ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2714/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2714/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151/P din 20 iunie 2011 pronunțată de către Tribunalul Bihor, au fost condamnați, printre alții:

I. Inculpatul C.A.C. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.,

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 2 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

II. Inculpatul M.F. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

III. Inculpatul P.L.C. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.,

- 3 ani închisoare, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. Inculpatul I.T.M. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen.,

- 2 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

V. Inculpatul D.E. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

În baza art. 86

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus față de inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani, pentru fiecare, stabilit conform art. 86

C. pen.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen., au fost obligați inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune: de pe lângă Tribunalul Bihor pentru inculpații C.A.C., M.F. și P.L.C.; de pe lângă Tribunalul Arad pentru inculpatul I.T.M.; de pe lângă Tribunalul Constanța pentru inculpatul D.E., conform programului stabilit;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 86

alin. (4) C. pen., supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere și executării obligațiilor stabilite de instanță se va face: de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru inculpații C.A.C., M.F. și P.L.C.; de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad pentru inculpatul I.T.M.; de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța pentru inculpatul D.E., care în caz de neîndeplinire, vor sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86

alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

alin. (2) C. pen., s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să se comunice Serviciilor de Probațiune de pe lângă Tribunalele Bihor, Arad și Constanța.

VI. Inculpatul C.G.E. (fost M., fost J.) la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare în regim privativ de libertate și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul C.G.E.

În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., rap. la art. 160

alin. (6) C. proc. pen. cu aplic. art. 160

- art. 160

C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul C.G.E.

În baza art. 160

alin. (4) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauțiunii de 20.000 RON, depusă la C. Bank - Sucursala Oradea, conform recipisei de consemnare și chitanței din 04 iunie 2011.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 31 martie 2010 și durata arestării preventive din 01 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus față de inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E., suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepselor principale rezultante.

În temeiul art. 14, art. 170 și art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea: pașaportului fals eliberat la data de 05 iulie 2004 de S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A., utilizat de „Martora nr. 1”; pașaportului fals eliberat la data de 23 aprilie 2001 de S.E.I.P. Bacău pe numele G.N.D. și a permisului de conducere fals eliberat pe numele G.N.D.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. și în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului:

- de la inculpatul C.A.C. echivalentul în RON a sumei de 7.700 euro și suma de 1.000 RON;

- de la inculpatul M.F. echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro;

- de la inculpatul I.T.M. echivalentul în RON a sumei de 160 euro.

În baza art. 359 C. proc. pen., li s-a atras atenția inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 68

din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumelor de:

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. B.A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 09 august 2010;

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. C.R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 09 august 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare inculpat la plata a câte 10.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea înregistrat la instanță la data de 06 iulie 2010 sub Dosar nr. 5576/111/2010, au fost trimiși în judecată inculpații C.A.C., M.F., S.C.F., P.L.C., I.T.M., C.G.E. (fost M., fost J.), D.E.

În sarcina inculpaților s-a reținut că:

- inculpații C.A.C., I.T.M., P.L.C., S.C.F., M.F. au constituit un grup structurat care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de migranți în formă continuată, pentru a obține în mod direct beneficii financiare și că inculpații C.G.E. (fost M., fost J.) și D.E. au aderat la un astfel de grup în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de minori, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- inculpații C.A.C., I.T.M., P.L.C., S.C.F. și M.F. au organizat activități de racolare și îndrumare a mai multor persoane cu diferite interdicții în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, fapte ce întrunesc elementele constitutive a infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, modificată și completată prin Legea nr. 39/2003.

- inculpații C.G.E. (fost M., fost J.), D.E., S.C.F. și C.A.C. au racolat, transportat, transferat din Constanța în Oradea și găzduit pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, în scopul transferării acesteia în Italia în vederea exploatării, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

- inculpatul P.L.C., cu intenție a înlesnit și ajutat la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, ceilalți inculpați bazându-se pe promisiunea acestuia că pentru o sumă de 1.000 de euro o va transporta pe minoră din proximitatea P.T.F. Turnu, județul Arad, și până în zona Brescia, cunoscând că aceasta urmează să fie supusă exploatării și că utilizează pașaport fals, faptă ce întrunește elementele constitutive a infracțiunii de complicitate la trafic de minori, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

- inculpații C.A.C. și I.T.M. au falsificat documente de identitate și permise de conducere, printre care și un pașaport pentru minora în vârstă de 14 ani, cu identitatea unei tinere majore, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 26 octombrie 2010, instanța de fond a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul S.C., fiind format un nou dosar, având în vedere că acesta a fost deținut în Penitenciarul Segovia - Spania.

Prin încheierea din 03 decembrie 2010, instanța de fond a respins cererea de restituire a cauzei la procuror.

Prin aceeași încheiere a stabilit că asupra excepției nulității absolute a interceptărilor telefonice - determinată de faptul că acestea au fost efectuate în faza actelor premergătoare - instanța se va pronunța prin hotărârea ce va fi dată în cauză.

