ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5511/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 455 din 8

noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 1863/2004, s-a

dispus:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă

la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință penală s-a

dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în sarcina inculpaților C.C. și C.G., din infracțiunile de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a),

d) și e) C. pen., și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2

1

) lit.

a) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului C.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă

de 8 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei o zi reținere din 6 noiembrie 2003, iar în baza art. 36 alin.

(3) C. pen., s-a scăzut perioada executată, începând cu 6 ianuarie 2004 la zi.

S-a dispus condamnarea inculpatului C.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu

aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen., urmând ca în urma revocării

grațierii și a suspendării condiționate și executarea în final a pedepsei

rezultante de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea din 6 noiembrie 2003 și în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut

perioada executată, începând cu 4 februarie 2004 la zi.

În baza art. 346 alin. (1) C. pen., art.

14 C. pen., și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații C.G. și C.C., în

solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea civilă R.A. și

la 6.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale către aceeași parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpații C.G. și C.C. au fost obligați, fiecare, la câte 2.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt că, în

dimineața zilei de 10 iunie 2003, cei trei inculpați, împreună cu numitul S.I.,

în timp ce se deplasau pe strada Atelierelor din orașul Moinești, județul

Bacău, cu căruța aparținând inculpaților C.C. și C.I., au observat că pe

contrasens staționează o altă căruță în care se afla partea vătămată R.A.

Inculpatul C.C. și-a exprimat

intenția de a sustrage căpăstrul și hățurile de la calul aparținând părții

vătămate și, în acest scop, s-a deplasat la căruța părții vătămate însoțit de

inculpatul C.G. Constatând că partea vătămată doarme, cei doi inculpați au

căutat prin buzunarele acesteia și, astfel, inculpatul C.G. i-a sustras o sumă

de bani, iar inculpatul C.C., un pachet de țigări. Imediat, acesta din urmă a

luat hățurile și căpăstrul de la cal și s-a hotărât să sustragă și un sac cu

porumb aflat în căruța părții vătămate și pentru transportul căruia avea nevoie

de un ajutor. A dus la căruța sa harnașamentul sustras și s-a reîntors la

căruța părții vătămate, însoțit de fratele său C.I. pentru a sustrage sacul cu

porumb.

În timp ce inculpatul C.C. a început

să tragă de sac, partea vătămată s-a trezit, motiv pentru care, inculpatul C.G.

a lovit-o cu pumnul în față, după care cei trei inculpați și numitul S.I. au

fugit.

Constatând că nu sunt urmăriți de

partea vătămată, s-au oprit la un bar, unde inculpatul C.G. a cumpărat pentru

toți băuturi alcoolice și covrigi, plătind suma de 62.000 lei din suma de bani

sustrasă de la partea vătămată.

Instanța de fond a reținut în ceea

ce-i privește pe inculpații C.C. și C.G. că aceștia au comis o singură

infracțiune, respectiv cea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c),

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., fiind vorba de o singură rezoluție

infracțională în realizarea căreia inculpații au desfășurat activități care

s-au succedat imediat, fără trecerea vreunui interval de timp.

Împrejurarea că la sustragerea

ultimului bun, partea vătămată a reacționat, întrerupând acțiunea de

deposedare, a fost apreciată de prima instanță ca fiind lipsită de relevanță în

ceea ce privește consumarea infracțiunii, atâta timp cât deposedarea se

consumase deja la momentul însușirii celorlalte bunuri, iar violența exercitată

de inculpatul C.G. intervenită după acest moment a avut drept scop anihilarea

unei reacții de apărare a părții vătămate și facilitarea îndepărtării de la

locul faptei.

Referitor la inculpatul C.I. s-a

reținut că până în momentul în care partea vătămată a reacționat, acesta nu a

realizat nici un act de deposedare și însușire a vreunui bun aparținând părții

vătămate, iar din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul deși a

luat hotărârea de a participa la sustragerea sacului cu porumb, datorită

reacției părții vătămate, rezoluția sa infracțională nu s-a exteriorizat.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău invocând greșita achitare

a inculpatului C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la

tâlhărie în forma tentativei și greșita deducere a perioadei executate de

inculpații C.G. și C.C.

