ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3551/2013

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din data de 26 aprilie 2012, pronunțată de către Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului K.l. din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului K.l. din infracțiunea prev. și ped. de art. 189 alin. (1) , (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.I. la o pedeapsă de: 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 7 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 4 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 8 ani închisoare, în regim de detenție, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie , interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore cu începere de la 25 noiembrie 2010 ora 12:00 până la 26 noiembrie 2010 ora 12:00.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de: 7 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de: 8 ani închisoare, în regim de detenție, interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore cu începere de la 25 noiembrie 2010 ora 13:00 până la 26 noiembrie 2010 ora 13:00.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul K.l. a apartamentului situat în Oradea, str. L.V., nr. 8, suprafață 64,50 mp, nr. topo XX înscris în CF nr. AA S. proprietatea acestuia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a indisponibilizării constând în instituirea inscripției ipotecare asupra apartamentului sus menționat, măsură dispusă prin ordonanța din 18 noiembrie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea în Dosar nr. 71/D/P/2009, înscrisă la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Bihor conform încheierii din 16 noiembrie 2010 dată în Dosar nr. 75586/2010.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpata B.A. a autoturismului marca A, nr. identificare xxx, capacitate cilindrică 1896, număr de înmatriculare BH-xx-xxx proprietatea acesteia.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 163 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra autoturismului mai sus menționat, măsură dispusă prin ordonanța din 18 noiembrie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea și procesul verbal de sechestru din 25 noiembrie 2010 emise în Dosarul nr. 71/D/P/2009, autoturism aflat în prezent în custodia I.P.J. Bihor.

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă constând în un număr de 37 fotografii, o casetă video marca P. și un DVD marca C. cu nr. de ordine „004" pe care au fost stocate imaginile de pe caseta video P., bunuri aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bihor conform conform procesului verbal de predare-primire din data de 16 februarie 2011 aflat la dosar.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul K.I. la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, respectiv inculpata B.A. la 4.500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu avocat R.C., în sumă de 500 RON conform delegației de asistență juridică gratuită din 01 iunie 2011 s-a virat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor.

Onorariile apărătorului din oficiu avocat P.C., în sumă de câte 150 RON conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie din 31 mai 2011, din 02 iunie 2011 s-a virat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la instanță la data de 17 februarie 2011 au fost trimiși în judecată inculpatul K.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor în scopul obligării la practicarea prostituției, spălare de bani și uz de fals, fapte prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art 37 lit. b) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 și art. 291 C. pen. respectiv B.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor în scopul obligării la practicarea prostituției, spălare de bani, fapte prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În fapt s-a reținut că inculpații K.I. și B.A.M. au recrutat-o pe martora nr. 1, au cazat pe o durată de 6 ani în perioada 1999 - 2005 pe aceasta și pe copilul minor al acesteia, profitând de situația de vulnerabilitate a acestora, amăgind-o cu rea credință pe „martora nr. 1", inițial cu faptul că ei de fapt doresc doar să o ajute și să scape de violențele cauzatoare de suferințe fizice la care era supusă martora de către fiul concubinului mamei acesteia, după care amenințând-o că îl vor chema pe fostul agresor ca să o bată, cunoscând că martorei îi era foarte frică de acesta, au obligat-o la practicarea prostituției folosind constrângerea prin amenințări, violențe repetate și loviri aplicate de inculpați atât „martorei nr. 1" cât și copilului minor al acesteia.

De asemenea s-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că în vara anului 2004 l-a obligat prin amenințări pe făptuitorul D.L. să o inducă în eroare pe „martora nr. 2", pe care după ce a recrutat-o în acest mod, inculpatul a trimis-o în Italia la „martora nr. 1", în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. De asemenea inculpatul le-a recrutat prin fraudă și înșelăciune pe „martora nr. 3" și pe numita Ș.N.I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

În sarcina ambilor inculpați s-a mai reținut că în perioada 1999 - aprilie 2005, profitând de minoritatea „copilului minor al martorei nr. 1" (născut în anul 1995) l-au lipsit pe acesta de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria sa voință sau cu voința mamei sale, amăgiridu-l că mama sa le - datorează o sumă mare de bani, în scopul de a o obliga pe „martora nr. 1" la practicarea prostituției.

În sarcina inculpatului K.I., s-a reținut că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007, cu prilejul depistării în trafic, conducând sub influența alcoolului a prezentat permisul de conducere, aparent eliberat de autoritățile maghiare, cunoscând că este fals.

În sarcina ambilor inculpați s-a reținut că au dobândit primul un apartament situat în Oradea, pe care ulterior l-a înstrăinat, iar din banii rezultați a achiziționat apartamentul situat în Oradea str. L.V. (fost Z.R.), unde cei doi inculpați și-au stabilit domiciliul, iar al doilea un autoturism cunoscând amândoi că banii au fost obținuți din practicarea prostituției de către victime, în principal de către „martora nr. 1", disimulând caracterul ilicit al a banilor prin transformarea lor în alte bunuri (apartament și autoturism).

