ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2314/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1631

din 20 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații:

- S.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen.,

la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 C. pen., pe perioada

executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 9 februarie 2004 la zi.

- Z.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare. În baza

dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării

condiționate privind pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 131 din 3 aprilie 2001 a Judecătoriei Oltenița, contopindu-se restul

de pedeapsă (487 zile) cu cea aplicată (de 4 ani), urmând să execute 8 ani

închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art.

64 C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 3 aprilie 2004 la zi.

În baza art. 111, 116 C.

pen., s-a aplicat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul

București pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 și art. 346

alin. (2) C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ. și art. 1003 C.

civ., a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 470.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, cu sediul

în București, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive

a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că partea

vătămată L.M. nu are pretenții civile.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat,

reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt că, la data de 9 februarie 2004, partea

vătămată L.M. se afla în parcul Sticlăriei (zona Șoseaua Vergului) aducând

alimente unor persoane de etnie rromă care locuiesc în zonă.

La un moment dat, inculpații

care consumau băuturi alcoolice, au lovit partea vătămată până când aceasta a

căzut și au deposedat-o de diferite obiecte (îmbrăcăminte, o casetă audio,

portofelul în care se afla suma de 40.000 lei). Martorii oculari C.V. și

N.P.Șt. au văzut incidentul, dar au declarat că s-au temut să intervină.

Inculpatul Z.V. a fost recunoscut din planșele foto de ambii martori.

Inculpatul S.M. a fost, în

scurt timp, depistat și reținut de organele de poliție sesizate de partea

vătămată, ulterior fiind identificat și al doilea inculpat.

În cauză au fost

administrate următoarele probe ce au condus la stabilirea stării de fapt și a

vinovăției inculpaților: declarații martori (C.V., N.P.Șt., T.I.), declarații

parte vătămată și inculpați, planșe foto, proces-verbal de cercetare la fața

locului și depistare, proces-verbal de recunoaștere din grup de persoane a

inculpatului de partea vătămată, acte medicale ale părții vătămate,

proces-verbal de percheziție corporală.

Declarațiile inculpatului

S.M. au fost oscilante, iar inculpatul Z.V. a negat săvârșirea faptei.

Din interpretarea coroborată

a ansamblului probator administrat, instanța a reținut că inculpații se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. La

individualizarea pedepselor s-au avut în considerare criteriile prevăzute de

art. 72, în cazul inculpatului Z.V. un aspect important constituindu-l

antecedentele penale constând în condamnări la pedeapsa închisorii între 6

luni, 4 ani pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat; pentru același

inculpat.

S-a considerat ca necesară

aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în București pe timp

de 5 ani după executarea pedepsei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații, solicitând redozarea pedepselor în raport de

circumstanțele personale.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.

113/ A din 15 februarie 2005, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a respins apelurile, ca nefondate, considerând pedepsele aplicate corect

individualizate în raport de criteriile cuprinse în art. 72, gravitatea

faptelor, circumstanțele inculpaților, violența acestora, săvârșirea

infracțiunii de către inculpatul Z.V. în perioada de încercare, ulterior

liberării condiționate, pedepsele fiind oricum orientate spre minimul special.

Prin aceeași decizie, s-a

menținut starea de arest a inculpaților, deducându-se prevenția la zi și au

fost obligați apelanții inculpați la plata a câte 1.200.000 lei către stat

cheltuieli judiciare, câte 400.000 lei onorarii avocat oficiu, urmând a fi avansați

din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații.

Inculpatul S.M. a criticat

hotărârile judecătorești pronunțate, sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, solicitând admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Inculpatul Z.V. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea

în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei

aplicate.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că instanțele de fond și de apel au stabilit corect starea de

fapt, administrând în deplină concordanță cu dispozițiile legale, probele ce au

format convingerea, în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunii

pentru care au fost trimiși în judecată. Martorii oculari C.V. și N.P.Șt. l-au

identificat pe inculpatul Z.V. ca fiind unul din autorii infracțiunii de

tâlhărie, iar inculpatul S.M. a declarat inițial în același sens.

Relativ la individualizarea

pedepselor se constată că s-a dat deplină eficiență criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen., pedepsele, prin cuantumul aplicat, reliefând gravitatea

faptelor, periculozitatea făptuitorilor și fiind apte să-și atingă scopul

prevăzut la art. 52 C. pen.

Referitor la deducerea

prevenției, aceasta s-a efectuat în mod corect.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi

respinse, ca nefondate.

În baza art. 88 C. pen. și

art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului S.M. durata arestării preventive de la 9 februarie 2004

la 6 aprilie 2005, iar pentru inculpatul Z.V. de la 3 aprilie 2004 la 6 aprilie

2005.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, iar onorariile apărătorului din oficiu fiind avansați din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.M. și Z.V. împotriva deciziei penale nr.

113 din 15 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului S.M. durata arestării preventive de la 9 februarie 2004 la 6

aprilie 2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatul Z.V. durata reținerii și

arestării preventive de la 3 aprilie 2004 la 6 aprilie 2005.

Obligă

recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din

oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.