ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 333
din 20 iunie 2006 (dosar nr. 599/P/2005), Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C.
proc. pen.:
A schimbat încadrarea
juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.R.C., privind pe denunțătorul H.N.I.,
din două infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., într-o singură
infracțiune prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.;
A schimbat încadrarea
juridică a faptei săvârșite de același inculpat, privind pe denunțătorul R.L.H.,
din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
A schimbat încadrarea
juridică a faptei săvârșite de inculpatul C.R.C., din infracțiunea prevăzută de
art. 254 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.,
privind pe denunțătorul P.T.
A schimbat încadrarea
juridică a faptei săvârșite de același inculpat, din infracțiunea prevăzută de art.
215
1
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în
infracțiunea prevăzută de art. 215
1
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 254 alin. (2) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul
C.R.C.
, la pedeapsa de 4 ani închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
(denunțător H.N.I.).
În baza art. 254 alin. (2) C.
pen.;
A condamnat pe același
inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru
fiecare din cele două infracțiuni săvârșite (denunțători R.L. și P.T.).
În baza art. 289 alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
A condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C.
pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.;
A condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același
inculpat C.R.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 248 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002;
A constatat grațiată
pedeapsa aplicată și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7
din
l
egea nr. 543/2002, privind
revocarea beneficiului grațierii.
În baza dispozițiilor art. 215
1
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002;
A constatat grațiată și
această pedeapsă și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7
din
l
egea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a), art.
34 C. pen. și art. 35 C. pen.;
A contopit pedepsele
executabile aplicate inculpatului care nu au fost grațiate, în pedeapsa cea mai
grea, aceea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A aplicat dispozițiile art. 71
C. pen.
În baza art. 88 C. pen.;
A dedus din pedeapsa
aplicată perioada detenției preventive de la 13 martie 2003 la 19 ianuarie
2005, când inculpatul a fost pus în libertate prin decizia penală nr. 11/2005 a
Curții de Apel Craiova.
În baza art. 118 lit. d) C. pen.;
A confiscat de la inculpat
suma de 50.000.000 lei.
S-au anulat actele false și
s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă B.R. SA, sucursala
Craiova, cu sediul central în București, obligându-l pe inculpat, către această
parte civilă, la plata sumei de 2.473.337.335 lei, cu titlu de despăgubiri
civile.
A fost obligat inculpatul,
către aceeași parte civilă, B.R. SA, sucursala Craiova, la plata sumei de
20.775.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a reținut în fapt că în
perioada august 1998 – septembrie 2000, inculpatul a deținut funcția de
director la B.R. SA, sucursala Craiova și adoptând un mod discreționar de
conducere, a impus salariaților acordarea nelegală de credite mai multor
persoane fizice sau juridice.
Astfel, în luna august 1998,
inculpatul i-a pretins martorului P.T. să contracteze pe societatea acestuia SC
C.T. SRL, un împrumut de 100.000.000 lei pentru inculpat, promițându-i că,
ulterior, îi va acorda și acestuia un împrumut de 35.000.000 lei.
Conform înțelegerii, inculpatul,
în calitate de director și președinte al Comitetului de Credite, a aprobat și a
eliberat, în rate, suma de 100.000.000 lei.
În luna martie 1999
inculpatul i-a acordat martorului P.T. un nou credit de 35.000.000 lei în
condițiile în care acesta nu-l achitase pe cel de 100.000.000 lei, contractat
anterior.
În aceeași perioadă
inculpatul a pretins de la R.L.H. să constituie o societate comercială împreună
cu fiul său, această pretenție fiind o condiție pentru aprobarea unui credit
bancar.
Astfel, deși societatea
martorului R.L.H. nu mai funcționa (SC C.I. SRL), totuși, pe baza unei
documentații fictive și fără constituirea unor garanții suficiente, inculpatul
a aprobat credite de 80.000.000 lei, 30.000.000 lei și 100.000.000 lei, folosite
la amenajarea barului V., aparținând fiului inculpatului C.R.R.
La 30 martie 2000,
inculpatul i-a cerut martorului R.L.H. să semneze o nouă cerere pentru un alt
împrumut de 425.000.000 lei care să cuprindă și creditele anterioare. Martorul
s-a conformat cerințelor impuse de inculpat, iar creditele obținute au fost
folosite pentru amenajarea barului V., aparținând P.F.I. și C.R.R.
În aceeași perioadă,
inculpatul a pretins și primit de la martorul H.N.I. suma de 50.000.000 lei, ca
o condiție pentru acordarea eșalonată a unui credit bancar de 350.000.000 lei,
credit suplimentat ulterior, fără garanții suficiente.