Prin încheierea din 08 iunie 2011 instanța de fond a stabilit că asupra excepției nulității absolute a interceptărilor telefonice - determinată de lipsa minutelor încheierilor de autorizare a interceptărilor efectuate în cauză - se va pronunța prin hotărârea ce va fi dată.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2011 s-au respins cererile inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și C.G.E. de aplicare a procedurii prev. de art. 320

C. proc. pen., pentru neîndeplinirea condițiilor cumulative impuse de acest text de lege, având în vedere în principal conținutul declarațiilor date de inculpați.

În cursul cercetării judecătorești:

- s-a procedat la audierea inculpaților C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M., C.G.E., D.E., cu excepția inculpatului D.E. toți ceilalți recunoscând, cu unele precizări, săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând de altfel aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției;

- s-a procedat la audierea martorilor G.F., V.S., P.G., C.D.C., Ț.V., L.M., B.M., martori care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală;

- s-a procedat la efectuarea unei comisii rogatorii de către Tribunalul Neamț pentru audierea martorei C.D.C.,

- s-a procedat la audierea martorei G.A., încuviințată inculpatului D.E.;

- s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. față de ceilalți martori încuviințați, având în vedere conținutul proceselor-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere, din care a rezultat imposibilitatea prezentării lor în fața instanței;

- s-a revenit asupra audierii martorului G.G., având în vedere că reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunțat la audierea acestuia, instanța făcând aplicarea art. 329 alin. (1) C. proc. pen.;

- s-a procedat la audierea convorbirilor telefonice înregistrate, la cererea inculpatului D.E.;

- s-a dispus și s-au efectuat referate de evaluare pentru toți inculpații.

Inculpatul C.G.E. a fost cercetat în stare de reținere, respectiv arest preventiv începând cu data de 31 martie 2010.

Inculpații C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. și D.E. au fost cercetați în stare de libertate.

Cu privire la inculpatul D.E., prin încheierea din 12 iulie 2010 a Tribunalului Bihor, s-a luat față de inculpat, conform deciziei nr. 76/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

Această măsură continuă să își producă efectele cel târziu până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, măsură în privința căreia instanța de fond a respins prin încheierea din 13 ianuarie 2011, cererea de revocare formulată de inculpatul D.E.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepția nulității absolute a interceptărilor convorbirilor telefonice

Apărătorul ales al inculpaților C.A.C., P.L.C. și C.G.E. a invocat în cauză excepția nulității absolute a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate, datorită lipsei minutelor încheierilor de autorizare a acestora și datorită faptului că acestea au fost efectuate în faza actelor premergătoare.

Instanța de fond a apreciat că excepția este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.

Această prevedere legală a fost supusă interpretării secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005, obligatorie pentru instanțe, a stabilit că și în cazurile în care judecătorul sau instanța se pronunță prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancțiunea nulității absolute.

Urmare a acestei decizii, art. 309 C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, în sensul introducerii alin. (2) și (3), în alin. (2) stabilindu-se că întocmirea minutei este obligatorie și în cazurile în care judecătorul sau instanța dispune asupra măsurilor preventive.

Din cuprinsul acestor prevederi legale și deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, rezultă faptul că obligativitatea întocmirii minutei vizează situațiile în care completul de judecată sau instanța ori judecătorul se pronunță, după caz, asupra fondului cauzei sau asupra măsurilor preventive, nefiind incluse în enumerarea situațiilor în care întocmirea minutei este obligatorie și cazurile în care președintele instanței ori în lipsa acestuia, judecătorul delegat de acesta, dispune, conform art. 91

C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare.

Că este așa, rezultă din chiar considerentele deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, potrivit acestora, „prevederile art. 309, nefăcand nici o distincție în raport cu felul hotărârii care urmează să fie pronunțată în urma deliberării, se aplică atât atunci când instanța se pronunță prin sentință sau decizie, cât și atunci când se pronunță prin încheiere. Totodată, aplicabilitatea prevederilor art. 309 nefiind limitată la situația când instanța soluționează cauza în fond, rezultă că ori de câte ori instanța deliberează și se pronunță asupra unei măsuri, deci și asupra unei măsuri preventive, printr-o hotărâre, inclusiv printr-o încheiere, rezultatul acestei deliberări se consemnează într-o minută. Prin urmare, în toate cazurile în care judecătorul sau instanța se pronunță prin încheiere asupra măsurilor preventive, având loc o deliberare asupra acestora, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, așa cum se prevede în art. 309 C. proc. pen. Minuta leagă instanța și constituie o garanție că la redactarea încheierii nu se va omite, adăuga sau schimba ceva privind soluția și, de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre încheierile prin care judecătorul sau instanța se pronunță asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută. În lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În lipsa minutei nu ar putea fi realizat nici controlul judiciar asupra acestor încheieri, cu privire la modul în care au fost respectate dispozițiile relative la compunerea completului de judecată, dispoziții prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.”

