ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 11 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați a fost condamnat inculpatul R.C.A. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod și la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. f) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 137/2000 a Tribunalului Brăila, și a contopit restul neexecutat de 1019 zile cu pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute această din urmă pedeapsă, la care s-a adăugat un spor de 8 luni, în final R.C.A. având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 30 iulie 2003 la zi.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 6.000.000 lei către partea civilă B.A.G.C. și 7.000.000 lei către partea civilă M.C.A., cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În ziua de 28 iulie 2003, în jurul orelor 5,00, părțile vătămate B.A.G.C. și B.S.I. s-au deplasat la Gara C.F.R. Galați cu intenția de a se deplasa spre municipiul Bârlad cu trenul. La un moment dat a apărut și inculpatul R.C.A. care a intrat în vorbă cei doi tineri. Observând că partea vătămată B.S.I. posedă un telefon mobil, inculpatul a atras-o spre un chioșc și împotriva voinței acesteia, după ce a tras-o de mână și tricou, i-a scos telefonul mobil prins de gât cu un șnur și l-a însușit.

După puțin timp inculpatul a abordat-o pe partea vătămată B.A., a imobilizat-o și i-a sustras o brățară de la mână după care a fugit. Telefonul mobil sustras a fost vândut de inculpat martorului S.M. contra sumei de 1.000.000 lei, dar brățara nu a mai putut fi recuperată întrucât a fost pierdută de inculpat. S-a mai reținut că în seara zilei de 27 iulie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpatul a urcat, împreună cu martorul C.S. în taxiul condus de partea vătămată M.C.A. Ajunși la destinație, profitând de faptul că partea vătămată coborâse să verifice o roată, inculpatul R.C.A. a sustras telefonul mobil și o pereche de ochelari de soare ce aparțineau părții vătămate. În aceeași seară inculpatul a vândut martorului O.S.

telefonul mobil cu suma de 500.000 lei. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare, planșelor foto executate în cauză, declarațiilor părților vătămate, depozițiile martorilor C.S., O.S., S.R., C.L., S.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea de furt, iar în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie a precizat că telefonul mobil și brățara i-au fost date de partea vătămată B.A.G.C. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 202/ A din 7 aprilie 2004 a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpat, apeluri ce au vizat netemeinicia sentinței pronunțate.

Împotriva acestor hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs învederând că instanțele au încadrat greșit din punct de vedere juridic faptele de tâlhărie în dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. Totodată, s-a solicitat prin recursul declarat și majorarea pedepselor aplicate. Recursul este fondat. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a comis două infracțiuni de tâlhărie în concurs real, una împotriva părții vătămate B.S.I. de la care a sustras telefonul mobil marca și o altă infracțiune de aceeași natură împotriva părții vătămate B.A.G.

Pentru existența infracțiunii unice continuate, este necesar ca toate acțiunile sau inacțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, să fi fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții. Cu alte cuvinte este necesar să se stabilească faptul că în momentul luării hotărârii, făptuitorul și-a reprezentat activitatea infracțională pe care urma să o desfășoare ulterior, în ansamblul său.

În speță, deposedarea celor două părți vătămate (chiar dacă toate bunurile însușite aparțineau uneia dintre ele) s-a realizat în contexte diferite, la un interval de timp, prin modalități diferite și în locuri deosebite ceea ce impune concluzia că inculpatul nu a avut, de la început reprezentarea concretă și de ansamblu a activității infracționale desfășurate ulterior, ci a acționat pe baza unei hotărâri distincte, reînnoite de fiecare dată când i s-a ivit prilejul să comită o nouă faptă penală și drept consecință sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. și nu acelea ale art. 41 alin. (2) din același cod, referitoare la infracțiunea continuată, așa cum greșit au reținut instanța de fond și cea de apel.

În consecință recursul formulat de parchet este întemeiat sub primul aspect, motiv pentru care se va schimba încadrarea juridică din art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului se va ține seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Comiterea a trei infracțiuni în concurs real, în decursul a doar câteva ore, în condițiile de loc și de timp arătate și urmările produse, prezintă, în concret, un grad ridicat de pericol social și care impune aplicarea unei pedepse mai mari decât minimul special prevăzut de textul sancționator.

Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta a comis anterior numeroase infracțiuni de furt calificat pentru care a fost condamnat la diferite pedepse privative de libertate, precum și infracțiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 227/1998 a Tribunalului Galați. Infracțiunile deduse judecății au fost comise de inculpat la o perioadă scurtă de timp, de doar 3 luni după liberarea sa condiționată din pedeapsa rezultantă mai sus-arătată. Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina sa, inculpatul a adoptat o poziție oscilantă, negând o parte din infracțiuni (cele de tâlhărie).

Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorului impun aplicarea unor pedepse privative de libertate majorate, de câte 7 ani închisoare, pentru fiecare infracțiune de tâlhărie. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi cele două pedepse de câte 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., toate cu reținerea art. 37 lit. a) din același cod, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Se vor menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate pentru restul de 1019 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 137/2000 a Tribunalului Brăila, rest ce se va contopi în pedeapsa de 7 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de un an în final inculpatul urmând a executa 8 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute și se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul R.C.A. Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 81 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Galați numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie. Descontopește pedepsele aplicate inculpatului și le repune în individualitatea lor, respectiv 5 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen.

Înlătură sporul de 8 luni închisoare aplicat. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul R.C.A. la câte 7 ani închisoare. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește cele două pedepse de câte 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Menține dispozițiile privind revocarea liberării condiționate pentru restul de 1019 zile închisoare, pe care îl contopește în pedeapsa de 7 ani închisoare, la care se adaugă un spor de un an închisoare, în final inculpatul R.C.A. urmând să execute 8 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 18 iunie 2004. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.