ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3418/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 4 februarie 2005, pronunțată în dosar nr. 6446/2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.A., la 7 ani închisoare, pentru tâlhărie. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1255 din 18 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la 30 octombrie 2002 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final urmând să execute 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 31 octombrie 2004 la zi. În baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M.E., la 2 ani închisoare, pentru tăinuire. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea de la 31 octombrie 2004. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat în solidar pe inculpații C.A. și S.M.E. la plata sumei de 2.300.00 lei către partea civilă B.B.

S-a luat act că partea vătămată C.R.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.900.000 lei cheltuieli judiciare, statului, din care câte 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 30 octombrie 2004, orele 15.30, inculpatul C.A. însoțit de inculpatul S.M.E. se deplasau pe str. Pene Dumitru. Partea vătămată se afla în trecere însoțit de martorul V.A., pe aceeași stradă. Inculpatul C.A., care îl cunoștea pe partea vătămată C.R., l-a oprit pe acesta, l-a tras la o distanță de aproximativ 5 metri și i-a solicitat să-i dea telefonul mobil pentru a face apel, însă partea vătămată a refuzat.

Inculpatul i-a luat telefonul din mână, după care a refuzat să-l restituie părții vătămate și, întrucât acesta țipa, inculpatul l-a amenințat cu un cuțit, spunându-i că dacă nu tace îl taie cu cuțitul. Inculpatul S.M.E. a asistat la comiterea infracțiunii de tâlhărie, dar fără a participa la aceasta, iar după ce inculpatul C.A. a plecat, i-a spus părții vătămate că poate îi aduce telefonul mobil înapoi. În aceeași zi, la orele 17.00, inculpații S.M.E. și C.A. au vândut martorului B.B. telefonul mobil sustras, primind suma de 2.300.000 lei pe care au folosit-o pentru a-și cumpăra droguri. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.A. invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii.

Inculpatul solicită, în motivele scrise, să se înlăture dispoziția de revocare a suspendării pedepsei de un an și 6 luni întrucât aceasta a fost anulată printr-o hotărâre anterioară. Oral, apărătorul din oficiu numit pentru inculpat a solicitat să se dispună achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motivând că din probele administrate rezultă că partea vătămată i-a înmânat de bunăvoie telefonul mobil inculpatului și asupra acesteia nu s-au exercitat violențe. În subsidiar a solicitat să se aprecieze asupra reindividualizării pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia către minimul special.

Prin decizia penală nr. 205 din 21 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a înlăturat dispozițiile privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1255/2002 a Judecătoriei sector 3, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Inculpatul a declarat, în termen recurs solicitând casarea ambelor hotărâri, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt simplu și reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția recurentului interpretând judicios materialul probator administrat în cauză.

Din coroborarea declarației martorului V.A. cu cea a părții vătămate rezultă cu certitudine că după ce a primit telefonul mobil, pe care l-a cerut pentru a suna un prieten, inculpatul a refuzat să-l restituie, amenințându-l pe C.R. el va „tăia” cu un cuțit, apoi a fugit, păstrând telefonul. Așadar, inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, pretextând că dorește să sune un prieten, dar partea vătămată nu a pierdut posesia juridică a acestuia, dovadă că atunci când a constatat că inculpatul nu îl folosește în scopul solicitat, și-a dat seama că inculpatul de la început a intenționat să și-l însușească, astfel că a cerut să-i fie restituit. Văzând că partea vătămată țipă inculpatul l-a amenințat cu un cuțit, spunându-i că dacă nu tace îl va tăia.

În consecință, desfășurarea evenimentelor dovedește că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat, nici decum ale infracțiunii de furt, astfel cum a considerat inculpatul. Verificând hotărârea atacată și sub aspectul motivelor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că aceasta este temeinică și legală, urmând a fi menținută. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se periculozitatea socială ridicată a faptei, modalitatea săvârșirii ei, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat de 3 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.

Din durata pedepsei se va decide arestarea preventivă cu începere de la 31 octombrie 2004 până la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2004 la 1 iunie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2005.