ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor dosarului se constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92/ P din 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 5628/111/2005, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului A.T. zis L., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.(2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea, art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare, cu aplic, art. 71 și 64 lit. a) – b) C. pen. În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 239 alin.(l) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., cu aplic, art. 13 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplicarea, art. 71 și 64 lit. a) – b) C. pen. În baza art. 336 C. proc. pen., s-a extins procesul penal cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 239 alin.(2) C. pen., cu aplic, art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., cu aplicarea, art. 13 C. pen., față de partea vătămată O.C.S., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplicarea, art. 71 și 64 lit. a) – b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (l) C. pen., cu aplicarea, art. alin. (l) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (l) C. pen., cu aplic, art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare, cu aplicarea, art. 71 și 64 lit. a) – b) C. pen. În baza art. 33 și 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, cu art. 71 și 64 lit. a) – b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea restului de 598 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1612 din 16 octombrie 2004, rest care a fost contopit cu pedeapsa de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, cu art. 71 și 64 lit. a) – b) C. pen., în regim de detenție. S-a constatat că părțile vătămate S.A. și O.C.S. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.G., reprezentantul barului P.F. V. SRL din Simian.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor a sumei de 100 RON onorariu apărătorului din oficiu M.L., conform delegației nr. 6979/2005. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În noaptea de 25 august 2005, părțile vătămate S.A. și O.C.S. agenți de poliție de frontieră la Sectorul de Poliție de Frontieră Valea lui Mihai, din cadrul I.J.P.F. Bihor efectuau serviciul în zona comunei Simian, jud. Bihor. În jurul orelor 4,00, am cei doi se îndreptau spre Stația C.F.R. Simian și ajungând în fața barului P.F V. Simian, din interiorul clădirii au auzit o bubuitură, urmată de altele, fapt ce a făcut ca aceștia să se oprească, bănuind că este cineva în interiorul localului, care nu era iluminat propriu.

Au escaladat gardul amândoi și, ajungând în spatele clădirii, au observat în perete o gaură de cca. 1/1 m, produsă prin dislocarea de cărămizi și văioage din perete, rămânând în așteptare de o parte și de alta a spărturii. Peste câteva momente, au observat o mână care a pus în afară o plasă din rafie plină cu diverse bunuri și apoi a ieșit și persoana de sex masculin care, imediat, a luat în mână plasa, căutând să dispară în direcția gardului, moment în care a fost somat de cei doi lucrători de poliție să rămână pe loc. Persoana și locul faptei au fost bine văzute, datorită luminii artificiale de la becul de la iluminatul public de pe stradă. În legătură cu aceste împrejurări, partea vătămată S.A.

declară următoarele: „am auzit niște zgomote suspecte și ca urmare ne-am oprit lângă gardul imobilului în care se află situat acest bar. Ca să verific ce se întâmplă, l-am lăsat pe colegul meu O.C.S. în stradă, iar eu am escaladat gardul și am sărit în interiorul curții imobilului. A cercetat curtea, am observat că ușile și geamurile clădirii erau încuiate și nu prezentau urme de efracție, însă în zidul din spatele clădirii am găsit o spărtură de cea. 1/1 m, aproape de sol. În timp ce așteptam încercând să identific de unde vin zgomotele, am fost luat prin surprindere de faptul că prin gaura executată în perete a ieșit inculpatul A.J. Precizez că acesta a aruncat în primul rând o plasă pe care a scos-o din interiorul clădirii, iar apoi a ieșit din bar, așa cum am arătat mai sus.

în primul moment în care m-a văzut, a sărit pe mine și mi-a aplicat o lovitură cu pumnul în față. Primul gest pe care l-am făcut a fost acela de a-l striga pe colegul meu O.C.S. solicitându-i să-mi vină în ajutor pentru că sunt atacat. Acesta a sărit peste gard în interiorul curții și împreună l-am somat pe A.J. să rămână pe loc. Deși ne aflam amândoi în curte, inculpatul a continuat să mă lovească pe mine cu pumnul, iar după intervenția colegului meu l-a lovit și pe acesta cu pumnul tot în zona feței. în final am reușit să-l imobilizăm, iar atunci când a văzut că nu mai are nici o șansă să ni se opună și să scape, inculpatul s-a liniștit. Mai precizez că inculpatul a știut tot timpul că suntem polițiști de frontieră aflați în exercitarea funcției noastre în primul rând pentru că eram îmbrăcați în uniformă, iar apoi pentru că l-am somat cu cuvintele Stai!