Audiat fiind în fața instanței inculpatul K.I. nu a recunoscut din cele patru infracțiuni de care este acuzat decât săvârșirea celei de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu precizarea că a prezentat în data de 24 din 25 februarie 2007 cu prilejul depistării în trafic un permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare despre care însă nu avea cunoștință că este fals, fiind pe deplin încredințat că l-a obținut în condiții legale. Susține că nu le cunoaște pe martorele 2 și 3 - și nici pe S.N. În ceea ce o privește pe martora nr. 1 nu a sechestrat-o pe aceasta și pe fiul ei (acesta din urmă a fost tratat asemenea fiului lui B.A., fiind de aceeași vârstă, frecventând, aceeași școală și grădiniță), nu a obligat-o pe martora nr. 1 să practice prostituția, iar la baza declarațiilor martorei stă doar dorința sa de răzbunare în condițiile în care a trăit împreună cu inculpatul 3-4 ani, iar aceasta nu a acceptat ideea împăcării inculpatului cu B.A. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, inculpatul susține că apartamentul de pe str. A. i-a fost lăsat de mama sa în anul 1990 când a plecat în Ungaria, acesta apartament l-a vândut în anul 1991 după ce fusese trecut deja pe numele său, iar banii dobândiți ca preț i-au rămas inculpatului. Cât privește apartamentul situat pe P.C., inculpatul declară că l-a dobândit în 2001, 2002 cu aproximativ 8000 - 8600 dolari, iar la cumpărarea acestuia l-a ajutat în mod substanțial tatăl său care a plătit cea 3000 - 4000 dolari, iar restul i-a completat el. În urmă cu aproximativ 5 ani a vândut apartamentul situat pe str. P.C., iar prețul obținut a fost suficient pentru cumpărarea unui apartament situat în Oradea, str. L.V. unde locuiește și în prezent.

Întrebat fiind în ce condiții a cunoscut-o pe martora nr. 1, arată că aceasta obișnuia să o ajute pe bunica lui la diverse activități în piață. În aceste condiții s-au apropiat mai mult de ea ajungând să locuiască la ei împreună cu fiul său. Din spusele martorei aceasta lucra la o fabrică de pantofi pe Șoseaua B. În condițiile în care au acceptat prezența acestei martore nr. 1 și a fiului ei în casa lor, aceasta a plătit parte din contribuția la întreținere. Pe perioada când martora era plecată la serviciu fiul acesteia era îngrijit de către inculpata B.A., cu precizarea că martora nr. 1 a locuit la ei cu aproximație până în 2004 -2005. La un moment dat martora a plecat din apartament, abia ulterior a aflat că a plecat în Italia, însă în mod cert după plecarea ei nu a mai aflat nimic despre ea. După plecarea martorei nr. 1 copilul ei minor a mai rămas la inculpați cea 3 luni de zile, ei fiind cei care au anunțat protecția copilului.

Audiată fiind în fața instanței inculpata B.A.M. nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor de care este acuzată, susține că martora nr. 1 obișnuia să o ajute pe bunica inculpatului K.I. la cumpărături, iar pe ei la diferite treburi casnice și în condițiile în care au aflat că domiciliul mamei ei erau expuși atât martora nr. 1 cât și fiul ei la acte de violențe și abuzuri sexuale, au acceptat ca atât ea cât și fiul ei minor să locuiască cu ei o perioadă de timp.

La sfârșitul anului 2004-2005 martora nr. 1 a dispărut, iar de la mama acesteia inculpata a aflat că ar fi plecat în Italia. La cea 3 săptămâni după dispariția martorei au venit cei de la protecția copilului care au întrebat-o dacă copilul martorei nr. 1 se află în locuința acestora împotriva voinței sale, le-a comunicat că poate să-l predea oricând altei persoane care să se ocupe de creșterea lui, dar nu a fost cazul deoarece la mama martorei nr. 1 era mizerie de nedescris, aceasta și sora martorei nr. 1 fiind consumatoare de alcool. Au mai trecut cea 3-4 luni timp în care a comunicat celor de la protecția copilului că acceptă să se ocupe în continuare de copil, iar mama minorului nu l-a contactat decât o singură dată, l-a sunat de ziua lui, iar atunci când a întrebat unde se află, a închis. Înainte de a se accepta situația ca inculpata să-l crească în continuare pe fiul martorei, doamnele de la protecția copilului s-au și interesat la școală, de situația a minorului. La sfârșitul celor 3-4 luni de zile menționate în condițiile în care în vara anului 2005 s-a hotărât să plece în Italia la muncă s-a deplasat personal la protecția copilului unde a declarat că nu mai poate să asigure întreținerea.sa, a dat o declarație în acest sens, l-a predat pe minor și de atunci nu mai știe nimic de el.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani inculpata declară cu privire la autoturismul marca A. pe care îl deține că în perioada 2001-2002 tatăl său a vândut o casă și prețul obținut l-a împărțit între inculpată și surorile sale, ea a primit cea 13-14.000 euro cu care a cumpărat acest autoturism. Întrebată fiind asupra veridicității afirmațiilor martorei nr. 1, inculpata susține că aceasta minte în condițiile în care a trăit ani buni cu concubinul său, acesta a fost și motivul pentru care s-a și despărțit de concubinul său o perioadă de 1 an - 1 an jumătate după care s-au împăcat.

Întrebată fiind de natura relației pe care a avut-o cu martora nr. 1, inculpata declară că i-a fost de un real ajutor atunci când ea rămânea o lună în Ungaria și martora rămânea în România să aibă grijă de ambii copii. Din sentimente de omenie a acceptat să crească în continuare copilul martorei nr. 1. În perioada în care martora nr. 1 era angajată la acea firmă de încălțăminte contribuia cu bani la întreținerea casei și mâncare, estimează aceste venituri la cea 2-3 milioane ROL pe lună.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, la dată de 26 februarie 2007, lucrători din cadrul BCCO Oradea s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul K.I. în perioada 1999-2005, a racolat mai multe tinere pe care prin violență și amenințare le-a supus exploatării sexuale prin obligare la practicarea prostituției atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Italiei.

Pe parcursul efectuării cercetărilor au fost identificate trei astfel de tinere care au solicitat protecție prin atribuirea unei alte identități, astfel potrivit art. 86

1

C. proc. pen., le-au fost atribuite identitățile de: „Martora nr. 1", „Martora nr. 2" și „Martora nr. 3". Deoarece în cauză s-a impus audierea mamei naturale a „Martorei nr. 1", acesteia i-a fost atribuită identitatea protejată de „Mama Martorei nr. 1" și de asemenea în cauză s-a impus examinarea medico-legală a copilului minor al „Martorei nr. 1", pentru a fi evidențiate pe corpul acestuia leziunile produse prin violențe de către cei doi inculpați, acestuia i-a fost atribuită identitatea de: „Copilul minor al martorei nr. 1".