Din cuprinsul art. 309 C. proc. pen. și deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, rezultă următoarele concluzii:

- atât art. 309 C. proc. pen., cât și decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 folosesc sintagmele complet de judecată, instanță, judecător (nu și președintele instanței ori judecătorul delegat);

- se referă explicit la ipotezele în care completul de judecată sau instanța soluționează cauza în fond, ori la ipotezele în care instanța ori judecătorul deliberează și se pronunță asupra unei măsuri preventive;

- decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 consacră existența sancțiunii nulității absolute exclusiv pentru aceste ipoteze, fiind justificată (potrivit considerentelor aceleiași decizii) de imposibilitatea realizării controlului judiciar asupra rezultatului deliberării și asupra acestor încheieri, vizând (potrivit acelorași considerente) în special ipotezele în care respectivele încheieri sunt supuse recursului.

În condițiile în care cazurile de nulitate absolută determinate de încălcarea normelor procesual penale sunt limitative, extinderea sferei de aplicare și la ipoteza în care președintele instanței (ori în lipsa acestuia, judecătorul delegat de acesta) dispune, conform art. 91

C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, ipoteză neprevăzută expres de art. 309 C. proc. pen. (pentru că instituția „președintelui instanței” este distinctă de cele prevăzute în această normă și pentru că art. 91

C. proc. pen. nu reglementează o măsură preventivă) și neavută în vedere de decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 (care folosește aceleași instituții - instanță, judecător, componența completului de judecată -, referindu-se la încheierile pronunțate de aceștia în materia măsurilor preventive, în special cele ce pot fi atacate cu recurs) este inadmisibilă.

În raport de ipotezele avute în vedere de legiuitor în art. 309 C. proc. pen., inclusiv urmare a deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005 și a modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006, este exclusă aplicarea principiului „unde există aceeași rațiune trebuie să existe aceeași soluție”, cu atât mai mult cu cât procedura prev. de art. 91

C. proc. pen., este una necontencioasă și încheierea nesupusă recursului (determinată de scopul unei astfel de proceduri), iar în raport de caracterul limitativ al cazurilor de nulitate absolută este exclusă și aplicarea principiului analogiei.

Faptul că în jurisprudența actuală se procedează la întocmirea minutei și în procedura prev. de art. 91

C. proc. pen., ca o garanție suplimentară față de cele prevăzute expres de normele legale, nu poate conduce la o concluzie diferită de cea reținută de instanță, respectiv că art. 309 C. proc. pen. și decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 nu sunt aplicabile încheierii pronunțate în baza art. 91

C. proc. pen.

Nici motivul de nelegalitate a acelorași interceptări determinate de faptul că au fost efectuate în faza actelor premergătoare nu este fondat.

Din cuprinsul încheierilor de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice rezultă că au fost respectate condițiile cumulative impuse de art. 91

C. proc. pen., condiții printre care nu se regăsește cea cu privire la necesitatea acordării autorizațiilor numai după începerea urmăririi penale.

De altfel, art. 91

alin. (1) C. proc. pen., prevede expres că interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare poate fi acordată și daca sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea, nu doar săvârșirea, unei infracțiuni.

În plus, când legiuitorul a înțeles să limiteze posibilitatea organelor judiciare de a recurge la diferite procedee probatorii în faza actelor premergătoare, a prevăzut-o în mod expres, (cum este cazul art. 100 alin. (6) C. proc. pen., unde se prevede că percheziția domiciliara nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale).

În raport de toate aceste considerente, apreciind ca legale încheierile dispuse în cauză, conform art. 91

C. proc. pen., instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei cuprinsul proceselor-verbale și notelor de redare a convorbirilor sau comunicărilor telefonice interceptate în baza acestor încheieri.

O astfel de concluzie este susținută și de atitudinea inculpaților în legătură cu conținutul acestor convorbiri.

Astfel, aceștia au solicitat instanței aplicarea procedurii prev. de art. 320

C. proc. pen., recunoscând și însușindu-și toate probele administrate în cursul urmăririi penale, cu excepția inculpatului D.E., care, deși nu a solicitat aplicarea art. 320

C. proc. pen., a recunoscut convorbirile telefonice interceptate în cauză și exactitatea transcrierii lor în procesele-verbale și notele de redare, după ce în cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea convorbirilor telefonice interceptate, în ceea ce-l privește.

Aceste declarații ale inculpaților de însușire a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, nu au fost retractate pe parcursul judecării cauzei, iar faptul că instanța a respins cererea de aplicare a procedurii prev. de art. 320

C. proc. pen. (în principal datorită recunoașterii parțiale a situației de fapt și datorită neconcordanțelor între declarațiile date de inculpați) nu poate determina neluarea în considerare a declarațiilor date de inculpați, în cursul cercetării judecătorești.

Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanța de fond.

I. Activitatea infracțională a inculpaților C.A.C., P.L.C., I.T.M., D.E. și C.G.E. în legătură cu minora audiată sub identitatea „Martora nr. 1”.

La începutul lunii aprilie 2006 inculpatul C.G.E., a luat hotărârea infracțională de a o exploata, în vederea practicării prostituției în Italia, pe minora „Martora nr. 1”.

