ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4396/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4396/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, secția penală, prin Sentința

penală nr. 187 din 13 iulie 2009, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 36/P/2008, după cum urmează:

1) inculpatul T.A.,

din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.,

art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen.;

2) inculpatul T.C.V.,

din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 20 rap. la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit.

a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen. (2 fapte) cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a)

C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.;

3 - 4) inculpații E.E.V.

și B.G.D., din infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 20

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art.

75 lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen. (câte 2 fapte), cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. și art. 75 lit. a) și c)

C. pen.;

5) inculpatul P.V.,

din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 20 rap. la

art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C.

pen., și art. 75 lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen. și art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C.

pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

6 - 7) inculpații

P.P.D.C. și F.C.I., din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și

art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C.

pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (câte 2 fapte), cu aplicarea art. 33 -

34 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen.;

8) inculpatul F.B.M.,

din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 20 rap. la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. și art. 75

lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

(2 fapte) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 182

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat

inculpatul P.V. - fără ocupație, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente

penale, la 2 ani închisoare.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat

același inculpat la 800 RON, amendă penală.

În baza art. 33 - 34

lit. d) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare.

A interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat

inculpații E.E.V. - șomer, studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente

penale și B.G.D. - necăsătorit, fără antecedente penale, la câte 1.500 RON,

amendă penală pentru fapta comisă împotriva părții vătămate C.L., și la câte

800 RON, amendă penală pentru fapta comisă împotriva părții vătămate C.C.

În baza art. 33 - 34

lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaților E.E.V. și B.G.D. și

a dispus ca fiecare să execute pedeapsa rezultantă de 1.500 RON amendă.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și urm. C.

pen., a condamnat inculpații P.P.D.C. - studii 11 clase, necăsătorit, fără

antecedente penale, F.C.I. - elev la C.T.M., studii 11 clase, necăsătorit, fără

antecedente penale și T.C.V. - elev la C.T.M., studii 11 clase, necăsătorit,

fără antecedente penale, la câte 800 RON, amendă penală pentru faptele comise

împotriva părții vătămate C.C.

În baza art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., a

condamnat inculpații P.P.D.C., F.C.I. și T.C.V., la câte 800 RON amendă penală,

pentru faptele comise împotriva părții vătămate C.L.

În baza art. 33 - 34

lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaților P.P.D.C., F.C.I. și

T.C.V. în pedeapsa cea mai grea, de 800 RON amendă penală, și a dispus ca

fiecare să plătească 800 RON amendă penală.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a condamnat

inculpatul F.B.M. - fără ocupație, studii 10 clase, necăsătorit, fără

antecedente penale, la două pedepse de câte 1.200 RON amendă, comise împotriva

părților vătămate C.L. și C.C.

În baza art. 33 - 34

lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea

mai grea, de 1.200 RON amendă.

În baza art. 182

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., a

condamnat inculpatul T.A. - elev la L.S.T.J., studii 9 clase, necăsătorit, fără

antecedente penale, la 1 an închisoare, pentru fapta comisă împotriva lui C.C.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen., a

condamnat inculpatul T.A. la 600 RON, amendă penală pentru fapta comisă

împotriva părții vătămate C.L.

A interzis

inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71, executarea acestor

pedepse accesorii urmând să fie începută după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 33 - 34

lit. d) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.A. în pedeapsa

cea mai grea, de 1 an închisoare.

Au fost obligați

inculpații: P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. și B.G.D. în

solidar, iar inculpații T.A., T.C.V., P.P.D.C. și F.C.I., în solidar și cu

părțile responsabile civilmente P.P.C. și M., F.C., F.C.M., T.V. și T.L.G., la

plata sumelor de 1.684 RON, despăgubiri civile, și 2.000 RON, daune morale față

de partea vătămată constituită parte civilă C.L.

Au fost obligați

inculpații P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. și B.G.D. la

câte 500 RON, cheltuieli judiciare față de partea vătămată C.L.

