ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4854/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 135 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr. 3609/P/2005, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul P.R.C.G. din art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.; de inculpatul C.I.

din dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 33 – art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., și art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 33 – art. 34 C. pen., și de inculpatul S.E.F., din dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., și art. 33 – art. 34 C. pen., în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.R.C.G. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. S-au constatat concurente infracțiunile deduse judecății cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 4572 din 7 octombrie 2005 și 741 din 22 februarie 2006 ale Judecătoriei Târgu Jiu. S-au descontopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 4572/2005 și 741/2006 ale Judecătoriei Târgu Jiu, în pedepsele componente de 2 ani, 2 ani, 2 ani și 6 luni, 3 ani, 3 ani, 3 ani închisoare și s-a menținut anularea executării pedepsei la locul de muncă dispusă prin prima sentință.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele de 2 ani, 2 ani, 2 ani și 6 luni, 3 ani, 3 ani și 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare. Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la 9 ani închisoare. În baza art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 9 ani și 6 luni închisoare.

Tot prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., și art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul S.E.F. la 2 ani închisoare. S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpaților. S-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, respectiv durata reținerilor din 22 iulie 2005 și 23 iulie 2005 și arestul preventiv pe perioada 27 iulie 2005 până la 7 octombrie 2005, precum și durata arestării preventive până la pronunțare privitor la inculpatul P.R.C.G. și durata arestării preventive începând cu 25 noiembrie 2005, până la pronunțare, referitor la inculpații C.I.

și S.E.F. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1000 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, privind pe inculpatul P.R.C.G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Au fost obligați în solidar inculpații P.R.C.G., C.I. și S.E.F., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabil civilmente, la 1.400 RON despăgubiri civile către partea vătămată C.G. și la 1.444,86 RON despăgubiri civile către SC V.C. SRL Craiova. S-a constatat că SC V.C. SRL Craiova și cumpărătorii de bună-credință nu s-au constituit părți civile. Au fost obligați în solidar inculpații P.R.C.G. și C.I. la 3687;35 RON despăgubiri civile către SC A.Ț.A. București, sucursala Târgu Jiu.

Au fost obligați inculpații, inculpatul minor S.E.F. în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 800 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocați oficiu la urmărirea penală ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Gorj. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca situație de fapt, că la data de 17 noiembrie 2005, după o înțelegere prealabilă între inculpații P.R.C.G., C.I. și minorul S.E.F. la propunerea acestuia din urmă, s-au deplasat la apartamentul părții vătămate C.G., situat în Târgu Jiu, cu intenția de a sustrage bunuri, cunoscând că acesta posedă obiecte din aur, bani și valută.

Pentru a-și realiza scopul, cei trei au procurat mai multe perechi de ciorapi de damă de culoare închisă pentru a se masca, o bandă adezivă scotch, pentru a imobiliza victima, un spray paralizant, precum și mănuși din piele, pentru a nu lăsa urme la fața locului. Conform planului, cei trei inculpați și-au pus pe față câte un ciorap, s-au postat de-o parte și de alta a ușii de la intrare, au activat soneria, iar în momentul în care partea vătămată a deschis, inculpatul C.I. i-a pulverizat în față spray paralizant, după care au pătruns prin forță în apartament. În vederea sustragerii bunurilor din apartament, inculpații au lovit și imobilizat pe partea vătămată, folosindu-se de un cablu de calculator cu care i-au legat mâinile, precum și un prosop pe care i l-au pus la gură, reușind să sustragă din apartament două telefoane mobile, bani și mai multe bijuterii din aur, cu cuțit de vânătoare și o giacă din piele, în valoare de 4.000 RON.

Ca urmare a acțiunii de imobilizare și a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale. După părăsirea locului faptei, inculpații s-au deplasat cu un taxi la barul N.A., aparținând mamei inculpatului P.R.C.G., unde au hotărât să valorifice bunurile sustrase. Inculpatul P.R.C.G. a lăsat cuțitul de vânătoare la barul mamei sale, geaca din piele în locuința tatălui său în Turceni, sat Strâmba și a dat prietenei sale V.E.A. o brățară și o pereche de cercei din bijuteriile sustrase de la domiciliul părții vătămate, bunuri ce au fost ridicate de organele de poliție și restituite părții vătămate. Inculpatul S.E.F.

a dat un lănțișor din aur numitului D.M., care l-a amanetat, bun ce a fost răscumpărat de S.G., reprezentantul legal al minorului și predat organelor de poliție, care l-au restituit părții vătămate. La 18 noiembrie 2005, inculpații însoțiți de martora V.A., prietena inculpatului minor S.E.F. s-au deplasat cu un taxi condus de C.A. în Craiova unde au amanetat bijuteriile, obținând suma de 1.100 RON, pe care au împărțit-o în mod egal, după ce au achitat contravaloarea transportului cu taxiul. Bunurile amanetate au fost ridicate de organele de poliție și restituite părții vătămate. În noaptea de 01 noiembrie 2005, inculpații P.R.C.G. și C.I. au pătruns prin efracție în magazinul de produse electronice al SC M.C.S.