În acest scop, inculpatul C.G.E. a organizat activitatea de recrutare și transport a minorei „Martora nr. 1”, apelând la serviciile inculpatului D.E. (cu care se cunoștea din perioada liceului), împreună cu care, prin intermediul inculpatului S.C.F., a aderat la gruparea infracțională organizată din care făceau parte inculpații C.A.C., M.F., P.L.C. și I.T.M. - al cărei scop era acela de a organiza trecerea ilegală a frontierei de stat (atât ieșirea cât și intrarea în țară) de către diferite persoane -, întrucât activitatea infracțională presupunea și cazarea minorei în Oradea, falsificarea unui pașaport pentru „Martora nr. 1” și organizarea transportului acesteia peste frontiera de stat până în Italia.

Astfel, inculpatul C.G.E. împreună cu inculpatul D.E. și o altă persoană „P.”, rămasă neidentificată, au racolat-o în Constanța pe minora în vârstă de 14 ani, audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, care fugise de acasă și a fost declarată la poliție dispărută de la domiciliu, după care inculpatul D.E., însoțit de martorul P.G., a transportat-o cu trenul din Constanța în Oradea.

În gara din Oradea au fost așteptați de inculpatul S.C.F. care i-a dirijat pe toți trei spre Pensiunea L., unde s-au cazat într-o singură cameră, urmând să aștepte falsificarea unui document de călătorie pentru „Martora nr. 1” și organizarea activității de trecere a frontierei de stat și de transportare a acesteia în Italia în vederea practicării prostituției în zona Brescia - Peschiera del Garda.

La cererea inculpatului S.C.F., inculpații C.A.C. și I.T.M. au falsificat pașaportul purtând fotografia minorei și identitatea falsă de „P.L.A.”, pe fila 5 a pașaportului fals fiind aplicată o ștampilă de ieșire din țară cu data de 11 aprilie 2006 aparținând P.T.F. Turnu (dată la care urma să fie trecută minora peste frontieră și punctul de trecere a frontierei ce urma să fie folosit în acest scop), care s-a dovedit a fi de asemenea contrafăcută.

În scopul falsificării pașaportului, inculpatul S.C.F. și inculpatul D.E. au însoțit-o pe minora în vârstă de 14 ani și s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. la un atelier foto în Oradea, unde minorei i-au fost efectuate fotografii tip pașaport, plătite de inculpatul D.E. și predate inculpatului S.C.F., care la rândul său le-a predat inculpatului C.A.C., care împreună cu inculpatul I.T.M. au realizat falsificarea documentului.

Această mențiune falsă în privința ieșirii din țară la data de 11 aprilie 2006 aparținând P.T.F. Turnu a fost inserată anticipat, în mod evident cu luarea în considerare a planului infracțional care urmărea ca la aceeași dată (11 aprilie 2006), prin același punct de frontieră (P.T.F. Turnu), „Martora nr. 1” să fie trecută în Ungaria și de acolo transportată până în Italia în vederea practicării prostituției.

Caracterul fals rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică din 15 mai 2006.

În aceeași perioadă în care „Martora nr. 1” a fost cazată în Oradea, aceasta s-a deplasat împreună cu inculpatul D.E. în P-ța R., de unde inculpatul D.E. i-a cumpărat din bani proprii diferite bunuri, iar la plecarea inculpatului D.E. în Italia, acesta din urmă i-a lăsat minorei o sumă de bani.

După obținerea documentului fals, inculpații C.A.C. și S.C.F. s-au înțeles cu inculpatul P.L.C. ca acesta, contra unei sume de 1.000 euro, să o transporte pe minoră de pe teritoriul Ungariei, respectiv din proximitatea P.T.F. Turnu până în zona Brescia - Italia, unde minora urma să fie așteptată de inculpatul D.E.

În acest scop, inculpatul D.E. plecase în Italia în data de 07 aprilie 2006, însoțit de martorul P.G., de G.M.M. și de T.G., cu autoturismul marca A. de culoare albă, condus de inculpatul P.L.C., care i-a preluat pe aceștia de pe teritoriul Ungariei, din proximitatea P.T.F. Turnu, până unde grupul a fost transportat de către martorul G.F., la cererea inculpatului P.L.C.

După plecarea inculpatului D.E. în Italia, în data de 07 aprilie 2006, „Martora nr. 1” a rămas cazată în continuare în camera închiriată pe numele inculpatului D.E., la Pensiunea L., până în data de 08 aprilie 2006, când inculpatul S.C.F. împreună cu inculpatul C.A.C. au mutat-o pe minoră la Pensiunea C.M. din Oradea, într-o cameră închiriată pe numele inculpatului S.C.F.

Această mutare de la Pensiunea L. la Pensiunea C.M. a fost determinată de faptul că minora era căutată de poliție, fiind declarată dispărută, camera fiind închiriată pe numele inculpatului S.C.F. (care locuia în același cartier) pentru că nu se voia ca numele minorei să figureze în evidențele de cazare.

