ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4545/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4545/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 496 din 13

octombrie 2003, Tribunalul Galați, a dispus, în baza dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C.

pen. (fapte din 21 noiembrie 2002 – 15 ianuarie 2003) în infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen. și în baza acestei încadrări juridice, a condamnat pe inculpații:

- H.D. la o pedeapsă de 12 ani

închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen.,

în referire la art. 39 C. pen., a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas

neexecutat de 3 ani, 3 luni și 29 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 921/2001 a

Judecătoriei Brașov și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 12 ani închisoare, sporită la 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

prelungit măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării

preventive cu începere de la 20 ianuarie 2003 la zi.

- B.G., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

prelungit măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive cu

începere de la 20 ianuarie 2003 la zi.

- S.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

prelungit măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive cu

începere de la 23 ianuarie 2003 la zi.

În baza art. 998 C. civ., a obligat

pe inculpatul H.D. la plata sumei de 18.000.000 lei către partea civilă C.A.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpatul H.D. a sumei de 105.000 lei care nu a

servit la despăgubirea părții vătămate S.T.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpații H.D. și S.M. a sumei de câte 1.500.000 lei

fiecare, care nu a servit la despăgubirea părții vătămate B.E.

În baza art. 189 – art. 191 C. proc.

pen., a obligat pe inculpații H.D. și B.G. la plata sumei de câte 2.600.000

lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.400.000 lei

onorar apărător oficiu către Baroul Galați s-a dispus a fi avansată din

fondurile Ministerului Justiției (2 inculpați x 400.000 lei și 2 inculpați x

300.000 lei, urmărire penală plus fond).

În baza art. 189 - 191 C. proc.

pen., a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 1.900.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 21 noiembrie 2002,

inculpatul H.D. s-a deplasat la restaurantul M. Aici inculpatul l-a cunoscut pe

inculpatul B.G. și împreună cu acesta și cu martorii I.C. și A.E. au consumat

băuturi alcoolice până, în jurul orei 23,00, când au plecat cu un taxi. La

domiciliile lor au coborât martorii I.C. și A.E., inculpații coborând în

Țiglina I. S-au deplasat apoi pe jos către Stadionul Dunărea, mergând pe partea

stângă a direcției de mers. Pe drum, cei doi inculpații au văzut-o venind din

spatele lor, pe partea vătămată S.T. Acesta era în stare de ebrietate și avea

asupra sa o geantă diplomat. Inculpatul H.D. a propus inculpatului B.G. „să-l

facă”, în sensul de a-l lovi pe bărbat și de a-i sustrage bunurile.

În executarea rezoluției

infracționale comune, inculpatul B.G. a rămas pe trotuar, inculpatul H.D.,

deplasându-se spre gardul viu. În momentul în care partea vătămată a trecut pe

lângă inculpatul B.G., acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. A

căzut peste gardul viu, în liziera din zona stadionului. Ambii inculpați au

mers lângă partea vătămată și au continuat să o lovească cu picioarele în zona

coastelor. Inculpatul H.D. a deschis diplomatul și l-a verificat. Ambii

inculpați au verificat buzunarele hainelor. Pentru că nu au găsit bunuri de

valoare, inculpații au verificat conținutul diplomatului. Au găsit acte și

fotografii. Inculpatul B.G. a părăsit primul liziera și în urma sa a venit și

inculpatul H.D. Pe drum, acesta i-a arătat inculpatului B.G. un portofel

conținând suma de 20.000 lei, portofel pe care îl luase de la partea vătămată

S.T.

În seara de 6 ianuarie 2003, în

jurul orelor 23,00, inculpatul H.D. se deplasa în zona A. din Țiglina I. La un

moment dat, inculpatul a observat-o pe partea vătămată C.A., coborând dintr-un

taxi, având asupra sa o servietă și o sacoșă și a hotărât să o urmărească și

să-i sustragă bunurile.

Inculpatul H.D. s-a deplasat în

spatele părții vătămate C.A. pe str. Regimentului Siret și când și-a dat seama

că nu poate intra decât în ultima scară a blocului G 2, a luat-o în fața părții

vătămate. Inculpatul a așteptat-o pe partea vătămată pe scări și când s-a

apropiat i-a aplicat o lovitură cu cotul în zona feței. În urma loviturii

partea vătămată C.A. și-a pierdut cunoștința și a căzut jos. Inculpatul a

verificat-o pe partea vătămată în buzunarele hainei și a găsit suma de 20.000

lei pe care și-a însușit-o. A luat servieta și sacoșa și a părăsit locul

faptei.

