Decizia nr. 1334/2008 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 3819/2006 — recurs împotriva sentinței nr. 246 a Tribunalului Bihor

Proces-verbal de cercetare la fata locului încheiat la 1 martie 2007, din care a rezultat că la locuința victimei s-au făcut următoarele constatări: - ușa de acces în locuința victimei era formată din două canaturi, fiecare canat fiind prevăzut cu ochiuri de geam. Al doilea ochi de geam de jos în sus de la partea mobilă a ușii era spart. - cablul TV și cablul telefonic erau tăiate. În interiorul locuinței, respectiv în bucătărie, se afla după ușă o butelie stas, capacul buteliei fiind așezat lângă aceasta. Piulița de plastic de culoare albastră și învelișul de plastic de culoare albastră, folosite la sigilarea buteliei, erau aruncate lângă butelie. În bucătărie persista un puternic miros de gaz, butelia fiind apropare goală. În bucătărie, între ușa și masa din centrul camerei se afla un cadavru. În jurul gâtului cadavrul avea înfășurat un cearșaf de culoare albă. În fața cadavrului, pe la nivelul genunchiului se afla o cantitate mare de sânge. La o distanță de 35 cm de corpul victimei se afla o față de pernă de culoare albă pe care se observă imprimată un fragment de urmă de încălțăminte, fixate prin fotografiere. Sub cearșaf înfășurată peste gâtul și bărbia cadavrului se afla o cămașă. - ușile dulapurilor erau larg deschise, iar așternuturile de pe cele două paturi erau răvășite. În curte și în grădină au fost identificate fragmente de urme de încălțăminte, fixate prin fotografiere. În curte la o distanță de 3 m, oblic de la ușa de acces în locuință, pe spațiul verde, se afla o bucată de fier rotund cu diametrul de 16 mm îndoit la un capăt, având lungimea de 30 cm și lungimea îndoiturii de 7 cm. - pe receptorul telefonului din camera dinspre grădină s-a descoperit o urmă papilară, inaptă însă pentru procesul de identificare criminalistică conform planșei fotografice de la dosarul de u.p.

Raport de constatare tehnico-științifică nr. 77137 din 9 martie 2007, din care a rezultat că: - urma de încălțăminte de adâncime din sol ridicată prin fotografiere, a fost creată de încălțămintea pentru piciorul drept ridicată de la inculpatul T.A. - urma de încălțăminte de stratificare cu praf, ridicată prin fotografiere, a fost creată de încălțămintea pentru piciorul drept ridicată de la numitul S.F.

Raport de constatare medico-legală din care a rezultat că: - moartea victimei C.l. a fost violentă. - s-a datorat hemoragiei interne exteriorizate, consecința unei plăgi penetrante toracice cu secțiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior. - leziunile s-au putut produce astfel: plaga și fracturile craniene prin loviri cu un corp dur de formă alungită (posibil rangă); cele de la nivelul feței, gâtului și membrelor superioare prin lovire cu corpuri dure, comprimare între două planuri dure (picior-paviment); leziunile de la nivelul toracelui prin acțiunea unui instrument înțepător, cuțit cu lamă lată și relativ rigidă. Între leziunile de la nivelul toracelui și decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă. - direcția de acțiune a corpului înțepător tăietor a fost oblic antero-posterior și de la dreapta la stânga. Poziția agresorului față de victimă a putut fi lateral față de aceasta, victima fiind cel mai posibil în decubit lateral. - moartea poate data din 28 februarie 2007, de circa 40 ore.