În baza înțelegerii avute, în data de 11 aprilie 2006, inculpatul C.A.C. a transportat-o pe minoră cu autoturismul său personal marca V., până în parcarea magazinului P. din Arad, i-a predat minorei pașaportul fals pentru ca aceasta să îl utilizeze pe traseu și ulterior pe teritoriul Italiei, a predat-o pe aceasta martorului V.S.C., ca acesta, bazându-se pe relațiile sale personale printre lucrătorii poliției de frontieră din P.T.F. Turnu, să o treacă pe minoră prin spatele punctului de control, pentru a nu fi implementată în evidențe (minora având deja inserată mențiunea trecerii prin P.T.F. Turnu, la aceeași dată, în pașaportul falsificat) și să o predea pe teritoriul Ungariei inculpatului P.L.C., care o aștepta pentru a o transporta mai departe până în zona Brescia, în autoturismul condus de inculpatul P.L.C. aflându-se și martorii D.A.A. și S.C.B. (fratele inculpatului S.C.F.).

Având în vedere că activitate infracțională a inculpaților a fost supravegheată operativ, fiind emise și autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, în seara zilei de 11 aprilie 2006 o echipă operativă formată din ofițeri D.G.A. și B.C.C.O. Oradea, au depistat-o pe minoră în autoturismul martorului V.S.C., în imediata apropiere a P.T.F. Turnu, iar în fața organelor de poliție „Martora nr. 1” s-a legitimat cu pașaportul turistic sub identitatea falsă de P.L.A.

Analiza probelor pentru faptele de la pct. I

Instanța de fond a constatat că această situație de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarației minorei, audiată în faza de urmărire penală sub identitatea „Martora nr. 1”, la data de 14 aprilie 2006 (în prezența tatălui minorei și în prezența asistentului social - inspector principal în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului a Județului Bihor), a cărei audiere în fața instanței a fost imposibilă, având în vedere că acesta este plecată în străinătate la o adresă necunoscută, rezultă că aceasta a împlinit la data de 16 ianuraie 2006 vârsta de 14 ani și că a avut conflicte majore cu mama sa de aprox. 3 luni de zile, deoarece aceasta nu îi permitea să frecventeze discotecile din Constanța și îi impunea ca în fiecare zi atunci când se întunecă să fie prezentă în casă, altfel o pedepsea și nu mai îi permitea ieșirea din casă în timpul liber, aspecte care au fost de natură să o determine pe martoră să ia hotărârea de a pleca definitiv de la domiciliu.

A arătat că datorită măsurilor severe de protecție la care a fost supusă, „Martora nr. 1” nu a avut niciodată contacte sexuale, aspect care a fost valabil și la data audierii sale în fața procurorului.

Potrivit martorei, l-a cunoscut în acest context pe un tânăr pe nume „P.” din Constanța căruia i-a spus că ar vrea să plece de acasă deoarece s-a certat foarte urât cu mama sa, aceasta supunând-o și unui control ginecologic, rezultatul controlului medical dovedind faptul că era virgină.

A mai arătat martora că cu aproximativ 2 săptămâni înainte de data faptelor, „P.” i-a propus să plece în Italia să practice prostituția în stradă, spunându-i că poate să câștige sume consistente de bani de aprox. 7.000-8.000 euro lunar și că are prieteni care au în Italia, într-o localitate, o casă închiriată unde mai multe tinere românce practică prostituția și că aceștia le protejează pe aceste tinere ca să nu fie agresate sau bătute.

În condițiile în care „P.” cunoștea că are 14 ani, i-a spus că nu are pașaport și nici banii necesari pentru obținerea unui pașaport turistic, iar el i-a spus să nu își facă probleme.

La data de 31 martie 2006 - vineri, „P.” i-a făcut cunoștință cu un prieten de al său care s-a prezentat cu numele de E., pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate ca fiind D.E., și i-a spus că aceasta este persoana care o va ajuta să ajungă în Italia.

Duminică - 02 aprilie 2006, martora i-a spus mamei sale că pleacă la meditații, iar după ieșirea de la meditații s-a dus să se întâlnească conform celor stabilite anterior cu E., căruia îi spusese înainte că nu poate să-și ia bagaje deoarece mama sa își va da seama că dorește să părăsească domiciliul, iar E. i-a răspuns să nu își ia haine deoarece el îi va cumpăra îmbrăcămintea necesară.

În această perioadă de duminică - 02 aprilie 2006 și până miercuri 05 aprilie 2006, „Martora nr. 1” arată că a fost cazată în Constanța de către E. la locuința mamei unui prieten de al său pe nume G., căsătorit cu o prostituată care era minoră la data respectivă, și care și practica prostituția în Italia.