Au fost obligați

inculpații P.V. și T.A. în solidar, iar inculpatul T.A. în solidar și cu

părțile responsabile civilmente T.V. și T.L.G., la plata sumelor de 26.066 RON,

despăgubiri civile, și 20.000 RON, daune morale față de partea vătămată

constituită parte civilă C.C.

Pentru sumele de

2.500 RON, despăgubiri civile, și 2.000 RON, daune morale, au fost obligați în

solidar cu inculpații T.A. și P.V. și inculpații T.C.V., E.E.V., B.G.D.,

P.P.D.C., F.C.I. și F.B.M.

La plata sumelor de

2.500 RON, despăgubiri civile și 2.000 RON, daune morale, au fost obligate în

solidar cu inculpații P.P.D.C., F.C.L. și T.C.V. și părțile responsabile

civilmente P.P.C. și M., F.C., F.C.M., T.V. și T.L.G. față de partea vătămată

C.C.

Au fost obligați

inculpații P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. și B.G.D. la

câte 845 RON, cheltuieli de judecată față de partea vătămată C.C., iar în

cadrul acestei obligații inculpații T.A., T.C.V., P.P.D.C. și F.C.I. urmând să

răspundă fiecare în solidar și cu părțile responsabile civilmente (părinții

fiecăruia dintre ei).

S-a luat act că S.M.

Motru și S.J. Vâlcea, deși citate în cauză, nu s-au constituit părți civile în

dosarul penal.

Au fost obligați

inculpații P.V. P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. și B.G.D. la

câte 200 RON, cheltuieli judiciare statului, iar în cadrul acestei obligații au

fost obligați în solidar alături de inculpații T.A., T.C.V., P.P.D.C. și F.C.I.

și părțile responsabile civilmente, părinții fiecăruia dintre ei.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au fost trimiși în judecată inculpații

P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. și B.G.D. pentru comiterea

infracțiunilor de tentativă de omor și lovire prev. și ped. de art. 20 rap. la

art. 174, 175 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că în

seara zilei de 10 noiembrie 2007, inculpații au participat la o discotecă

organizată la A.M., prilej cu care au consumat cantități însemnate de băuturi

alcoolice.

La aceeași discotecă

s-au aflat în acea seară și părțile vătămate C.C. și C.L., împreună cu F.A.,

C.R. și N.S.

Inculpații și părțile

vătămate au părăsit localul în jurul orelor 3:00, iar inculpații care se

deplasau înaintea grupului de persoane în care se aflau și părțile vătămate

le-au așteptat pe acestea și au inițiat un conflict, ocazie cu care au lovit cu

pumnii și picioarele pe C.C., C.L. și N.S., cărora le-au provocat leziuni

traumatice majore.

Astfel, din

Certificatul medico-legal din 12 noiembrie 2007 emis de S.M.L. Gorj a rezultat

că partea vătămată C.C. a suferit multiple leziuni în regiunea feței, a

corpului și a membrelor, fractura unor dinți și unele traumatisme craniene, și

că acestea puteau fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure și prin

cădere și că au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Rezultă, de asemenea,

că în urma acestor lovituri partea vătămată a pierdut patru dinți din față, iar

alți nouă dinți au suferit fracturi parțiale. Acest certificat medico-legal a

fost avizat de către I.M.L. Craiova.

În cursul

conflictului, partea vătămată C.L. a suferit leziuni traumatice în regiunea

feței, corpului și membrelor, care au necesitat pentru vindecare 5 - 6 zile

îngrijiri medicale, iar certificatul medico-legal eliberat de către S.M.L. Gorj

și I.M.L. Craiova atestă că acestea au putut fi produse prin lovire cu corpuri

dure și prin cădere.

În același conflict

și N.S. a fost agresat de către inculpați și a suferit leziuni traumatice care

au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, dar acesta a

declarat că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva

acelorași inculpați și că dorește să fie ascultat ca martor în cauză.