Pentru suplimentările de
credite acordate nelegal, inculpatul l-a obligat pe H.N.I. să garanteze cu
patrimoniul societății sale SC C. SRL, creditul acordat martorului R.L.H.
În lunile iulie - august
2002 a dat curs rugăminților martorilor E.J. și B.B. de a le acorda credite,
fără a avea vocație, astfel că a întocmit în fals mai multe ordine de plată și
a virat în contul societăților celor doi suma totală de 560.000.000 lei.
Prima instanță a
concluzionat în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de luare de mită
în condițiile în care, fiind director și președinte al comisiei de credite avea
și atribuții de control, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.
254 alin. (2) C. pen.
În ce privește infracțiunea
de delapidare s-a reținut că fapta nu a produs consecințe deosebit de grave,
astfel că încadrarea juridică corectă este dată de prevederile art. 215
1
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
Împotriva sentinței au
declarat apel parchetul și inculpatul.
Criticile invocate de
parchet au vizat greșita individualizare a pedepselor cu consecința aplicării
unor pedepse prea blânde și omisiunea aplicării pedepsei complementare
prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care inculpatul s-a
folosit de funcția pe care a deținut-o pentru a comite infracțiunile prevăzute
de art. 254 C. pen.
În apelul său inculpatul a
solicitat în principal achitarea susținând că infracțiunile de luare de mită,
fals și instigare la uz de fals nu sunt dovedite, iar referitor la infracțiunea
de delapidare și abuz în serviciu a învederat că nu a avut calitatea de
gestionar sau de administrator.
Într-o teză subsidiară a
solicitat reindividualizarea pedepselor și reducerea cuantumului acestora.
Instanța de apel a admis
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul C.R.C.
A desființat sentința penală
nr. 333 din 20 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 599/P/2005
și
În baza art. 334 C. proc.
pen.:
A schimbat încadrarea
juridică a faptelor comise de inculpatul C.R.C., denunțător H.N.I., din două
infracțiuni prevăzute de art. 254 C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art.
254 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., condamnându-l la 3 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen.
A completat încadrarea
juridică a faptei comisă de inculpat, denunțător P.T., și, în baza art. 254 alin.
(1) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A completat încadrarea
juridică a faptei comisă de inculpat, denunțător R.L.H., și, în baza art. 254 alin.
(1) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A completat încadrarea
juridică a faptei comisă de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 215
1
C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215
1
alin. (1) C.
pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., condamnându-l la 2 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În temeiul art. 31 alin. (2)
C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., l-a
condamnat la un an închisoare.
În temeiul art. 289 C. pen.,
cu art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la un an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 291 cu art. 41
alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
În baza art. 248 C. pen., cu
art. 41 alin. (1) C. pen., l-a mai condamnat la 2 ani închisoare, iar în baza art.
1 din Legea nr. 543/2002 a constatat integral și condiționat grațiate pedepsele
aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 215
1
și 248 C. pen.
(pct. 4 și 8).
A făcut aplicarea art. 7 din
aceeași lege de grațiere.
În baza art. 33, 34 și 35 C.
pen., a contopit pedepsele executabile în pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen.,
a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a), b) și c) C. pen.
A dedus, din pedeapsa
rezultantă, detenția preventivă de la 13 martie 2003 la 19 ianuarie 2005
inclusiv.
În baza art. 118 lit. d) C.
pen., a confiscat de la inculpat suma de 50.000.000 lei.
A anulat actele false și l-a
obligat pe inculpat către partea civilă B.R. SA, sucursala Craiova, la plata
sumei de 2.473.337.335 lei, cu titlu de despăgubiri.
Instanța de apel a reținut
că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat
de prima instanță „sunt cert dovedite, dar încadrarea juridică este parțial
susceptibilă de modificări”.
În considerentele deciziei
instanța de apel face aprecieri în sensul că este indubitabil că inculpatul a
condiționat acordarea abuzivă a unor credite bancare de obținerea unor foloase
materiale.
Mai reține instanța de apel
că inculpatul nu avea atribuții de control astfel că încadrarea juridică
corectă este cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., iar pe de altă parte
față de împrejurarea că activitatea infracțională referitoare la condiționarea
acordării creditelor martorului H.N.I. a avut la bază o rezoluție infracțională
unică se impune reținerea în acest caz a unei singure infracțiuni de luare de
mită în formă continuată.