I. În cursul anului 1999 „Martora nr. 1" locuia împreună cu fiul său minor și mama într-un imobil situat în Oradea. Fiul concubinului mamei sale, în urma eliberării din penitenciar venea în mod repetat la locuința respectivă prilej cu care, aflat în stare de ebrietate o agresa atât pe martora nr. 1 cât și pe mama acesteia. Fiul concubinei mamei martorei nr. 1 era prieten cu inculpatul K.I. în contextul în care se cunoscuseră în penitenciar, iar martora nr. 1 a aflat că primul enunțat a vândut-o inculpatului K.I. pentru suma de 1.000.000 ROL. În aceste împrejurări martora nr. 1 a fost predată inculpatului K.I. și concubinei acestuia în persoana inculpatei B.A.M., care au cazat-o la locuința lor din Oradea și au obligat-o, să practice prostituția în zona Grădinii Zoologice din Oradea, amenințând-o că dacă refuză o vor da din nou pe mâna fiului violent al concubinului mamei, cunoscând că tinerei îi era foarte frică de acesta.

După câteva zile, profitând de faptul că „martora nr. 1" era îngrijorată că fiul său minor, în vârstă de 4 ani, a rămas cu „mama martorei nr. 1", unde era expus violențelor, cei doi inculpați au convins-o pe aceasta și s-au deplasat împreună la domiciliul mamei martorei, de unde l-au luat pe „copil minor al martorei nr. 1" și l-au adus să locuiască împreună cu mama „martora nr. 1". la locuința inculpaților. În realitate cei doi inculpați urmăreau ca prin cazarea minorului să o constrângă pe „martora nr. 1" să practice prostituția în folosul lor, în condițiile în care nici unul din inculpați nu aveau nici o altă sursă de venit.

Este de menționat că împreună cu inculpații locuiau și cei doi copii minori ai inculpaților, fiecare minor provenind din alte relații ale inculpaților, copii fiind de vârste apropiate cu „copilul minor al martorei nr. 1".

Ulterior „martora nr. 1" la data respectivă în vârstă de 20 de ani, a început să practice prostituția în Oradea amenințată fiind de inculpații K.I. și B.A., inițial amenințările așa cum s-a arătat constau în chemarea fiului concubinului mamei, iar ulterior „martora nr. 1" a fost constrânsă să practice prostituția până în anul 2005 prin violențe, loviri și amenințări aplicate atât martorei cât și copilului ei minor de către ambii inculpați.

Astfel, ambii inculpați au trimis-o pe „martora nr. 1" în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice, impunându-i acesteia să nu vină acasă până când nu câștigă din practicarea prostituției inițial o sumă minimă de 500.000 ROL. La scurt timp inculpații au aflat că alte tinere care practicau prostituția în aceeași zonă câștigă sume mai mari și i-au impus „martorei nr. 1" să nu vină acasă fără 1.500.000 ROL și ulterior fără 3.000.000 ROL/noapte, toate sumele de bani „martora nr. 1" trebuia să le predea inculpaților.

Datorită faptului că „martora nr. 1" a constatat că cei doi inculpați îi aplică rele tratamente copilului ei minor, atât în prezența cât și în absența sa, că amândoi îl pedepseau înfometându-l, strigând la el și reproșându-i că mama lui nu a câștigat sume de bani suficiente pentru a-i cumpăra de mâncare, „martora nr. 1" le-a spus inculpaților că își ia copilul și pleacă de la locuința lor, împrejurări în care inculpatul K.I. a bătut-o foarte tare pe „martora nr. 1", folosind un cablu, a amenințat-o că îi taie gâtul atât ei cât și fiului său minor, a ars-o pe corp cu țigara aprinsă, i-a înfipt în umărul stâng o șurubelniță.

În întreaga perioadă 1999 - februarie 2005, amândoi inculpații și-au format un obicei din a o bate invocând diferite motive, de multe ori în prezența minorului, pentru a-i înfrânge voința și a o obliga la practicarea prostituției. A existat o împrejurare când inculpatul a intenționat să înfigă un cuțit în „copilul minor al martorei nr. 1", martora declară că și-a întins mâna dreaptă ca să-l protejeze, iar inculpatul a tăiat-o cu cuțitul pe antebrațul drept, în alte împrejurări a tăiat-o cu cuțitul în palma dreaptă.

Toate aceste violențe au fost de natură să inducă victimei o puternică teamă și a fost astfel constrânsă moral și fizic să continue să fie o sursă de venit pentru inculpați prin practicarea prostituției, inițial pe raza mun. Oradea. În această perioadă, într-o noapte a fost dusă de către un pretins client cu mașina într-o pădure din apropierea stațiunii Băile Felix, unde a fost violată de 7 persoane, i-a spus inculpatului K.I. că îi este teamă, să mai practice prostituția și i-a cerut acestuia să o protejeze însoțind-o pe timp de noapte, însă inculpatul nu a fost de acord, i-a spus să se protejeze singură, nu a lăsat-o să reclame violul la organele de poliție pentru a nu i se descoperi activitățile infracționale și a bătut-o pe „martora nr. 1".

În condițiile mai sus expuse, martora a practicat prostituția în România în perioada 1999-2004.

În cursul anului 2000, inculpatul K.I. i-a spus „Martorei nr. 1" că intenționează să o transporte în Spania, în vederea practicării prostituției, spunându-i că deja a învățat „meserie" și va câștiga mai mulți bani, a însoțit-o la serviciul pașapoarte, a achitat toate taxele necesare în vederea obținerii unui pașaport turistic pentru martoră, însă ulterior i-a spus că s-a certat cu prietenii săi din Spania.