Proces-verbal de conducere în teren încheiat la 5 martie 2007 , din care a rezultat că inculpații S.F. și T.A., în prezența martorilor asistenți au indicat modul de operare respectiv: - pătrunderea în curtea victimei prin escaladarea gardului; - pătrunderea în bucătăria de vară știind că aici dormea victima și constatarea împrejurării că aceasta nu se afla aici; - tăierea cablurilor de telefon și T.V.; - găsirea unei bucăți de fier lângă corpul de clădiri unde dormea victima; - modul de pătrundere în locuință prin agresarea victimei după ce aceasta a deschis ușa cu indicarea locului agresiunii; - modul de imobilizare a victimei cu o curea și o cămașă; - agresarea repetată a acesteia cu o bucată de fier găsită; - locurile unde inculpații au căutat bani și bunuri, respectiv locul inculpatul S.F. a găsit suma de 250 RON; - închiderea ușii cu cheia prin interior în momentul pătrunderii în locuință și spargerii geamului de la ușă în momentul în care inculpații intenționau să părăsească locuința; - indicarea buteliei deschise imediat anterior părăsirii locuinței victimei. Declarațiile martorilor asistenți H.J. și R.l., care atestă cele consemnate în procesul-verbal de conducere în teren. Declarațiile părților civile l.R. și l.l., persoane din anturajul familial al victimei, care au sosit primele la locul faptei, unde au constatat aceleași detalii relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, respectiv tăierea cablurilor de curent și T.V., geamul spart la ușa de acces în locuință, hainele din locuință răvășite. Declarația părții responsabil civilmente T.R. , din care a rezultat că în noaptea săvârșirii faptei cei doi inculpați s-au deplasat la locuința sa, în jurul orelor 2,00, unde inculpatul S.F. i-a mărturisit omorul comis asupra victimei C.l. Declarația martorului T.l., martor indirect, care arată că sora sa, respectiv partea responsabilă civilmente T.R. s-a deplasat la locuința sa, în ziua imediat următoare săvârșirii faptei și i-a relatat că fiul său, inculpatul T.A., împreună cu un alt băiat au omorât un bătrân și au sustras din locuința acestuia bani și bunuri alimentare. Declarațiile de recunoaștere ale inculpaților . S-a precizat că ambii inculpați au descris în același mod săvârșirea faptei în ce privește următoarele elemente: pătrunderea în curtea părții vătămate, prin escaladarea gardului; tăierea cablurilor de curent electric și telefon; agresarea victimei în momentul pătrunderii în locuință de către inculpatul T.A.; aplicarea în mod succesiv de către inculpați a unor lovituri victimei cu o bucată de fier găsită în curtea acesteia; aplicarea unei lovituri de cuțit victimei de către inculpatul T.A.; găsirea în locuința victimei a sumei de 250 RON și însușirea acesteia; spargerea geamului cu care era prevăzută ușa de acces în locuință, în momentul părăsirii acesteia; eliberarea gazului în locuința părții vătămate. Inculpatul S.F. a declarat în plus împrejurarea că, anterior săvârșirii faptei au luat de la locuința sa două căciuli din care au confecționat pe drum două cagule și a susținut că tot timpul în locuința victimei au avut pe față aceste cagule. Întrucât această susținere a avut un caracter singular, necoroborându-se cu late probe, instanța a reținut ca irelevantă în reținerea stării de fapt. Inculpatul S.F. a mai susținut că a luat un cuțit de la locuința sa, pentru a-l folosi la mâncat, întrucât după această faptă nu mai aveau să se întoarcă acasă de teamă. Raportat la această împrejurare, inculpatul T.A. a susținut că au luat cuțitul de la locuința inculpatului S.F. pentru a tăia cablul de curent al bătrânului, pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea de a aprinde lumina și de a-i vedea. Având în vedere că această susținere a inculpatului T.A., se corelează cu însăși modul de operare, a fost reținută de instanță ca având relevanță în stabilirea stării de fapt.