În rechizitoriu a

fost descrisă starea de fapt și modul cum s-a desfășurat conflictul și s-a

concluzionat că în raport de intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate

C.C., de regiunile vitale vizate, de urmările produse și mai ales de faptul că

loviturile puteau continua dacă nu interveneau alte persoane, inculpații au pus

în intenție viața victimei, iar intenția acestora a fost aceea de a o ucide.

În cursul urmăririi

penale, inculpații au recunoscut participarea la conflict și faptul că s-au

lovit reciproc cu părțile vătămate și cu membrii din grupul acestora.

Martorii N.S., M.M.,

C.R. și F.A., audiați în cursul urmăririi penale, au confirmat că inculpații au

lovit cu pumnii și picioarele pe părțile vătămate și că leziunile descrise în

certificatele medico-legale eliberate pentru aceștia provin ca urmare a acelor

lovituri.

Audiați în instanță,

inculpații au recunoscut participarea la conflict și lovirea uneia dintre

părțile vătămate sau a martorului N.S., încercând fiecare dintre ei să-și

diminueze gradul de implicare în conflict și să susțină că partea vătămată C.C.

este cel care a inițiat conflictul, această din urmă susținere nefiind însă

dovedită cu niciun mijloc de probă.

Astfel, F.B.M. a

recunoscut că l-a lovit de 4 - 5 ori cu pumnii pe C.C. în zona corpului, P.V.

recunoaște lovirea lui C.C. cu piciorul în zona corpului, E.E.V. a recunoscut

lovirea lui N.S., T.A. a recunoscut lovirea cu pumnul în față a lui C.C.,

F.I.C. a recunoscut că l-a lovit cu pumnii pe C.C.

În același timp,

inculpații P.P.D.C., T.C.V. și B.G.D. au arătat că la un moment dat conflictul

s-a generalizat și că fiecare din grupul inculpaților a lovit pe cei din grupul

părților vătămate.

La rândul lor,

părțile vătămate C.C. și C.L. au arătat că deși nu pot preciza cu exactitate

cine i-a lovit, întrucât erau căzuți la pământ și și-au pierdut cunoștința,

toți inculpații au participat la conflict și au lovit părțile vătămate.

Din ansamblul

probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților, părților

vătămate și martorilor, coroborate cu concluziile certificatului medico-legal

eliberat pentru partea vătămată C.C., prima instanță a reținut că două dintre

loviturile aplicate acestuia în zona feței i-au produs fractura totală a celor

patru dinți din față și cea parțială a celorlalți nouă dinți.

Astfel, inculpatul

T.A. a recunoscut că l-a lovit cu pumnul în zona feței pe C.C. și că în urma

acestei lovituri este posibil să-i fi fracturat un dinte.

Toți ceilalți

inculpați au arătat, de asemenea, că T.A. este cel care l-a lovit pe C.C. cu

pumnul în față și că în urma acestei lovituri partea vătămată a căzut la

pământ.

Chiar dacă

declarațiile inculpaților au diferit cu privire la detalii și la gradul de

participare la conflict al fiecăruia dintre ei, toți au confirmat faptul că

atunci când partea vătămată C.C. era căzută la pământ, inculpatul P.V. a

lovit-o cu piciorul în zona feței. Inculpatul F.I.C. a arătat expres că

inculpatul P.V. este cel care a lovit pe partea vătămată C.C. în față și

aceasta este singura lovitură dată în această zonă.

Inculpatul P.V. a

arătat, în instanță, că l-a lovit cu piciorul pe C.C. când acesta era căzut la

pământ, dar a motivat că lovitura a fost dată în zona corpului, susținerea sa

fiind însă contrazisă de ceilalți inculpați.

Prima instanță a

apreciat că faptele comise de inculpați nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă de omor. Astfel, deși toți inculpații i-au

aplicat acestei părți vătămate mai multe lovituri, toate acestea au fost de

mică și medie intensitate, au vizat părți ale corpului care nu erau vitale

(exemplu - membre, trunchi), au fost date cu pumnul într-un conflict mai

degrabă spontan între cele două grupuri de tineri, conflict care a durat după

aprecierea tuturor doar 2 - 5 minute și niciuna dintre lovituri nu putea duce

la moartea victimei.

