ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1193/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 228 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 3834/2004, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul H.A.A. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., în infracțiunile de vătămate corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. (partea vătămată S.A.), formulată de apărătorul acestuia. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul H.M., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 C. pen., formulată de apărătorul acestuia.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul V.J., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului V.J., din art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și al art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.A., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., art. 20 alin. (2) din Constituția României și art. 1 din C.A.D.O.L.F. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive d la 18 iunie 2004 până la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fot menținută arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M., la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, pe care a sporit-i cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., art. 20 alin. (2) din Constituția României și art. 1 din C.A.D.O.L.F. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2004 până la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. În temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fot condamnat inculpatul V.J., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.J., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., art. 20 alin. (2) din Constituția României și art. 1 din C.A.D.O.L.F. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2004 până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost dispusă confiscarea de la inculpații V.J., H.A.A. și H.M., în solidar a sumei de 700 lei (RON), reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de aceștia. În baza art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.A. și au fost obligați inculpații V.J., H.A.A. și H.M., în solidar la plata către acesta a sumei de 5000 lei (RON) reprezentând daune morale. În temeiul art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M.

și au fost obligați inculpații V.J., H.A.A. și H.M., în solidar la plata către aceasta a sumei de 5000 lei (RON) reprezentând daune morale. În temeiul art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 C. proc. pen., și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost admisă acțiunea C.A.S. Mureș și au fost obligați, în solidar, inculpații V.J., H.A.A. și H.M. la plata către C.A.S. Mureș a sumei de 4000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă la data plății efective. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul H.A.A. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 180 lei (RON) reprezentând onorariile avocaților numiți din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, au fot avansate Baroului Mureș din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul H.M. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 180 lei (RON) reprezentând onorariile avocaților numiți din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, au fost avansate Baroului Mureș din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fot obligat inculpatul V.J. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 180 lei (RON) reprezentând onorariile avocaților numiți din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, au fot avansate Baroului Mureș din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 25 februarie 2004, inculpații H.A.A., H.M. și V.J. s-au deplasat din comuna Gheorghe Doja până în Tg. Mureș cu un autobuz și de acolo cu o mașină de ocazie până în comuna Râciu, cu intenția de a comite un furt din locuința soților S.A. și M., persoane în vârstă despre care inculpații cunoșteau că locuiau singure și că ar deține sume importante de bani, deoarece și-au vândut animalele din gospodărie. Cei trei au ajuns la locuința părții vătămate, în jurul orelor 19,00-19,30, au pătruns în curtea casei prin grădina din spatele acesteia, iar de acolo au intrat în bucătăria locuinței, ușa de la intrare fiind descuiată.

Părțile vătămate se aflau în acea încăpere și se uitau la televizor. După ce au pătruns în bucătărie inculpații, care aveau fețele acoperite cu căciuli tip fes, s-au năpustit asupra părților vătămate și au început să le lovească cu pumnii, picioarele, cu bâtele pe care le aveau la ei, precum și cu alte corpuri contondente, inclusiv cu un scaun din bucătărie, până când părțile vătămate au ajuns în stare de inconștiență. În acel moment părțile vătămate au fot legate de către inculpați. După aceea inculpații au început să răvășească lucrurile din întreaga locuință, căutând peste tot locul unde ar fi putut fi ascunși banii. Inculpații au găsit doar suma de 500.000 lei pe care i-au luat împreună cu alte bunuri din locuință, respectiv 25 litri de țuică de prune, un radiocasetofon, o pereche de ghete bărbătești de culoare neagră maca Clujana, o pereche de pantofi bărbătești de piele, carne de porc, haine, un libret C.E.C.

cu sold de 10 milioane lei. Pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, inculpații au avut poziții oscilante și contradictorii, încercând să inducă în eroare organele judiciare în stabilirea stării de fapt. Instanța, în urma analizei declarațiilor părților vătămate, a raportului de expertiză medico-legală și a altor depoziții de martori, a apreciat că starea de fapt descrisă mai sus s-a confirmat, că inculpații au comis faptele asupra părților vătămate. În urma agresiunii asupra părților vătămate acestea au prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile îngrijiri medicale, pentru partea vătămată S.A. și 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru S.M.

În ceea ce-l privește pe partea vătămată S.A. s-a apreciat că viața acestuia a fost pusă în primejdie, iar viața părții vătămate S.M. nu a fost pusă în primejdie. În drept, fapta inculpaților a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței. La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., privitoare la faptele comise și la persoana inculpaților. Și latura civilă a cauzei a fost soluționată de către instanța de fond, inculpații fiind obligați la despăgubiri către cele două părți civile și către C.A.S. Mureș, în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpații H.A.A., H.M.