Raporturile de expertiză medico-legală psihiatrică din care a rezultat că inculpații S.F. și T.A. nu suferă de boală psihică, ambii având discernământ. A rezultat fără niciun dubiu, din interpretarea coroborată a probelor sus-expuse că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt judecați. De asemenea, a rezultat cu certitudine vinovăția acestora, pe care, urmare timpului scurs de la discuția inculpaților despre săvârșirea infracțiunii până la comiterea efectivă a acesteia, respectiv 2 zile, a actelor premergătoare, dovedite în mod cert, instanța a reținut ca fiind sub forma unei intenții cu premeditare. Astfel, așa cum s-a arătat, inculpații au luat de la locuința inculpatului S.F. un cuțit și deși inculpatul S.F. a susținut că în momentul în care a luat cuțitul a avut în vedere doar faptul de a-l folosi la tăierea alimentelor, inculpatul T.A. a arătat în mod explicit că a luat cuțitul pentru a tăia cablurile de curent electric și T.V., în scopul de a înlătura posibilitatea de a fi identificați sau de a fi alarmate terțe persoane. Această susținere a sa a fost reținută de instanță ca fiind veridică, tocmai datorită materializării acestei intenții a inculpaților, care au procedat în acest fel, atât la locuința victimei C.l., cât și la locuința victimei H.l. Prin urmare, instanța a reținut că fapta inculpaților S.F. și T.A. de a aplica lovituri repetate victimei C.l. în zone vitale (zona capului, torace) cu obiecte apte a produce moartea (o bară de fier și cuțit), având drept urmare moartea acesteia, în scopul de a ascunde tâlhăria comisă la locuința acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. , cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpaților, fiecare la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare; - fapta inculpaților de a sustrage pe timp de noapte, împreună, din locuința părții vătămate, prin violență, suma de 250 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpaților, fiecare, la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare; - fapta inculpaților de a pătrunde în locuința victimei C.l. urmată de săvârșirea unei tâlhării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpaților, fiecare, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare; - fapta inculpaților de a elibera gaz în locuința victimei C.l. pentru a se produce incendierea acesteia la deschiderea luminii electrice, urmare care însă nu s-a produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 222 – art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea inculpaților, fiecare, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. Referitor la faptele descrise la pct. 1 din rechizitoriu, mai sus expuse, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., în concret reținerea agravantei privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin folosirea unei arme și a motivat că din probele administrate a rezultat că inculpații s-au folosit de instrumente care sunt considerate arme în înțelesul legii, respectiv o bucată de fier și un cuțit. În ceea ce privește această formă agravantă a infracțiunii de tâlhărie, respectiv săvârșirea tâlhăriei prin folosirea unei arme, s-a reținut că, atât în literatura juridică, cât și în practica judiciară s-a statuat că aceasta subzistă doar atunci când inculpatul se deplasează înarmat la locuința victimei, întrucât având conștiința faptului că posedă această armă, capătă o îndrăzneală sporită, ceea ce îi accentuează implicit periculozitatea. Bara de fier a fost găsită de inculpați la locuința victimei și folosită ad-hoc, astfel încât raportat la acest obiect nu s-a impus reținerea circumstanței agravante. În ceea ce privește cuțitul luat de inculpatul S.F. de la locuința sa, acesta este o armă în accepțiunea art. 151 alin. (2) C. pen. Deși inculpatul S.F. a arătat că a luat cuțitul pentru a-și tăia alimentele, întrucât părăsea casa părintească, inculpatul T.A. a declarat că au luat cuțitul pentru a tăia cablurile de telefon și curent, ceea ce s-a și întâmplat. Este evident că acest cuțit a fost luat de inculpați pentru a-l folosi la realizarea activității infracționale. Raportat la problema în discuție, s-a reținut că inculpații au săvârșit omorul, în scopul ascunderii tâlhăriei. Ca atare violența în acest tip de tâlhărie coincide cu violența exercitată în cadrul omorului. Uciderea victimei s-a realizat prin folosirea unui cuțit, ceea ce face ca acțiunea de folosire a armei să se circumscrie realizării laturii obiective a