Ulterior inculpatul K.I. a decis să o trimită în Italia, context în care în cursul lunii ianuarie 2004, cu un microbuz, inculpatul a trimis-o pe „martora nr. 1" singură până în Budapesta, unde aceasta a fost așteptată de către sora inculpatului - cetățean maghiar, care la rândul ei a condus-o la un autocar cu destinația Brescia - Italia, unde a fost așteptată de făptuitorul K.Z.L. Acesta din urmă la data respectivă coordona o rețea de prostituție pe teritoriul Italiei, fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 din 21 decembrie 2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea în executarea unei pedepse de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane.

Cunoscând firea violentă a celor doi inculpați, inițial „Martora nr. 1" s-a opus plecării în străinătate, fiindu-i teamă să îl lase pe minor singur cu aceștia. Inculpatul K.I. i-a spus că dacă nu acceptă să plece „îi va tăia copilului ei nasul și urechile și o va obliga să le mănânce în fața lui".

Tot în aceste împrejurări inculpata B.A. l-a lovit pe minor peste cap și l-a împins cu fruntea de muchia mobilei, spărgându-i capul, violențe care au fost de natură să îi impună victimei conduita dorită și urmărită de inculpați.

În aceste împrejurări „Martora nr. 1" a fost determinată să plece în Italia, unde a fost cazată de K.Z.L., căruia inculpatul K.I. i-a solicitat sprijinul pentru aceasta. Aici „martora nr. 1" le-a cunoscut pe T.A. și alte tinere supuse exploatării de către K.Z.L., fapte pentru care acesta din urmă a fost condamnat. Inculpatul K.I. a instruit-o pe „martora nr. 1" telefonic, să nu îi dea banii obținuți din practicarea prostituției lui K.Z.L. ci să îi adune și să îi păstreze ea personal până când va veni inculpatul sau cineva trimis de acesta să preia sumele, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, fiind constrânsă de conduita inculpaților și de faptul că la aceștia se afla copilul său minor.

A practicat în acest mod prostituția în cursul lunii ianuarie - februarie 2004, a câștigat în această perioadă sume între 200 și 300 de euro/noapte, pe care i-a trimis în totalitate lui K.Z.L. pe care acesta din urmă îi trimitea inculpatului K.I. Datorită faptului că la un moment dat în zona respectivă unde practica prostituția au avut loc incidente stradale cu clanurile de albanezi, împrejurări în care o tânără româncă disputată de traficanți a dispărut, K.I. aflând despre acest lucru de la K.Z.L., a hotărât s-o trimită pe sora sa K.E. - cetățean maghiar, care a plecat în Italia cu un autocar, și a transportat-o atât pe „martora nr. 1" cât și pe celelalte fete până la Budapesta, de unde s-au întors în țară. Martora nr. 1 s-a deplasat la locuința lui K.I., unde era ținut copilul ei minor.

În continuare în perioada șederii în România, ambii inculpați datorită faptului că nu realizau alte venituri, au trimis-o din nou în fiecare seară în zona Grădinii Zoologice din Oradea, obligând-o să întrețină relații sexuale cu clienții, cu indicația clară de a nu se întoarce la locuința lor fără o sumă de cel. puțin 3.000.000 ROL pe noapte, „martora nr. 1" fiind constrânsă din nou atât prin bătăi repetate pe care i le aplica K.I., cât și prin violențele la care ambii inculpați îl supuneau pe copilul ei minor.

Atunci când minorul era agresat și bătut, era tratat la domiciliul de către inculpați, pentru ca să nu figureze în evidențele cabinetelor medicale și pentru ca „poliția să nu pună întrebări".

În vara anului 2004 folosind aceleași metode de constrângere, inculpații au obligat-o din nou pe „martora nr. 1" să plece în Italia, inculpatul K.I. a trimis-o până în Budapesta cu un microbuz, unde a fost așteptată de sora inculpatului, aceasta a trimis-o cu un autocar până în Brescia, unde a fost așteptată de un prieten de-al inculpatului K.I., pe nume S., rămas neidentificat, care a cazat-o singură într-o cameră închiriată în P.V, zona R. Martora a aflat de la acel „S." că și el avea o tânără care practica prostituția în folosul lui și la cererea inculpatului K.I. a însoțit-o pe „Martora nr. 1" la redacția unei reviste, a împrumutat-o cu suma de 500 de euro, iar la redacția revistei a ajutat-o să completeze în limba italiană anunț publicitar că oferă companie și a indicat un număr de telefon al unei cartele primită de la acel „S.".

După apariția anunțului „Martora nr. 1" declară că a fost sunată de mai mulți clienți, anterior „S." îi scrisese pe o coală de hârtie ce să le spună acestora în limba italiană, precum și prețul de 150 de euro pentru un contact sexual.

În această perioadă „Martora nr. 1" era sunată constant de inculpatul K.I., care se interesa de sumele de bani câștigate și îi impunea să nu cumva să se răzgândească sau să nu „lucreze", îi dădea pe copilul minor la telefon, pe care „martora nr. 1" declară că îi auzea plângând foarte puternic și rugând-o: „să facă odată banii de care are nevoie K.I. deoarece acesta îl bate și se poartă foarte urât cu el".

