ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4917/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7/ MF din 18 aprilie 2006 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. 2439/P/2005, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul S.A.V., de schimbare a încadrării juridice a faptelor ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă și cererea formulată de inculpatul P.M., de schimbare a încadrării juridice a faptelor ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de complicitate la furt calificat prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor ce au fost reținute în sarcina inculpatului P.M., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

(fapta din 30 octombrie 2005) și infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (fapta din 31 octombrie 2005) în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (fapta din 30 octombrie 2005) și art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 30 octombrie 2005). În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (fapta din 31 octombrie 2005). În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului P.M., pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. A fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului P.M. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului P.M., durata reținerii și arestului preventiv, de la 2 noiembrie 2005 la zi. Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A.V., la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 30 octombrie 2005). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 31 octombrie 2005). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.A.V.

pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului S.A.V. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.A.V., durata reținerii și arestului preventiv, de la 01 noiembrie 2005 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., și 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă C.A. a sumei de 500 lei RON despăgubiri civile. S-a luat act că partea vătămată G.O.G.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 100 lei RON de la inculpatul P.M. și a sumei de 40 lei RON de la inculpatul S.A.V. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, în fapt, că la data de 30 octombrie 2005, pe timp de noapte și în loc public, prin folosirea de violențe și amenințări, cei doi inculpați au deposedat-o pe partea vătămată G.O.G. de două telefoane mobile în valoare de 320 RON, iar la data de 31 octombrie 2005, în același mod de operare, inculpații au deposedat-o pe partea vătămată C.A.

de un telefon mobil în valoare de 550 RON. Faptele, astfel cum au fost descrise au fost încadrate în drept în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul P.M. și, respectiv, în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind comise două fapte), în ce-l privește pe inculpatul S.A.V. Ca urmare, instanța a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., schimbând încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.M., prin rechizitoriu, iar cu privire la cererea inculpaților, de schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de furt calificat, aceasta a fost apreciată ca nefiind întemeiată, pe motiv că din toate probele administrate a rezultat că deposedarea părților vătămate s-a făcut prin violență.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de pericolul social sporit al faptelor de furt comise cu violență, de amploarea pe care au căpătat-o până în prezent și de rezonanța socială, în loc public și pe timp de noapte, ce a pus în evidență periculozitatea socială a acestora. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere că inculpații se află la prima întâlnire cu legea penală, motiv pentru care s-au reținut în favoarea lor dispozițiile art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 C. pen. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului S.A.V.

s-a avut în vedere și atitudinea sinceră a acestuia, cu privire la faptele pe care le-a săvârșit. Referitor la starea de arest preventiv a celor doi inculpați s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă (aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există date certe că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică) se mențin, așa încât, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecăruia durata arestării preventive și a reținerii. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că în cauză a fost făcută dovada faptului că cei doi inculpați au sustras prin violență telefonul mobil aparținând părții vătămate C.A., constituită parte civilă, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 998 C. civ., așa încât, în baza art. 14, 346 C. proc.

pen., și art. 1003 C. civ., i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras. S-a luat act că partea vătămată G.O.G. nu s-a constituită parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată suma de 100 lei RON de la inculpatul P.M. și suma de 40 lei RON de la inculpatul S.A.V., reprezentând contravaloarea telefoanelor mobile vândute de aceștia și care nu au servit la despăgubirea părții civile. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel cei doi inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea. În ce-l privește pe apelantul-inculpat S.A.V., într-un prim motiv de apel acesta a solicitat a se constata că încadrarea juridică dată faptei de către tribunal nu este corectă, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, lipsind violența.

În opinia apelantului s-a făcut dovada, chiar prin declarațiile părților vătămate, că nu s-a folosit violența, ci a cerut telefonul părții vătămate doar pentru a-și suma concubina; telefonul i-a fost dat, dar după ce a vorbit, fiind bătut, a fugit cu bunul respectiv. În subsidiar, a arătat apelantul că, deși s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., nu s-a dat eficiența cuvenită acestor texte de lege, astfel că a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere și prejudiciul care este de numai 9.000.000 lei. Celălalt apelant, inculpatul P.M. a solicitat, într-un prim motiv de apel, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu a săvârșit niciuna din faptele reținute în sarcina sa, singura sa participație fiind faptul că a vorbit cu tonul ridicat.

În concluzie a arătat apelantul că nu se poate reține nici complicitate, în cel mai rău caz putându-se reține tăinuire. În subsidiar, inculpatul a invocat împrejurarea că nu are antecedente penale, solicitând reducerea pedepsei sub minimum prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 17/ A-MF din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2497/46/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale declarate de inculpații S.A.V. și P.M. împotriva sentinței penale nr. 7/ MF din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2439/P/2006. S-a menținut starea de arest a apelanților inculpați și s-a dedus la zi prevenția.

