ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6546/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 329 din 5 iulie 2005, l-a condamnat pe inculpatul Șt.A., la câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare care a fost sporită la 8 ani și 6 luni închisoare. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul DANGĂ MIHAIL FLORIN, la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepselor. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 8 martie 2005 la zi. Conform art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., inculpatul Șt.A. a fost obligat să plătească părții civile S.A. suma de 6.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate M.M. a fost recuperat prin restituire. Inculpații au fost obligați la câte 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 15 iulie 2004, inculpatul, însoțit de o persoană, cu porecla de A., pe care l-a cunoscut într-un bar, s-au deplasat cu trenul la Galați pentru a sustrage lănțișoare din aur de la gâtul unor femei întâlnite pe stradă, pe care ulterior să le valorifice. În aceeași zi, la ora 7,30, în apropierea Teatrului Dramatic din Galați, făptuitorii au observat că din sens opus se apropia partea vătămată S.A. care avea la gât un lănțișor din aur. După ce s-au asigurat că nu se afla nimeni în preajmă, A. s-a oprit în fața victimei pentru a-i distrage atenția, iar Șt.A. i-a smuls lănțișorul de la gât. Cei doi au părăsit locul faptei, s-au ascuns pe o alee din spatele Policlinicii municipale Galați, după care au ieșit în strada Nicolae Bălcescu de unde au luat un maxi – taxi și s-au reîntors în Brăila.

A doua zi Șt.A. a gajat lanțul de aur sustras la Casa de Amanet SC V.D.P. SRL Brăila, de unde, a primit suma de 3.010.000 lei, bani pe care i-a împărțit cu A. Inculpatul a fost recunoscut, la data de 7 martie 2005, după planșa foto, de S.A. ca fiind autorul faptei, iar în ziua de 8 martie 2005, a indicat modul și împrejurările în care a comis-o în prezența martorului asistent C.C. Prima instanță a mai constatat că, în ziua de 17 iulie 2004, inculpatul Șt.A. s-a întâlnit cu prietenul său inculpatul D.M.F. căruia i-a relatat amănunte privind fapta săvârșită împreună cu A. și i-a propus să-l însoțească la Galați pentru a sustrage lănțișoare de la gâtul unor persoane de sex feminin. A doua zi inculpații s-au deplasat în municipiul Galați și pe strada Oltului au observat-o pe partea vătămată M.M.

care avea la gât două lănțișoare din aur. D.M.F., constată tribunalul, a asigurat paza, iar Șt.A. s-a apropiat de victimă și i-a smuls de la gât cele două lănțișoare, după care au fugit și cu un maxi – taxi au revenit în Brăila. Bijuteriile au fost amanetate la SC V. SRL Brăila, iar suma obținută de 2.690.000 lei a fost împărțită în mod egal de cei doi inculpați. La data de 8 martie 2005, partea vătămată M.M., în prezența martorilor asistenți G.M. și C.C., l-a indicat pe inculpatul Șt.A. ca fiind autorul faptei. Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 369/ A din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe.

Hotărârea sus-menționată a fost recurată în termen legal, de inculpați care au reiterat criticile formulate în apel. Inculpatul D.M.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., și a solicitat în principal achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a participat la comiterea faptei din 18 iulie 2004, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate. În recursul său, inculpatul Șt.A. a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., și a susținut că nu a întrebuințat violențe sau amenințări atunci când a sustras lănțișoarele părților vătămate astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

Inculpatul a mai criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei solicitând reducerea acesteia deoarece este tânăr, nu are antecedente penale și a fost sincer în cursul procesului penal. Recursurile sunt nefondate. Instanțele au reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, iar încadrarea juridică este legală. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul D.M.F. a participat la comiterea infracțiunii, din ziua de 18 iulie 2004, asigurându-i paza inculpatului Șt.A. care a smuls de la gâtul părții vătămate M.M., pe strada Oltului din Galați două lănțișoare din aur. Deplasarea celor doi inculpați de la Brăila, unde domiciliau, la Galați s-a făcut tocmai în scopul sustragerii unor lănțișoare de la gâtul femeilor întâlnite pe stradă, după ce Șt.A.

i-a relatat inculpatului D.M.F. modul și împrejurările în care a comis anterior, împreună cu un alt făptuitor poreclit A., fapta din 15 iulie 2004 și a valorificat lănțișorul smuls de la gâtul părții vătămate S.A. În declarațiile date de inculpatul D.M.F. în cursul urmăririi penale acesta a declarat că a fost de acord cu propunerea prietenului său Șt.A. să sustragă bijuterii din aur, a mers împreună cu acesta la Galați și în timp ce el asigura paza celălalt inculpat a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate și au fugit amândoi. Aceste declarații de recunoaștere au fost susținute de inculpat și cu ocazia propunerii de arestare preventivă și în fața instanței de fond când a precizat că a comis fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu, că au pierdut un lănțișor, iar celălalt a fost valorificat de Șt.A.

de la care a primit suma de un milion lei. Aceste declarații se coroborează cu cele ale inculpatului Șt.A. care a confirmat participarea inculpatului D.M.F. la comiterea faptei atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești. La data de 8 martie 2005, în prezența martorilor asistenți G.M.V. și C.C., partea vătămată M.M. l-a indicat pe inculpatul Șt.A. ca fiind autorul faptei. De asemenea, în prezența martorului asistent C.C. inculpații au indicat împrejurările și condițiile în care au comis fapta astfel cum s-a consemnat în procesul verbal de conducere în teren. Așadar, din probele analizate rezultă fără dubiu că, în baza înțelegerii prealabile, D.M.F. a asigurat paza inculpatului Șt.A.

care a smuls de la gâtul părții vătămate M.M. două lănțișoare din aur, vinovăția acestuia fiind dovedită cu prisosință, iar condamnarea pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie este corectă. În ceea ce-l privește pe inculpatul Șt.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au reținut o corectă încadrare juridică. Fapta inculpatului de a fi smuls prin surprindere de la gâtul femeii, acostată pe stradă, un lănțișor de aur, după care a fugit, constituie infracțiunea de tâlhărie, nu aceea de furt calificat. Prin smulgerea lănțișoarelor de aur de la gâtul părților vătămate a fost realizat elementul violenței caracteristic infracțiunii de tâlhărie deoarece s-a creat o temere ce le-a determinat să nu riposteze la activitatea infracțională a inculpatului.

Ca atare, Înalta Curte nu poate reține critica formulată de inculpatul Șt.A. în sensul greșitei încadrări juridice dată faptelor. De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica formulată de ambii inculpați, privind individualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora. Sancțiunile aplicate au fost individualizate înspre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunilor, împrejurările comiterii lor și persoana inculpaților care nu aveau ocupație, frecventau diferite localuri și au hotărât să obțină bani prin sustragerea de bijuterii de la femei întâlnite pe stradă. Astfel, instanțele au evaluat corect criteriile de individualizare a pedepsei avându-se în vedere atât gravitatea faptelor cât și profilul moral al inculpaților, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte, neconstatând nici din examinarea din oficiu existența vreunui caz de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod. Conform art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 8 martie 2005 la 21 noiembrie 2005. În baza art. 385 16 alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., și art. 192 din același cod, recurenții vor fi obligați la plata sumei de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M.F. și Șt.A. împotriva deciziei penale nr. 369/ A din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 8 martie 2005 la 21 noiembrie 2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2005