ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3830/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 63 din 11 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului G.I.A., fără ocupație, recidivist, din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului din prezenta cauză cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 701 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia nr. 4720 din 22 septembrie 2004 a Înaltei Curții de Casație și Justiție în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală 350 din 4 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a computat din pedeapsă perioada efectiv executată, de la 24 mai 2006 la zi, și s-a menținut starea de arest. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de câte 5.000 RON, către partea civilă R.M. și partea civilă D.F.M. Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 euro. Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că în cursul lunii septembrie 2004 inculpatul G.I.A. le-a indus în eroare pe părțile vătămate minore R.M. și D.F.M., din com. C., jud. Dolj, promițându-le în mod mincinos că le va găsi locuri de muncă bine plătite în Franța.

În realizarea rezoluțiunii infracționale, le-a ajutat pe minore să-și procure pașapoarte și le-a plătit contravaloarea transportului în Franța, în luna octombrie 2004. Ajunse în Paris, minorele au fost cazate la un hotel pe cheltuiala inculpatului, care le-a reținut pașapoartele. Concomitent, inculpatul le-a comunicat părților vătămate minore că adevăratul scop al aducerii lor în Franța este pentru a le determina să se prostitueze în folosul lui. La refuzul inițial al celor două minore părți vătămate, inculpatul, prin amenințări și violențe fizice, le-a constrâns să practice prostituția, iar banii câștigați au fost însușiți în totalitate de către acesta. S-a mai reținut că pentru a obține câștiguri importante din exploatarea sexuală a minorelor, inculpatul le-a cumpărat haine provocatoare, mijloace de contracepție și le-a transportat seară de seară în stradă, unde le-a supravegheat îndeaproape, impunându-le să aibă relații sexuale cu 15 - 20 de clienți pe noapte.

S-a mai stabilit că relațiile sexuale erau întreținute în mașina clientului, în locuința inculpatului sau în hoteluri. Referitor la minora R.M., care nu a satisfăcut corespunzător dorința de câștig a inculpatului G.I.A., aceasta a fost lovită cu capul de pereți de către inculpat și a fost amenințată că va fi tăiată cu lama de ras pe față sau va fi aruncată de la etaj. Aceste violențe au fost întrerupte de cealaltă minoră D.F.M., care s-a angajat că va câștiga mai mulți bani pentru a-și salva prietena. Instanța fondului a reținut că minorele au fost depistate practicând prostituția de către autoritățile franceze și că au reușit să revină în România ajutate de doi cetățeni români care lucrau legal în Franța și care le-au achitat contravaloarea biletelor de autocar.

Această stare de fapt a fost probată cu declarațiile părților vătămate și declarațiilor martorilor I.M., G.C.G., G.L.C., C.T. și E.C. Instanța fondului a mai reținut că inculpatul a refuzat să facă declarații și a negat că ar fi săvârșit infracțiuni. În esență s-a apărat că părțile vătămate au insistat să-l însoțească în Franța. Apărările inculpatului au fost înlăturate prin declarațiile minorelor și ale martorilor. La individualizarea pedepselor, instanța de fond s-a referit la criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere că inculpatul este recidivist, împrejurările comiterii faptelor, vârsta victimelor infracțiunii. Prin Decizia penală nr. 9 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și a desființat sentința, schimbând încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, nemodificată cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.I.A. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală definitivă nr. 701/2003 a Tribunalului Dolj, urmând ca în final să execute 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală definitivă nr. 350/2003 a Judecătoriei Craiova, urmând ca inculpatul să execute în final 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. S-a computat din pedeapsă perioada efectiv executată, de la 24 mai 2006 la 26 octombrie 2009. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul inculpatului care, în esență, a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul legal prev. de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Prin urmare, recursul inculpatului va fi examinat în condițiile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. referitoare la cazurile de casare din oficiu. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanțele au reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate.

Aceste probe au fost invocate în cuprinsul motivării hotărârilor atacate. Apărările inculpatului au fost respinse întemeiat. Încadrarea juridică dată faptelor de instanța apelului este de asemenea legală și temeinică, fiind motivată în cuprinsul expunerii. În raport de pericolul social concret al faptelor și făptuitorului, pedeapsa a fost just individualizată de către instanța apelului. În acest sens, s-au făcut ample referiri la pericolul social al faptelor, suferințele cauzate victimelor și consecințele acestora asupra dezvoltării minorelor. Au fost motivate daunele morale acordate părților vătămate. Este netemeinică susținerea din recurs potrivit căreia instanța de apel nu a motivat suficient hotărârea și nu a administrat probe noi în vederea aflării adevărului.

Așa cum s-a arătat, instanțele au făcut o interpretare corectă a probelor, stabilind o situație de fapt în acord cu acestea. De altfel, în principal, motivul de critică din apel a fost individualizarea pedepsei pe care inculpatul, pe de o parte a considerat-o prea aspră, iar pe de altă parte, ca fiind greșită prin aplicarea dispozițiilor legale referitoare la revocarea suspendării condiționate a pedepsei. Acest ultim motiv a fost susținut și în concluziile din dezbaterea recursului de către apărătorul recurentului. În mod corect instanțele au făcut aplicarea disp. art. 83 C. pen. în referire la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată, nefiind incidente prevederile art. 85 C. pen.

referitoare la anularea suspendării. Hotărârea de condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art. 81, 82 C. pen. a fost pronunțată prin Sentința definitivă nr. 350/2003 a Judecătoriei Craiova. Infracțiunea continuată din prezenta cauză în formă continuată a fost comisă de inculpat în cursul termenului de încercare începând cu luna octombrie 2004. Așa fiind, instanțele au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale referitoare la revocare. Examinând din oficiu hotărârile atacate, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., instanța constată că nu există niciun motiv de casare întemeiat care ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul inculpatului și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 9 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010. Procesat de GGC - AZ