Inculpatul K.I. i-a interzis „martorei nr. 1" să îi restituie lui „S." datoria de 500 de euro pe care o plătise acesta pentru publicarea anunțului și contravaloarea cartelei telefonice, motiv pentru care acel „S." s-a supărat, i-a luat cartela telefonică spunându-i că i-o va da altei fete, după care a trimis-o în zona P.L.G., unde a fost așteptată de o persoană care a spus că este verișoara lui I.S. și unde mai multe tinere românce practicau prostituția. În această zonă „martora nr. 1" a continuat să practice prostituția, a fost instruită telefonic de inculpatul K.I. să ceară sprijinul persoanei condamnate I.S., care dirija o rețea de prostituție în zona respectivă, (I.S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4/D/P/2005 din 17 octombrie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare, trimis de asemenea în judecată prin rechizitoriul nr. 67/D/P/2005 din 21 iunie 2007 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, în ambele dosare inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul K.I. a instruit-o telefonic pe „martora nr. 1" să se ducă să se întâlnească într-un anume loc cu o tânără rămasă neidentificată, despre care i-a spus că ar fi verișoara lui I.S. căreia să îi spună în mod mincinos că ea este „fata" unui anume „P.", pentru a fi lăsată să se cazeze alături de celelalte tinere și pentru a fi lăsată să ocupe pe timp de noapte un loc în strada controlată de I.S., în vederea practicării prostituției, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, pașaportul ei a fost luat de către tânăra respectivă și astfel „martora nr. l" a întreținut în zona respectivă raporturi sexuale cu diferiți clienți contra unei sume de bani. „Martora nr. 1" cunoștea faptul că tinerele românce care practicau prostituția nu era bine să dețină pașaportul personal asupra lor, în situația unor razii ale poliției italiene, era indicat să-și atribuie identități false și să spună că sunt cetățene din Republica Moldova. După aproximativ 3 săptămâni, inculpatul K.I. a plecat în Italia însoțit de un cetățean maghiar, i-a cerut „martorei nr. 1" telefonic să vină la un loc de întâlnire în Verona și să îi aducă inculpatului sumele de bani câștigate în această perioadă, „Martora nr. 1" arată că i-a dat sumele câștigate de ea, iar inculpatul fiind nemulțumit de cuantumul sumei, a lovit-o cu pumnii în cap și peste față, i-a cerut să se deplaseze la verișoara lui I.S. să îi ceară pașaportul personal pentru că inculpatul vrea să o ducă în altă parte.

„Martora nr. 1" i-a explicat inculpatului că a fost tâlhărită de mai multe ori de proxeneții albanezi, că au existat nopți în care a fost tâlhărită de două ori, consecutiv, la a doua tâlhărie albanezii constatând că nu are bani asupra sa, deoarece tocmai îi fuseseră luați anterior, au bătut-o, au dezbrăcat-o în pielea goală și au aruncat-o din mașină, aspecte care însă nu l-au impresionat, pe inculpatul K.I.

Trimisă de inculpat, „martora nr. 1" s-a deplasat la imobilul unde fusese cazată în L.G., a insistat ca „verișoara" lui I.S. să îi dea pașaportul, spunându-i că trebuie să se întoarcă urgent în România, deoarece copilul său minor este bolnav. La insistențele ei „verișoara" lui I.S. s-a deplasat cu „martora nr. 1" într-o localitate din apropiere, unde după ce a vorbit la telefon cu cineva, într-un complex comercial s-au întâlnit cu un bărbat care i-a adus pașaportul „martorei nr. 1". „Martora nr. 1" arată ca a aflat de la „verișoara" lui I.S., că acest bărbat păstrează pașapoartele tuturor tinerelor, aparținând diferitelor clanuri de traficanți de persoane din România.

Fiindu-i prezentate mai multe fotografii, „martora nr. 1" îl recunoaște pe acest bărbat ca fiind S.C. din Constanta.

După ce a intrat în posesia pașaportul turistic „martora nr. 1". s-a întâlnit cu inculpatul K.I., care după ce a închiriat pentru o noapte o cameră la un hotel în localitatea Rivoltella, seara a dus-o pe „martora nr. 1" în stradă pentru a câștiga bani din practicarea prostituției, a lăsat-o pe aceasta singură, dându-i o sumă de 50 euro, despre care i-a spus că dacă o bat traficanții albanezi sau vor să o fure să plătească cu acești bani un taximetru și să se întoarcă la hotel

.

„Martora nr. 1" a câștigat în noaptea respectivă o sumă de 480 euro, pe care a doua zi dimineața i-a dat-o lui K.I., împreună cu cei 50 de euro primiți de la el.

Constatând că zona în care a dus-o pe „martora nr. 1" în vederea practicării prostituției este mai sigură și că nu a fost tâlhărită sau bătută de albanezi inculpatul K.I. a cazat-o la un alt hotel din localitatea respectivă și a lăsat-o acolo o durată de 3 luni, când „martora nr. 1" a fost obligată să iasă singură în stradă și să practice prostituția, câștigând în fiecare noapte sume de aproximativ 400 - 500 de euro. Inculpatul K.I. s-a întors în țară, amenințând-o pe „martora nr. 1" că dacă nu câștigă bani suficienți îi va trimite prin poștă urechile și nasul copilului minor, care era cazat în continuare la domiciliul inculpaților și supravegheat de aceștia, fără a fi îndeplinită nici o formalitate legală la Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului.

În întreaga perioadă 1999-2005 cei doi inculpați l-au amăgit pe minor, căruia i-au susținut în mod constant că mama sa le datorează sume de bani și că aceasta este plecată la muncă pentru a le plăti datoria.

La sfârșitul lunii august 2004 cu prilejul unei convorbiri telefonice inculpatul K.I. i-a cerut „martorei nr. 1", ca aceasta să o aștepte la autocar, într-o anumită zi și pe „martora nr. 2", trimisă tot de inculpatul K.I. Tot cu același prilej inculpatul i-a spus martorei nr. 1 să ia pașaportul martorei nr. 2 spre păstrare, să o coafeze, să o machieze, să o ducă cu ea în stradă, să îi ia acesteia banii obținuți din practicarea prostituției, pe care să îi adune pentru inculpat, amenințând-o din nou că în caz contrar îi va sodomiza copilul.

Fiind constrânsă în acest mod, „martora nr. 1" s-a conformat cerințelor inculpatului, a așteptat-o pe „martora nr. 2", i-a luat acesteia pașaportul, a instruit-o ca în caz de depistare să declare că este cetățean al Republicii Moldova, i-a cerut acesteia să îi dea în fiecare dimineață banii obținuți din practicarea prostituției, a adunat banii, i-a păstrat și ascuns într-un locaș al tavanului fals din camera în care locuiau, sumele adunate le trimitea inculpatului K.I., ritmic prin intermediul tatălui vitreg al inculpatului, pe nume K.I. - cetățean maghiar.