și V.J. În motivele invocate de către parchet, sentința a fost criticată sub aspectul încadrării juridice reținute în sarcina inculpaților, în sensul aplicării art. 334 C. proc. pen., susținând că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracțiunea de tâlhărie după cum și recidiva în sarcina inculpatului H.A.A., este cea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Inculpații în motivele de apel invocate au solicitat și ei schimbarea încadrării juridice a faptei, prin rectificarea acesteia în sensul că infracțiunea de violare de domiciliu ar fi absorbită în infracțiune de tâlhărie, sau reținerea în sarcina inculpatului H.A.A. a două infracțiuni de vătămare corporală gravă. Inculpatul H.M.

a arătat că nu a participat la comiterea faptelor, că el doar a încercat să aplaneze conflictul, în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Inculpatul V.J. a solicitat eliminarea recidivei din sarcina lui și reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 181/ A din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 866/2005 P, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și de inculpații H.A.A., H.M. și V.J., în prezent deținuți în Penitenciarul Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 228 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Mureș. S-a desființat parțial sentința penală atacată și rejudecată cauza în următoarele limite: 1. În baza art. 334 C. proc.

pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului H.A.A., din art. 21 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 lit. e) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.A.

la pedeapsa de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2004 până la zi și s-a menținut față de acest inculpat, starea de arest preventiv. 2. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului H.M., din art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 192 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 lit. e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 iunie 2004 până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv față de acest inculpat. 3. în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului V.J., din art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), e) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.J. la pedeapsa de 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2004 până la zi și s-a menținut inculpatul în stare de arest preventiv. S-a eliminat din dispozițiile sentinței atacate aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., privind confiscarea specială de la inculpați a sumei de 700 lei (RON). S-a menținut restul dispozițiilor din sentința penală atacată. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar suma de 450 lei, onorarii avocațiale din oficiu a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Mureș.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, ca de altfel și instanța de fond că inculpații au adoptat, pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, poziții oscilante și contradictorii, însă probele administrate în cauză, declarațiile părților vătămate, a martorului V.C., rapoartele de expertiză medico-legale sunt de natură a stabili faptul că cei trei inculpați, după o înțelegere prealabilă, s-au deplasat în după amiaza zilei de 25 februarie 2004 la locuința părților vătămate, pe care inculpatul H.A.A. le cunoscuse anterior, deoarece a prestat pentru acestea diverse munci ocazionale, cu intenția de a le sustrage banii obținuți din vânzarea unor animale. În aceste împrejurării, cunoscând date despre cum se poate pătrunde în locuința părților vătămate, cei trei au pătruns în curtea casei prin grădina din spatele acesteia, iar de acolo au intrat în bucătăria locuinței, ușa de la intrare fiind descuiată.

În bucătărie cele două părți vătămate se uitau la televizor. După ce au pătruns în bucătărie cei trei inculpați, care anterior și-au acoperit fața cu fesuri, s-au năpustit asupra părților vătămate și au început să le lovească cu pumnii și picioarele, precum și cu bâtele pe care le aveau asupra lor până când părțile vătămate au ajuns în stare de inconștiență. După aceea inculpații au legat părțile vătămate și au început să le caute prin casă, fiind găsită doar suma de 500.000 lei. Cu acea ocazie inculpații au sustras și alte bunuri din domiciliul părților, respectiv țuică, pantofi, carne de porc, un libret de C.E.C. cu sold de 10 milioane lei, etc. Cert a fost că părțile vătămate în urma agresiunii au suferit leziuni vindecabile în 65-70 zile de îngrijiri medicale (S.A.) și 35-40 zile de îngrijiri medicale (S.M.).

Sentința instanței de fond a fost considerată, însă, nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul că în mod greșit s-a reținut pentru cei trei, două infracțiuni concurente, una de tâlhărie și una de violare de domiciliu și asta, deoarece infracțiunea de violare domiciliu este absorbită în infracțiunea de tâlhărie, astfel că față de toți cei trei inculpați s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen. [(art. 75 fiind greșit aplicat pentru H.A.A. prin reținerea și a lit. a) și e)] și art. 192 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen.