În continuare, inculpatul H.D. s-a

deplasat pe str. Brăilei și în scara blocului A, a verificat conținutul

servietei și al sacoșei. A găsit un portofel cu acte și suma de 900.000 lei,

câteva broșuri bisericești și un mănunchi de chei. Într-una din broșuri,

inculpatul a găsit suma de 400 dolari S.U.A. pe care și-a însușit-o. În sacoșă,

inculpatul a găsit un rând de haine bisericești. Și-a oprit banii iar restul

bunurilor le-a aruncat în ghena de gunoi din dreptul blocului A.

În urma loviturilor primite, partea

vătămată C.A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin

lovire cu corpuri dure, posibil și de plan dur. A necesitat pentru vindecare

14-15 zile de îngrijiri medicale.

În seara de 15 ianuarie 2003, în

jurul orelor 23,00, inculpații H.D. și S.M., însoțiți de martorul B.M., se

deplasau prin Țiglina I, în zona discotecii V. Ajungând la intersecția cu

strada Saturn, au observat-o pe partea vătămată B.E. care aflată în stare de

ebrietate, se deplasa spre stația P. Inculpatul H.D. le-a propus celorlalți doi

să o urmărească și să o depășească pe partea vătămată fără a le preciza în mod

expres motivul. Așa cum reiese din declarația martorului B.M., în mod normal

traseul lor către domiciliu era pe str. Brăilei, nicidecum pe str. Saturn.

Când, s-au apropiat de blocul 17, ultima scară, inculpatul H.D. a propus

inculpatului S.M. și martorului B.M. să intre în scara blocului. Partea

vătămată B.E. fusese deja depășită înainte de intrarea în scară.

Inculpații au urcat inițial la

etajul I, după care au coborât la parter. În momentul în care partea vătămată a

intrat în casa scării, inculpatul H.D. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul

în zona feței. Partea vătămată a căzut jos, moment în care ambii inculpați au

început să-i verifice buzunarele. Inculpatul H.D. l-a dezbrăcat de hanorac, i-a

smuls lanțul din aur și a luat un ceas de mână.

După comiterea faptei, cei doi

inculpați s-au deplasat spre domiciliu. Inculpatul H.D. a dat geaca

inculpatului S.M.

Cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate la inculpatul S.M., în debara s-a găsit un hanorac de piele care

corespundea descrierii făcute de partea vătămată. De asemenea, într-un dulap de

dormitor a fost găsit un ceas marca Giovani care corespundea descrierii făcute

de partea vătămată. Bunurile au fost ridicate și prezentate pentru

recunoașterea părții vătămate. Aceasta le-a recunoscut după marcă și alte

particularități și au fost restituite acesteia.

Partea vătămată B.E. a prezentat

leziuni de violență la nivelul degetului 5 mâna stângă produsă prin lovire cu

corp dur. A necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt indicată mai sus a

fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile

părților vătămate C.A., B.E., S.T., declarațiile martorilor I.C., A.E., G.C.,

B.E., Z.G.C., P.P.G., G.F., H.V.P., B.M. procesul verbal de cercetare la fața

locului faptelor, planșele fotografice, raport de constatare dactiloscopică,

coroborate cu declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, cât și

în faza cercetării judecătorești.

Prima instanță a apreciat că aceste

declarații au fost date cu scopul de a se justifica prezența inculpaților

într-un loc unde nu aveau ce să caute, decât dacă urmăreau un scop, respectiv

acela de a tâlhări pe partea vătămată.

De asemenea, inculpatul H.D., audiat

în instanță, a precizat că în momentul comiterii faptei, era singur, inculpatul

S.M. fiind în fața scării blocului și așteptându-l, situație de fapt infirmată

chiar de declarația inculpatului S.M., care a precizat că a fost de față la

momentul comiterii faptei.

Față de aceste considerente,

instanța a apreciat că declarațiile date de inculpați și de martorul B.M. în

faza cercetării judecătorești au fost date cu scopul de a-l favoriza pe

inculpatul S.M. în scopul ușurării situației sale infracționale.

- În drept, fapta inculpatului H.D.,

care în baza aceleiași rezoluții infracționale comune, la diferite intervale de

timp, în perioada 21 noiembrie 2002 – 15 ianuarie 2003, împreună cu alții, pe

timp de noapte, în loc public, prin violență, a sustras de la trei părți

vătămate, bunuri și bani în valoare totală de 29.000.000 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată,

prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Fapta inculpatului B.G. de a

sustrage prin violență, în noaptea de 21 noiembrie 2002, în loc public,

împreună cu inculpatul H.D. bunuri în valoare de 3.000.000 lei de la partea

vătămată S.T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

- Fapta inculpatului S.M. de a

sustrage în noaptea de 15 ianuarie 2003, în loc public, împreună cu inculpatul

H.D., prin violență, bunuri de la partea vătămată B.E., în valoare de 8.000.000

lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen.

