ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3910/2012

Deliberând asupra recursului de față,

Prin sentința penală nr. 35/P din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3), art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.A.,  la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate și s-a contopit restul de 766 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București cu pedeapsa de mai sus și s-a aplicat față de inculpat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3), art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate și s-a contopit restul de 766 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București cu pedeapsa de mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 decembrie 2007 la 24 iunie 2008.

În baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, s-au recunoscut efectele hotărârilor penale din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orășenești Gyula și a Tribunalului Jud. Bekes ca instanță de apel, prin care inculpatul V.R.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, cu privare de libertate din care a rămas de executat 1 an 6 luni și 13 zile închisoare, rest care a fost substituit cu o pedeapsă de 1 an 6 luni 13 zile închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului V.R.A., din infracțiunea de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reținerea și a dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni și 13 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23 decembrie 2007 la 14 februarie 2008.

În baza art. 357 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată prin decizia penală nr. 79/R din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.800 euro de la inculpatul V.R.A., sumă din care 800 euro și 111 RON sunt depuse la C.E.C. la dispoziția tribunalului și suma de 1.200 euro de la inculpatul M.C.A..

În baza art. 118 lit. f) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 2.028 comprimate care conțin substanță activă M, 23,5 grame pulbere care conține substanță activă M. și 1,5 grame substanță care conține amfetamine (speed), droguri aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. București.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea întocmit la data de 07 februarie 2008 în Dosarul nr. 53/D/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.C.A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și V.R.A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În rechizitoriul s-a arătat că în cursul lunii decembrie 2007, inculpații M.C.A. și V.R.A. au procurat peste 2000 pastile de ecstasy și aproximativ 3 gr. amfetamină din Ungaria, pe care le-au introdus în țară fără drept, iar apoi le-au valorificat. Totodată s-a mai reținut că inculpatul V.R.A. a consumat droguri de risc.

Inculpatul M.C.A. a fost audiat în ședința publică din 13 mai 2008, și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa însă cu unele precizări. A arătat că la sfârșitul lunii noiembrie 2007, l-a întâlnit pe „R.” - cetățean maghiar - care i-a spus că are mai multe pastile de ecstasy pe care ar dori să le vândă prin intermediul său. Pentru aceasta, i-a lăsat două pastile ca mostră, întrucât și-a dat acordul de principiu. La câteva zile după această întâlnire, a fost contactat de un vechi prieten de-al său, M.R., care l-a întrebat dacă nu are droguri de vânzare deoarece știe o persoană care ar dori să cumpere o cantitate mai mare. A considerat că acesta l-a întrebat despre droguri deoarece știa faptul că a stat în Ungaria și că astfel ar putea face rost de droguri. I-a dat acestuia pastilele lăsate de „R.” și i-a spus că, dacă dorește astfel de droguri, poate să le obțină. După o zi sau două, a fost căutat de M.R. care i-a spus că pastilele oferite ca mostră sunt bune și că are cumpărător pentru 1.000 de astfel de bucăți. Nu i-a dat nici un răspuns pentru că, nu știa dacă „R.” poate să-i facă rost de o astfel de cantitate. Cu totul întâmplător, câteva zile mai târziu s-a întâlnit cu „R.” în piața ROG și i-a transmis acestuia solicitarea lui M.R.. Acesta i-a confirmat că poate aduce această cantitate și ca urmare, a doua zi, l-a contactat pe M.R. cerându-i să îi dea anticipat banii pentru cantitatea solicitată. La câteva zile, acesta l-a contactat și i-a spus că are banii pentru achiziționarea drogurilor. Întrucât suma era în RON, i-a cerut acestuia să o schimbe în valută după care a primit de la acesta aproximativ 2.500-2.600 euro. A doua zi după ce a primit banii de la M.R., a fost căutat de „R.” potrivit înțelegerii avute, căruia i-a dat banii și de la care, a primit aproximativ 1.000 de bucăți pastile de ecstasy. După primirea drogurilor, l-a sunat pe M.R. care a venit la locuința sa unde, a primit pastilele achitând totodată și diferența de aprox. 1.400 euro. Din acești bani, și-a reținut suma de 1.000 euro, iar restul l-a dat în zilele următoare lui „R.”. A precizat că, nu a numărat pastilele primite, dar ulterior, a aflat de la M.R. că ar fi fost aproximativ 1.100 pastile. Apoi, a fost contactat din nou de acesta care i-a spus că, persoanele care au cumpărat drogurile de la el au fost mulțumiți de calitate și ar dori să mai achiziționeze aproximativ 7.000 de pastile de același fel, dar fără să facă plata în avans. A refuzat cererea, însă ulterior, a transmis-o lui „R.”. Acesta l-a căutat câteva zile mai târziu dându-i o pungă în are se aflau aproximativ 1.200 de pastile de ecstasy însă, cu rezerva că, garantează pentru încasarea prețului. Deși a refuzat să dea o astfel de garanție, „R.” i-a lăsat drogurile spunând că, le-a adus din Ungaria pentru altcineva care însă nu le mai dorește. Această întâlnire a avut loc în data de 21 decembrie 2007 în piața din ROG unde vinde haine. A doua zi, în 22 decembrie, a fost căutat de acest M.R. căruia i-a dat o pastilă sau două fără să-i spună că mai are și altele. Deși acesta a insistat în achiziția unei cantități mai mari, nu a vrut să facă tranzacția în ziua respectivă. În noaptea de 22 din 23 decembrie 2007, aproximativ în jurul orelor 02,00 a venit la locuința sa V.R.A. care i-a spus că este în drum spre Satu Mare. Acesta a urcat în apartamentul său împreună cu soția sa. Cât timp au stat la o cafea, s-a gândit să-l contacteze pe M.R. să-i dea pastilele pe care acesta le solicitase. Acesta a fost de acord și i-a spus că deja se află în fața blocului său deoarece cumpărătorii săi sunt foarte insistenți. Deși i s-a părut suspect, a coborât din apartament, a luat pastilele pe care le ascunsese în scara blocului și s-a dus spre mașina lui M.R. pe care o văzuse parcată acolo. Înainte de a pleca din apartament, i-a spus inculpatului V.R.A., soției acestuia precum și prietenei sale K.M. că are „ceva treabă” fără însă să spună despre ce este vorba și că revine imediat. Când s-a apropiat de mașina lui M.R. și a încercat să deschidă portiera din dreapta față, a constatat că aceasta este încuiată, motiv pentru care și-a dat seama că ceva nu este în regulă cu tranzacția și a aruncat punga cu pastile, moment în care, au sărit pe el mai multe persoane printre care și mascații. Nu este adevărat că ar fi primit de la M.R. banii pentru această tranzacție deoarece aceasta nu a avut loc. arată că pe V.R.A. l-a cunoscut în perioada 1999-2000 cât au locuit în Ungaria și de atunci sunt prieteni. Nu a vorbit cu acesta niciodată despre procurarea de droguri. De altfel, în perioada respectivă nici nu a vorbit cu acesta la telefon, singura discuție telefonică fiind în noaptea de 22 din 23 decembrie 2007, când acesta, fiind în drum spre Satu Mare, l-a sunat să-i spună că va trece pe la el să-și recupereze o haină de piele pe care o lăsase la o întâlnire anterioară. Nu își aduce aminte ca să-i fi cerut acestuia să-i procure „un pantof de o mărime mai mică”. A negat faptul că i-ar fi dat lui M.R. alte droguri în afară de pastilele ecstasy, afirmând categoric că nu i-a dat acestuia speed. La toate discuțiile pe care le-a purtat cu M.R. acesta a venit singur. De la acesta a aflat și faptul că prețul unei pastile ecstasy este 6 euro/bucată la o cantitate mai mare. Acesta a plătit pentru 1.000 de pastile suma de 4.000 euro deoarece 2.000 de euro îi reveneau lui. Precizează că „R.” a fost de acord cu prețul oferit de M.R. deoarece el îi vindea pastilele cu 2 euro/bucată. Singura afacere pe care a discutat-o cu inculpatul V.R.A. a fost aceea de achiziționare de haine din Ungaria însă aceasta nu s-a perfectat niciodată. A declarat că nu consumă droguri în prezent însă a recunoscut că a consumat în perioada în care locuia în Ungaria. A mai arătat că în Ungaria a fost condamnat și pentru consum de droguri. Nu știe dacă inculpatul V.R.A. consumă sau nu droguri, personal nu l-a văzut niciodată.

