ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 43/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.466/F

din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Galați, inculpatul G.M.  a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b

și c cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art.61 alin.1 teza a

II-a C.pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.359 din 5

noiembrie 1999 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală

nr.86 din 1 martie 2000 a Curții de Apel Galați și contopirea pedepsei de 5 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul rămas neexecutat de 818 zile

din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 C.pen.

În baza art.350 alin.1 Cod

procedură penală s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, iar

în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului

preventiv de la 11 mai 2003, la zi.

Prejudiciul cauzat părții

vătămate P.O.E. a fost constatat recuperat integral prin restituire.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen.

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 2.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 700.000 lei

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 10/11 mai 2003,

în jurul orei 1,30, inculpatul G.M., aflat în stare de ebrietate, a smuls

lanțul de aur de la gâtul părții vătămate P.O.E., cauzându-i acesteia un

prejudiciu în valoare de 50 milioane lei.

Bijuteria a fost recuperată de

la martora P.P., căreia îi fusese lăsată în păstrare de către inculpat.

Acesta a susținut că,

intenționând să o lovească cu palma pe partea vătămată, a agățat întâmplător

lanțul din aur, rămânând cu el în mână.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, procese-verbale de

recunoaștere, planșe fotografice, declarațiile martorilor, dovada de predare,

declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr.623/A din 4 noiembrie 2003, a admis apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința penală atacată și a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului G.M. pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b și c   cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. de

la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile

art.61 alin.1 teza a III-a C.pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 6 ani

închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 818 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr.359 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 7 ani

închisoare.

Celelalte dispoziții ale

hotărârii judecătorești au fost menținute.

Apelul inculpatului G.M. a fost

respins ca nefondat.

Starea de arest a inculpatului

a fost menținută, din durata pedepsei aplicate deducându-se prevenția de la 11

mai 2003 la 4 noiembrie 2003.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, onorariul

apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei fiind suportat din fondurile

Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

constatat că pedeapsa aplicată inculpatului nu își poate atinge scopul

educativ-preventiv din cauza cuantumului ei prea redus în raport de statutul de

recidivist al făptuitorului, perseverența lui infracțională, natura și

gravitatea infracțiunii comise, împrejurările în care a fost săvârșită și

consecințele avute.

Reindividualizând pedeapsa

aplicată, Curtea de Apel Galați i-a majorat cuantumul la 6 ani închisoare,

adăugând și un spor de 1 an, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

Pentru aceleași argumente,

apelul inculpatului – care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate,

a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor atacate și

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în tentativă la

infracțiunea de tâlhărie.

În subsidiar, a solicitat

menținerea hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond.

Temeiul juridic al recursului

îl constituie dispozițiile art.385

9

alin.1 pct.17 și 14 C.proc.pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare:

probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului G.M., dând încadrarea

juridică legală și temeinică faptei comise de acesta.

Infracțiunea de tâlhărie se

consumă în momentul în care, în urma exercitării amenințărilor sau violențelor

asupra victimei, aceasta este deposedată de bunurile sale. În speță, prin

smulgerea lanțului de aur de la gâtul părții vătămate, act de violență prin

care inculpatul a sustras bijuteria acesteia, latura obiectivă a infracțiunii

de tâlhărie s-a realizat, ca și urmarea socialmente periculoasă – imposedarea

pe nedrept, prin agresiune, a făptuitorului.

Prin urmare, inculpatul G.M. a

fost condamnat în mod corect pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în

formă consumată.

aplicată inculpatului, Curtea constată că instanța de apel a realizat

individualizarea justă a sancțiunii aplicate, dând eficiența cuvenită tuturor

criteriilor generale prevăzute de articolul 72 C.pen..

Inculpatul G.M. prezintă o

periculozitate socială sporită, prin perseverența sa antisocială și statutul de

recidivist.

Din fișa de cazier a acestuia

rezultă că, atât ca minor, cât și ca major, inculpatul a săvârșit alte patru

infracțiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentința penală

nr.359 din 5 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați la pedeapsa de 6 ani

închisoare. La numai 3 luni de la data liberării condiționate, el a săvârșit o

nouă infracțiune, ceea ce demonstrează că sancțiunea anterioară nu și-a atins

scopul educativ-preventiv.

Pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare aplicată de instanța de apel reflectă și pericolul social al faptei

săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă (noaptea, în loc

public), precum și consecințele acesteia constând în cauzarea unui prejudiciu

substanțial părții vătămate.

Curtea apreciază că prin

aplicarea acestei pedepse ferme există și premisele realizării scopului

punitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art.52 C.pen.

Pentru aceste motive și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M., în conformitate cu

dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.

În baza art.385

17

alin.4 C.proc.pen. și art.88 C.pen., timpul arestului preventiv va fi dedus din

durata pedepsei aplicate de la 11 mai 2003 la 7 ianuarie 2004.

În baza art.192 alin.2 și

art.189 C.proc.pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale

nr.623/A din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 mai 2003 la 7

ianuarie 2004.

Obligă

pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.