Inculpatului K.I. păstra în țară evidența sumelor câștigate de către cele 2 tinere din practicarea prostituției, deoarece a obligat-o pe „martora nr. 1" să îi transmită zilnic prin mesaj SMS, cuantumul sumelor, folosind anumite expresii codificate, impuse de inculpat, în sensul că, cuvântul „roșu" însemna 500 euro, „verde" însemna 100 euro și „alb" însemna 1.000 euro, „martora nr. 1" conformându-se zilnic, știind că altfel cei doi inculpați îi vor aplica violențe minorului.

Referitor la „martora nr. 2", din probațiunea administrată în cauză instanța reține că aceasta în cursul anului 2000 cu ajutorul făptuitorului D.L. a lucrat ca și dansatoare în Austria, a câștigat sume de bani pe care le-a folosit în interes personal. În cursul anului 2004, inculpatul K.I. l-a căutat la domiciliul său pe făptuitorul D.L., căruia i-a cerut să îi facă cunoștință cu tinerele pe care le dusese anterior în Austria. Făptuitorul D.L. a căutat-o pe martora nr. 2, i-a invocat acesteia o datorie mai veche, reprezentând transportul până în Austria, iar la răspunsul „martorei nr. 2" că nu are bani, făptuitorul D.L., i-a sugerat acesteia că are posibilitatea să câștige bani din practicarea prostituției în Italia, în folosul inculpatului K.I., fără a rosti însă numele acestuia, exprimându-se doar generic: „ în folosul unui bărbat", martora înțelegând că acest „bărbat" va achita datoria ei.

„Martora nr. 2" avea la acea dată un copil minor și fiindu-i teamă pe de altă parte că dacă nu pleacă este posibil ca făptuitorul D.L. să o contacteze pe mama sa, să îi ceară acesteia datoria invocată, a consimțit să plece în Italia pentru practicarea prostituției. La data de 27 august 2004 a plecat din Budapesta cu un autocar până în Brescia, singură, știind de la D.L. că acolo va fi așteptată de o tânără, pe care ulterior „martora nr. 2" a cunoscut-o în persoana „martorei nr. 1".

Conform instrucțiunilor inculpatului K.I. „martora nr. 1" i-a cerut, „martorei nr. 2" pașaportul, a cazat-o în aceeași cameră cu ea, i-a dat anumite haine pe care să le îmbrace, i-a aranjat părul, a machiat-o și s-au deplasat seara împreună la stradă, unde au practicat prostituția. A instruit-o pe „martora nr. 2" ca în situația în care vor fi interogate de poliție să declare că este cetățean moldovean, cu numele D.H., ceea ce ulterior s-a și întâmplat.

Este de menționat că o identitate falsă asemănătoare a fost folosită pe teritoriul Italiei și de inculpata B.A.M.

„Martora nr. 2" a practicat astfel prostituția împreună cu „martora nr. 1" până în data de 07 noiembrie 2004, timp în care sumele de bani câștigate i le dădea în fiecare dimineață „martorei nr. 1", pe care a văzut-o că îi ascundea alături de banii câștigați de ea într-un locaș al tavanului fals din camera de hotel, unde se aflau depuse și pașapoartele.

La începutul lunii octombrie 2004, inculpatul K.I. a plecat în Italia și a preluat banii câștigați de ambele martore prin practicarea prostituției, inculpatul a efectuat această deplasare cu un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, proaspăt achiziționat pe numele inculpatei B.A. și cu acest autoturism a transportat-o pe „martora nr. 1" în țară.

Declarațiile acesteia se coroborează cu adresa din 14 noiembrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, din care rezultă că inculpata B.A. figurează în baza de date ca fiind proprietara unui autoturism marca A. dobândit în anul 2004 și de asemenea se coroborează și cu evidențele IJPF din care rezultă că „martora nr. 1" figurează intrată în țară la 08 octombrie 2004, cu autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, însoțită de inculpatul K.I.

„Martora nr. 1" a revenit astfel la locuința inculpaților, unde se afla cazat și copilul minor al acesteia, iar după patru zile, respectiv la 14 octombrie 2004 a fost trimisă de inculpați singură înapoi în Italia și obligată să câștige în continuare bani în folosul acestora din practicarea prostituției ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, continuând să „lucreze" împreună cu „martora nr. 2". După o durată de 2 săptămâni au fost prinse de poliția italiană, și-au declinat amândouă identități false, ca fiind cetățene ale Republicii Moldova și li s-a pus în vedere că în termen de 7 zile să părăsească teritoriul Italiei.

Aceste aspecte „martora nr. 1" i le-a comunicat telefonic inculpatului K.I., care s-a înfuriat, a certat-o foarte tare prin telefon, a amenințat-o din nou cu violențe la adresa minorului, iar în final, după ce „martora nr. 1" a insistat, spunându-i că dacă nu părăsește Italia o va depista din nou poliția, inculpatul i-a spus acesteia să mai „lucreze" totuși, câteva zile ca să mai câștige bani pentru că îl va trimite pe tatăl său vitreg - cetățean maghiar, ca să le ia banii și să le aducă acasă, ceea ce s-a și întâmplat, ambele martore figurează intrate în țară cu un autocar la data de 07 noiembrie 2004.

În întreaga perioadă 1999-2005, cei doi inculpați au beneficiat de sume de aproximativ 120.000 de euro, obținuți de către martora nr. 1 din practicarea prostituției, iar „martora nr. 2" apreciază această sumă la aproximativ 3.000 de euro, bani din care inculpatul K.I. a achiziționat un apartament, iar inculpata B.A.M. un autoturism marca A.

