ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 43/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.466/F din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Galați, inculpatul G.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b și c cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art.61 alin.1 teza a II-a C.pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.359 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr.86 din 1 martie 2000 a Curții de Apel Galați și contopirea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul rămas neexecutat de 818 zile din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 C.pen. În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 11 mai 2003, la zi. Prejudiciul cauzat părții vătămate P.O.E. a fost constatat recuperat integral prin restituire. În baza art.191 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 700.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 10/11 mai 2003, în jurul orei 1,30, inculpatul G.M., aflat în stare de ebrietate, a smuls lanțul de aur de la gâtul părții vătămate P.O.E., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 50 milioane lei.

Bijuteria a fost recuperată de la martora P.P., căreia îi fusese lăsată în păstrare de către inculpat. Acesta a susținut că, intenționând să o lovească cu palma pe partea vătămată, a agățat întâmplător lanțul din aur, rămânând cu el în mână. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, procese-verbale de recunoaștere, planșe fotografice, declarațiile martorilor, dovada de predare, declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.623/A din 4 noiembrie 2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința penală atacată și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului G.M.

pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b și c cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare. În conformitate cu dispozițiile art.61 alin.1 teza a III-a C.pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 818 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.359 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 7 ani închisoare. Celelalte dispoziții ale hotărârii judecătorești au fost menținute. Apelul inculpatului G.M. a fost respins ca nefondat.

Starea de arest a inculpatului a fost menținută, din durata pedepsei aplicate deducându-se prevenția de la 11 mai 2003 la 4 noiembrie 2003. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului nu își poate atinge scopul educativ-preventiv din cauza cuantumului ei prea redus în raport de statutul de recidivist al făptuitorului, perseverența lui infracțională, natura și gravitatea infracțiunii comise, împrejurările în care a fost săvârșită și consecințele avute. Reindividualizând pedeapsa aplicată, Curtea de Apel Galați i-a majorat cuantumul la 6 ani închisoare, adăugând și un spor de 1 an, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

Pentru aceleași argumente, apelul inculpatului – care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în tentativă la infracțiunea de tâlhărie. În subsidiar, a solicitat menținerea hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385 9 alin.1 pct.17 și 14 C.proc.pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: 1. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului G.M., dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei comise de acesta.

Infracțiunea de tâlhărie se consumă în momentul în care, în urma exercitării amenințărilor sau violențelor asupra victimei, aceasta este deposedată de bunurile sale. În speță, prin smulgerea lanțului de aur de la gâtul părții vătămate, act de violență prin care inculpatul a sustras bijuteria acesteia, latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, ca și urmarea socialmente periculoasă – imposedarea pe nedrept, prin agresiune, a făptuitorului. Prin urmare, inculpatul G.M. a fost condamnat în mod corect pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă consumată. 2. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că instanța de apel a realizat individualizarea justă a sancțiunii aplicate, dând eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de articolul 72 C.pen..

Inculpatul G.M. prezintă o periculozitate socială sporită, prin perseverența sa antisocială și statutul de recidivist. Din fișa de cazier a acestuia rezultă că, atât ca minor, cât și ca major, inculpatul a săvârșit alte patru infracțiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.359 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați la pedeapsa de 6 ani închisoare. La numai 3 luni de la data liberării condiționate, el a săvârșit o nouă infracțiune, ceea ce demonstrează că sancțiunea anterioară nu și-a atins scopul educativ-preventiv. Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată de instanța de apel reflectă și pericolul social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă (noaptea, în loc public), precum și consecințele acesteia constând în cauzarea unui prejudiciu substanțial părții vătămate.

Curtea apreciază că prin aplicarea acestei pedepse ferme există și premisele realizării scopului punitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art.52 C.pen. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M., în conformitate cu dispozițiile art.385 15 pct.1 lit.b C.proc.pen. În baza art.385 17 alin.4 C.proc.pen. și art.88 C.pen., timpul arestului preventiv va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 11 mai 2003 la 7 ianuarie 2004. În baza art.192 alin.2 și art.189 C.proc.pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr.623/A din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 mai 2003 la 7 ianuarie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.