De asemenea, la încadrarea juridică a faptelor s-a reținut pentru inculpatul H.A.A., prevederile art. 37 lit. b) C. pen., după cum tot prevederile art. 37 lit. a) C. pen., să se rețină și în sarcina inculpatului H.M. În consecință au fost admise toate apelurile promovate și în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desființat parțial hotărârea atacată și în urma rejudecării cauzei s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul că a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați așa cum s-a arătat. La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., privitoare la faptele comise și la persoana inculpaților, reținându-se faptul că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, că au adoptat poziții oscilante pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, că faptele comise prezintă un grad sporit de pericol social.

Raportat la cele menționate s-a apreciat că pentru inculpatul H.A.A. o pedeapsă de 15 ani închisoare este îndestulătoare, că pentru inculpatul H.M. o pedeapsă de 11 ani este îndestulătoare, iar pentru inculpatul V.J. o pedeapsă de 9 ani închisoare este îndestulătoare. Față de toți inculpații s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Totodată s-a dedus din pedeapsa aplicată tuturor inculpaților măsura arestării preventive de la pronunțarea sentinței la zi, fiind menținută și măsura arestării preventive față de toți inculpații, apreciindu-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, menținându-se restul dispozițiilor din sentința atacată, fiind făcută și aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpații H.A.A. și H.M. În motivele de recurs, formulate în scris, inculpatul H.A.A. a arătat că este nevinovat, recunoscând că a lovit partea vătămată, dar el nu a sustras nimic de la ei, partea vătămată a fost lăsată în casă lovită și apoi a venit V.J. și a sustras bunurile și a recunoscut. Recurentul inculpat a mai precizat că a consumat alcool cu partea vătămată S.A., a fost lovit de partea vătămată și apoi el a ripostat, considerând că pedeapsa aplicată este foarte mare. În motivele de recurs, formulate în scris, inculpatul H.M. a menționat că este fratele coinculpatului H.A.A.

și pentru că acesta a avut un comportament necivilizat el a primit o pedeapsă foarte mare de 11 ani, că toți trei au comis aceeași faptă, în aceeași noapte și au primit pedepse diferite, iar el nu este atât de vinovat, are trei copii, concubina sa este suferindă, nu au condiții de locuit, solicitând reducerea pedepsei sau trimiterea cauzei spre rejudecare. Apărătorul recurentului inculpat H.A.A., în concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea aspră față de situația de fapt concretă și contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, impunându-se reținerea art. 73 lit. b) C. pen., solicitând admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei.

Apărătorul recurentului inculpat H.M., în concluziile orale, în dezbateri a solicitat, de asemenea, admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat în sensul reducerii ei. Concluziile procurorului și pozițiile recurenților inculpați, exprimate în ultimul cuvânt, în sensul că se consideră nevinovați au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursurile declarate de inculpații H.A.A. și H.M. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pentru ambii recurenți, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel a stabilit, la rândul ei vinovăția inculpaților, însușindu-și parțial argumente primei instanței, iar în baza propriului examen a schimbat încadrările juridice a faptelor reținute inițial în sarcina inculpaților în cele de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 75 lit. e) C. pen., pentru inculpații H.A.A. și H.M., în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților H.A.A.

și H.M., care împreună cu coinculpatul V.J., după o înțelegere prealabilă s-au deplasat în după amiaza zilei de 25 februarie 2004 la locuința părților vătămate S.A. și S.M., inculpatul H.A.A. cunoscându-le locuința și accesul în interior, urmare prestării unor munci la acestea, având fețele acoperite cu fesuri și înarmați cu bâte au pătruns în locuința părților vătămate, respectiv în curte prin grădina din spatele acesteia, intrând ulterior în bucătăria locuinței, ușa de la intrare fiind descuiată, lovind ambele părți vătămate cu pumnii și picioarele până le-au adus în stare de inconștiență, le-au legat, și au început să caute bunuri, însușindu-și suma de 500.000 lei, țuică, pantofi, carne de porc, un libret C.E.C.

Cu sold de 10 milioane lei, provocându-le leziuni ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale lui S.A. și 35-40 zile îngrijiri medicale lui S.M., întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie, așa cum corect a fost reținută încadrarea juridică de către instanța de apel. Astfel, în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanță, părțile civile S.A., în vârstă de 77 ani și S.M., în vârstă de 67 de ani, au arătat modul cum au fost agresate de inculpați. În declarația dată la prima instanță partea civilă S.A. a arătat că „Am constatat că erau cei trei inculpați mascați cu fes pe cap, aveau asupra lor e cuțite, două bâte și o lanternă în caz că nu ar fi lumină în casă, de asemenea și un ștreang.