SRL Târgu Jiu, de unde au sustras un calculator cu accesorii, o imprimantă, 4 aparate DVD și un sistem audio Home Cinema, bunuri în valoare de 8.777 RON. Bunurile sustrase au fost transportate de inculpați la locuința bunicii inculpatului P.R.C.G., de unde au fost vândute cu suma de 1.500 RON numiților M.I., M.O. și O.I.F., fiind ridicate și predate unității păgubite. Cumpărătorii de bună-credință au declarat că nu se constituie părți civile, iar o parte din bunurile sustrase și restituite unității menționate au fost deteriorate, astfel că unitatea păgubită a fost despăgubită de SC A.Ț.A. București, sucursala Târgu Jiu, cu suma de 3.687,35 RON, sumă cu care această din urmă unitate s-a constituit parte civilă.

Faptele comise de inculpaților P.R.C.G. și C.I., așa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., și art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., la fapta de tâlhărie, în ceea ce privește pe inculpatul P.R.C.G. a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul C.I. a dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., referitor la ambii inculpați. Fapta comisă de inculpatul minor S.E.F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Faptele reținute în sarcina inculpatului C.I. au fost comise după executarea pedepsei anterioare, pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în loc de art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații P.R.C.G., C.I., S.E.F. În motivarea apelului declarat de inculpatul P.R.C.G. s-a arătat că inculpatul are o vârstă tânără, nu este recidivist, a avut o conduită procesuală cooperantă, a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul a fost în mare parte recuperat, nu el a inițiat și organizat totul, întrucât nici nu o cunoștea pe partea vătămată. Ca urmare s-a solicitat reducerea pedepsei, apreciindu-se că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.

În motivarea apelului declarat de inculpatul C.I. s-a arătat că împrejurarea în care a fost săvârșită fapta (gradul său de implicare), precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, vârsta tânără, atitudinea sinceră și recuperarea unei părți din prejudiciu, impun reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea apelului declarat de inculpatul S.E.F. s-a arătat că dorește să își continue studiile, două unități școlare și-au exprimat acceptul de a-l primi pentru continuarea studiilor, familia sa are posibilități să-l întrețină, la data săvârșirii faptei era minor, elev în clasa a XI, a recunoscut și regretat fapta chiar din faza de urmărire penală, cuantumul prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii a fost redus, referatele de evaluare întocmite în cauză îi sunt favorabile.

Prin urmare s-a solicitat, în principal, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub cuantumul celui aplicat de instanța de fond. Prin decizia penală nr. 49 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 6956/54/2006 (număr în format vechi 318/MF/2006) au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.E.F., P.R.C.G. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 135 din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3609/P/2005. S-a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate inculpaților durata detenției preventive, după cum urmează: pentru inculpatul P.R.C.G. de la 22 iulie 2005 din 23 iulie 2005; de la 27 iulie 2005 din 7 octombrie 2005; de la 22 noiembrie 2005 la zi; pentru inculpații C.I.

și S.E.F. de la 25 noiembrie 2005 la zi. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului, după cum urmează: inculpatul S.E.F., în solidar cu părțile responsabile civilmente la 200 RON, din care 40 RON, onorariu avocat oficiu; inculpatul C.I. la 220 RON, din care 100 RON onorariu avocat oficiu; inculpatul P.R.C.G. la 270 RON, din car 150 RON onorariu avocat oficiu. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora, gradul ridicat de pericol social, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, dar și gradul de implicare a fiecăruia dintre inculpați, precum și circumstanțele personale.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul P.R.C.G. s-a ținut seama, atât de atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o în fața organelor de urmărire penală, dar și de existența circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., precum și de faptul că acest inculpat a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea a încă 6 infracțiuni concurente cu cele două ce formează obiectul dosarului de față. Prin urmare aplicarea unei pedepse de 8 ani și 6 luni, pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, aceea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) C. pen., de 6 luni, la care s-a adăugat, urmare a contopirii pedepselor concurente, un spor de 6 luni nu poate fi considerată prea aspră ci just individualizată raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Și pentru inculpatul C.I., instanța de fond a realizat, de asemenea, o corectă individualizare a pedepselor, ținând seama, pe lângă criteriile generale menționate anterior și de faptul că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, dar și de atitudinea s după săvârșirea infracțiunii, respectiv, aceea de a se fi sustras de la urmărirea penală, pe numele acestuia fiind emis mandat de aducere și fiind dat în urmărire generală și în consemn la frontieră, după cum a rezultat din rechizitoriul întocmit în cauză. Pe de altă parte însă, s-a reținut atitudinea sa sinceră, faptul că a regretat săvârșirea infracțiunilor, astfel că și acestuia i s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege pentru cea mai gravă infracțiune reținută în sarcina sa la care s-a adăugat un spor de 6 luni.

