ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6273/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 644 din 4 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați la câte 8 ani închisoare inculpații: - C.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - S.N.L., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată pentru restul de 1156 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului S.N.L. prin sentința penală nr. 22/2002 a Judecătoriei sectorului 4 București și s-a dispus executarea acestuia alături de pedeapsa de 8 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaților prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepselor. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada deținerii preventive începând cu data de 21 decembrie 2003 la zi.

Tribunalul a luat act că partea vătămată S.M.R. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase și i-a obligat pe inculpați la câte 4.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Anterior, inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 129 din 3 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, dar aceasta a fost desființată prin decizia penală nr. 186/ A din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a constatat că deși dezbaterile la prima instanță a avut loc la data de 2 decembrie 2004 și s-a amânat pronunțarea de trei ori, tribunalul a repus cauza pe rol și au pus în discuție doar schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe inculpatul C.A.C.

nu și fondul cauzei. Pentru a pronunța sentința penală nr. 644 din 4 mai 2005 Tribunalul București, secția a II-a penală, a reținut că, în seara de 20 decembrie 2003, în jurul orei 20,00, inculpații au observat-o pe partea vătămată S.M.R. care, avea asupra ei o geantă, în zona Unirii din București, au luat hotărârea să o urmărească și să o deposedeze de bunuri, într-un loc mai ferit, deoarece aveau nevoie de bani pentru a-și procura droguri. În acest scop, constată instanța, inculpații s-au urcat în același autobuz cu partea vătămată, pe linia 312 și au coborât în zona Bulevardului Tineretului, iar în momentul în care victima a ajuns la blocul în care locuia și a sunat la interfon, făptuitorii s-au apropiat de ea.

C.A.C. a tras-o de păr pe partea vătămată și i-a pus la gât un obiect tăietor – cutter, iar S.N.L. i-a sustras geanta. Țipetele părții vătămate i-au alertat pe membrii familiei care locuiesc într-un apartament la parter și anume pe tatăl acesteia S.F., pe fratele S.V.C. și pe un vecin D.M.C. care, a urmărit incidentul. Ultimii doi au alergat după inculpați, martorul D.M.C. reușind să-i ajungă pe str. Baladei, iar când s-a apropiat de cei doi a aruncat asupra lor o sticlă de vin pe care o avea la el. În acel moment, inculpatul S.N.L. i-a cerut celuilalt făptuitor cuțitul, acesta i l-a dat iar atunci când fratele părții vătămate, care între timp s-a apropiat, a încercat să-l prindă, l-a tăiat la mână.

Tatăl părții vătămate a ajuns și el la locul incidentului iar la scurt timp au sosit organele de poliție care au fost dirijate, prin stația radio, să se prezinte urgent în zonă. Inculpatul S.L. a fost prins și asupra sa a fost găsit cuțitul și geanta părții vătămate, iar inculpatul C.A.C. a fost reținut ulterior de organele de poliție. Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 513 din 30 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței instanței de fond prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la furt calificat și reducerea pedepselor aplicate. Instanța de apel, raportând soluția atacată la întreg materialul probator, a reținut că inculpații, acționând împreună, au deposedat prin întrebuințarea de violențe pe partea vătămată de geantă, iar pedepsele de către 8 ani închisoare au fost just individualizate.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., au reiterat criticile formulate în apel, solicitând casarea ambelor hotărâri și în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., deoarece nu au exercitat violențe asupra părții vătămate. În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate de inculpații C.A.C.

și S.L. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prima cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a materialului probator rezultă că, în mod judicios, instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond cu privire la vinovăția inculpaților la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților care, împreună au urmărit-o pe partea vătămată S.M.R.

și, la intrarea în blocul în care locuia, C.A.C. i-a pus cuțitul la gât și a tras-o de păr, iar S.N.L. i-a sustras geanta după care au fugit fiind urmăriți de martori, iar inculpatul S.L. a luat cuțitul de la celălalt făptuitor și l-a tăiat la mână pe S.V.C., pentru a-și asigura scăparea, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie și nu de tentativă la furt calificat. Așadar, Înalta Curte nu poate reține critica inculpaților cu privire la greșita încadrare juridică a infracțiunii de tâlhărie având drept consecință schimbarea calificării în infracțiunea de tentativă la furt calificat, deoarece probele administrate au evidențiat că deposedarea părții vătămate de geantă, s-a făcut prin întrebuințarea de violențe.

În acest sens sunt relevante declarațiile părții vătămate S.M.R. care a precizat că inculpatul C.A.C. a tras-o de păr și a amenințat-o cu cuțitul iar S.N.L. i-a smuls geanta. Martorul D.M. i-a observat pe inculpați, urmărind-o pe partea vătămată, intrând după aceasta pe scara blocului, a auzit țipete și i-a văzut pe făptuitori ieșind în fugă, unul dintre ei având o geanta în mână. În timp ce alerga după cei doi, martorul a observat că aceștia erau urmăriți și de tatăl și de fratele victimei, cel din urmă fiind lovit la mână cu briceagul de către S.N.L. Declarațiile acestui martor se coroborează cu depozițiile membrilor familiei părții vătămate, S.F. și S.V.C. care auzind-o strigând au ieșit din apartament și au alergat după inculpați pentru a-i prinde și recupera geanta.

Pornind în urmărirea inculpaților, tatăl și fratele părții vătămate, împreună cu vecinul lor D.M., i-a ajuns și în acel moment, S.N.L. l-a tăiat la mână pe S.V.C., pentru a-și asigura scăparea, dar în cele din urmă a fost reținut de organele de poliție. Rezultă, deci, că deposedarea părții vătămate de geantă a fost făcută prin exercitarea de violențe, ceea ce corespunde din punct de vedere obiectiv elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, impunându-se reducerea acestora, întrucât a fost făcută o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale comiterii ei, respectiv în timpul nopții, într-un loc public, de două persoane împreună, care au amenințat partea vătămată cu un cuțit, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au nici o ocupație, se drogau iar S.N.L. este recidivist. În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 21 decembrie 2003 la 7 noiembrie 2005. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.C. și S.N.L. împotriva deciziei penale nr. 513 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 21 decembrie 2003 la 7 noiembrie 2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2005.