Acest G. i-a spus că are un prieten în Oradea pe nume C. pe care îl recunoaște în fotografiile prezentate ca fiind inculpatul S.C.F., pe care l-a sunat din Constanța în prezența mea și i-a spus acestuia din urmă că vrea să trimită în Oradea, o fată, adică pe mine, i-a spus că are 14 ani, exprimându-se că are „14 metri”, i-a spus că are înălțimea de 1,72 m. și l-a rugat să se intereseze dacă la vârsta de 14 ani există vreo posibilitate să obțină pașaport, G. cerându-i să îi facă rost de un pașaport fals pe identitatea unei tinere de 19 ani, auzind că a folosit cuvântul „exivă” (Geo spunându-i că înseamnă pașaport fals).

După terminarea convorbirii telefonice dintre aceștia G. i-a spus că S.C. i-ar fi spus că transportul ei până în Italia cu documentele false cu tot costă 5.000 euro pe care el, G., urma să-i plătească lui S.C., iar ea urma să îi restituie această datorie după ce va începe să practice prostituția, respectiv din banii câștigați în acest mod în Italia.

După discuțiile dintre ei, în data de 05 aprilie 2006 „Martora nr. 1” a plecat din Constanța, via București, și a ajuns în Oradea cu un tren de noapte în jurul orelor 23.45, fiind însoțită de D.E. și un tânăr care s-a prezentat cu numele de G.I. - pe care îl recunoaște în fotografie ca fiind martorul P.G. și a constatat după ce au coborât în gara Oradea că E. l-a sunat pe S.C. pe care nu îl cunoștea personal, E. spunându-i că acest S.C. i-a spus telefonic că el se află într-o mașină albă în fața gării unde s-au dus toți trei și l-au văzut pe S.C. care era însoțit de un bărbat, C., spunându-le șoptit „luați un taxi și duceți-vă la Pensiunea L. pentru cazare”, ceea ce au și făcut.

Au ajuns la Pensiunea L. unde D.E. a închiriat o cameră cu 3 paturi utilizând pașaportul lui, pe care el a plătit-o și în această cameră au locuit toți trei 2 zile, respectiv din noaptea de 05 aprilie 2006 până vineri - 07 aprilie 2006, când E. și G.I. au plecat în Italia. După ce S.C. le-a spus că pot să plece, „Martora nr. 1” a rămas singură încă o noapte până în data de 08 aprilie 2006.

În perioada când au fost cazați toți 3 la Pensiunea L., într-una din zile fiind în P-ța R., C. l-a sunat pe D.E. și a stabilit să se întâlnească cu toții, ceea ce au și făcut, iar S.C. i-a însoțit pe toți la un atelier foto situat în apropierea pieței, unde i-au fost efectuate 4 fotografii tip pașaport, fotografiile fiind plătite de E., fotografiile fiind efectuate pe loc și predate de E. lui S.C.

Sâmbătă, în data de 08 aprilie 2006, a fost sunată în timp ce era cazată la Pensiunea L. de S.C., care i-a spus să ia un taxi și să plece la Pensiunea C.M., ceea ce a și făcut, taxiul fiind achitat din banii pe care i-a lăsat E. înainte de plecare, 3.000.000 ROL. La acel hotel respectiv a fost așteptată de S.C. care în prezența sa a închiriat o cameră pe numele său, utilizând din câte ține minte buletinul de identitate, unde a fost cazată până în data de 11 aprilie 2006. În perioada când a fost cazată la Pensiunea L., E. i-a cumpărat din Oradea mai multe haine, precum și un geamantan pentru ca să le ducă cu ea în Italia.

În data de 11 aprilie 2006, a venit la Pensiunea C.M. S.C. însoțit de un bărbat căruia i s-a adresat „S.”, pe care îl recunoaște din fotografiile prezentate ca fiind C.A.C., și aceștia i-au pus geamantanul în autoturismul marca V. de culoare gri metalizat condus de C.A.C., și i-au spus că acest C.A.C. o va transporta cu această mașină până în Arad, unde prin intermediul unor cunoștințe de-a lor va fi ajutată să treacă frontiera cu un pașaport fals pe identitatea unei tinere majore, în vârstă de 19 ani.

În legătură cu acest pașaport fals, „Martora nr. 1” arată că în timp ce era cazată la C.M., a venit la ea S.C. având înscris pe o bucată de hârtie numele de P.L.A., fără să-i indice vreo adresă din Bacău, și i-a spus să memoreze aceste date deoarece aceasta va fi identitatea falsă pe care va primi pe pașaportul fals pe care îl va utiliza pentru ieșirea din țară, inclusiv ulterior pe teritoriul Italiei. S.C. i-a spus, de asemenea, ca după ce memorează aceste date să rupă în bucățele hârtia și să o arunce.

Ulterior, când au venit S.C. și C.A.C. după „Martora nr. 1”, după ce au urcat în mașina lui C.A.C., S.C., după care au dus-o la un Internet Cafe din Oradea, unde au lăsat-o singură aprox. 2 ore, după care au luat-o și au dus-o la o pizzerie unde S.C. i-a plătit să mănânce o pizza.