S-a apreciat ca întemeiată
critica parchetului referitoare la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului
prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Împotriva deciziei instanței
de apel au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și
inculpatul C.R.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele sale de recurs
parchetul a criticat hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare juridică
dată infracțiunii de abuz în serviciu în art. 248 alin. (1) C. pen., cu
aplicarea art. 41 C. pen., în condițiile în care B.R. SA este o bancă cu
capital exclusiv privat, astfel că inculpatul prin purtarea sa abuzivă nu a
cauzat o vătămare a intereselor legale ori o pagubă unei instituții de stat sau
unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., ci unei persoane
juridice de drept privat, astfel că încadrarea juridică corectă este cea
prevăzută de art. 246 C. pen., fără a se reține și dispozițiile art. 41 C. pen.,
deoarece nu rezultă că faptele ar fi fost comise în baza aceleiași rezoluții
infracționale; greșita încadrare juridică a infracțiunilor de luare de mită în
dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen., în condițiile în care inculpatul avea
potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al Comitetului de
c
redite, a Regulamentului de organizare
și funcționare al băncii, a Normelor și procedurilor metodologice, atribuții de
control, astfel că încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 254 alin.
(1) și (2) C. pen.
Alte critici ale parchetului
au vizat greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 289 și 291 C. pen., deoarece ordinele de plată întocmite în
fals și folosirea acestora, emise în numele și pentru societăți private nu
constituie înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) și art. 288 – art.
289 C. pen., ci constituie înscrisuri sub semnătură privată, așa încât
instanțele trebuiau să dispună schimbarea încadrării juridice în art. 290 C.
pen., precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului
considerate îndestulătoare în raport de dispozițiile art. 52 C. pen.
În fine o ultimă critică
formulată de parchet se referă la încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor
art. 378 alin. (2), raportat la art. 356 C. proc. pen., în sensul că în
conținutul deciziei nu se face o descriere a faptelor reținute, o analiză a
probelor și nu se motivează soluția dată.
În recursul său inculpatul
reiterează în esență criticile invocate în apel și solicită în principal
achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate până la minimul
special prevăzut de lege.
Recursurile declarate în
cauză sunt întemeiate, însă prioritar pentru motivul de casare prevăzut de art.
385
9
pct. 9 teza I C. proc. pen., respectiv decizia instanței de
apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Deși instanța de apel expune
în considerentele deciziei, punctual, motivele de apel invocate de Parchet și
de inculpatul C.R.C., atunci când trece la analiza acestora nu răspunde
criticilor invocate, înțelegând să expedieze în câteva fraze sumare motivarea
hotărârii pe care își întemeiază soluția.
Exemplificativ este modul în
care instanța de control judiciar a înțeles a răspunde criticilor invocate în
principal de apelantul inculpat cu privire la greșita sa condamnare pentru
infracțiunile de luare de mită, fals, instigare la uz de fals, despre care
acesta a susținut că nu sunt dovedite, solicitând achitarea.
Instanța de apel s-a limitat
la o apreciere generală, constatând că, infracțiunile pentru care a fost trimis
în judecată inculpatul „sunt cert dovedite” și că este „indubitabil” că
inculpatul a condiționat acordarea creditelor de obținerea unor foloase
materiale, fără a se referi la probele administrate în cauză și fără a face o
analiză serioasă a acestora care să-i permită eventual înlăturarea apărărilor
făcute de inculpat sau din contră reținerea acestora.
În același mod a procedat
instanța de apel și în ceea ce privește criticile invocate de parchet și de
inculpat referitor la individualizarea pedepselor aplicate.
Așa fiind, Înalta Curte
constată, pentru considerentele arătate, că în cauză hotărârea instanței de
apel nu satisface cerințele impuse de dispozițiile art. 383 C. proc. pen. și
384 C. proc. pen., cu referire și la art. 356 C. proc. pen., față de
împrejurarea că în urma admiterii apelurilor declarate, instanța de control
judiciar a procedat la o rejudecare a cauzei.
Întrucât omisiunea instanței
de apel de a motiva soluția dată echivalează cu o nerezolvare a cauzei, decizia
recurată urmează a fi casată în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C.
proc. pen., și cauza se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării
instanța urmează să verifice toate susținerile și criticile invocate de parchet
și inculpat și să se pronunțe motivat asupra acestora, în urma examinării
probelor cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, nu numai
prin aprecieri cu caracter general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul C.R.C. împotriva
deciziei penale nr. 26 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia penală
atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 26 ianuarie 2007.