Atât certificatul

medico-legal întocmit de către S.M.L. Gorj, cât și raportul de nouă expertiză medico-legală

întocmit de către I.M.L. Craiova confirmă că leziunile prezentate la examinare

de către partea vătămată C.C. au fost produse prin loviri repetate cu corpuri

dure și prin cădere, dar acestea nu i-au pus viața în primejdie.

Așa fiind, instanța a

reținut că faptele inculpaților P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.C.V., E.E.V. și

B.G.D. de a lovi de mai multe ori pe partea vătămată C.C. cu pumnii în zona

corpului și a membrelor și de a-i provoca acestuia leziuni care au necesitat

pentru vindecare un număr sub 20 zile îngrijiri medicale, fapte dovedite în

cauză și parțial recunoscute de către inculpați, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

și nu pe cele ale infracțiunii de tentativă la omor, motiv pentru care a

procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Instanța nu a

împărtășit concluziile actelor medico-legale, prin care se arată că leziunile

stomatologice grave descrise nu au produs o sluțire victimei.

A motivat că

fracturarea completă a patru dinți din față și fracturarea parțială a altor

nouă reprezintă o sluțire în sensul dispozițiilor cuprinse în art. 182 alin.

(2) C. pen. Pierderea a patru dinți din față ca urmare a loviturilor primite de

partea vătămată C.C. de la inculpații T.A. și P.V. i-a creat acestuia o

dizarmonie facială substanțială și reprezintă un prejudiciu estetic permanent,

cu toate tratamentele stomatologice făcute deja sau posibil de făcut în viitor.

Așa fiind, s-a arătat

în motivare că faptele inculpaților T.A. și P.V. de a lovi cu pumnul (primul

inculpat) și cu piciorul (al doilea inculpat) pe partea vătămată C.C. în zona

feței și de a-i fractura total acestuia patru dinți din față și de a-i fractura

parțial alți nou dinți, provocându-i astfel o sluțire, fapte dovedite în cauză

și recunoscute parțial de către inculpați, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 182 alin. (2) C. pen., text de

lege în baza căruia inculpații urmează să fie condamnați după schimbarea

încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de tentativă de omor

prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen.

Împotriva sentinței

penale au formulat apel inculpații T.A., T.C.V., B.G.D., P.V., P.P.D.C.,

părțile vătămate C.C., C.L. și părțile responsabile P.P.M., P.P.C.

În motivarea

apelului, partea vătămată C.L. a criticat hotărârea instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul laturii penale și laturii civile.

În ce privește latura

penală, a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei

aplicate, în sensul că pedeapsa amenzii penale aplicată de instanța de fond

este prea blândă raportat la gravitatea faptei și modalitatea săvârșirii.

Totodată, a arătat că

latura civilă a fost greșit soluționată, fiind acordate daune materiale într-un

cuantum mai mic decât cel dovedit, iar daunele morale au fost acordate într-un

cuantum insuficient în raport de suferințele fizice, psihice și disconfortul

cauzat.

În raport de aceste

motive, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale,

majorarea cuantumului daunelor materiale la 1.684 RON și majorarea daunelor

morale.

Partea vătămată C.C.

a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul încadrării juridice a

faptei, arătând că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea

juridică din tentativă la omor, în vătămare corporală gravă și respectiv lovire

sau alte violențe, în realitate încadrarea juridică justă fiind aceea din

rechizitoriu, respectiv tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174,

175 lit. i) C. pen., pentru toți inculpații, întrucât inculpații au acționat cu

intenția de a ucide, dat fiind numărul mare de lovituri aplicate victimei,

urmările produse, zona vitală, intensitatea loviturilor.

