ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5511/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 455 din 8 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 1863/2004, s-a dispus: - în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință penală s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.C.

și C.G., din infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), d) și e) C. pen., și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. S-a dispus condamnarea inculpatului C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei o zi reținere din 6 noiembrie 2003, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut perioada executată, începând cu 6 ianuarie 2004 la zi.

S-a dispus condamnarea inculpatului C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen., urmând ca în urma revocării grațierii și a suspendării condiționate și executarea în final a pedepsei rezultante de 7 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea din 6 noiembrie 2003 și în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut perioada executată, începând cu 4 februarie 2004 la zi. În baza art. 346 alin. (1) C. pen., art. 14 C. pen., și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații C.G. și C.C., în solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea civilă R.A.

și la 6.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale către aceeași parte civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpații C.G. și C.C. au fost obligați, fiecare, la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în fapt că, în dimineața zilei de 10 iunie 2003, cei trei inculpați, împreună cu numitul S.I., în timp ce se deplasau pe strada Atelierelor din orașul Moinești, județul Bacău, cu căruța aparținând inculpaților C.C. și C.I., au observat că pe contrasens staționează o altă căruță în care se afla partea vătămată R.A. Inculpatul C.C. și-a exprimat intenția de a sustrage căpăstrul și hățurile de la calul aparținând părții vătămate și, în acest scop, s-a deplasat la căruța părții vătămate însoțit de inculpatul C.G.

Constatând că partea vătămată doarme, cei doi inculpați au căutat prin buzunarele acesteia și, astfel, inculpatul C.G. i-a sustras o sumă de bani, iar inculpatul C.C., un pachet de țigări. Imediat, acesta din urmă a luat hățurile și căpăstrul de la cal și s-a hotărât să sustragă și un sac cu porumb aflat în căruța părții vătămate și pentru transportul căruia avea nevoie de un ajutor. A dus la căruța sa harnașamentul sustras și s-a reîntors la căruța părții vătămate, însoțit de fratele său C.I. pentru a sustrage sacul cu porumb. În timp ce inculpatul C.C. a început să tragă de sac, partea vătămată s-a trezit, motiv pentru care, inculpatul C.G. a lovit-o cu pumnul în față, după care cei trei inculpați și numitul S.I.

au fugit. Constatând că nu sunt urmăriți de partea vătămată, s-au oprit la un bar, unde inculpatul C.G. a cumpărat pentru toți băuturi alcoolice și covrigi, plătind suma de 62.000 lei din suma de bani sustrasă de la partea vătămată. Instanța de fond a reținut în ceea ce-i privește pe inculpații C.C. și C.G. că aceștia au comis o singură infracțiune, respectiv cea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., fiind vorba de o singură rezoluție infracțională în realizarea căreia inculpații au desfășurat activități care s-au succedat imediat, fără trecerea vreunui interval de timp. Împrejurarea că la sustragerea ultimului bun, partea vătămată a reacționat, întrerupând acțiunea de deposedare, a fost apreciată de prima instanță ca fiind lipsită de relevanță în ceea ce privește consumarea infracțiunii, atâta timp cât deposedarea se consumase deja la momentul însușirii celorlalte bunuri, iar violența exercitată de inculpatul C.G.

intervenită după acest moment a avut drept scop anihilarea unei reacții de apărare a părții vătămate și facilitarea îndepărtării de la locul faptei. Referitor la inculpatul C.I. s-a reținut că până în momentul în care partea vătămată a reacționat, acesta nu a realizat nici un act de deposedare și însușire a vreunui bun aparținând părții vătămate, iar din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul deși a luat hotărârea de a participa la sustragerea sacului cu porumb, datorită reacției părții vătămate, rezoluția sa infracțională nu s-a exteriorizat. Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău invocând greșita achitare a inculpatului C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tâlhărie în forma tentativei și greșita deducere a perioadei executate de inculpații C.G.

și C.C. Inculpații C.G. și C.C. au declarat și ei apel solicitând reducerea pedepselor aplicate la minimum prevăzut de lege, iar partea civilă R.A., în motivele sale de apel a solicitat condamnarea celor trei inculpați. Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, constatând că nu există probe concludente privind vinovăția inculpatului C.I., astfel încât în mod legal prima instanță a dispus achitarea acestuia. Referitor la cel de-al doilea motiv de apel al parchetului s-a reținut că prin încheierea pronunțată în camera de consiliu, la 2 decembrie 2004 Tribunalul Bacău a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței apelate în sensul deducerii corect a duratei arestării preventive.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați apelanți s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., și art. 52 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, intensitatea violenței exercitată asupra părții vătămate, antecedentele penale ale inculpaților, conduita acestora după comiterea infracțiunii. În raport de considerentele reținute s-a apreciat că nici apelul declarat de partea civilă nu a fost întemeiat, fiind respins ca atare.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului C.I., pentru infracțiunea de complicitate la tentativa infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și respectiv greșita încadrare juridică a faptei, considerându-se că în cauză fapta săvârșită de inculpatul C.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., solicitându-se condamnarea inculpatului pentru această infracțiune.

Inculpații C.C. și C.G. au declarat și ei recurs împotriva deciziei instanței de control judiciar, însă la termenul din 16 iunie 2005, prezenți personal în fața instanței au declarat că înțeleg să-și retragă recursurile, astfel că prin încheierea de ședință de la acea dată s-a luat act de voința acestora. Recursul declarat de parchet este nefondat. Examinând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate de Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că instanțele în mod corect au dispus achitarea inculpatului C.I., pe motiv că nu este autorul faptei, având în vedere neconcordanțele existente între declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești, ale coinculpaților C.C.

și C.G., cât și prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului C.I. În legătură cu descrierea faptelor de către partea vătămată se constată o serie de inadvertențe, care se regăsesc și în declarațiile inculpaților C.G. și C.C. cu privire la participarea inculpatului C.I. De altfel, contradicțiile semnificative existente în declarațiile acestora au determinat efectuarea unei confruntări între inculpații C.G. și C.I., ocazie cu care cel dintâi a afirmat că sacul aflat sub partea vătămată a fost tras numai de inculpatul C.C., în timp ce inculpatul C.I. nici nu ajunsese la căruță. Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora instanța pronunță condamnarea numai atunci când constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanțele au făcut o apreciere corespunzătoare a probatoriilor în sensul că inculpatul C.I.

nu este autorul faptei, motiv pentru care au dispus achitarea acestuia. Probele administrate în cauză relevă existența unor serioase dubii cu privire la săvârșirea de către inculpatul C.I. a infracțiunii reținute în sarcina sa. Din examinarea dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că pronunțarea unei hotărâri de condamnare este condiționată de dovedirea certă a existenței faptei care întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni și a identității făptuitorului. Or, probele aflate în dosar nu dovedesc în mod cert că inculpatul C.I. este autorul infracțiunii, astfel că dubiul existent trebuie să-i profite acestuia. Pentru aceste considerente Înalta Curte constată, că hotărârea de achitare a primei instanțe în ceea ce-l privește pe inculpatul C.I.

este corectă, ca dealtfel și decizia instanței de apel, de menținere a sentinței, așa încât recursul declarat de parchet apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 65 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul C.I. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în suma de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2005.