infracțiunii de omor. Deși această violență așa cum s-a arătat, reprezintă și violența adiacentă infracțiunii de tâlhărie, omorul rămâne o infracțiune de-sine-stătătoare, cu conținut distinct și aflată în concurs real cu infracțiunea de tâlhărie. A reține aceeași împrejurare, folosirea armei ce a cauzat moartea, ca circumstanță agravantă a infracțiunii de tâlhărie, a condus în opinia instanței la instituirea unei răspunderi penale extrem de severe a inculpaților, în acest context, se impune precizarea că în literatura de specialitate s-au exprimat frecvent opinii în sensul că este prea mult a se reține, în conținutul infracțiunii de tâlhărie, violențele exercitate în cadrul infracțiunii de omor, propunându-se reținerea în concurs a infracțiunii de omor deosebit de grav cu infracțiunea de furt. Cu atât mai exagerat, apare în opinia instanței, atribuirea unui conținut agravant infracțiunii de tâlhărie, prin reținerea în conținutul său a împrejurării vizând obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii de omor. S-a considerat că împrejurarea de a folosi cuțitul, respectiv o armă pentru uciderea victimei, a căpătat nejustificat o dublă incriminare și este chiar contrară intenției legiuitorului, așa cum aceasta se desprinde dintr-o situație de analogie, anume, pentru evitarea dublei incriminări. Legiuitorul nu a permis reținerea concomitentă a aceleiași împrejurări de fapt ca circumstanță agravantă generală și apoi specială. Pentru considerentele de mai sus, instanța a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice. II. În noaptea de 27 februarie 2007, după săvârșirea infracțiunii de omor, tâlhărie și violare de domiciliu, asupra victimei C.l., inculpații s-au hotărât să meargă la locuința părții vătămate H.l., persoană în vârstă de 56 de ani, pe care o cunoșteau ambii inculpați. După ce au ajuns aici au pătruns în curtea locuinței acesteia prin escaladarea gardului. S-au uitat prin geamul locuinței și au văzut că partea vătămată se afla în interior și se uita la televizor. Au hotărât să taie cablurile de TV, respectiv de curent, lucru pe care l-au și făcut. Au intrat într-o bucătărie de vară de unde au luat un cuțit și salam din frigider. Au ieșit din bucătărie și s-au așezat lângă poartă sub un boschet, unde au mâncat salam. Între timp partea vătămată a ieșit din casă, a plecat la bucătărie a închis ușa acesteia, după care s-a întors în casă, încuind ușa prin interior. După ce partea vătămată a intrat în locuință cei doi inculpați au observat că un geam al locuinței era deschis și au intenționat să pătrundă în interior prin acel geam. Au constatat însă că erau geamurile duble, iar cel din interior era încuiat. Au încercat să forțeze cu cuțitul un alt geam și ușa, dar nereușind au pătruns într-o magazie de lemne de unde au luat un topor cu care au încercat să forțeze ușa. Întrucât nu au reușit nici de această dată, au spart de la o fereastră dublă, ambele geamuri, după care s-au ascuns. Au stat aproximativ 10 minute să vadă dacă vine cineva, sau dacă se produce vreo reacție, după care, văzând girofarul de la mașina poliției au fugit prin spate. De la locuința părții vătămate H.l. cei doi inculpați au plecat la locuința inculpatului T.A., unde inculpatul S.F. a mărturisit mamei acestuia faptele comise. De aici au plecat în localitatea Oradea, unde au fost cazați timp de o zi, de sora inculpatului T.A. și unde cei doi inculpați au lăsat cuțitul cu care au comis omorul asupra părții vătămate C.l., cât și cuțitul sustras de la locuința părții vătămate H.l. Au revenit în localitatea Diosig, unde au aflat de la mama inculpatului T.A., că au fost identificați ca autori ai faptelor comise, de către organele de poliție și pentru a nu fi prinși, au luat pături și mâncare și s-au ascuns în pădure, unde și-au petrecut noaptea. A doua zi au fost descoperiți de organele de poliție. Starea de fapt mai sus descrisă a rezultat din următoarea probe: 1. Proces-verbal de cercetare la fața locului din care a rezultat că la locuința părții vătămate H.l. s-au făcut următoarele constatări: - cablul de telefon situat în apropierea terasei a fost tăiat și smuls; - geamul ferestrei de lângă terasă este reclamat ca fiind spart și ulterior înlocuit de partea vătămată; - ușa de acces în bucătărie situată într-o clădire anexă, nu prezintă urme de forțare. 