În subsidiar, a

arătat că în situația în care se reține că fapta întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182

alin. (2) C. pen., atunci aceasta trebuie să fie încadrarea juridică pentru

toți inculpații, întrucât aceștia au acționat concomitent și toți trebuie să

răspundă pentru aceeași infracțiune.

În ce privește latura

civilă, a arătat că latura civilă a fost greșit soluționată, fiind acordate

despăgubiri materiale și morale într-un cuantum mai mic decât cel dovedit cu

actele depuse la dosar și depozițiile martorului.

S-a solicitat

admiterea apelurilor, desființarea hotărârii instanței de fond, condamnarea

tuturor inculpaților pentru infracțiunea de tentativă la omor sau în subsidiar,

pentru vătămare corporală gravă, iar în ce privește latura civilă, majorarea

daunelor materiale și morale la nivelul celor solicitate, respectiv 40.000 RON,

materiale și 50.000 RON, daune morale.

Inculpatul P.V. a

criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul

încadrării juridice a faptei, arătând că în mod nelegal, instanța de fond a

dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor, în

vătămare corporală gravă, față de partea vătămată C.C., în realitate în

cadrarea juridică justă fiind aceea de vătămare corporală prevăzută de art. 181

C. pen.

A arătat că din

probele administrate rezultă că a lovit pe partea vătămată C.C. în zona

corpului și nu în zona capului și în plus, din actele medico-legale aflate la

dosar rezultă că părții vătămate nu i-a fost pusă în primejdie viața și nu i-a

fost cauzată sluțire.

Totodată, a criticat

hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată

inculpatului, în ce privește modalitatea de executare, arătând că pentru

realizarea scopului pedepsei e suficientă o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere, având în

vedere faptul că inculpatul a fost provocat, conflictul a fost spontan,

implicația inculpatului fiind redusă.

În raport de aceste

motive a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, schimbarea

încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală prevăzută de

art. 181 C. pen., față de partea vătămată C.C., schimbarea modalității de

executare conform art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Inculpatul B.G.D. a

criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub

aspectul greșitei rețineri a vinovăției sale, arătând că el a intervenit numai

pentru a aplana conflictul, astfel că nu se face vinovat de săvârșirea celor două

infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul T.A. a

criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., arătând că s-a aflat în legitimă

apărare, fiind incidente dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) C. pen.

În subsidiar, a

criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei amenzi penale.

În ce privește latura

civilă, a arătat că nu a fost corect soluționată, cuantumul daunelor morale

acordate părții vătămate C.C. fiind exagerat în funcție de activitatea

inculpatului, care a aplicat o singură lovitură părții vătămate.

Inculpatul P.P.D.C. a

criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

rețineri a vinovăției sale, arătând că a intervenit în conflict numai pentru

aplanarea acestuia, solicitând în principal, achitarea, iar în subsidiar

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare.

Inculpatul T.C.V. nu

a depus motivele de apel, însă cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel prin

intermediul apărătorului, a criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări, arătând că a intervenit numai

pentru aplanarea conflictului, astfel că se impune admiterea apelului,

desființarea sentinței și achitarea pentru infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată.

Părțile responsabile

civilmente P.P.M. și P.P.C. nu au motivat apelul declarat.

Analizând apelurile

formulate în raport de actele dosarului, criticile formulate, cât și din

oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a

constatat că apelurile formulate de inculpații T.A. și P.V. sunt fondate, însă

numai în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate sub

aspectul modalității de executare, iar apelurile formulate de părțile vătămate,

părțile responsabile civilmente și inculpații T.C.V., B.G., P.P.D.C. sunt

nefondate.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 152 din 29 iunie 2010, secția penală și pentru cauze cu

minori de la Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpații

T.A. și P.V. și a respins ca nefondate apelurile formulate de părțile vătămate

C.L. și C.C. și ale inculpaților T.C.V., B.G.D., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M.