La stabilirea pedepselor aplicate

inculpaților pentru faptele deduse judecății, instanța a avut în vedere

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Din fișele de cazier judiciar a

rezultat că inculpații B.G. și H.D. sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Pentru inculpatul S.M. instanța a

apreciat, având în vedere că este la primul impact cu legea penală, că scopul

pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni spre minimul special

prevăzut de lege, cu executare prin privare de libertate.

În consecință, a aplicat

inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen.

Deoarece inculpații au fost judecați

în stare de arest preventiv și temeiurile ce au stat la baza arestării inițiale

nu s-au schimbat, în baza art. 350 C. proc. pen., instanța a dispus prelungirea

duratei arestării preventive a inculpaților.

În ce privește latura civilă, s-a

reținut că partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de

18.000.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și rămase

nerecuperate.

Având în vedere legătura de

cauzalitate dintre fapta inculpatului H.D. și prejudiciul cauzat părții

vătămate, s-au admis pretențiile acesteia fiind obligat inculpatul H.D. la

plata sumei de 18.000.000 lei către partea civilă C.A.

Partea vătămată S.T. nu s-a

constituit parte civilă împotriva inculpaților, rămânând nerecuperată suma de

105.000 lei, contravaloarea bunurilor sustrase de inculpații H.D. și B.G.

În consecință, în baza art. 118 lit.

d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de

52.000 lei, care a fost însușită de inculpați și nu a servit la despăgubirea

părții vătămate.

Partea vătămată B.E. și-a recuperat

parțial bunurile sustrase de inculpații H.D. și S.M. și nu a mai avut pretenții

la bunurile nerecuperate în valoare de 3.000.000 lei.

În consecință, în baza art. 118 lit.

d) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de

1.500.000 lei ce nu a servit la despăgubirea părții vătămate.

Împotriva hotărârii au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și cei trei inculpați.

Prin decizia penală nr. 84/ A din 20

februarie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de parchet și

de inculpatul H.D., a desființat parțial sentința și a redus sporul de 2 ani

închisoare aplicat inculpatului H.D., la un an și 6 luni închisoare, dispunând

ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare.

Totodată a modificat cuantumul sumei

confiscată de la inculpatul H.D. și B.G., de la 105.000 lei la câte 52.000 lei

de la fiecare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și starea de arest a inculpaților.

S-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații B.G. și S.M.

Decizia a fost recurată de

inculpații H.D. și S.M.

Prin încheierea din 23 iunie 2004,

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de retragerea recursului

inculpatului H.D.

Criticile aduse hotărârilor, prin

recursul formulat de inculpatul S.M., se referă la greșita încadrare juridică a

faptei și la individualizarea greșită a pedepsei.

Astfel, inculpatul a susținut că nu

a comis fapta împreună cu H.D., singura sa participație fiind complicitatea

morală, astfel că încadrarea juridică trebuia să fie în dispozițiile art. 26 C.

pen., raportat la art. 211 alin. (1) lit. b) și c), prin înlăturarea agravantei

prevăzută de alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

Totodată, inculpatul a considerat că

pedeapsa aplicată este excesivă, cerând reducerea ei, prin recunoașterea

circumstanțelor atenuante, în raport de lipsa antecedentelor penale și

comportarea bună în societate, avută anterior comiterii faptei.

Motivele de recurs se încadrează în

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen.

Analizând hotărârile atacate în

raport de aceste motive, dar și de cele care se iau în considerare din oficiu

și verificând întregul material probator administrat în cauză, Curtea constată

că inculpatul S.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., iar pedeapsa aplicată este corect individualizată.

Astfel, din declarațiile martorului

B.M. rezultă că inculpatul H.D. a văzut-o pe partea vătămată B.E., care era în

stare de ebrietate și se deplasa spre stația P. și le-a propus inculpatului

S.M. și martorului să o urmărească pe aceasta.

Precizează martorul, că la un moment

dat, au depășit-o pe partea vătămată și au intrat în scara blocului 17.

De asemenea, martorul declară că

până la vederea părții vătămate, inculpații împreună cu martorul intenționau să

meargă să cumpere ceva de mâncare la un Fast Food și apoi să se deplaseze către

casă.

Deci deplasarea inculpaților pe str.

Saturn spre stația P. a fost determinată de faptul că văzând-o pe partea

vătămată, aflată în stare de ebrietate, s-au hotărât de comun acord să o

urmărească, cu scopul de a o deposeda de bunuri.