2. Proces-verbal de conducere în teren, încheiat la 5 martie 2007 , din care a rezultat că inculpații S.F. și T.A., în prezența martorilor asistenți, au indicat modul de operare, respectiv: - locul pe unde au escaladat gardul și au pătruns în locuința părții vătămate; - localizarea părții vătămate, ce se afla în interiorul locuinței sale; - cablurile de T.V., sonerie și curent pe care le-au tăiat; - bucătăria de vară, corp distinct de clădirea în care se afla partea vătămată, de unde au sustras produse alimentare și un cuțit; - geamul pe care l-au spart de la locuința în care se afla partea vătămată; - locul pe unde au părăsit locuința părții vătămate la venirea mașinii de poliție. Declarațiile martorilor asistenți V.Ș. , S.L. care atestă cele consemnate în procesul-verbal de conducere în tren; Declarația părții vătămate H.l. din care a rezultat că: un moment dat, în jurul orelor 24,00, s-au stins brusc televizorul și becul din cameră; imediat ce s-a întrerupt curentul a auzit un zgomot de geam spart și și-a dat seama că cineva a intrat în curte și vrea să intre în casă; întrucât s-a speriat foarte tare, de pe telefonul mobil a încercat inițial să apeleze numărul de urgență 112 și deoarece nu s-a realizat legătura cu șeful de post din Diosig, l-a sunt personal pe acesta și a primit confirmarea de la șeful de post că va ajunge la locuința sa în aproximativ 10 minute; după ce a vorbit cu șeful de post a strigat în casă, că a chemat poliția, pentru a fi auzită de cei de afară și pentru a-i determina să plece; după aproximativ 10 minute a ajuns șeful de post care a constatat că nu mai era nimeni în curte și totodată că erau tăiate firele de curent precum și că era spart geamul; - în data de 23 februarie 2007 a constatat că din bucătărie i-au fost sustrase două batoane de salam de șuncă, un cuțit și o ciocolată L. Declarațiile de recunoaștere ale inculpaților din care a rezultat că cei doi inculpați au pătruns în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului; după ce au intrat în curte s-au uitat pe geam și au constatat că partea vătămată se afla în interiorul locuinței și se uita la televizor; au tăiat cablurile de curent și T.V.; au intrat în bucătăria de vară de unde au luat un cuțit și salam, pe care l-au consumat stând lângă poartă sub un boschet; au văzut-o pe partea vătămată, care a ieșit din casă și a plecat în bucătărie de unde, după ce a încuiat ușa, s-a întors în locuință și a încuiat de asemenea ușa; au încercat să forțeze un geam și ușa, însă nu au reușit; au luat din magazie un topor cu care au spart geamul; au stat aproximativ 5 - 10 minute să vadă dacă se produce vreo reacție, dacă vine cineva; au auzit mașina poliției astfel încât au fugit; acțiunile ulterioare de ascundere. Raportul de constatare medico-legală psihiatrică din care a rezultat că inculpații nu suferă de boală psihiatrică, discernământul acestora fiind păstrat. A rezultat fără niciun dubiu, din interpretarea coroborată a probelor sus-expuse că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt judecați. De asemenea, a rezultat cu certitudine vinovăția acestora, pe care, instanța a reținut ca fiind sub forma unei intenții directe. Prin urmare, instanța a reținut că: - fapta inculpaților S.F. și T.A. de a pătrunde prin escaladarea gardului în locuința părții vătămate H.l. și de a sustrage dintr-o anexă a acesteia bunuri alimentare pe care le-au consumat, respectiv un cuțit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare; - fapta inculpaților S.F. și T.A. de a tăia cablu de curent, respectiv T.V. și de a sparge geamul de la locuința părții vătămate H.l. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare. În ceea ce privește faptele descrise la pct. 2 din rechizitoriu, mai sus arătate, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de furt calificat și distrugere într-o singură infracțiune de tâlhărie consumată, respectiv în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. și a motivat că: Din declarațiile inculpaților a rezultat că aceștia s-au înțeles să o lege pe partea vătămată și s-i ia bunurile, sens în care au pătruns în curte și au încercat cu un topor să spargă ușa, însă nu au reușit. În schimb, au tăiat cablurile telefonice și cu intenție au pătruns într-o anexă, bucătărie de vară de unde au sustras bunuri. Ulterior, au spart geamul de la locuința părții vătămate, astfel încât chiar dacă agresiunea a fost asupra bunului i-a produs o amenințare la adresa părții vătămate. Raportat la cele solicitate, s-a precizat că activitatea inculpaților s-a succedat astfel: furtul alimentelor din bucătăria de vară, corp distinct de clădirea în care se afla partea