ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 548 din 5

noiembrie 2003 a Tribunalului Galați, inculpatul M.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1), teza a

II-a C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei de 3 ani

și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 556 din 14

martie 2000 a Judecătoriei Galați și contopirea restului de pedeapsă rămas

neexecutat de 450 zile, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre

judecătorească, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

și 2 luni închisoare, sporită la 7 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 24

octombrie 2002 la 5 noiembrie 2003.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpatul M.C. a fost obligat

în solidar cu inculpatul C.C.V. (și el condamnat prin această sentință penală

pentru coautorat la infracțiunea de tâlhărie) la plata despăgubirilor civile în

sumă de 6.000.000 lei către partea civilă C.I.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 2.100.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 3 noiembrie

2001, inculpatul M.C., împreună cu C.C.V., a sustras calul părții vătămate C.I.

La intervenția victimei care a încercat să-și recupereze bunul, inculpații au

lovit-o cu securea și picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile

de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 1482 din 12

decembrie 2001 al Serviciului de medicină legală Galați).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de constatare

medico-legală, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice,

raport de constatare tehnico-științific biocriminalistic, procese verbale de

percheziție domiciliară, proces-verbal de identificare, procese verbale de recunoaștere,

declarațiile martorilor B.N., B.C., B.M., S.A., N.V., A.R., declarațiile

inculpaților.

Inculpatul M.C. nu a recunoscut

săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 142 din 12 martie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat, menținându-se starea de arest a acestuia și computându-se detenția la

zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.C., dând încadrarea

juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta.

Partea vătămată C.I. l-a identificat

pe inculpat ca fiind una din cele două persoane care l-au lovit în momentul în

care și-a descoperit animalul sustras și a vrut să reintre în posesia acestuia.

De asemenea, martorul B.N. l-a

indicat pe recurentul-inculpat ca fiind persoana care i-a vândut calul sustras.

Celelalte probe administrate în

cauză, procese-verbale de cercetare la fața locului, de percheziție

domiciliară, declarațiile martorilor, converg spre stabilirea situației de fapt

conform căreia, alături de C.C.V., inculpatul M.C. este autorul infracțiunii de

tâlhărie săvârșite împotriva părții vătămate C.I.

Pe parcursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, recurentul inculpat și-a formulat alibiuri și apărări

succesive prin care a încercat să demonstreze că nu a comis fapta, susținerile

sale fiind corect înlăturate de instanțele de judecată ca nedovedite și

nesincere.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte temeiuri de casare, Înalta Curte de Casație și

Justiție urmează să respingă recursul declarat de inculpatul M.C. ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 24 octombrie 2002, la 16 iunie 2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 142 din 12 martie 2004 a Curții

de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2002 la 16 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.