ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 548 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați, inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1), teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 556 din 14 martie 2000 a Judecătoriei Galați și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 450 zile, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre judecătorească, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 2 luni închisoare, sporită la 7 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 24 octombrie 2002 la 5 noiembrie 2003. În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpatul M.C. a fost obligat în solidar cu inculpatul C.C.V. (și el condamnat prin această sentință penală pentru coautorat la infracțiunea de tâlhărie) la plata despăgubirilor civile în sumă de 6.000.000 lei către partea civilă C.I. În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.100.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În după-amiaza zilei de 3 noiembrie 2001, inculpatul M.C., împreună cu C.C.V., a sustras calul părții vătămate C.I.

La intervenția victimei care a încercat să-și recupereze bunul, inculpații au lovit-o cu securea și picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 1482 din 12 decembrie 2001 al Serviciului de medicină legală Galați). Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico-legală, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de constatare tehnico-științific biocriminalistic, procese verbale de percheziție domiciliară, proces-verbal de identificare, procese verbale de recunoaștere, declarațiile martorilor B.N., B.C., B.M., S.A., N.V., A.R., declarațiile inculpaților.

Inculpatul M.C. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 142 din 12 martie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, menținându-se starea de arest a acestuia și computându-se detenția la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.C., dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta. Partea vătămată C.I. l-a identificat pe inculpat ca fiind una din cele două persoane care l-au lovit în momentul în care și-a descoperit animalul sustras și a vrut să reintre în posesia acestuia. De asemenea, martorul B.N. l-a indicat pe recurentul-inculpat ca fiind persoana care i-a vândut calul sustras.

Celelalte probe administrate în cauză, procese-verbale de cercetare la fața locului, de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, converg spre stabilirea situației de fapt conform căreia, alături de C.C.V., inculpatul M.C. este autorul infracțiunii de tâlhărie săvârșite împotriva părții vătămate C.I. Pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, recurentul inculpat și-a formulat alibiuri și apărări succesive prin care a încercat să demonstreze că nu a comis fapta, susținerile sale fiind corect înlăturate de instanțele de judecată ca nedovedite și nesincere. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte temeiuri de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul declarat de inculpatul M.C.

ca nefondat. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 24 octombrie 2002, la 16 iunie 2004. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 142 din 12 martie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2002 la 16 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.