Artă că în casă era lumină, însă inculpații nu au stins lumina. S-au năpustit asupra mea și a soției mele, mie mi-a pus un căluș la gură format dintr-un batic, inculpații H.M. și V.J. au încercat să mă imobilizeze în sensul de a-mi lega mâinile la spate, însă eu am reușit și am fost legat numai la o mână, însă mau aruncat sub canapea. Arăt că inculpatul V.J. m-a agresat cu un scaun pe care l-a găsit în locuința mea. În urma loviturilor mi-a apărut sângele pe nas, pe urechi, de asemenea, mi s-a rupt falca, motiv pentru care a fost internat în spital … Arăt că și pe soția mea tot inculpatul V.J. a agresat-o cu două bote pe care le aveam la locuința de lângă gard. Precizez că inculpatul H.A.A. a venit o singură dată la noi să lucreze, însă nu i-a convenit mâncarea și altădată nu a mai venit să ne ajute în gospodărie.

Inculpații au sustras de la soția mea suma de un milion lei, de la mine suma de 120.000 lei, un libret C.E.C. cu un sold de 10 milioane lei pe numele S.M., pantofi, un bidon de 10 litri în care se afla carne de porc, mâncare, 25 litri de țuică … Arăt că știu că inculpații H.M. și V.J. m-au agresat, întrucât le-am tras fesul de pe cap, cât am putut înainte de a fi agresat….” În suplimentul de declarație luat părții civile S.A. au fost arătate aceleași împrejurări descrise în prima declarație dată în faza cercetării judecătorești. În declarația dată la prima instanță partea civilă S.M. a menționat că „….Pe mine inculpatul H.A.A. m-a agresat cu un scaun, cu bâte și cred că și cu un pumnal până când am căzut jos în stare de inconștiență.

Apoi a venit și soțul meu și pe acesta l-au agresat toți trei inculpații care erau mascați. Arăt cu au sustras de la locuință o pereche de papuci de Cluj, o altă pereche de pantofi, 25 kg țuică, carnea din congelator, stricând și congelatorul, portocal, mâncare pe care am avut-o în casă, casetofonul. Mi-a stricat și telefonul, probabil ca să nu pot să anunț poliția. De asemenea, suma de un milion și ceva pe care o aveam în geantă și un libret C.E.C. al meu cu un sold de 10 milioanele lei. Arăt că soțului meu inculpații i-au pus un țăruș în gură, l-au imobilizat, în sensul că l-au legat de par și apoi l-au cărat sub canapea, după care l-au agresat și arăt că soțul meu 24 ore de ore a fost în stare de inconștiență după incidentul petrecut …. Precizez că pe inculpatul H.A.A.

l-am recunoscut deși era mascat după haine. Precizez că toți cei trei inculpați ne-au agresat cu scaunul până când s-a rupt de noi. Nu am discutat anterior incidentul cu inculpatul H.A.A. despre anumite fapte. Nu le-am reproșat nimic. Arăt că ceilalți doi inculpați au fost recunoscuți după amprente de către poliție.” În declarațiile date atât la urmărirea penală, cât și la instanță, martora V.C., concubina inculpatului H.A.A. a relatat împrejurările în care au fost comise faptele, potrivit celor precizate de inculpat. Astfel, martora V.C. a declarat în fața primei instanțe că „Îmi mențin declarațiile făcute în cursul urmăririi penale, precizez însă că motivul pentru care concubinul meu inculpatul H.A.A.

i-a bătut pe cei doi bătrâni, era faptul că aceștia au vorbit în sat în sensul că eu aș trăi cu tatăl meu. Precizez că inculpatul mi-a relatat după trei zile faptul că a bătut pe cei doi bătrâni și le-a luat ce era mai bun din casă, respectiv vin d căldare, carne și casetofonul. Mi-a povestit că s-au dus la casa celor doi bătrâni, unde inculpatul H.A.A. și cu V.J. au intrat înăuntru, iar inculpatul H.A.A. a rămas înăuntru, din ceea ce mi-a povestit H.A., el i-a bătut pe bătrâni și a luat din casă ce era mai bun, după care au trecut peste un deal și apoi peste o țeavă care era peste un pârâu, iar o mașină îi aștepta la un drum de piatră. Îmi mențin declarațiile făcute în cursul urmăririi penale privind recunoașterea pantofilor găsiți de poliție și identificați ca aparținând inculpatului H.A.A.