A fost obligat fiecare apelant inculpat la câte 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost stabilită în mod judicios de către prima instanță, în concordanță cu probele aflate la dosarul cauzei, din care au rezultat împrejurările în care s-au comis infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, astfel: la data de 30 octombrie 2005, în jurul orei 19,30, în timp ce se aflau pe Calea București, inculpații au văzut că din sens invers se apropiau doi tineri și au luat hotărârea infracțională de a-i deposeda de telefoanele mobile; după ce inculpatul P.M. i-a întrebat pe cei doi tineri dacă dețin telefoane mobile, celălalt inculpat, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată G.O.G.

de telefonul mobil ce aparținea martorului P.A. și de telefonul Alcatel Ote. A mai rezultat, de asemenea, că în continuare, inculpatul P.M. i-a cerut inculpatului S.A.V. să fugă cu cele două telefoane mobile, după care s-a interpus între partea vătămată G.O.G. și martorul P.A., asigurându-i astfel scăparea celuilalt inculpat. Ulterior, inculpatul P.M. le-a creat părților vătămate falsa impresie că intenționează să-l prindă pe inculpatul S.A.V., însă nu le-a precizat acestora unde locuiește acesta din urmă. A doua zi, cei doi inculpați au vândut cele două telefoane mobile unei persoane necunoscute pentru suma de 140 lei RON, bani pe care însă nu i-au împărțit în mod egal. De asemenea, în seara zilei de 31 octombrie 2005, în jurul orelor 19,30, în timp ce se aflau pe str. Justiției, inculpații au observat-o pe partea vătămată C.A.

ce era așezată pe bordura părții carosabile, moment în care cei doi inculpați s-au hotărât să o deposedeze și pe aceasta de telefonul mobil, părții vătămate, iar în baza acestei rezoluții infracționale inculpatul S.A.V. i-a pus părții vătămate pumnul în obraz, după care a tras de la fermoarul buzunarului hainei în care aceasta avea telefonul mobil și și-a însușit bunul. În tot acest timp, inculpatul P.M. a stat la 2-3 m de locul săvârșirii faptei, fugind apoi, împreună cu inculpatul S.A.V. Cei doi inculpați au vândut telefonul mobil unui fost coleg de școală al inculpatului P.M., pentru suma de 200 dolari S.U.A.: Față de situația de fapt reținută, în mod corect tribunalul a constatat ca fiind neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat pentru inculpatul S.A.V.

și din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat pentru inculpatul P.M., criticile referitoare la acest aspect fiind nefondate. Din probele administrate în speță a reieșit fără dubiu că apelantul inculpat P.M. a exercitat amenințări asupra părții vătămate, adresându-i-se pe un ton ridicat atunci când i-a cerut acesteia și martorului P.A., ce o însoțea pe partea vătămată, să-l urmeze pe aleea de acces la scara unui bloc și când i-a întrebat pe cei doi dacă posedă telefoane mobile. Chiar dacă inculpatul P.M. nu a amenințat-o pe partea vătămată cu un rău, deci amenințarea nu a fost explicită, din declarația părții vătămate și a martorului a rezultat fără dubiu că aceștia au cooperat cu inculpații din cauza temerii provocate tocmai de tonul ridicat al inculpatului.

Având în vedere că acest inculpat a săvârșit activități specifice complicității morale, în mod just tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor ce au fost reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (fapta din 30 octombrie 2005) și infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (fapta din 31 octombrie 2005) în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (fapta din 30 octombrie 2005) și art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de aspectele analizate, instanța de apel a concluzionat că faptele săvârșite de cei doi apelanți inculpați au fost corect încadrate în drept, hotărârea fiind legală și temeinică. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a dat cuvenita eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. S-a ținut astfel seama de pericolul social sporit al faptelor de furt comise cu violență, de modul în care au acționat cei doi inculpați, împreună, în loc public și pe timp de noapte, dar și de împrejurarea că inculpații se află la prima întâlnire cu legea penală, iar în ce-l privește pe inculpatul S.A.V., de atitudinea sinceră a acestuia cu privire la faptele săvârșite, motiv pentru care s-au reținut în favoarea acestora dispozițiile art. 74 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 C. pen.

Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, prin obligarea inculpaților în solidar la plata de despăgubiri către partea vătămată C.A., constituită parte civilă. În consecință, curtea de apel a pronunțat o soluție de menținere a sentinței penale atacate, ca legală și temeinică și a respins, ca nefondate, apelurile, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu art. 383 alin. (2) C. proc. pen., și art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a apelanților inculpați și s-a dedus la zi prevenția, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpații P.M. și S.A.V., criticând-o, arătând în scris, fiecare că pedeapsa aplicată este prea mare pentru fapta săvârșită, cel din urmă recurent învederând că se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu și-a dat seama de ce face.

Apărătorul recurenților inculpați în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond reducerea pedepselor aplicate inculpaților prin reaprecierea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Concluziile procurorului, precum și poziția recurenților inculpați din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursurile declarate de inculpații P.M. și S.A.V. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină și ca urmare și a schimbării încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul P.M., în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților P.M.

și S.A.V. care, în ziua de 30 octombrie 2005, în calitate de autori, pe timp de noapte și în loc public, prin folosirea de violențe și amenințări au deposedat-o pe partea vătămată G.O.G. de două telefoane mobile în valoare de 320 RON și respectiv din ziua de 31 octombrie 2005 în care primul în calitate de complice, asigurând paza, iar cel de-al doilea în calitate de autor au deposedat prin violențe, pe timp de noapte și în loc public pe partea vătămată C.A. de un telefon mobil în valoare de 550 RON, pe care ulterior le-au vândut, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de tâlhărie, în formele de participație reținute de instanțe. Din coroborarea declarațiilor părții vătămate G.O.G., părții civile C.A.

date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, cu declarațiile martorilor P.A.L., L.G.N., B.I.S. care au relatat împrejurările despre care au avut cunoștință, cu procesul-verbal de confruntare, cu alte înscrisuri a rezultat în mod concret contribuția celor doi inculpați la săvârșirea faptelor, aceștia având reprezentarea rezultatelor lor și urmărind producerea acestora, fiindu-le infirmate apărările. Astfel, în declarația dată în faza cercetării judecătorești, partea vătămată G.O.G. a arătat că „Veneam spre domiciliu pe Calea București împreună cu martorul S.A.V., iar în dreptul bl. 26 ne-am întâlnit cu inculpații și o altă persoană pe care nu o cunosc. Ne-au dus în fața scării blocului și ne-au căutat de telefoane mobile.

Când am băgat mâna în buzunar să țin telefonul, inculpatul S.A.V. mi-a tras mâna și mi-a luat telefonul, care de fapt era al martorului P.A.L., după care același inculpat mi-a băgat mâna în buzunarul de la pantaloni din dreapta și mi-a luat telefonul meu. Celălalt inculpat se afla în stânga mea. Când am fost duși în fața blocului, inculpații ne-au spus pe un ton mai tare să-i urmăm. Am cerut să ne dea telefoanele înapoi, dar inculpatul S.A.V. a sunat de pe telefonul meu, iar inculpatul P.M. după telefonul martorului. Inculpatul S.A.V. a scos cartele de la telefonul meu și mi-a dat-o. Tot el a luat și telefonul martorului care se afla la inculpatul P.M. și a fugit cu amândouă telefoanele. Nu am fost amenințați de către inculpați, deoarece atât eu, cât și martorul am cooperat cu aceștia deoarece ne era frică.

Am anunțat părinții despre cele întâmplate. Am mers de bună voie în fața blocului, deoarece inițial nu am înțeles că inculpații vor să ne facă ceva. S.A.V. mi-a tras mâna brusc din buzunar și a băgat mâna lui și mi-a luat telefonul din mână, deoarece acesta se afla în mâna mea. Totul s-a întâmplat foarte repede și când mi-a luat celălalt telefon din buzunar nu am apucat să opun nici-o rezistență…”. În declarația dată în faza cercetării judecătorești, partea civilă C.A. a menționat că „…Inculpatul S.A.V. a venit la mine, m-a împins și am căzut, după care mi-a deschis fermoarul de la giacă și mi-a luat telefonul. Eu în acel moment eram căzut pe trotuar. Am ținut mâna la buzunar, dar inculpatul mi-a dat peste mână și astfel nu am putut să-l opresc să-mi ia telefonul.

Celălalt inculpat se afla cam la 2-3 m de mine…”. În declarația dată la prima instanță, martorul P.A.L. a arătat că „Îmi mențin declarațiile date în faza de urmărire penală … Precizez că cei doi inculpați nu au fost agresivi când ne-au cerut să mergem pe alee, dar noi ne-am simțit amenințați de cei doi. În continuare, inculpatul S.A.V. ne-a întrebat dacă avem telefon, întrucât dorea să dea un telefon. La această întrebare, partea vătămată G.O.G. și-a băgat mâna în buzunar pentru a ascunde telefonul, iar inculpatul S.A.V. i-a băgat mâna în buzunar pentru a-i scoate telefonul. Revin și arăt că inculpatul S.A.V. doar l-a tras de antebraț pe partea vătămată, cu intenția de a-i scoate telefonul din buzunar.