Din procesul-verbal încheiat la 11 noiembrie 2010, rezultă că inculpatul K.I. a achiziționat la data de 01 iulie 2002, un imobil situat în Oradea, str. P.C. cu o valoare de impozitare de 104.179 RON, pe care l-a vândut în data de 22 iunie 2007, iar la data de 15 aprilie 2008, inculpatul a achiziționat apartamentul situat în Oradea str. L.V., unde ambii inculpați și-au stabilit domiciliul.

Din adresa din 14 octombrie 2010 a Direcției Economice din cadrul Primăriei mun. Oradea, rezultă că inculpatul K.I., figurează în baza de date cu o clădire proprietate privată, situată în Oradea str. L.V. cu o valoare impozabilă de 119.570 RON.

Aceste aspecte rezultă și din cele 2 contracte de vânzare-cumpărare autentificate din 22 iunie 2007, la biroul notarului public P.A.F. și din 15 aprilie 2008 autentificat la biroul notarului public M.G.

La data de 26 ianuarie 2005 „martora nr. 1" a fost transportată din nou în Italia de către inculpatul K.I. - zis „Î.", cu autoturismul marca A., cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, dusă în zona Brescia, cazată la un hotel, inculpatul K.I. s-a cazat la un alt hotel o durată de 2-3 zile, pe timp de noapte „martora nr. 1" a fost trimisă la stradă în vederea practicării prostituției, iar după expirarea celor 2-3 nopți, inculpatul K.I. a luat toți banii câștigați în acest mod de „martora nr. 1", s-a întors în România și a lăsat-o din nou pe „martora nr. 1" singură, cu instrucțiuni clare să „lucreze" la stradă în fiecare noapte până când adună o sumă minimă de 500 de euro/noapte, pentru ca să adune acești bani în folosul inculpatului.

În întreaga perioadă cât a practicat prostituția în Italia, „martora nr. 1" era vizitată frecvent la locul unde practica prostituția, în stradă, de către un cetățean italian, care era un client stabil încă din vara anului 2004, acesta a auzit de mai multe ori când era sunată de inculpatul K.I., auzea că acesta strigă la ea, „martora nr. 1" nu îi dădea acestuia explicații, însă în cursul lunii februarie 2005, cu prilejul unei astfel de convorbiri telefonice avută de „martora nr. 1" cu inculpatul, în prezența respectivului client, când „martora nr. 1" a început să plângă, aceasta a răspuns întrebărilor clientului, i-a povestit acestuia că inculpatul îi ține copilul sechestrat, că o obligă să practice prostituția în folosul său, că o amenință cu violențe aplicate minorului și că o obligă să îi dea toți banii obținuți din practicarea prostituției, la care cetățeanul italian a îndrumat-o să sesizeze poliția italiană, a cazat-o la locuința sa, a însoțit-o la autorități, inclusiv la un Centru pentru Străini, unde „martora nr. 1" a fost consiliată psihologic, a instruit-o și încurajat-o să o sune pe mama sa, ceea ce „martora nr. 1" a și făcut, și-a contactat mama și i-a cerut sprijin pentru recuperarea minorului de la locuința inculpaților, i-a trimis mamei sale prin fax o cerere adresată Direcției pentru Protecția Copilului Bihor, precum și o procură, prin care îi încredințează mamei sale pe copilul ei minor și o împuternicește ca în numele ei să depună toate diligentele pentru recuperarea, creșterea și educarea minorului.

Reprezentanții Direcției de Protecție a Copilului Bihor împreună cu organele de poliție, luând act de solicitarea „martorei nr. 1" și a mamei acesteia, au constatat că inculpații nu dețineau nici o formă legală care să ateste că le-a fost. încredințat spre creștere și educare copilul minor și la data de 26 aprilie 2005 minorul a fost încredințat bunicii materne.

„Martora nr. 1" a sesizat Chestura din Brescia, iar autoritățile judiciare italiene i-au cercetat pe inculpații K.I. și B.A.M. pentru proxenetism, l-au arestat pe inculpatul K.I. la 28 octombrie 2006, a fost eliberat la 27 noiembrie 2006 sub supraveghere judiciară, însă inculpatul nu s-a mai prezentat la poliție în perioada în care a fost sub supraveghere. Obiectul sesizării penale formulată de „martora nr. 1", l-a constituit fapta inculpaților, care în perioada ianuarie 2004-februarie 2005 au obligat-o să practice prostituția în Italia, însă din ansamblul materialului probator din prezenta cauză, rezultă indubitabil că „martora nr. 1" a fost victima traficului de persoane săvârșit de către cei doi inculpați în perioada 1999 -februarie 2005 și ulterior căutată prin diferite manopere de către cei doi inculpați până în februarie 2007, pentru a o determina să continue practicarea prostituției în folosul lor, însă „martora nr. 1" de teama violențelor s-a ascuns de aceștia.

În cadrul manoperelor de căutare, este relevant faptul că inculpata B.A.M. a apelat la poliția italiană, a declarat în mod mincinos că este soră cu „martora nr. 1", că aceasta ar fi dispărut pe teritoriul Italiei și datorită faptului că „martora nr. 1" se afla sub protecția autorităților, a fost întrebată dacă are o soră pe numele B.A.M. În luna martie 2005, sora naturală a „martorei nr. 1" a fost tâlhărită de telefonul mobil în care avea salvat și numărul de telefon pe care îl utiliza pe teritoriul Italiei „martora nr. 1" și aceasta din urmă a constatat că inculpatul K.I. a sunat-o-la acel număr, insistând să continue practicarea prostituției în folosul său, amenințând-o cu agresiuni la adresa minorului. Această discuție telefonică a avut loc în prezența „martorei nr. 3" pe care inculpatul tocmai o transporta spre Italia în scopul obligării la practicarea prostituției (aspecte ce urmează a fi relatate pe larg la punct. III). „Martora nr. 3" a relatat că: „tot atunci Î. a vorbit foarte mult la telefon, iar din acele convorbiri eu am înțeles că amenința o persoană de sex feminin că îi va omorî copilul dacă nu îi face cât mai mulți bani".

