ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6546/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6546/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Galați, prin sentința
penală nr. 329 din 5 iulie 2005, l-a condamnat pe inculpatul Șt.A., la câte 8
ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art.
211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani
închisoare care a fost sporită la 8 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință a mai fost
condamnat și inculpatul DANGĂ MIHAIL FLORIN, la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru
comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26,
raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) C.
pen.
În baza art. 71 C. pen., li s-au
interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data
rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reținerii și arestării
preventive începând cu data de 8 martie 2005 la zi.
Conform art. 14 C. proc. pen., și art.
998 C. civ., inculpatul Șt.A. a fost obligat să plătească părții civile S.A. suma
de 6.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și s-a constatat că prejudiciul
cauzat părții vătămate M.M. a fost recuperat prin restituire.
Inculpații au fost obligați la câte
2.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, în ziua de 15 iulie 2004, inculpatul, însoțit de o persoană,
cu porecla de A., pe care l-a cunoscut într-un bar, s-au deplasat cu trenul la
Galați pentru a sustrage lănțișoare din aur de la gâtul unor femei întâlnite pe
stradă, pe care ulterior să le valorifice.
În aceeași zi, la ora 7,30, în
apropierea Teatrului Dramatic din Galați, făptuitorii au observat că din sens
opus se apropia partea vătămată S.A. care avea la gât un lănțișor din aur. După
ce s-au asigurat că nu se afla nimeni în preajmă, A. s-a oprit în fața victimei
pentru a-i distrage atenția, iar Șt.A. i-a smuls lănțișorul de la gât.
Cei doi au părăsit locul faptei,
s-au ascuns pe o alee din spatele Policlinicii municipale Galați, după care au
ieșit în strada Nicolae Bălcescu de unde au luat un maxi – taxi și s-au reîntors
în Brăila.
A doua zi Șt.A. a gajat lanțul de aur
sustras la Casa de Amanet SC V.D.P. SRL Brăila, de unde, a primit suma de
3.010.000 lei, bani pe care i-a împărțit cu A. Inculpatul a fost recunoscut, la
data de 7 martie 2005, după planșa foto, de S.A. ca fiind autorul faptei, iar
în ziua de 8 martie 2005, a indicat modul și împrejurările în care a comis-o în
prezența martorului asistent C.C.
Prima instanță a mai constatat că,
în ziua de 17 iulie 2004, inculpatul Șt.A. s-a întâlnit cu prietenul său
inculpatul D.M.F. căruia i-a relatat amănunte privind fapta săvârșită împreună
cu A. și i-a propus să-l însoțească la Galați pentru a sustrage lănțișoare de
la gâtul unor persoane de sex feminin.
A doua zi inculpații s-au deplasat
în municipiul Galați și pe strada Oltului au observat-o pe partea vătămată M.M.
care avea la gât două lănțișoare din aur.
D.M.F., constată tribunalul, a
asigurat paza, iar Șt.A. s-a apropiat de victimă și i-a smuls de la gât cele
două lănțișoare, după care au fugit și cu un maxi – taxi au revenit în Brăila.
Bijuteriile au fost amanetate la SC
V. SRL Brăila, iar suma obținută de 2.690.000 lei a fost împărțită în mod egal
de cei doi inculpați.
La data de 8 martie 2005, partea
vătămată M.M., în prezența martorilor asistenți G.M. și C.C., l-a indicat pe
inculpatul Șt.A. ca fiind autorul faptei. Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor
reținute în sarcina lor, atât în faza de urmărire penală cât și în fața
instanței.
Curtea de Apel Galați, prin decizia
penală nr. 369/ A din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe.
Hotărârea sus-menționată a fost
recurată în termen legal, de inculpați care au reiterat criticile formulate în
apel.
Inculpatul D.M.F. a invocat cazurile
de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc. pen., și a
solicitat în principal achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul
art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,
deoarece nu a participat la comiterea faptei din 18 iulie 2004, iar în
subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate.
În recursul său, inculpatul Șt.A. a
invocat dispozițiile art. 385
9
pct. 17 și 14 C. proc. pen., și a
susținut că nu a întrebuințat violențe sau amenințări atunci când a sustras
lănțișoarele părților vătămate astfel că se impune schimbarea încadrării
juridice în infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 – art. 209 alin.
(1) lit. a) și e) C. pen.
Inculpatul a mai criticat hotărârea
sub aspectul individualizării pedepsei solicitând reducerea acesteia deoarece
este tânăr, nu are antecedente penale și a fost sincer în cursul procesului
penal.
Recursurile sunt nefondate.
