acesteia din mână o

poșetă, în care se aflau bunuri în valoare aproximativă de 3.100.000 lei

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea arat. 75 lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului minor P.G.

de a-l ajuta pe inculpatul major A.A., să sustragă de la partea vătămată B.L.C.

o poșetă, în baza înțelegerii prealabile comune, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu palicare art. 99 și următoarele C. pen.

Referitor la

individualizarea pedepselor în ceea ce-l privește pe inculpatul major A.A.,

instanța de fond a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul

procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei încă de la începutul cercetării

sale. Acesta a depus diligențele necesare în vederea acoperirii prejudiciului

material cauzat părții vătămate. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că

acesta este la primul impact cu legea penală, iar din caracterizările depuse la

dosar s-a arătat că inculpatul A.A. a avut o conduită bună fiind tehnician

agronom, iar mama educatoare. Inculpatul mai are trei frați, toți fiind

studenți la diverse facultăți.

Din caracterizarea

comunicată la Postul de Poliție din comuna Bălăbănești, a rezultat că

inculpatul este cunoscut în colectivitate cu un comportament adecvat și din

caracterizările comunicate de preotul paroh al comunei și de Primăria comunei a

rezultat că inculpatul este un bun creștin, implicat împreună cu familia și în

diverse activități și evenimente bisericești și că este apreciat de întreaga

comunitate. La data săvârșirii faptei, inculpatul avea vârsta de 18 ani și 6

luni.

Față de cele expuse mai sus,

prima instanță a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., însă,

dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea împreună cu un minor,

fapt cunoscut de inculpat la momentul săvârșirii faptei, a arătat că a reținut

în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen.

Întrucât în sarcina

inculpatului au fost reținute și circumstanțe agravante și circumstanțe

atenuante, văzând și dispozițiile art. 80 C. pen. și ale art. 76 și 78 C. pen.,

instanța de fond a coborât pedeapsa până spre limita minimă, aplicându-i

inculpatului pedeapsa de un an și 2 luni închisoare.

Potrivit art. 71 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

Întrucât inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv, începând cu data de 20 aprilie  2004 și până la

data de 23 aprilie  2004, când a fost pus în libertate prin încheierea Curții

de Apel Galați (dosar nr. 733/P/2004), în baza art. 88 C. pen., tribunalul a

dedus această perioadă din pedeapsa aplicată.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul P.G., prima instanță a reținut, că la data săvârșirii faptei, acesta

avea vârsta de 17 ani și 2 luni, a avut o atitudine sinceră pe parcursul

procesului penal, recunoscând încă de la început săvârșirea faptei. Împreună cu

inculpatul A.A. s-a preocupat să acopere prejudiciul material cauzat părții

vătămate B.L.C.

Din referatul de evaluare

întocmit în cauză de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Galați a rezultat că tatăl

inculpatului este plecat de 5 ani de zile în Grecia, unde lucrează în domeniul

construcțiilor. Mama inculpatului a plecat și ea de 9 luni de zile în Grecia,

lucrând la seră. Din procura autentificată prin încheierea din 12 octombrie 2003

la B.N.P. N. Galați, numitul M.L. a fost împuternicit să-l reprezinte pe tatăl

inculpatului minor în relațiile cu Liceul P.D. din Galați. Este de precizat că

unchiul inculpatului nu i-a fost încredințată tutela, așa cum s-a precizat în

referatul de evaluare. Inculpatul locuiește în prezent împreună cu familia

unchiului său. Acesta are o imagine în continuare și manifestă un comportament

civilizat față de vecinii săi. Imediat după data săvârșirii faptei, inculpatul

a început să frecventeze un anturaj format din tineri cu preocupări

constructive. Inculpatul resimte un sentiment de jenă față de membrii familiei

sale, ceea ce-l determină să depună diligențe pentru a-i convinge că s-a

schimbat din punct de vedere comportamental. Acesta și-a asumat

responsabilitatea propriului comportament infracțional, având mari perspective

de reintegrare socială.

Față de cele expuse mai sus,

văzând și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, instanța a arătat

că a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a),

b) și c) C. pen. și conform art. 76 lit. c) C. pen. și i-a aplicat inculpatului

pedeapsa de un an închisoare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 81 C. pen. și întrucât instanța a considerat că scopul

pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea acesteia a dispus suspendarea

condiționată a acesteia, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat

potrivit art. 110 C. pen.