Această situație de fapt este

reținută și de inculpatul S.M. care precizează că a zărit o persoană în stare

de ebrietate și s-au deplasat pe str. Saturn pe unde se deplasa și partea

vătămată, deși inculpatul intenționa să se ducă acasă.

Precizează inculpatul că a intrat cu

inculpatul H.D. în scara unui bloc, moment în care martorul B.M. a spus „eu mă

duc” și a ieșit din scara blocului în stradă.

După ce a urcat la etajul 1 al

blocului, inculpații au coborât, și când au ajuns în holul de la intrare, l-a

văzut pe cetățeanul aflat în stare de ebrietate, intrând în scara blocului,

moment în care inculpatul H.D. l-a lovit cu pumnul în zona feței, partea

vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul H.D. l-a dezbrăcat de hanorac, după

care cei doi inculpați au plecat.

Precizează inculpatul că nu și-a dat

seama de intențiile inculpatului H.D. de a deposeda de bunuri prin violență pe

partea vătămată.

În declarația dată în faza de

urmărire penală partea vătămată B.E. precizează că deplasându-se spre casă,

înainte de a intra în scara blocului, a fost depășit de 3 tineri. După ce a

intrat în scara blocului, a auzit când cineva a spus „ăsta-i băi” și imediat a

fost lovit cu pumnul peste față. Partea vătămată a căzut la pământ, a încercat

să scoată din buzunar un spray paralizant în scopul de a se apăra, dar datorită

faptului că și-a dat seama că e lovită de mai multe persoane cu pumnii și

picioarele, nu a mai reacționat.

De asemenea, precizează partea

vătămată că a auzit cum una din persoanele care îl loveau, îi spuneau alteia

„să-i taie gâtul”.

Față de aceste probe, respectiv

faptul că inculpatul S.M. s-a deplasat cu inculpatul H.D. în urmărirea părții

vătămate, în condițiile în care inculpații se hotărâseră inițial să se ducă

acasă, intrând în scara blocului unde urma să intre și partea vătămată, fără

nici un motiv plauzibil, fiind prezent în momentul în care inculpatul H.D. a

lovit-o pe partea vătămată și a deposedat-o de bunuri, formează convingerea

instanței că inculpatul S.M. a acționat conștient de scopul urmărit de

inculpatul H.D. de a deposeda de bunuri partea vătămată.

Contribuția sa activă la producerea

infracțiunii de tâlhărie, e confirmată de declarațiile părții vătămate, care a

perceput că a fost lovită de mai multe persoane care au discutat între ele pe

timpul săvârșirii faptei.

Aceste discuții au fost confirmate

de inculpatul H.D. cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești, care

precizase că era singur dar a folosit expresia „să-i ia gâtul părții vătămate”

în scopul de a intimida pe aceasta. Este puțin probabil, că inculpatul dacă era

singur să folosească o asemenea expresie în momentul în care deja în urma loviturilor

primite, partea vătămată, de frică, nu mai opunea nici o rezistență, dar

această expresie folosită, auzită de partea vătămată și confirmată de

inculpatul H.D., se justifică dacă la săvârșirea faptei participă mai multe

persoane.

În faza cercetării judecătorești,

declarațiile inculpaților nu se coroborează între ele urmărind ca să-l scoată

din cauză pe inculpatul S.M. și să justifice prezența inculpaților la locul

săvârșirii faptei.

Astfel, inculpații au precizat că

inculpatul H.D. ar fi primit un telefon de la cineva și la cererea acestuia au

plecat pe str. Saturn, la un bloc unde inculpatul H.D. trebuia să se ducă la o

persoană care avea să-i dea o sumă de bani.

Dacă acesta era scopul prezenței

inculpaților la blocul unde a fost tâlhărită partea vătămată, normal ar fi fost

ca cei doi inculpați să intre în scara blocului, să ajungă la apartamentul unde

locuia persoana respectivă, să sune să vadă dacă acea persoană era acasă,

deoarece scopul era obținerea unei sume de bani de la persoana respectivă.

Dar cei doi inculpați au intrat în

scara blocului până la etajul 1 și apoi s-au întors la parter, exact în

momentul în care partea vătămată intra pe ușă în holul de acces.

În privința pedepsei, Curtea reține

că aceasta a fost orientată către limita minimă prevăzută de lege, nefiind

justificată recunoașterea circumstanțelor atenuante, întrucât inculpatul a avut

o poziție procesuală nesinceră, oscilantă, iar fapta la care a participat

activ, are un grad ridicat de pericol social.

Așa fiind, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului ca

nefondat, menținând hotărârile pronunțate, ca legale și temeinice, în privința

acestuia.

Din durata pedepsei, se va computa

reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 23 ianuarie 2003 la 15

septembrie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 20 februarie

2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2003

la 15 septembrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2004.