II. Organele de cercetare penală au verificat afirmațiile martorei nr. 1 sub aspectul utilizării de către inculpatul K.I. a unui permis de conducere maghiar, falsificat în cursul anilor 2002-2003 de către făptuitoare T.P.A. - cetățean român, stabilit în Budapesta, despre care martora nr. 1 declară că a cunoscut-o personal și a văzut cum aceasta i-a falsificat precizându-i inculpatului că poate să îl utilizeze oriunde, mai puțin pe teritoriul Ungariei.

În cauză au fost efectuate investigații pentru a se stabili dacă inculpatul a folosit sau nu un permisul de conducere fals. Astfel a rezultat că în noaptea de 24 din 25 februarie 2007 inculpatul K.I. a fost implicat într-un eveniment rutier conducând pe drumurile publice autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, (faptele au format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1533/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea). Din procesul-verbal de constatare întocmit rezultă că inculpatul a prezentat permisul de conducere categoria „A și B", emis de autoritățile din Ungaria. Pentru fapta de conducere a unui autoturism cu îmbibație alcoolică peste limita legală inculpatul a fost sancționat cu amendă administrativă prin ordonanța nr. 1533/P/2007 din 16 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, permisul de conducere i-a fost reținut și i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o durată de 90 de zile.

În dosarul respectiv nu a fost efectuată nici o investigație cu privire la autenticitatea permisului de conducere, care în realitate era fals, falsificat în condițiile descrise de „martora nr. 1", de către făptuitoarea T.R.A., din verificările ulterioare efectuate în Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a rezultat că inculpatul K.I. la data respectivă nu figura ca posesor de permis de conducere nici în baza națională de date și nici în evidențele maghiare.

În Dosarul nr. 535/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul K.I. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis pe drumurile publice, fiind depistat în trafic la data de 15 ianuarie 2008 pe raza comunei R. conducând același autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx. Fiindu-i cerut să prezinte permisul de conducere, acesta a declarat că este posesor al permisului de conducere care îi fusese reținut anterior în Dosarul 1533/P/2007, permis care așa cum s-a arătat s-a dovedit a fi fals, a fost din nou sancționat cu amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea faptei de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În evidențele Serviciului Rutier a fost păstrată o xerocopie a permisului de conducere care s-a dovedit a fi fals, nu a fost posibilă examinarea tehnico-științifică a acestui permis deoarece autoritățile rutiere după expirarea celor 90 de zile de suspendare a dreptului de a mai conduce, constatând că inculpatul nu a solicitat restituirea documentului fals, conform procedurilor l-au înaintat Direcției Poliției Rutiere din IGPR care l-au trimis autorităților emitente, rezultând indubitabil că permisul de conducere, este fals, ulterior inculpatul a dobândit permisul de conducere autentic eliberat de autoritățile maghiare. De altfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul K.I. a declarat că permisul este singurul permis de conducere pe care l-a dobândit vreodată.

III. în cursul anului 2003 inculpatul K.I. prin intermediul făptuitorului K.Z.L. le-a cunoscut pe „martora nr. 3" și pe martora Ș.N.I., care la data respectivă își câștigau mijloacele de existență practicând prostituția în zona comunei D.

În cursul lunii martie 2005, „martora nr. 3" s-a întors din Italia unde a fost victima traficului de persoane săvârșit de K.Z.L., aceasta a fost audiată în Dosarul nr. 78/D/P/2005 al DIICOT - Biroul Teritorial Bihor, prin care au fost trimiși în judecată K.Z.L. și D.L., ambii în prezent condamnați definitiv de Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Este de asemenea de menționat faptul că „martora nr. 3" (audiată în Dosarul 78/D/P/2005 sub identitatea - martora nr. 1), fiind audiată de judecător și-a menținut în totalitate declarațiile în fata instanței.

La sfârșitul lunii martie 2005, inculpatul K.I. a indus-o în eroare pe „martora nr. 3" invocând în mod fictiv că aceasta are o datorie față de el în sumă de 300 de euro pentru că el ar fi fost cel care a plătit transportul „martorei nr. 3" până în Italia, cu prilejul transportării acesteia de către K.Z.L. și i-a cerut „martorei nr. 3" să îi plătească imediat această sumă spunându-i că dacă nu are bani va trebui să meargă cu el să „lucreze" ca și prostituată în Italia în folosul inculpatului K.I. pentru a-și achita în acest mod datoria. Întucât la domiciliu martorei inculpatul nu a venit singur ci însoțit de mai multe peroane concubinul martorei a sfătuit-o să accepte dată fiind superioritatea numerică a persoanelor care au descins la ei acasă. Forțată de aceste împrejurări martora a acceptat context în care împreună cu inculpatul K.I. au plecat spre Italia, au oprit la Budapesta unde s-au cazat la o cunoștință de-a inculpatului, persoană pe care „martora nr. 3" o recunoaște în persoana făptuitoarei T.R.A., persoană despre, care „martora nr. 3" a înțeles din discuțiile purtate cu inculpatul că are probleme cu autoritățile judiciare maghiare și că este cercetată pentru falsificarea unor documente.

„Martora nr. 3" văzând atitudinea inculpatului i s-a făcut frică de acesta, și-a sunat concubinul în țară care s-a deplasat la Budapesta, i-a plătit acestuia cei 300 de euro pretinși, iar „martora nr. 3" s-a întors în țară.

În ceea ce o privește pe martora Ș.N.I., în cursul anului 2003 inculpatul K.I. i-a promis că poate să îi găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră, unde i-a spus că poate să câștige 500 de euro lunar, iar Ș.N.I. și-a dat consimțământul. Deoarece nu avea banii ne