La această pizzerie a constatat că S.C. și C.A.C. s-au întâlnit cu o cunoștință de-al lor care le era o cunoștință apropiată căruia i s-au adresat pe numele „L.”, pe care îl recunoaște în fotografiile prezentate ca fiind P.L.C., acesta din urmă fiind însoțit de o tânără pe care a recunoscut-o în fotografiile arătate ca fiind D.A.A., despre care a înțeles că și aceasta urmează să fie transportată în Italia în vederea practicării prostituției.

În data de 11 aprilie 2006, după întâlnirea de la pizzerie, au plecat cu toții spre Arad, deoarece C.A.C. i-a explicat că prin P.T.F. Turnu, județul Arad, au rezolvat ieșirea din țară, aceste explicații dându-i-le deoarece l-a întrebat de ce nu ies printr-un punct de trecere mai apropiat.

Spre Arad ea a fost urcată în autoturismul marca V. condus de C.A.C. plecând doar ei doi spre Arad, iar în celălalt autoturism marca A., culoare albă, condus de P.L.C. cu destinația Vama Turnu - Italia a urcat tânăra pe numele de D.A.A. și un bărbat pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate ca fiind S.C.B.

Cu aceștia din urmă, s-au mai întâlnit doar la o benzinărie situată lângă magazinul P. la intrarea în Arad, ocazie cu care geamantanul ei, aflat în mașina lui C.A.C., a fost depus de acesta din urmă în mașina marca A. condusă de P.L.C., după ce C.A.C. i-a cerut să scoată din geamantan certificatul de naștere și cartea de identitate, documente care au rămas asupra lui C.A.C. Înțelegerea dintre C.A.C. și P.L.C. a fost ca P.L.C. să o aștepte cu autoturismul condus de el dincolo de frontiera maghiară pentru ca să o ducă și împreună cu ceilalți pasageri, respectiv cu S.C.B. și D.A.A. până în Italia, unde urmau să fie predate lui E. și G.I.

După ce P.L.C. a plecat cu autoturismul și cu pasagerii, C.A.C. a condus autoturismul până la parcarea din fața magazinului P. și i-a spus că urmează să vină un băiat pe nume S., pe care îl recunoaște în persoana martorului V.S.C., cu care ea urma să plece până în apropierea P.T.F. Turnu, unde urmau să fie așteptați de un vameș sau polițist de frontieră, în orice caz cineva care lucra la P.T.F. Turnu și despre care C.A.C. i-a spus că acesta o va trece prin spatele punctului de control și nu prin față, pe la ghișeul de control ieșire din țară, deci că acest funcționar va ocoli punctul de control și că între vama română și vama maghiară polițistul de frontieră sau vameșul îi va indica un autoturism marca F. de culoare albă în care o va urca, iar conducătorul acestui autoturism o va trece vama maghiară până la locul unde va fi așteptată de P.L.C. și ceilalți doi ocupanți, care o vor duce până în Italia.

Declarația „Martorei nr. 1” se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice a rezultat că „Martora nr. 1” a fost racolată și cazată inițial în Constanța de către inculpatul C.G.E., că aceasta a predată inculpatului D.E., care împreună cu P.G. au preluat-o și transportat-o pe minoră în Oradea.

Din Oradea până în Arad, minora a fost transportată de inculpatul C.A.C., predată în parcarea din fața magazinului P. din Arad martorului V.S.C. căruia i-a predat pașaportul fals fără să îi spună că martora ar fi minoră sau că pașaportul ar fi fals, pentru ca acesta folosindu-se de relațiile sale personale să o treacă pe minoră prin spatele punctului de trecere a frontierei, respectiv să nu fie implementată în evidențe, să o transporte pe aceasta până la zona situată între vama română și vama maghiară, unde minora urma să fie preluată de inculpatul P.L.C. și transportată în Italia împreună cu D.A.A. și S.B.

Fiind monitorizate activitățile infracționale pe această linie a membrilor grupului din Bihor și Arad, din conținutul convorbirii telefonice înregistrată în baza autorizației nr. 72/2006 a Tribunalului Bihor purtată între inculpatul S.C. care a fost contactat de inculpatul C.G.E., aflat în Constanța, la data de 02 aprilie 2006, ora 23.24, acesta din urmă îi cere sprijinul infracțional inculpatului S.C.F. spunându-i „am și io pe cineva, are 14 metri (din context - 14 ani)... am pe cineva mă, care tre’ să plece-n partea aialaltă, are 14 metri... n-arată de 14 metri. Și aș vrea și eu o exivă (în jargon pașaport fals) de 18, 19 ani... să meargă pe nașpa... înțelegi?... știu că costă, păi îmi zici cât... pune și tu o întrebare, zi că-mi trebe urgent, că trebe neapărat să iasă săptămâna asta din țară... are ochii verzi... da-și pune lentile de contact mă, nu-i problemă”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde „Să meargă pe ștoul meu?... știi că costă ... ai tu exivă?... și cât să-i pună, 18, 19?... ce ochi are?... mai costă încă 100 euro în plus... pregătește-te... până în 5.000 euro te costă”.

