ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5568/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 234 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul S.S. a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea respectiv 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86 4 , alin. (1) C. pen., raportat la art. 84 C. pen., și art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și beneficiul grațierii pentru pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 5171/2002 a Judecătoriei Craiova, urmând ca pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, în total 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă reținerea de la 23 februarie la 24 februarie 2002 și arestarea preventivă de la 13 octombrie 2004 până la zi.

A constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a dispus, de asemenea, confiscarea de la inculpat a sumelor de 13.000 dolari S.U.A. și 5000 Euro, reprezentând bani deținuți ca urmare a săvârșirii infracțiunilor. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Pe data de 23 mai 2002, a transportat-o pe partea vătămată C.A.E. (26 ani) în Italia, promițându-i că o va ajuta să lucreze ca îngrijitoare la o familie de bătrâni. Ajunsă la Bologna – San Lazzaro, partea vătămată a fost condusă într-un apartament, deposedată de pașaport și înștiințată că va trebui să se prostitueze în folosul inculpatului, în caz contrar, atât ea cât și familia ei vor avea de suferit.

Amenințată telefonic, în mod repetat, de inculpat și de soția acestuia care se afla în Italia, partea vătămată a acceptat să se prostitueze în folosul inculpatului până în ianuarie 2004, când a formulat o plângere împotriva inculpatului la chestura din Bologna. Banii obținuți din activitatea prestată de partea vătămată, erau trimiși în țară inculpatului prin diferite persoane sau prin W.U. În mod similar a procedat și cu partea vătămată C.C.L. (21 ani), pe care a cazat-o în același apartament. Aceeași modalitate de recrutare și exploatare, a folosit-o inculpatul și în cazul părții vătămate B.M.T. (20 ani), pe care a transportat-o în Italia în octombrie 2003. În perioada 29 decembrie 2003 – 8 ianuarie 2004, această parte vătămată a fost trimisă de inculpat în Franța, în același scop, fiind cazată într-un apartament cu alți cetățeni români care se ocupau cu obținerea de venituri ilicite prin furt și cerșetorie.

La sfârșitul lunii ianuarie 2004, părțile vătămate B.M.T. și C.C. au formulat un denunț la chestura din Bologna împotriva inculpatului și a soției sale S.M., care venise în Italia să le supravegheze. Împotriva sentinței sus-arătate a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni continuate de trafic de persoane și proxenetism, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 329 C. pen.

Prin decizia penală nr. 232 din 4 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 889/P/2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și respectiv art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută revocarea suspendării sub supraveghere și a beneficiului grațierii, astfel încât inculpatul va executa în total pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv și a fost menținută starea de arest a inculpatului. Nemulțumit de soluția instanței de apel, în termen legal, inculpatul S.S. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul ales, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Într-un ultim subsidiar, a solicitat înlăturarea alin. (2) lit. a) din încadrarea juridică a faptelor și implicit reducerea pedepsei. Primul motiv de recurs este nejustificat, neavând fundament în probele aflate la dosar, din care rezultă, fără echivoc, săvârșirea infracțiunii în modalitatea în care a fost reținută de instanța de fond și reîncadrată juridic de către instanța de apel, în cauză fiind conturate elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane.

Nici cel de-al doilea motiv de casare nu poate fi primit, neavând consistență juridică. Așa cum corect a reținut instanța de apel, în perioada mai 2002 – ianuarie 2004, inculpatul a recrutat, transportat și cazat cele trei părți vătămate în Italia și Franța, prin inducerea în eroare, amenințare și violență cu scopul obligării la practicarea prostituției și exploatării lor în acest mod (la activitatea infracțională a inculpatului a participat și soția sa precum și alte persoane din anturajul acestuia) și nu cu scopul de a le îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, modalități prin care se poate comite infracțiunea de proxenetism prevăzută în Codul penal.

Așadar, recrutarea, transportarea, cazarea părților vătămate prin înșelăciune cu promisiunea de a le duce în străinătate pentru a munci în condiții avantajoase, dar în realitate pentru a le constrânge la practicarea prostituției în scopul exploatării lor de către inculpat constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 și nu aceea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. În cazul acestei din urmă infracțiuni, cu excepția situației când fapta este comisă prin constrângere, modalitățile alternative ale laturii obiective presupune existența consimțământului subiectului pasiv de a se prostitua. Dimpotrivă, la infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, latura obiectivă, oricare dintre faptele materiale concrete trebuie să se realizeze fără consimțământul subiectului pasiv, voința acestuia fiind înfrântă, viciată de către autor, sau ea nu există deoarece este într-o stare care nu-i permite să și-o exprime.

Așa fiind, nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism. De asemenea, nu poate fi schimbată încadrarea juridică, prin înlăturarea alin. (2) lit. a) de la art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât așa cum rezultă din actele și lucrările din dosar, inculpatul a fost ajutat în activitatea sa atât de soție cât și de prietenii care l-au sprijinit să transporte victimele și să-și încaseze banii rezultați în urma exploatării sexuale a acestora. În cauză nu se justifică reindividualizarea pedepsei, instanța de apel ținând cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 , pct. 1 lit. b), C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192, alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 232 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală. În temeiul dispozițiilor art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii preventive de la 23 februarie la 24 februarie 2002 și durata arestării preventive de la 13 octombrie 2004 la 3 octombrie 2005. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2005.