De asemenea, față de

împrejurarea că și acest inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la

data de 20 aprilie 2004 la 23 aprilie 2004, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

această durată din pedeapsa aplicată.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei, potrivit art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că prejudiciul

cauzat părții civile B.L.C. a fost acoperit integral, în parte, prin

restituirea bunurilor și în parte prin plată, partea civilă declarând pe data

de 7 decembrie 2004 că nu mai are pretenții civile.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații A.A. și P.G.,

criticând-o pe motive de netemeinicie.

Astfel, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați a precizat că sentința apelată este netemeinică sub

aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților AA.A. și P.G. și sub

aspectul modalității de executare în privința inculpatului P.G.

S-a precizat că pedepsele,

așa cum au fost individualizate nu sunt de natură să ducă la atingerea scopului

educativ preventiv al pedepsei, astfel s-a arătat că nu s-a ținut cont de

gravitatea faptei, de modalitatea de comitere (în baza unei hotărâri

infracționale anterioare, într-un loc public, prin agresarea părții vătămate),

precum și disponibilitatea inculpaților la orice formă de violență impusă de

gradul de opoziție al victimei. S-a precizat că instanța de fond a dat

eficiență exagerată în ce-l privește pe inculpatul A.A., caracterizărilor

depuse la dosar, iar în ce-l privește pe inculpatul minor P.G. nu a ținut cont

de cele precizate în referatul de evaluare, respectiv că are rezultat slabe la

învățătură și manifestă agresivitate verbală față de colegii săi, fiind lipsit

de supraveghere părintească, întrucât părinții săi sunt plecați în Italia la

muncă.

Față de toate acestea s-a

solicitat admiterea apelului promovat, desființarea hotărârii primei instanțe

sub aspectul laturii penale în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați și în

rejudecare majorarea cuantumului pedepselor aplicate, cu menținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, dar în așa fel încât să

corespundă gradului de pericol social al infracțiunii. În ceea ce-l privește pe

inculpatul P.G., referitor la modalitatea de executare a pedepsei s-a solicitat

ca instanța să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

aplicate inculpatului conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul A.A. a solicitat

respingerea apelului promovat de parchet, precizând că instanța de fond s-a

orientat în mod judicios atunci când a reținut în sarcina sa circumstanțe

atenuante și a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, arătându-se că,

deși infracțiunea este gravă, totuși inculpații au exercitat violențe asupra

părții vătămate. S-a precizat că instanța a ținut cont că inculpatul provine

dintr-o familie organizată, iar fapta comisă reprezintă un accident în viața

sa, inculpatul fiind în prezent la Facultatea de mecanică.

În apelul său, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei aplicate cu încă 2 luni față de cele precizate

anterior referitor la purtarea sa.

Inculpatul minor P.G., deși

legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține apelul, iar din

procesul-verbal întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere a rezultat

că minorul este plecat din țară, în instanță, prezentându-se mama acestuia care

a confirmat că minorul este plecat din țară și muncește în străinătate.

Apărătorul din oficiu al

acestuia a solicitat respingerea apelului parchetului și a lăsat la aprecierea

instanței cu privire la apelul promovat de inculpat (la dosar aflându-se doar

declarația de apel a inculpatului).

Parchetul a solicitat

respingerea apelurilor inculpaților, având în vedere cele susținute în propriul

apel.

Prin decizia penală nr. 14/ A

din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 5407/44/2005 (număr în format vechi 334/M+FAM/2005) a

fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva

sentinței penale nr. 67 din 09 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați,

în dosarul nr. 1132/P/2004 privind pe inculpații A.A. și P.G.

A fost desființată în parte,

respectiv numai în ceea ce privește latura penală, aceasta numai în ceea ce-l

privește pe inculpatul P.G., sentința penală nr. 67 din 09 februarie 2005 a

Tribunalului Galați și în rejudecare:

S-a înlăturat din sentința

penală apelată dispoziția potrivit căreia în baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P.G. pe

durata termenului de încercare prevăzută de art. 110 C. pen., respectiv pe o

durată de 3 ani.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de un an închisoare

aplicată inculpatului P.G. pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 86

2

C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani.

În baza art. 86

3

C.

pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul P.G. să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3

luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la S.P.V.R.S.I. și să comunice

informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații A.A. și P.G.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.A. la plata sumei de 100 lei (RON)

și pe inculpatul P.G. la plata sumei de 200 lei (RON), cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat în apel.