În momentul în care s-au întâmplat eu eram acasă la părinții mei. Din cele ce mi-a fost relatat de către H.A.A., toți trei inculpați au fost implicați atât în lovirea bătrânilor, cât și în luarea obiectelor …. Nu am întrebat de ce au săvârșit faptele pentru că mi-a fost teamă. Nu am discutat cu alte persoane și nu am aflat de la altcineva despre modul de desfășurare a faptelor….” Din coroborarea declarațiilor părților civile, a martorei V.C., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului rapoartele medico-legale și planșele foto care atestă leziunile produse părților vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și planșa foto, care concluzionează că urmele papilare ridicate de pe scaunul rupt găsit în bucătărie, cu ocazia cercetărilor efectuate în cauza privind tâlhăria comisă asupra soților S.A.

și M. au fost create de către degetul mijlociu, respectiv regiunea digito-palmară a mâinii stângi a numitului H.M., procesul-verbal de reconstituire și planșa foto, fotografiile ilustrând modul în care H.A.A. a intrat în locuința părților civile și locurile de unde au fost sustrase bunurile, procesul-verbal de confruntare între inculpatul H.A.A. și martora V.C., concubina sa a rezultat vinovăția inculpaților H.A.A. și H.M. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra celor două părți civile S.A. și S.M., în condițiile deja arătate, infirmând poziția oscilantă și contradictorie a celor doi inculpați cu privire la împrejurările săvârșirii faptei de tâlhărie. În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere poziția recurenților inculpați exprimată în ultimul cuvânt, în sensul că sunt nevinovați, nici aspectele precizate în motivele de recurs formulate în scris, cu privire la contribuțiile acestora și nici apărarea pentru inculpatul H.A.A.

în sensul reținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece ansamblul probelor administrate au reflectat în mod concret contribuția celor doi inculpați la comiterea infracțiunii de tâlhărie, ambii recurenți, mascați au agresat, în mod repetat, cu obiecte contondente cele două părți vătămate, producându-le leziuni grave, deposedându-le de mai multe bunuri, nefiind făcută dovada existența vreunei stări puternice de tulburare în care inculpații ar fi acționat, determinată de vreo provocare în partea părților vătămate, prin violență sau atingerea gravă a demnității, existența unor zvonuri despre anumite relații ale concubinei inculpatului H.A.A. cu tatăl său necircumscriindu-se condiției impuse de lege cu privire la incidența circumstanței atenuante a provocării.

Înalta Curte apreciază că instanța de apel sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților H.A.A. și H.M. a făcut o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut cont, în stabilirea cuantumului pedepselor, în mod diferențiat de gradul de pericol social în concret al faptei comise, agravat de numărul de participanți, respectiv trei persoane, care au avut o înțelegere prealabilă pentru atingerea scopului propus, prin pregătirea modalității de comitere, folosirea unor fesuri pentru a nu fi recunoscuți, a modului de intrare în locuință, prin grădina din spatele curții în care se afla locuința părților vătămate, pe care inculpatul H.A.A.

le cunoștea, lovirea repetată cu scaunul și bâtele a celor două părți vătămate, persoane în vârstă respectiv 77 de ani S.A. și 67 de ani S.M., până la aducerea lor în stare de inconștiență, producându-le leziuni ale căror zile de îngrijiri medicale au fost relativ ridicate, deposedarea de bunuri având loc pe fondul violențelor arătate. Totodată au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv atitudinea constant oscilantă și contradictorie cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ambii inculpați au comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, față de condamnările anterioare ce rezultă din fișele de cazier, dovedind perseverență infracțională, fiecare întreținând relații de concubinaj, din care au rezultat copii minori.

Așadar, instanța de apel, prin cuantumurile pedepselor aplicate, diferențiate și orientate peste medie, respectiv 15 ani închisoare pentru inculpatul H.A.A. și 11 ani închisoare pentru inculpatul H.M., cu executare în regim de detenție a considerat că numai acestea sunt în măsură să-și atingă scopurile de exemplaritate și educative, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă viitoare. Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută critica recurenților inculpați, în sensul unei greșite individualizări a pedepselor aplicate, impunându-se reducerea lor, deoarece instanța de apel a evaluat în mod plural criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., astfel că nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată în apel, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M. și H.A.A. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 18 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.A.A. și de la 22 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M. și H.A.A. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 18 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.A.A. și de la 22 iunie 2004 la 23 februarie 2006 pentru inculpatul H.M. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul părătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2006.