Precizez că acest telefon mobil îmi aparținea. De pe telefonul meu mobil a sunat inculpatul P.M., după aceea nu mai știu ce s-a întâmplat cu telefonul meu mobil. Precizez că tot inculpatul S.A.V. a fost cel care i-a băgat mâna în buzunar părții vătămate G.O.G., scoțând telefonul mobil aparținând acestuia, marca Alcatel și a efectuat o convorbire telefonică de pe acest mobil … Precizez că era întuneric când ne-au acostat cei trei inculpați. Precizeze că inculpatul P.M. a stat lângă mine în tot timpul cât a acționat inculpatul S.A.V. și nu a avut nici-o contribuție la săvârșirea faptei … Precizez încă o dată că cei doi inculpați nu ne-au adresat amenințări verbale când ne-au cerut să mergem pe alee, dar ne-a speriat tonul acestora…”.

În declarația dată în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, martorul L.G.N. a arătat că „Îmi mențin declarațiile date în faza de urmărire penală. Precizez că în seara de 30 octombrie 2005 mă deplasam cu cei doi inculpați pe Calea București, iar la un moment dat, din sens opus veneau doi copii și am văzut cum S.A.V. i-a oprit și i-a întrebat cât este ceasul. Unul dintre copii a scos telefonul mobil din buzunar la care inculpatul S.A.V. i-a tras pe aceștia într-un gang. Văzând toate acestea eu am plecat, deoarece îmi era teamă, dar auzeam când cei doi copii îi cereau inculpatului să le dea telefoanele înapoi … În data de 31 octombrie 2005 m-am întâlnit din nou cu cei doi inculpați și am consumat împreună cu aceștia cafea și băuturi alcoolice, după care am plecat spre casa cu cei doi.

Precizez că se întunecase iar pe o stradă de lângă Casa Căsătoriilor am văzut un tânăr așezat pe o bordură. S.A.V. l-a întrebat pe acest tânăr cât este ceasul și după ce această parte vătămată s-a uitat la telefonul mobil să-i răspundă inculpatului, S.A.V. i-a smuls telefonul din mână și a fugit. Precizez că partea vătămată s-a opus văzând că inculpatul vrea să îi ia telefonul și îi cerea acestuia să-i dea telefonul….”. Înalta Curte consideră că materialul probator administrat a evidențiat faptul că în cauză au fost exercitate, atât amenințări, cât și violențe la momentul deposedării părții vătămate și părții civile de bunurile arătate, așa încât actele de executare ale celor doi inculpați se circumscriu infracțiunii de tâlhărie, în formele de participație reținute în sarcina fiecăruia, de către instanțe, stabilindu-se corect complicitatea morală a inculpatului P.M.

la infracțiunea de tâlhărie, astfel încât a fost infirmată apărarea invocată în ultimul cuvânt, de către recurentul inculpat S.A.V., în sensul inexistenței exercitării de violențe.

Totodată, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută nici critica apărării celor doi recurenți inculpați referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora și implicit a solicitării acordării unei mai largi eficiențe a circumstanțelor atenuante judiciare, având drept consecință reducerea într-o măsură mai mare a pedepselor la care au fost condamnați inculpații, deoarece a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise agravat prin circumstanțele reale ale săvârșirii lor, prin numărul de participanți, în timpul nopții, într-un loc public, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia nu au antecedente penale, au avut o atitudine relativ sinceră cu privire la împrejurările săvârșirii faptelor.

De asemenea, în cauză s-a dat relevanță, în mod distinct, circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., și regimului lor sancționator stipulat de art. 76 din același cod, cuantumul pedepsei aplicate fiind coborât sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină. Astfel, Înalta Curte apreciază că prin cuantumurile pedepselor aplicate în mod diferențiat celor doi inculpați, urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., fiecare să execute pedepsele cele mai grele, ca pedepse rezultante, în regim de detenție s-a constatat just că numai acestea sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă.

Înalta Curte consideră că în cauză au fost avute în vedere în mod plural criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Așadar, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M. și S.A.V. împotriva deciziei penale nr. 17/ A-MF din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la 30 august 2006 pentru inculpatul P.M. și de la 1 noiembrie 2005 la 30 august 2006, pentru inculpatul S.A.V. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M. și S.A.V. împotriva deciziei penale nr. 17/ A-MF din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la 30 august 2006 pentru inculpatul P.M. și de la 1 noiembrie 2005 la 30 august 2006, pentru inculpatul S.A.V. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.