La 10 minute după această discuție, respectiv la ora 23.34, inculpatul S.C.F. îl contactează telefonic pe același inculpat C.G.E., cere lămuriri suplimentare spunându-i: „auzi, da’ ea n-are deloc pașaport?”, iar inculpatul C.G.E. îi răspunde: „Păi nu are, la vârsta asta cum să aibă?... păi haide da’ să o rezolvăm repede că trebe neapărat să ajungă...” inculpatul S.C.F. îi răspunde „bun, pregătește cașcavalul (în jargon banii) și hai că-ți zic io când să o trimiți”.

Din procesul-verbal de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor autorizate rezultă că imediat după terminarea acestei convorbiri, respectiv la ora 23.36, inculpatul S.C.F. apelează la serviciile inculpatului C.A.C., al cărui rol în cadrul grupului era ca împreună cu inculpatul I.T.M. să realizeze falsificarea documentelor, îl contactează telefonic pe acesta din urmă și îi spune: „vezi că îmi trebe o exivă neapărat de 18, 19... de fată, de fată... neapărat, mâine hai, mâine fă-o și pune-mi omul pe drum... da că ea are 14 ani... da’ arată de 20, a zis (din context i-a spus inculpatul C.G.E. în discuția anterioară)... hai repede că mâine o pune pe drum (din context o trimite din Constanța inculpatul C.G.E.)... mâine și pornește dacă faci rost... are ochii verzi”.

Obținând consimțământul inculpatului C.A.C., inculpatul S.C.F., la data de 03 aprilie 2006, ora 15.21, îl sună pe inculpatul C.G.E. și îi cere detalii suplimentare referitoare la semnalmentele minorei: „Stai un pic, cum arată mă? Îi înaltă? Arată a 18?... am pentru ea o exivă de 21 (din context un pașaport fals aparținând unei persoane de sex feminin în vârstă de 21 ani)... E bună? Spune-mi cum arată, că eu nu știu cum arată, e înaltă, e dezvoltată, deci arată așa mai matură? E periculos mă, că nu se bagă nimeni că-i de 14 ani mă, ești nebun la cap? Hai că te sun mai încolo să vorbesc cu omu cât vrea cu tot, cu cursă cu tot”.

În cuprinsul acestei discuții inculpatul C.G.E. îi explică inculpatului S.C.F. semnalmentele minorei, respectiv: „E înaltă mă boule, e înaltă, are 1,72, e dezvoltată” confirmându-i în acest mod că „Martora nr. 1” nu arată ca un copil de 14 ani putând fi confundată de către autorități cu o tânără majoră și cu acest prilej inculpatul S.C.F. îi comunică inculpatului C.G.E. prețul întregii activități de transferare frauduloasă cu pașaport fals a minorei până în Italia, la suma de 5.000 euro despre care explică faptul că acest preț include riscul la care se supune inculpatul P.L.C. care urma să o transporte pe minoră cu acte false până în Italia, că acesta din urmă pretinde să fie plătit pentru acest serviciu cu suma de 1.000 euro „deci ți-am spus, șoferu a cerut 1.000. O mie a cerut.”, că de asemenea suma include cumpărarea pașaportului care urma să fie falsificat, manoperele de falsificare a acestui pașaport: „C. dacă-ți ia 500 sau 1.000 da’ mi-a zis că nu se descurcă dacă nu-i dai 5.000”.

Prețul pretins de inculpatul P.L.C., respectiv suma de 1.000 euro pentru transportarea minorei din România în Italia, dovedește indubitabil faptul că acesta cunoștea latura infracțională a întregii activități.

În acest sens este relevantă convorbirea telefonică purtată în data de 03 aprilie 2006, orele 16.19, între inculpatul S.C.F. și inculpatul C.G.E., când după ce primul îi comunică celui de-al doilea prețul de 5.000 euro, exprimându-se: „nu ți-o face, deci nu ți-o trece nimeni fără 5.000... tu nu înțelegi că are 14 ani, șoferu o cerut... deci ți-am spus, șoferu o cerut 1.000. 1.000 o cerut că nu se riscă”.

În același context al implicării inculpatului P.L.C. sub aspectul laturii subiective este relevantă și discuția telefonică purtată la 07 aprilie 2006, ora 18.30, când inculpatul S.C.F. referindu-se la falsificarea documentului în folosul minorei și despre transportarea acesteia până în Italia îi spune inculpatul P.L.C.: „dacă îi facem o hârtie nouă mergi tu cu ea?”, iar inculpatul P.L.C. îi răspunde: „no, păi mă duc ce să fac, luni-marți, hai că vorbim”.

În discuția telefonică din aceeași zi, de 03 aprilie 2006, orele 16.19, inculpatul S.C.F. îl sună pe inculpatul C.G.E. și îi cere acestuia să o trimită pe minoră în Oradea: „trebe să vină aicea, să-i facă pozele, că a doua zi pleacă... te sun mai târziu și-ți spun dacă trebe lentile de contact, îi pui acolo tot ce trebuie, da?”.

Imediat după această discuție, la ora 16.26, inculpatul S.C.F. ia legătura cu inculpatul C.A.C. și di

§ Cauze similare