Referitor la inculpatul S.E.F. s-a constatat că instanța de fond a avut în vedere starea de minoritate, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră, reținând circumstanțe atenuante în cauză și făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecința coborârii cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. S-a apreciat totuși, că în mod corect a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, dat fiind că, deși minor, acesta a fost cel care a avut inițiativa săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, a propus celorlalți inculpați majori modalitatea concretă de săvârșirea a acesteia, a participat efectiv, alături de majori, la pregătirile prealabile, la exercitarea violențelor asupra părții vătămate C.G.

și la sustragerea bunurilor aparținând acestuia. Prin urmare s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat, măsura aleasă fiind cea mai potrivită, aptă să îndeplinească scopul educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., condiții în care nu poate fi primit ca și argument hotărâtor, posibilitatea continuării cursurilor școlare de către acest inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.R.C.G., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., apreciind că în cauză pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, fiind excesiv de aspră, în condițiile în care inculpatul a avut o conduită sinceră, a acoperit prejudiciul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare a se acorda o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului. Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. În memoriul depus la dosar recurentul inculpat a arătat că la momentul când a fost arestat de anchetatori se afla internat într-o clinică de psihiatrie din Tg.

Jiu din cauza tulburărilor psihice, depresiilor nervoase și mai multor tentative se sinucidere, nespecificându-se că a fost astfel arestat, a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, dar nu s-a ținut cont de acest lucru nici la Tribunalul Gorj, nici la Curtea de Apel Craiova, cei doi coinculpați au complotat împotriva sa, fiind fugiți timp de trei zile după arestarea sa, după care s-au predat, se află în refuz de hrană și nu va ieși până când nu se vor lua măsuri cu privire la cele relatate. Examinând recursul declarat de inculpatul P.R.C.G. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului examen în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului P.R.C.G. în săvârșirea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină, prin schimbarea încadrării juridice, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că faptele inculpatului P.R.C.G. care în data de 17 noiembrie 2005, după o înțelegere prealabilă împreună cu inculpații C.I.

și S.E.F., acesta din urmă fiind minor, de a o deposeda pe partea civilă C.G. aflată în locuință, de bunurile arătate, prin violență și folosirea unui spray paralizant pe care l-au pulverizat în fața părții vătămate, precum și aceea din data de 01 noiembrie 2005, care împreună cu inculpatul C.I., de a pătrunde prin efracție, în timpul nopții, în magazinul aparținând SC M.C.S.. SRL Tg. Jiu de unde au sustras bunuri în valoare de 8.777 lei întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, prin numărul inculpaților care au participat la ambele fapte, unul din ei fiind și minor, într-o locuință, au fost mascați și au folosit un spray paralizant, iar pentru cea de-a doua faptă pe lângă numărul de participanți, pe timpul nopții și prin efracție, cuantumurile prejudiciilor produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut faptele, anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea a încă 6 infracțiuni concurente cu cele din prezenta cauză, dovedind perseverență infracțională, este fără ocupație.

Cuantumurile pedepselor aplicate inculpatului P.R.C.G. pentru faptele comise au fost orientate către minimurile legale ale infracțiunilor reținute în sarcină, constatându-se concurența faptelor din prezenta cauză cu alte fapte pentru care au fost condamnați, descontopindu-se pedepsele aplicate și recontopindu-se ulterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, ce a fost sporită, ca urmare a multitudinii infracțiunilor comise. Astfel, în mod just s-a apreciat că pedeapsa ce urmează a fi executată de 9 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte nu poate reține critica recurentului inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate, în sensul că este excesiv de aspră, deoarece în cauză au fost apreciate în mod plural criteriile specifice procesului de individualizare judiciară a pedepselor, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Totodată nu pot fi avute în vedere aspectele arătate de recurentul inculpat în memoriul depus, deoarece exced criticii formulate prin apărător și însușite privind reindividualizarea pedepsei aplicate. În raport cu cele arătate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. De asemenea, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.C.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de la 22 iulie 2005 la 23 iulie 2005, arestul preventiv de la 27 iulie 2005 la 7 octombrie 2005 și timpul reținerii și arestări preventive de la 22 noiembrie 2005 la 23 august 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.C.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de la 22 iulie 2005 la 23 iulie 2005, arestul preventiv de la 27 iulie 2005 la 7 octombrie 2005 și timpul reținerii și arestări preventive de la 22 noiembrie 2005 la 23 august 2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.