ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4375/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului P.M. zis S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare;

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2226 din 1 octombrie 1999 a Judecătoriei Focșani și s-a contopit restul neexecutat din această pedeapsă de 605 zile, în pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentință, inculpatul P.M. urmând a executa, în total pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 25 martie 2003 și până la 7 noiembrie 2003.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul P.M. a sumei de 1.200.000 lei.

S-a constatat că părțile vătămate N.I. și P.D.  nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul P.M. la 22.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că inculpatul P.M. locuiește în comuna Nereju, județul Vrancea, fiind o fire violentă și consumă excesiv băuturi alcoolice că, în data de 23 ianuarie 2003, în jurul orei 15,30, partea vătămată N.I., în vârstă de 69 ani  s-a deplasat la Oficiul Poștal din comuna Nereju, unde a ridicat pensia pe luna ianuarie, în sumă de 1.400.000 lei și din care a achitat factura pentru curentul electric în sumă de 200.000 lei.

După încasarea pensiei, partea vătămată a mers la magazinul alimentar al numitului B.T., unde a consumat vin, după care a plecat spre locuința martorului D.I. La un moment dat N.I. a fost acostat de inculpatul P.M. care, după ce l-a lovit cu pumnii și picioarele, i-a sustras din buzunar suma de 1.200.000 lei și buletinul de identitate. La strigătele de ajutor ale părții vătămate inculpatul a continuat să o lovească până când acesta a căzut la pământ.

După de inculpatul a plecat, N.I., s-a deplasat cu greutate la locuința martorului D.I. care se găsea la aproximativ 200 m.

Martorul D.I. și concubina acestuia A.M., au acordat părții vătămate găzduire, până a doua zi dimineață, N.I. relatând celor doi că P.M. l-a lovit și i-a sustras banii.

După săvârșirea faptei, inculpatul P.M. a dispărut de la domiciliu fiind prins de organele de poliție, la data de 25 martie 2003, când a fost încarcerat.

În noaptea de 12 ianuarie 2003, în jurul orei 3, inculpatul P.M. după ce a consumat băuturi alcoolice la botezul organizat de martorul P.P. și a ajuns în stare de ebrietate, a pătruns fără drept, înarmat cu o secure, în locuința părții vătămate P.D., care în anul 1999 fusese martor în procesul de viol unde P.M. avusese calitatea de inculpat.

De față cu cei patru minori ai părții vătămate P.D., inculpatul o lovește cu securea în zona membrelor inferioare și o amenință cu moartea atât pe ea cât și întreaga familie.

Leziunile cauzate de inculpat, părții vătămate au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Cu multă greutate P.D. a reușit să fugă din domiciliul său însoțită de cei doi din cei patru copii și s-a refugiat mai întâi la martorul B.T. după care a plecat la martorul B.N., anunțând și organele de poliție.

În aceeași zi, în jurul orei 13,30-14,00, inculpatul înarmat cu o secure, a pătruns din nou în domiciliul părții vătămate P.D., proferând amenințări. Vecinii au anunțat organele de poliție însă inculpatul a reușit să fugă.

În drept fapta inculpatului P.M. care pe timp de noapte și în loc public a sustras prin violență părții vătămate N.I., suma de 1.200.000 lei și buletinul de identitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care a pătruns fără drept de două ori, din care o dată pe timpul nopții, înarmat cu o secure în domiciliul părții vătămate P.D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor și persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior de două ori pentru infracțiuni de violență, ultima condamnare fiind de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2226 din 1 octombrie 1999 a Judecătoriei Focșani din care inculpatul a fost liberat condiționat la 7 iunie 2002 mai înainte cu 605 zile de împlinirea duratei pedepsei.

S-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în timpul procesului încercând să inducă în eroare organele judiciare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa. Solicită să se aibă în vedere că partea vătămată, în declarațiile sale a susținut constant că nu știe cine a lovit-o și deposedat-o de suma respectivă, și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Referitor la cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa, solicită a se avea în vedere relația de rudenie cu partea vătămată, că aceasta nu s-a constituit parte civilă, că pedeapsa aplicată este prea mare.