Instanțele au reținut o corectă
situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi
penale și al cercetării judecătorești, iar încadrarea juridică este legală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului
se constată că inculpatul D.M.F. a participat la comiterea infracțiunii, din
ziua de 18 iulie 2004, asigurându-i paza inculpatului Șt.A. care a smuls de la
gâtul părții vătămate M.M., pe strada Oltului din Galați două lănțișoare din
aur.
Deplasarea celor doi inculpați de la
Brăila, unde domiciliau, la Galați s-a făcut tocmai în scopul sustragerii unor
lănțișoare de la gâtul femeilor întâlnite pe stradă, după ce Șt.A. i-a relatat
inculpatului D.M.F. modul și împrejurările în care a comis anterior, împreună
cu un alt făptuitor poreclit A., fapta din 15 iulie 2004 și a valorificat
lănțișorul smuls de la gâtul părții vătămate S.A.
În declarațiile date de inculpatul D.M.F.
în cursul urmăririi penale acesta a declarat că a fost de acord cu propunerea
prietenului său Șt.A. să sustragă bijuterii din aur, a mers împreună cu acesta
la Galați și în timp ce el asigura paza celălalt inculpat a smuls lănțișorul de
la gâtul părții vătămate și au fugit amândoi.
Aceste declarații de recunoaștere au
fost susținute de inculpat și cu ocazia propunerii de arestare preventivă și în
fața instanței de fond când a precizat că a comis fapta în modalitatea descrisă
în rechizitoriu, că au pierdut un lănțișor, iar celălalt a fost valorificat de Șt.A.
de la care a primit suma de un milion lei.
Aceste declarații se coroborează cu
cele ale inculpatului Șt.A. care a confirmat participarea inculpatului D.M.F. la
comiterea faptei atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării
judecătorești.
La data de 8 martie 2005, în
prezența martorilor asistenți G.M.V. și C.C., partea vătămată M.M. l-a indicat
pe inculpatul Șt.A. ca fiind autorul faptei.
De asemenea, în prezența martorului
asistent C.C. inculpații au indicat împrejurările și condițiile în care au
comis fapta astfel cum s-a consemnat în procesul verbal de conducere în teren.
Așadar, din probele analizate
rezultă fără dubiu că, în baza înțelegerii prealabile, D.M.F. a asigurat paza
inculpatului Șt.A. care a smuls de la gâtul părții vătămate M.M. două
lănțișoare din aur, vinovăția acestuia fiind dovedită cu prisosință, iar
condamnarea pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie este corectă.
În ceea ce-l privește pe inculpatul Șt.A.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au reținut o corectă
încadrare juridică.
Fapta inculpatului de a fi smuls
prin surprindere de la gâtul femeii, acostată pe stradă, un lănțișor de aur,
după care a fugit, constituie infracțiunea de tâlhărie, nu aceea de furt
calificat.
Prin smulgerea lănțișoarelor de aur
de la gâtul părților vătămate a fost realizat elementul violenței caracteristic
infracțiunii de tâlhărie deoarece s-a creat o temere ce le-a determinat să nu
riposteze la activitatea infracțională a inculpatului.
Ca atare, Înalta Curte nu poate
reține critica formulată de inculpatul Șt.A. în sensul greșitei încadrări
juridice dată faptelor.
De asemenea, nu poate fi avută în
vedere nici critica formulată de ambii inculpați, privind individualizarea
pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora.
Sancțiunile aplicate au fost
individualizate înspre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere conform art.
72 C. pen., pericolul social al infracțiunilor, împrejurările comiterii lor și
persoana inculpaților care nu aveau ocupație, frecventau diferite localuri și
au hotărât să obțină bani prin sustragerea de bijuterii de la femei întâlnite
pe stradă.
Astfel, instanțele au evaluat corect
criteriile de individualizare a pedepsei avându-se în vedere atât gravitatea
faptelor cât și profilul moral al inculpaților, nefiind aplicabil cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, neconstatând nici din
examinarea din oficiu existența vreunui caz de casare a hotărârilor pronunțate
în cauză, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., urmează să
respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) din același cod.
Conform art. 385
17
alin.
(4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va
deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării
preventive de la 8 martie 2005 la 21 noiembrie 2005.
În baza art. 385
16
alin.
(2), raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., și art. 192 din același cod,
recurenții vor fi obligați la plata sumei de câte 220 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând
onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații D.M.F. și Șt.A. împotriva deciziei penale nr. 369/ A
din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 8 martie 2005 la
21 noiembrie 2005.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din
oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21
noiembrie 2005