vătămată, iar apoi spargerea geamului de la această din urmă clădire. Deși în general violențele ulterioare sustragerii bunului sunt motivate de dorința făptuitorului de a-și asigura scăparea sau păstrarea bunului, particularitatea speței de față constă, în faptul că este vorba despre o violență asupra lucrului (spargerea geamului), ulterioară acțiunii de sustragere. În opinia parchetului acțiunile ulterioare ale inculpaților de spargere a geamului, respectiv după sustragerea bunurilor, se circumscriu și materializează intenția inițială de tâlhărie a acestora. Este admisă în literatura de specialitate teza potrivit căreia violența asupra lucrului se poate răsfrânge asupra psihicului persoanei, în sensul creării unei temeri, respectiv a unei constrângeri morale, ce constituie acțiune secundară a infracțiunii de tâlhărie. În opinia instanței, o astfel de situație implică în genere un contact atât de strâns între persoană și lucru încât ar fi imposibil ca prin agresarea lucrului, persoana să nu fie afectată de o temere reală și car să facă astfel posibilă sustragerea bunului. De exemplu atunci când bunul se află asupra persoanei sau în imediata apropiere a acestuia. S-a făcut precizarea de principiu, că în opinia instanței o persoană aflată în locuința sa, nu realizează un contact atât de intim cu aceasta, încât spargerea geamului locuinței să inducă o asemenea temere, încât strict sub imperiul acesteia să se comită necondiționat furtul. În speța de față, însă, instanța având în vedere probele de la dosar, inclusiv declarațiile inculpaților, a atribuit o altă conotație acțiunii inculpaților de spargere a geamului și a reținut că: Violența exercitată de inculpați asupra geamului nu este o violență exercitată în scopul sustragerii de bunuri prin violență, ci pentru a verifica o eventuală reacție de alarmare a părții vătămate sau vecinilor, ceea ce în realitate s-a și produs. Această concluzie s-a desprins cu claritate din modul lor de operare și anume după spargerea geamului, inculpații au stat ascunși aproximativ 10 minute, timp în care partea vătămată a avut posibilitatea de a anunța poliție și a realizat acest lucru, inculpații fugind de la locuința sa în momentul în care au observat lumina de girofar a mașinii de poliție. A apreciat că acționând în acest mod, inculpații au pregătit săvârșirea unei acțiuni de sustragere de bunuri, care, urmare neconsumării sale nu poate fi definită cert ca tâlhărie, această acțiune circumscriindu-se sferei actelor pregătitoare și îngemănându-se cu celelalte acțiuni similare de tăiere a cablurilor de telefon și curent electric. Inculpații după spargerea geamului nu au pătruns imediat în locuința părții vătămate pentru ca sub imperiul eventualei stări de spaimă induse acesteia urmare violentării lucrului să comită furtul. Pentru comiterea unei tâlhării, făptuitorul trebuie să aibă deopotrivă conștiința faptul că săvârșește furtul, cât și conștiința faptului că realizarea acestuia se face prin exercitarea unor violențe sau constrângeri morale asupra părții vătămate. Este evident că prin spargerea geamului inculpații nu au avut intenția de a crea o stare de temere părții vătămate, ca dovadă că nu au acționat imediat. Este adevărat că inculpatul T.A. a declarat că au plecat la locuința părții vătămate H.l. pe care „urma de asemenea să o legăm și să-i luăm bunuri.” Raportat la această afirmație, este posibil ca în realitate inculpații să-și fi propus, respectiv să aibă în reprezentarea subiectivă, săvârșirea unei tâlhării asupra părții vătămate H.I. în concret însă. Acțiunea adiacentă de violență, chiar o violență asupra lucrului, aptă a se răsfrânge asupra psihicului persoanei, în speța de față, nu s-a realizat. Așa cum s-a arătat, acțiunea de spargere a geamului este, urmare contextului în care s-a produs, un act pregătitor. Totodată nu există niciun alt element car să materializeze o astfel de rezoluție infracțională. Prin urmare, nu se poate spune cu certitudine că inculpații, dacă nu ar fi fost intervenția părții vătămate, care a chemat poliție, ar fi săvârșit o tâlhărie și nu un furt prin efracție. Partea vătămată ar fi putut să abandoneze la un moment dat sentimentul de alarmă, de teamă, să considere spargerea geamului un act de vandalism, să-l securizeze cumva, într-un final să adoarmă, iar inculpații să intre totuși în locuință prin geamul spart și să comită un furt prin efracție. A apreciat că, în condițiile în care nu se realizează, respectiv nu se începe executarea