Prin decizia penală nr. 158 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând prin apărător, admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

În ultimul cuvânt, inculpatul a declarat că este nevinovat.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

Probatoriul administrat în cauză dovedește că situația de fapt reținută de instanța de fond este cea corectă, fiind motivate amplu și convingător împrejurările în care a acționat inculpatul, referindu-se concret la declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați pe parcursul procesului penal, înlăturând motivat susținerile nesincere.

Inculpatul P.M. a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nerecunoscând infracțiunile reținute în sarcina sa.

Cu privire la infracțiunea de tâlhărie (fapta din 23 ianuarie 2003, parte vătămată fiind N.I.), inculpatul a declarat că la acea dată s-a aflat, între orele 17,00-23,00, la domiciliul numitei C.M., astfel încât nu este el autorul faptei de tâlhărie a părții vătămate N.I.

Martorii D.I. și A.M. (cei care l-au primit în casă, până a doua zi, pe N.I.) au declarat că victima le-a povestit cum a fost lovit de P.M., care l-a căutat apoi în buzunare, luându-i suma de 1.200.000 lei și buletinul de identitate, amenințându-l că dacă va merge la poliție, îl omoară.

De asemenea, în declarația dată la urmărirea penală, victima N.I. relatează amănunțit cum a fost urmărit de către P.M., lovit de acesta, care i-a luat 1.200.000 lei din buzunar, amenințându-l cu moartea dacă spune ceva.

Așa încât, deși ulterior partea vătămată a revenit asupra acestei declarații, susținând că nu inculpatul este autorul faptei, instanța apreciază că fapta este dovedită și că autorul acesteia este inculpatul P.M., în raport de probele administrate.

Cu privire la susținerea lui N.I., în sensul că a fost obligat să declare că P.M. este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra sa, este de reținut declarația martorului J.A. care a asistat la luarea declarației de către procuror părții vătămate N.I., relatând că audierea s-a făcut în condiții corecte.

Declarațiile martorilor C.M., C.N., C.M. și M.P. sunt infirmate de probele administrate în cauză, fiind apreciate ca nesincere.

Cu privire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind P.D., se constată că inculpatul a avut aceeași atitudine de nerecunoaștere a faptei.

S-a demonstrat, însă, că în data de 12 - 13 ianuarie 2003, de două ori, inculpatul P.M. a pătruns în locuința părții vătămate P.D., înarmat cu o secure, lovind-o pe aceasta cu securea în zona picioarelor și amenințând-o cu moartea, atât pe ea, cât și pe familia acesteia.

Leziunile cauzate de inculpat părții vătămate au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Declarațiile martorilor cu privire la această faptă sunt contradictorii, în sensul că, inițial, în faza de urmărire penală, aceștia au relatat cele reținute în cauză (inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, amenințând-o și lovind-o cu securea) după care, în faza de cercetare judecătorească, au revenit asupra celor declarate, negând.

Această atitudine oscilantă a martorilor, cât și a părții vătămate P.D. se explică prin teama insuflată de inculpat acestora, cunoscut ca o persoană cu o fire foarte violentă, cât și prin demersurile făcute de rudele acestuia în scopul convingerii de a-și schimba declarațiile în favoarea inculpatului.

Cu toate acestea, martorii B.T. și B.N. au revenit asupra declarațiilor date în instanță la 4 iulie 2003 și și-au menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale, în care au relatat că inculpatul P.M. a pătruns în locuința părții vătămate, a lovit-o și a amenințat-o, proferând injurii la adresa acestuia și a familiei sale.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului se constată că au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a acestora, cât și persoana inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră, de inducere în eroare a organelor judiciare, și având în vedere cele două condamnări pentru infracțiuni de violență, pedepsele aplicate sunt just individualizate, fiind în măsură să conducă la atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Așa încât, nefiind motive care să justifice achitarea inculpatului și nici reducerea pedepselor aplicate acestuia, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 158 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 martie 2003 la 7 septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.