Poliția de frontieră! în același sens declară și partea vătămată O.C.S. Din primul moment inculpatul a cunoscut faptul că suntem polițiști în exercitarea atribuțiilor de serviciu întrucât eram în uniformă, l-am somat și i-am adus la cunoștință faptul că facem parte din Sectorul Poliției de Frontieră Valea lui Mihai." În legătură cu acest incident, partea vătămată O.C.S. declară următoarele: „La un moment dat am auzit solicitarea de ajutor a colegului meu pentru că este atacat, am pătruns și eu în curtea imobilului tot peste gard și am văzut pe inculpatul din prezenta cauză manifestându-se într-un mod deosebit de violent în sensul că a aplicat lui S.A. mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, îl trăgea de haine, îl îmbrâncea, îl amenința cu moartea, cu bătaia.

Am intervenit de îndată pentru a-l imobiliza pe inculpat, însă acesta s-a întors la mine m-a îmbrâncit, m-a lovit cu pumnul și cu palma peste față în încercarea de scăpa. Într-un final am reușit să-l prindem de mâini și să-l imobilizăm, i-am pus cătușele, iar când s-a văzut în această situație, inculpatul s-a liniștit și a rămas calm în curtea barului”. Această declarație contrazice susținerile aceleiași părți vătămate care, în faza de urmărire penală arată expres că și asupra sa au fost exercitate acte de violență fizică (îmbrânceli dar nu lovituri) și verbale (amenințări și injurii) de către numitul A.J., cert este însă că inculpatul l-a agresat și pe acesta. Pentru a avea cel puțin un martor, care să observe în mod direct aceste scene, partea vătămată O.C.S.

a sărit peste gard, moment în care a și oprit un autoturism, care tocmai trecea prin dreptul barului P.F.V. SRL; solicitându-i conducătorului acestuia, numitul Ș.I. să fie martor și chiar să acorde ajutor la imobilizarea făptuitorului. Ajungând la gardul clădirii barului P.F.V. SRL Simian, martorul de mai sus a recunoscut imediat persoana imobilizată de agentul de poliție de frontieră S.A., ca fiind consăteanul său, A.J. zis L., un tânăr din colonia de rromi a satului Simian, dar nu știut să indice numărul casei. în legătură cu acest aspect, martorul relatează: „Am văzut la localul P.F.V. un bărbat a cărui vârstă nu o pot indica, de etnie rromă, care locuiește în satul Simian, în colonia de țigani, al cărui nume nu îl cunoșteam la acel moment, dar știam cu certitudine că persoana aflată în fața mea este poreclit L. dolar.

Pe acest bărbat îl cunoșteam de 6-7 ani, și cunosc cu certitudine că și tatăl său este poreclit tot L.D.” Cu privire la momentul imediat următor, partea vătămată S.A. declară următoarele: „inculpatul s-a prefăcut că îi este rău și ne-a solicitat să îi acordăm ajutorul. Ca urmare, eu i-am desfăcut cătușele, iar în momentul în care m-am aplecat spre el să văd ce are, acesta m-a lovit brusc cu pumnul în față, m-a împins, a sărit de jos și a reușit să fugă.” Aceleași aspecte le relatează și partea vătămată O.C.S.: „Auzind aceste declarații ale martorului, inculpatul a acuzat brusc o stare de leșin, s-a lăsat la pământ, a rămas nemișcat și ca urmare colegul meu S.A. i-a desfăcut cătușele în scopul de a-i acorda ajutor.

Inculpatul s-a ridicat, l-a lovit l-a îmbrâncit și a fugit.” Contrar celor susținute în rechizitoriu și în declarațiile celorlalți martori precum și a părții civile V.G., părțile vătămate declară în fața instanței că, în afara martorului S.I. nici una din persoanele sosite ulterior la locul faptei nu a identificat pe inculpatul care între timp a fugit. Astfel, partea vătămată S.A. susține: „Fiind întrebat, doresc să precizez că în momentul în care toate persoanele de mai sus au ajuns la locul faptei, inculpatul era deja fugit, iar singurul care l-a văzut și l-a identificat este martorul Ș.I. în împrejurările arătate mai sus de mine. Categoric, martorul G.P. și proprietarul barului nu l-au văzut și nu l-au identificat pe inculpat.