A respins, ca

nefondate, și apelurile formulate de părțile responsabile civilmente P.P.M. și

P.P.C.

A desființat în parte

Sentința penală nr. 187 din 13 iulie 2009 a Tribunalului Gorj, secția penală

și, rejudecând, în baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe durata

termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 110 C.

pen. raportat la art. 110

1

C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului T.A. pe durata

termenului de încercare de 2 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pentru inculpatul P.V. și în baza art. 110

1

C. pen.

raportat la art. 86

3

, în ce-l privește pe inculpatul T.A. a stabilit

măsurile de supraveghere pe care inculpații trebuie să le respecte pe durata

termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței. A obligat inculpații și părțile responsabile

civilmente cărora le-au fost respinse apelurile la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs partea vătămată C.C.

Prin motivele de

recurs scrise a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice,

atât cu privire la latura penală, cât și la latura civilă.

A susținut, în

esență, că:

- în mod greșit prima

instanță a dispus schimbarea încadrării juridice pentru toți inculpații din

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunile de vătămare

corporală gravă pentru inculpatul P.V. și T.A. și în infracțiunea de lovire

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. pentru ceilalți inculpați, deoarece

inculpații au aplicat un număr foarte mare de lovituri care, printre altele, au

produs traumatism cranio-cerebral acut închis, lovituri care au vizat capul în

proporție de 90%. Loviturile aplicate au avut o intensitate mare, producând

fracturi la nivel gingival (fracturarea mai multor dinți), fractura în 1/3

cervicală.

Chiar dacă s-a

stabilit că numai doi din inculpați au aplicat lovituri în zona feței și au

produs urmările specifice infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen.

- pierderea a 4 dinți - potrivit practicii judiciare toți trebuie să răspundă

fie pentru tentativa de omor, fie pentru infracțiunea de vătămare corporală,

gravă;

- greșit s-a schimbat

modalitatea de executare a pedepselor pentru inculpații P.V. și T.A.;

- greșit a fost

soluționată acțiunea civilă, inculpații P.V. și T.A. au fost obligați la 26.066

RON, despăgubiri materiale și 20.000, daune morale, iar ceilalți inculpați la

2.500 RON, despăgubiri materiale și 2.000, daune morale, sume ce se includ în

despăgubirile de 26.066 RON, despăgubiri materiale și 20.000, daune morale.

Verificând hotărârile

recurate pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că

recursul este nefondat.

Instanțele au reținut

pe baza probelor administrate o situație de fapt corectă și au dat încadrarea

juridică legală faptelor săvârșite de inculpați.

Astfel, s-a reținut

în baza plângerilor părților vătămate, a declarațiilor martorilor și, în bună

măsură, a declarațiilor inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptelor,

că în seara de 10 noiembrie 2007 inculpații au participat la o petrecere la

discoteca organizată la A.M. unde, în jurul orelor 3:00 dimineața, după ce au

consumat băuturi alcoolice, au provocat bătaie cu părțile vătămate C.C., C.L.,

N.S., acestea fiind însoțite de martorii F.A. și C.R.

Nu au fost primite

apărările și criticile formulate de inculpați, în sensul că încadrarea juridică

corectă era aceea prevăzută de art. 322 C. pen., infracțiunea de încăierare.

Curtea a motivat că nu a fost evidențiată existența a cel puțin două grupări

rivale de persoane sau persoane individuale care se loveau reciproc, așa cum o

cer dispozițiile art. 322 C. pen., fără a se putea stabili în concret

activitatea infracțională a fiecăruia, autorii fiind în această situație atât

subiect activ, cât și subiect pasiv.

Din probele

administrate a rezultat că a existat numai gruparea inculpaților, autorii fiind

identificați în persoana inculpaților care au aplicat lovituri, fiind clar stabilită

activitatea fiecărui inculpat.

La fel ca și instanța

de fond, curtea de apel a considerat că, esențial pentru încadrarea juridică a

faptei în tentativa la omor, în raport cu vătămarea corporală gravă, respectiv

lovirea sau alte violențe, este definirea laturii subiective, respectiv a

intenției cu care s-a acționat.