Inculpații C.G. și C.C. au declarat

și ei apel solicitând reducerea pedepselor aplicate la minimum prevăzut de lege,

iar partea civilă R.A., în motivele sale de apel a solicitat condamnarea celor

trei inculpați.

Curtea de Apel Bacău a respins, ca

nefondate, apelurile declarate în cauză, constatând că nu există probe

concludente privind vinovăția inculpatului C.I., astfel încât în mod legal

prima instanță a dispus achitarea acestuia.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de apel al parchetului s-a reținut că prin încheierea pronunțată în camera de

consiliu, la 2 decembrie 2004 Tribunalul Bacău a dispus îndreptarea erorii

materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței apelate în sensul deducerii

corect a duratei arestării preventive.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați apelanți s-a apreciat că au fost

respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și art. 52 C. pen., ținându-se cont de

gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, intensitatea violenței

exercitată asupra părții vătămate, antecedentele penale ale inculpaților,

conduita acestora după comiterea infracțiunii.

În raport de considerentele reținute

s-a apreciat că nici apelul declarat de partea civilă nu a fost întemeiat,

fiind respins ca atare.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, criticând-o sub

aspectul greșitei achitări a inculpatului C.I., pentru infracțiunea de

complicitate la tentativa infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26

raportat la art. 20 C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și respectiv greșita

încadrare juridică a faptei, considerându-se că în cauză fapta săvârșită de

inculpatul C.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., solicitându-se condamnarea inculpatului

pentru această infracțiune.

Inculpații C.C. și C.G. au declarat

și ei recurs împotriva deciziei instanței de control judiciar, însă la termenul

din 16 iunie 2005, prezenți personal în fața instanței au declarat că înțeleg

să-și retragă recursurile, astfel că prin încheierea de ședință de la acea dată

s-a luat act de voința acestora.

Recursul declarat de parchet este

nefondat.

Examinând ansamblul probator

administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate de Pachetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că instanțele în mod corect au dispus

achitarea inculpatului C.I., pe motiv că nu este autorul faptei, având în

vedere neconcordanțele existente între declarațiile părții vătămate date la

urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești, ale coinculpaților C.C.

și C.G., cât și prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului

C.I.

În legătură cu descrierea faptelor

de către partea vătămată se constată o serie de inadvertențe, care se regăsesc

și în declarațiile inculpaților C.G. și C.C. cu privire la participarea

inculpatului C.I.

De altfel, contradicțiile

semnificative existente în declarațiile acestora au determinat efectuarea unei

confruntări între inculpații C.G. și C.I., ocazie cu care cel dintâi a afirmat

că sacul aflat sub partea vătămată a fost tras numai de inculpatul C.C., în

timp ce inculpatul C.I. nici nu ajunsese la căruță.

Așa fiind și având în vedere

dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora instanța pronunță

condamnarea numai atunci când constată că fapta există, constituie infracțiune

și a fost săvârșită de inculpat, Înalta Curte apreciază că în mod corect

instanțele au făcut o apreciere corespunzătoare a probatoriilor în sensul că

inculpatul C.I. nu este autorul faptei, motiv pentru care au dispus achitarea

acestuia.

Probele administrate în cauză relevă

existența unor serioase dubii cu privire la săvârșirea de către inculpatul C.I.

a infracțiunii reținute în sarcina sa.

Din examinarea dispozițiilor art. 345

alin. (2) C. proc. pen., rezultă că pronunțarea unei hotărâri de condamnare

este condiționată de dovedirea certă a existenței faptei care întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni și a identității făptuitorului.

Or, probele aflate în dosar nu

dovedesc în mod cert că inculpatul C.I. este autorul infracțiunii, astfel că

dubiul existent trebuie să-i profite acestuia.

Pentru aceste considerente Înalta

Curte constată, că hotărârea de achitare a primei instanțe în ceea ce-l

privește pe inculpatul C.I. este corectă, ca dealtfel și decizia instanței de

apel, de menținere a sentinței, așa încât recursul declarat de parchet apare ca

nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei

penale nr. 65 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, privind pe

inculpatul C.I.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în suma de 100 RON (1.000.000 lei), se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2005.