Suma de 100 lei (RON),

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat în apel pentru inculpatul P.G.

a fost virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit situația

de fapt, încadrarea în drept și a reținut vinovăția inculpaților, având în

vedere ansamblul probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile

părții vătămate, declarațiile martorilor T.S., B.L.M., P.G.T., D.R.,

procesele-verbale de recunoaștere din grup de persoane, planșe foto,

declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați, proces-verbal de

restituire a buletinului de identitate a părții vătămate.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, curtea de apel a

apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.,

instanța de fond, având în vedere comportarea bună anterioară comiterii faptei,

atitudinea sinceră a ambilor inculpați, împrejurarea că au contribuit la

recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate.

În privința inculpatului A.A.,

instanța a avut în vedere actele în circumstanțiere depuse la dosar din care a

rezultat că provine dintr-o familie organizată, are un comportament civilizat

în societate.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul P.G., instanța de fond a reținut din referatul de evaluare întocmit

de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Galați că acest inculpat după comiterea

faptei și-a schimbat anturajul, resimte un sentiment de jenă față de familia

sa, asumându-și responsabilitatea pentru propriul comportament infracțional,

având mari perspective de reintegrare în societate.

Față de toate acestea s-a

apreciat că instanța a procedat la o justă individualizare a pedepselor

aplicate, respectând dispozițiile art. 72 și 100 C. pen. (în ceea ce-l privește

pe inculpatul minor) ținând cont, atât de circumstanțele reale, cât și de

circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Astfel, curtea de apel a

apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpați, respectiv de un an și 2

luni și de un an prin reținerea de circumstanțe atenuante asigură realizarea

scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., pedepsele fiind just

individualizate raportat la persoana inculpaților care sunt lipsiți de

antecedente, la faptul că au depus stăruință în acoperirea prejudiciului și au

avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, motiv pentru care nu

a putut fi primită critica parchetului vizând individualizarea pedepselor

aplicate.

În ceea ce privește critica

vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului minor P.G.,

instanța de apel a reținut că aceasta a apărut întemeiată.

Astfel, așa cum a rezultat

din referatul de evaluare, inculpatul la momentul comiterii faptei era scăpat

de sub supravegherea părinților care erau plecați în străinătate că acesta avea

rezultate slabe la învățătură și manifesta agresivitate verbală față de colegii

împreună cu care a locuit la căminul liceului până la data faptei, când a fost

evacuat și lăsat în grija unchiului (care în prezent a decedat).

Față de toate acestea și

ținând cont că scopul pedepsei aplicate este atât de prevenire a săvârșirii de

noi infracțiuni, cât și de reeducare a inculpatului s-a desprins concluzia că

în cazul inculpatului P.G. este necesară stabilirea unei modalități de

executare tocmai pentru ca pedeapsa să devină eficientă în ceea ce privește

educarea comportamentului inculpatului.

În speță, față de acest

inculpat s-a impus schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și instituirea unor măsuri de

supraveghere și obligații conform art. 86

3

C. pen.

Referitor la solicitarea

inculpatului A.A., în sensul redozării pedepsei și reducerii cu încă două luni,

având în vedere argumentele expuse anterior (în apelul parchetului la momentul

analizării criticii ce vizează cuantumul pedepselor aplicate) s-a apreciat că

această solicitare nu poate fi reținută, instanța de fond dovedind destulă

clemență și reducând pedepsele aplicate sub minimul prevăzut de lege prin

aplicarea de circumstanțe atenuante.

S-a apreciat, totodată și în

ceea ce-l privește pe inculpatul P.G., că pedeapsa a fost just individualizată,

apelul acestuia fiind respins, având în vedere cele precizate anterior.

În considerentele deciziei,

curtea de apel a mai făcut referiri la temeiurile legale corespunzătoare

măsurilor dispuse.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs inculpatul A.A., criticând-o, arătându-se

în scris, motivele de recurs.

Astfel, apărătorul

recurentului inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., considerând că în cauză poate fi dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei, deoarece sub aspectul circumstanțelor

reale, inculpatul A.A. a smuls poșeta părții vătămate B.L., ajutat fiind de

inculpatul P.G., a folosit un grad redus de violență, îmbrâncind victima, după

care a fugit imediat după săvârșirea faptei, inculpații au păstrat doar banii

din poșetă, 3.000.000 lei ROL, iar actele de identitate ale părții vătămate

le-au dat unui tânăr D.R., care le-a predat organelor de poliție. Inculpatul A.A.

a avut o comportare constant sinceră, nu are antecedente penale, înainte de

săvârșirea faptei a avut o conduită bună evidențiată de caracterizările aflate

la dosarul cauzei, iar după comiterea infracțiunii și-a continuat studiile,

absolvind colegiul tehnic P.D. și înscriindu-se la Universitatea D.J.