În speță, conflictul

între tinerii care au participat la discotecă a fost spontan, ocazie cu care

inculpații au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, cei loviți fiind

părțile vătămate C.C. și C.L.

Din declarațiile

inculpaților, martorilor, părților vătămate, confirmate și de actele

medico-legale, leziunile prezentate de părțile vătămate au fost produse prin

lovire cu pumnii și picioarele în cadrul unei încăierări care a durat între 2

și 5 minute. Certificatul medico-legal elaborat de S.M.L. Gorj, raportul de

expertiză medico-legală nr. 565/A5/2008 al I.M.L. Craiova avizat de I.M.L.

"Mina Minovici" atestă că leziunile prezentate de partea vătămată

C.C. nu i-au pus în primejdie viața.

Încadrarea juridică

în dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen. a fost determinată de pierderea a 4

dinți și fracturarea altora - ceea ce a cauzat un prejudiciu estetic major,

sluțire. Producerea acestor leziuni a avut loc ca urmare a lovirii în zona

feței, cu pumnii, de către inculpatul T.A., și cu piciorul, de către inculpatul

P.V.

Așa fiind, în mod

corect instanțele i-au condamnat pe inculpații P.V. și T.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen. și lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) în concurs real, iar pe ceilalți

inculpați numai pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen.

Pedepsele aplicate

inculpaților au fost just individualizate, curtea de apel a motivat că

atingerea scopului educativ și preventiv al pedepselor aplicate de instanța

fondului inculpaților T.A. și P.V. poate fi atins și fără privare de libertate.

A avut în vedere că inculpații sunt tineri, unul din ei minor, nu au mai comis

fapte penale, au fost sinceri și au recunoscut faptele pe care le-au regretat.

S-au avut în vedere

și condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta - la plecarea dintr-o

discotecă din orașul M., grupul inculpaților a avut o altercație cu trei tineri

însoțiți de două tinere, ajung la îmbrânceli și loviri, în urma cărora părțile

vătămate C.C. și C.L. au suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale.

Așa fiind, înalta

Curte constată că motivat s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub

supraveghere, durata termenului de încercare de 4 ani constituind o continuă

avertizare asupra comportamentului în societate, încălcarea măsurilor de

supraveghere stabilite de instanță atrăgând automat revocarea măsurii și

executarea pedepsei într-un loc de deținere.

Motivul de recurs

privind greșita soluționare a acțiunii civile este și el nefondat.

Din cuprinsul

sentinței rezultă că prima instanță a calculat despăgubirile materiale pe baza

actelor depuse de părțile vătămate, stabilind că recurentul C.C. a cheltuit

11.066 RON pentru procurarea de medicamente, 2.500 RON supliment de hrană pe

perioada tratamentului medical stomatologic și 2.500 RON contravaloarea zilelor

de muncă în care s-a aflat în incapacitate de plată, cheltuieli evidențiate și

în nota de cheltuieli.

Așa fiind, în mod

nejustificat se solicită modificarea deciziei și sentinței și obligarea

inculpaților la 40.000 RON, despăgubiri materiale.

Referitor la daunele

morale, prima instanță a aproximat corect că pentru suferințele ce nu pot fi

indemnizate în alt mod și pentru prejudiciul estetic suferit se impune

stabilirea unei sume globale de 20.000 RON.

Având în vedere cele

de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea vătămată C.C. împotriva Deciziei penale

nr. 152 din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe inculpații T.A., T.C.V., B.G.D., P.V., P.P.D.C.,

E.E.V., F.I.C., F.B.M.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați privind pe inculpații T.A.,

T.C.V., B.G.D., P.P.D.C., E.E.V., F.I.C., F.B.M., în sumă de câte 400 RON, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat

pentru apărarea intimatului inculpat pentru P.V. până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 decembrie 2010.