ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 580 din 29 octombrie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații: - C.M. la: - 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 372 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 391/1999 a Tribunalului Hunedoara, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Față de inculpat s-a luat măsura prevăzută de art. 116 C. pen., în sensul că i-a fost interzis dreptul de a se afla în municipiul Brașov, o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2004, la zi. - G.N. la: - 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus perioada arestării preventive de la 28 martie 2003, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., inculpații C.M. și G.N. au fost obligați să plătească, în solidar, părții civile B.C. suma de 29.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a sumelor de 400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu avocatului P.D. și respectiv de 500.000 lei reprezentând cheltuieli de deplasare și retribuția pentru traducerea efectuată de interpretul H.H.M. În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul C.M. a fost obligat să plătească statului suma de 4.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul G.N. la plata sumei de 4.100.000 lei cu același titlu. În baza art. 199 C. proc. pen., a dispus ridicarea amenzii judiciare în cuantum de 2.000.000 lei aplicată interpretului R.I.K. prin încheierea din 16 septembrie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 4 martie 2004, în timp ce se deplasau cu un taxi, inculpații C.M. și G.N. i-au cerut șoferului să oprească în dreptul unei cabine telefonice de pe strada Memorandumului, unde au observat că se afla partea vătămată B.C. însoțit de numitul T.B. Partea vătămată avea asupra sa suma de 29.000.000 lei cu care intenționa să-și cumpere un computer din București.

După ce au coborât din mașină, inculpații au avut o discuție cu partea vătămată, după care au imobilizat-o și doborât la sol, ocazie cu care l-au controlat în buzunare și i-au luat suma de 29.000.000 lei. Însoțitorul părții vătămate, T.B. cunoștea faptul că aceasta avea asupra sa suma de bani menționată. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel inculpații C.M. și G.N. pe care au criticat-o cu privire la greșita lor condamnare, solicitând a se dispune achitarea pe considerentul că fapta nu există deoarece între ei și partea vătămată a existat doar o discuție, cu privire la folosirea telefonului public, fără însă a-i sustrage acesteia vreo sumă de bani. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 51/ Ap din 14 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați pe care i-a obligat să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, în continuare durata reținerii și arestării preventive, la zi. În motivarea acestei decizii, s-a arătat că în cauză vinovăția inculpaților este dovedită cu declarațiile atât ale martorului T.B. care însoțea pe partea vătămată, cât și a martorului M.A., șoferul taximetrului cu care circulau inculpații. Martorii menționați au confirmat atacarea părții vătămate de către inculpați. Mai mult, martorul T.B. a confirmat faptul că partea vătămată avea asupra sa suma de 29.000.000 lei, iar după ce a fost atacată de inculpați a constatat că i-a fost sustrasă, despre acest lucru anunțând organele de poliție.

S-a mai arătat că apărările făcute de inculpați, în sensul că între ei și partea vătămată nu ar fi existat decât un conflict în legătură cu folosirea unui telefon public, negând însă sustragerea banilor nu poate fi luată în considerare ca temei al nevinovăției câtă vreme celelalte probe confirmă sustragerea, prin violență, de către aceștia a sumei de bani aparținând părții vătămate. S-a mai arătat că încadrarea juridică dată faptei este corectă iar pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel au declarat recurs inculpații C.M. și G.N. Inculpatul G.N. a criticat decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare respectiv a circumstanțelor reale și personale.

Inculpatul C.M., prezent în instanță, a făcut cunoscut că înțelege să-și retragă recursul declarat. 1. Asupra recursului declarat de inculpatul G.N. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt confirmată de materialul probator existent la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului recurent se constată că nu există temeiuri pentru a fi redusă, având în vedere modalitatea în care a fost săvârșită fapta, în colaborare și înțelegere cu inculpatul C.M., într-un loc public, împrejurări care fac ca aceasta să prezinte un pericol social ridicat și nu în ultimul rând datele ce caracterizează persoana acestuia care are statutul de recidivist și atitudinea de nerecunoaștere a faptei avută pe parcursul procesului penal. Prin urmare aplicarea inculpatului a unei pedepse cu numai 2 ani peste limita minimă prevăzută de textul incriminator în condițiile în care limita maximă este de până la 17 ani închisoare, cu posibilitatea aplicării unui spor pentru existența stării de recidivă, nu poate fi considerată ca fiind severă, iar executarea ei constituie un minim necesar pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen.

Prin urmare critica fiind nefondată nu poate fi primită. 2. Asupra cererii de retragere a recursului declarat de inculpatul C.M. Potrivit art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică, în mod corespunzător. Conform art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că dispozițiile legale mai sus citate sunt îndeplinite, în sensul că, prezent în instanță, inculpatul C.M., aflat în stare de deținere, și-a exprimat expres și nemijlocit dorința de a-și retrage recursul declarat urmează a se lua act de această cerere și a se dispune în consecință. Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată și din oficiu în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.N. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M.

și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.N. împotriva deciziei penale nr. 51 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.N., timpul arestării preventive de la 28 martie 2004, la 12 aprilie 2005. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2005.