activității secundare a infracțiunii de tâlhărie, anume violența sau amenințarea, chiar dacă intenția autorului ar fi fost una de a săvârși o infracțiune de tâlhărie, nu se poate reține această infracțiune, existând posibilitatea reală, ca din diverse motive, aceasta să nu se materializeze ca atare, ci sub forma unei infracțiuni mai ușoare, bunăoară furt. Condamnarea inculpaților raportat strict la rezoluțiunea lor infracțională, ar fi bazată pe ipoteza săvârșirii infracțiunii așa cum aceștia au preconizat-o, ceea ce în opinia instanței este inadmisibil. Ca atare, s-a apreciat că în speța de față, raportat la datele concrete existente, răspunderea penală a inculpaților trebuie stabilită în funcție de activitatea lor așa cum aceasta s-a materializat și nu în funcție de ce s-ar fi întâmplat. Pentru motivele de mai sus, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații T.A. și S.F. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat în motivele de apel expuse pe larg, desființarea sentinței penale ca nelegală și netemeinică iar la judecarea cauzei să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie de la pct. 1 din rechizitoriu cu reținerea și a agravantei prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. și a faptei de furt calificat de la pct. 2 din rechizitoriu în infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin.(3) C. pen., iar după eventuala extindere a procesului penal pentru violare de domiciliu să fie condamnați inculpații pentru toate infracțiunile la pedepse maxime prevăzute de lege cu aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă. Inculpatul T.A. a solicitat reducerea pedepsei aplicate ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului apelant. Inculpatul S.F. prin apărător a solicitat respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice și respingerea apelului declarat de parchet. A solicitat a se dispune în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului de sub comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în sensul reținerii cu privire la celelalte infracțiuni a circumstanțelor atenuante personale și reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege și să i se aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere. Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpați, apreciind că nu se impune reducerea pedepselor și nici a reținerii circumstanțelor atenuante având în vedere gravitatea faptelor și modul de comitere a acestora. Prin decizia penală nr. 7/A/2008 de la 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1578/111/P/2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 246 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în parte și drept consecință: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată, inculpatului T.A., în pedepse de: 12 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit e grav prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și de art. 192 alin. (2) C. pen.; 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 220 și art. 217 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.F., de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată, în pedepse de: 12 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și de art. 192 alin. (2) C. pen.; 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 220 și 217 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul T.A., din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. În baza aceluiași text de lege a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul T.A., din art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul S.F., din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. În baza aceluiași text de lege a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul S.F., din art. 208 și 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. În baza art. 336 C. proc. pen., a fost admisă cererea de extinderea procesului penal privind pe inculpații T.A. și S.F., privind săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu). 1) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (pct. 1 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (pct. 2 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (pct. 2 din rechizitoriu), la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului T.A. de: 12 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; cu pedepsele de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. și un an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și de art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 15 ani închisoare, urmare aplicării unui spor de 2 ani și 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii. 2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (pct. 1 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (pct. 2 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (pct. 2 din rechizitoriu) la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.F. de: 12 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; cu pedepsele de: 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și de art. 192 alin. (2) C. pen. și un an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și de art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) inculpatul, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, urmare aplicării unui spor de 2 ani și 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. În baza art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării inculpaților și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, respectiv 31 ianuarie 2008. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.A. și S.F., cu datele personale de mai sus, împotriva sentinței penale nr. 246 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A. la plata sumei de 400 lei, iar pe inculpatul S.F. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din apel. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea onorariului de apărător din oficiu, de câte 400 lei, respectiv total 800 lei din contul Ministerului Justiție în cel al baroului de Avocați Bihor, pe seama av. I.D., delegație de substituire din 30 octombrie 2007 și G.S., delegație nr. 4799 din 15 octombrie 2007. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca stare de fapt că cei doi inculpați T.A. și S.F. s-au întâlnit în seara zilei de 27 februarie 2007 în Diosig, în apropiere de locuințele lor și s-au hotărât să facă rost de bani, astfel că au luat un cuțit de acasă de la S.F. pentru a tăia cablul de telefon și de curent și s-au deplasat la locuința victimei C.l. din Diosig. Au pătruns în curte prin escaladarea gardului după care l-au căutat în bucătăria de vară crezând că doarme acolo. Nu l-au găsit, astfel că au mers la celălalt corp de clădire, au bătut în geam și întrucât câinele a lătrat l-au lovit cu pietre aruncate cu praștia, după care au tăiat cablurile de la telefon și T.V., au bătut din nou în geam și în ușa de la coridor, victima Ie-a deschis ușa iar inculpații s-au repezit asupra ei doborând-o la pământ. Inculpatul T.A. i-a pus piciorul pe gât și a întrebat-o unde sunt banii, apoi au lovit-o cu pumnii și cu picioarele pe unde au nimerit precum și cu un levier de fier pe care inculpatul S.F. l-a găsit înainte de a intra în locuință. După ce au legat victima de mâini cu o curea, i-au pus în gură un material textul pentru a nu putea țipa. Întrucât au constatat că victima mai trăiește inculpatul T.A. a înțepat-o în zona pieptului cu cuțitul pe care îl avea asupra sa de la inculpatul S.F., după care au căutat bani prin casă, iar inculpatul S.F. a găsit lângă televizor suma de 25 lei pe care și-a însușit-o. Înainte de a ieși din locuință inculpatul T.A. a deschis butelia de la aragaz, în ideea în care dacă intră cineva ulterior și va aprinde becul se va produce o scânteie care va declanșa un incendiu, pentru a distruge urmele infracțiunilor. Cei doi inculpați au folosit mănuși pentru a nu lăsa urme în locuință, iar la ieșire inculpatul S.F. a spart ușa de la intrare în coridor, cioburile căzând în exterior. Tot prin escaladarea gardului inculpații au ieșit din curtea victimei. Numitul C.l., în data de 1 martie 2007 a fost găsit mort în una din camerele locuinței într-o baltă de sânge, având mâinile legate cu o curea, iar în gură un material textil. Cu ocazia cercetării la fața locului a rezultat că ușile de la cameră și coridor erau deschise, sticla din ușa de la coridor era spartă din interior, cioburile fiind împrăștiate în curte unde s-au găsit urme de încălțăminte, iar cablurile de curent și telefon erau tăiate. Potrivit autopsierii cadavrului a rezultat că moartea victimei C. l. a fost violentă și a fost cauzată de o hemoragie internă exteriorizată, consecința unei plăgi penetrante toracice cu secțiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior. Leziunile de pe corp s-ar fi putut produce în felul următor: plaga și fracturile craniene prin lovire cu un corp dur de formă alungită (posibil rangă); cele de la nivelul feței, gâtului și membrelor superioare p