La termenul de astăzi,

apărătorul recurentului inculpat în concluziile orale, în dezbateri a învederat

că întemeiază recursul pe dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale

atacate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicată inculpatului, urmând a se

avea în vedere că acesta nu prezintă un pericol social ridicat, nu a săvârșit

fapta printr-o agresivitate sporită, s-a înscris la facultate, după comiterea

faptei inculpatul a avut un comportament bun și prin urmare instanța poate

dispune, fie suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 C.

pen., fie suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

din același cod, în raport și cu ultimele modificări ale Codului

penal.

Concluziile procurorului,

precum și poziția din ultimul cuvânt al recurentului inculpat au fost

consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat

de inculpatul A.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul

invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța

de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza

propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului

A.A. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată,

în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului A.A.,

care, în sera de 26 februarie 2004, în jurul orelor 20,30, în baza unei

rezoluții infracționale luată împreună și cu inculpatul minor P.G. a urmărit-o

pe partea vătămată B.L.C. pe străzile din cartierul Micro 16 și profitând de

întuneric i-a smuls acesteia din mână o poșetă, în care se aflau bunuri în

valoare aproximativă de 3.100.000 lei întrunește, atât obiectiv, cât și

subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

De asemenea, sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce

privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei

comise, agravat de împrejurările săvârșirii ei, pe timpul nopții, într-un loc

public, de mai multe persoane, de către un infractor major împreună cu un

minor, partea vătămată fiind urmărită de inculpați, aceasta fiind văzută

anterior că a schimbat o bancnotă de 500.000 lei pe care a introdus-o în

poșetă, împrejurare care i-a determinat pe inculpați să ia împreună hotărârea

de a o tâlhări, inculpatul A.A., fiind cel care a folosit violența, smulgându-i

părții vătămate poșeta, de cuantumul prejudiciului produs, care a fost

recuperat, parte prin restituire, parte prin plata unui echivalent bănesc, dar

și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, s-a avut în vedere,

atât conduita anterioară, cât și cea ulterioară pozitivă a inculpatului A.A.,

respectiv atitudinea sinceră în recunoașterea faptei comise, a depus diligențe

în acoperirea prejudiciului, nu are antecedente penale, din caracterizările

depuse a rezultat un comportament adecvat în societate, participând împreună cu

familia la diverse activități și evenimente bisericești, provine dintr-o

familie organizată ai cărui părinți lucrează, tatăl este agronom, mama

educatoare, are trei frați, studenți la diferite facultăți, ulterior săvârșirii

faptei și-a continuat studiile, înscriindu-se la Universitatea D.J.

Mai mult, în cauză s-a dat

eficiență în mod distinct circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.

74 lit. a) - c) C. pen. și regimului sancționator corespunzător acestora, în

condițiile art. 76 lit. b) C. pen., dar și ale art. 80 din același cod,

referitoare la concursul între cauzele de agravare și atenuare, reducându-se

cuantumul pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea reținută în sarcina acestuia.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa

aplicată inculpatului A.A., cu executare în regim de detenție este singura în

măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv, atât a celui de

exemplaritate, cât și a celui educativ, dând posibilitatea îndreptării

atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa

viitoare pozitivă.

Așadar, nu poate fi avută în

vedere solicitarea apărării de reducere a pedepsei aplicate și schimbarea

modalității de executare a pedepsei, fie în suspendarea condiționată, fie în

suspendarea executării acesteia sub supraveghere, deoarece în cauză au fost

evaluate în mod plural criteriile generale ce caracterizează individualizarea

judiciară a pedepsei, ținându-se cont, atât de gravitatea faptei comise, cât și

de circumstanțele personale ale inculpatului, modalitatea neprivativă de

libertate nefiind în măsură să conducă la atingerea scopurilor pedepsei, așa încât

nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte consideră că

decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând

hotărârea atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.A. împotriva

deciziei penale nr. 14/ A din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția

minori și familie.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat A.A. împotriva deciziei penale nr. 14/

A din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția minori și familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cu titlul cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2006.