ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1605/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254 din 24 mai 2005 a Tribunalului Galați, inculpatul S.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 7 lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Inculpatul Șt.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, 109, art. 76 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului Șt.M. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 110 C. pen., respectiv pe o durată de 3 ani. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate A.G.C. a fost acoperit integral prin restituire. A fost respinsă cererea prin care doamna avocat R.A. a solicitat scutirea de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierea de ședință de la termenele de judecată din data de 17 martie 2005 și 11 aprilie 2005. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 12 iunie 2004, partea vătămată A.G.C., în vârstă de 17 ani a mers la discoteca din centrul comunei Cuca, jud. Galați.

După terminarea programului la discotecă, partea vătămată s-a deplasat spre casă, fiind acostată de inculpații S.M. și Șt.M., după care a fost lovită, cu pumnii în față, căzând la pământ a fost lovită cu picioarele, ocazie cu care i-a căzut de la mână ceasul și i-a ieșit din picioare un papuc. Inculpatul Șt.M. și-a însușit ceasul, iar inculpatul S.M. a deposedat partea vătămată de celălalt papuc, după care s-au întors la prietenii lor, respectiv martorii C.M., A.M. și G.S., cărora le-au arătat și obiectele ridicate de la partea vătămată. Cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpaților au fost găsite obiectele, care aparțineau părții vătămate, căreia i-au fost restituite. Împotriva hotărârii pronunțată, inculpații S.M.

și Șt.M. au declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire sau alte violențe. Prin decizia penală nr. 86 din 16 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelurile inculpaților și a redus pedepsele aplicate pentru inculpatul S.M. la un an închisoare, iar pentru inculpatul Șt.M. la 6 luni închisoare. Împotriva deciziei penale sus-menționate inculpatul S.M. a declarat recurs fără a fi motivat. În timpul ședinței de judecată apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea acestuia, motivat de faptul că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului. Textul de lege sus-menționat nu poate fi aplicat inculpatului, avându-se în vedere gradul de pericol social concret prin care s-a adus atingere posesiei bunurilor mobile și integrității corporale a părții vătămate, modul și împrejurările în care au acționat cei doi inculpați, și anume, pe timp de noapte, prin aplicarea de lovituri în mod repetat, scopul urmărit, fiind acela de deposedare și atitudinea lor imediată după săvârșirea faptei, lăsând partea vătămată la pământ.

Cu privire la pedeapsa aplicată cu modificările suferite aceasta a fost just individualizată prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de un an închisoare fiind în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol social ridicat. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul S.M., ca nefondat.

Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărătorul din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 86/ A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2006.