De asemenea, nici șeful Postului de Poliție Simian nu l-a văzut pe inculpat întrucât așa cum a precizat la momentul sosirii acestuia, inculpatul fugise deja”. Partea vătămată O.C.S. declară într-un mod asemănător: „Nici una dintre aceste persoane nu au văzut pe inculpat și nici incidentele despre care am declarat mai sus pentru că la sosirea lor inculpatul fugise deja de câteva minute.” În faza de urmărire penală, același părți vătămate arată că inculpatul a fost identificat ulterior și de martorul G.P. care l-a cunoscut și acesta pe inculpat. Astfel, în faza de judecată, martorul G.P.

declară: „Am văzut doi polițiști de frontieră îmbrăcați în uniforma de serviciu care păzeau un bărbat de cea 30 ani, care este poreclit L.” locuiește în cartierul de țigani de la marginea localității Simian, tatăl său este poreclit L. D. și pe care îl cunosc de o perioadă foarte îndelungată de timp dar nu pot să-i indic nici un fel de element privitor la nume, domiciliu, numele părinților sau alte date întrucât cunosc familia și poreclele celor din familie.” În același sens declară și partea civilă V.G.: „La întrebarea instanței doresc să declar în legătură cu identitatea acestei persoane că se numește A.J., este un locuitor al comunei Simian, pe care eu îl cunosc de o perioadă îndelungată de timp, respectiv de când era copil.

Știu despre el că locuiește în afara comunei Simian, în cartierul de țigani, îi cunosc inclusiv pe părinții lui și știu că tatăl lui era poreclit în comunitatea noastră L.D. Am identificat fără dubiu pe A.J. ca fiind persoana prinsă de poliție în localul care îmi aparține. Ceea ce i-a surprins însă pe toți cei prezenți și care se uitau peste gard a fost starea fizică deplorabilă în care se afla partea vătămată S.A., în sensul că era plin de sânge, cu cămașa, puloverul și vestonul de uniformă rupte și pline de sânge etc., datorită agresiunilor la care a fost supus de către inculpat. „Toate persoanele de mai sus m-au găsit cu îmbrăcămintea ruptă, respectiv cu cămașa și uniforma de serviciu rupte și murdare de sânge, iar mie îmi curgea sânge din nas în urma loviturilor primite.” În continuare, partea vătămată declară că inculpatul i-a adresat și amenințări cu moartea atât lui cât și colegului său O.C.S.

în același sens este și declarația părții vătămate O.C.S.: „S.A. în urma acestor violențe avea sânge pe față la nas, în partea dreaptă a capului, pe uniformă și ținuta de polițist era ruptă. Acestea s-au întâmplat ca urmare atât a loviturilor din prima parte a incidentului cât și loviturilor pe care le-a primit de la inculpat în scopul ca acesta să reușească să-l prindă.” Tot astfel susține și martorul G.P.I. care arată că personal a văzut pe unul din cei doi polițiști care îl păzeau pe L. că era plin de sânge pe față. Din coroborarea întregului material probatoriu de la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că inculpatul A.J. este autorul infracțiunilor de tâlhărie și ultraj comise față de părțile vătămate S.A.

și O.C.S., precum și a infracțiunii de distrugere, date fiind declarațiile martorilor audiați în cauză care l-au recunoscut pe acesta. Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, ultraj și distrugere. Inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-i o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, aplicată prin sentința penală nr. 1612 din 16 octombrie 2002 a Judecătoriei Oradea, din a cărei executare a fost liberat condiționat la 21 iulie 2004, cu un rest de pedeapsă de 598 zile închisoare. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, cerând schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în cea de furt, iar pentru infracțiunea de ultraj, ce nu este dovedită să se dispună achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru toate faptele reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 132/ A din 11 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.J. împotriva sentinței penale nr. 92/ P din 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor. Inculpatul, nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de față, reluând toate criticile din apel. Recursul este nefondat. Curtea, examinând probatoriul cauzei și hotărârea atacată, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, reține că, situația de fapt, este corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de recurent, iar încadrarea juridică este cea legale, pentru fiecare faptă penală, în parte.

Astfel, atâta vreme cât inculpatul a plecat din bar cu o plasă în care se aflau diversele bunuri furate, iar pentru a le păstra, de îndată ce a fost surprins, de patrula S.A., i-a aplicat acestuia un pumn (împrejurare în care inculpatul a fost imobilizat), fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu aceea de furt. Apoi toate probele administrate dovedesc, fără dubiu și vinovăția aceluiași inculpat și cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj calificat în condițiile art. 239 alin. (2) C. pen. (și cu aplicarea art. 13 C. pen.) dar și de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., așa încât cererea de achitare, formulată de inculpatul recurent pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., se va aprecia ca o simplă apărare, neconfirmată de probe.

Cum, toate faptele se află în concurs real de infracțiuni, iar inculpatul este și recidivist post-condamnatoriu, pedepsele aplicate se apreciază că au fost corect individualizate, orientate spre limita minimă a textelor de incriminare, ca de altfel și sporul de numai un an închisoare. În raport deci multitudinea și gravitatea faptelor comise, nu se impune nicio modificare asupra sancțiunii aplicate. Ca atare, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va fi menținută hotărârea atacată, ca temeinică și legală, sub toate aspectele. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, perioada executată de la 5 iunie 2007, la 29 februarie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2008.