Inculpatul V.R.A. a fost audiat în ședința publică din 13 mai 2008 și a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa. A arătat că este prieten cu inculpatul M.C.A. din perioada 1999-2000 când acesta locuia în Ungaria. Nu a putut să precizeze dacă în cursul lunii decembrie 2007 a vorbit sau nu cu acesta la telefon deoarece, dat fiind faptul că se ocupă cu comerțul de mașini second hand, este foarte căutat. Cu privire la transcrierile unor convorbiri telefonice ce i-au fost prezentate în cursul urmăririi penale, a arătat că nu le-a purtat, numerele de telefon despre care se face vorbire în acele transcrierii nu-i aparțin. Nu a știut care îi sunt numerele de telefon, nici cel de România și nici cel de Ungaria. A făcut precizarea că nu își amintește dacă în agenda telefonică figurează o persoană „BC” deoarece avea foarte multe numere, însă nu cunoaște nici o persoană cu acest nume. A cunoscut rezultatul testului de urină, însă a apreciat că acesta se datorează consumului de nurofen (medicament pe care l-a luat pentru a se trata). Nu a consumat droguri de nici un fel. Nu a știut dacă inculpatul M.C.A. era preocupat de traficul de droguri și nici nu a făcut cu acesta vreo afacere. Nu și-a amintit ca în data de 13 decembrie 2007 să-i fi trimis vreun SMS inculpatului M.C.A.. Au avut o discuție legată de posibilitatea de a-l aproviziona de inculpatul M.C.A. cu haine din Ungaria, însă această afacere nu s-a realizat. A arătat că în noaptea de 22 din 23 decembrie 2007 se afla în locuința inculpatului M.C.A., unde a fost depistat de organele de poliție și a fost supus percheziției corporale, ocazie cu care i s-au ridicat două telefoane mobile, o sumă de bani și acte de identitate.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, constând în principal în transcrierile convorbirilor și comunicărilor telefonice coroborate cu procesele-verbale întocmite în cauză, declarațiile martorilor precum și cu probele științifice, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 01 decembrie 2007, în jurul orelor 14,00 inculpatul M.C.A. zis „BC” s-a întâlnit cu colaboratorul „V.G.” la Pensiunea „AAA” din Oradea unde, potrivit înțelegerii i-a dat acestuia două pastile de culoare verde susținând că le are din Ungaria și că sunt ecstasy. Aceste pastile au fost date ca mostră, inculpatul M.C.A. afirmând că, dacă potențialii cumpărători acceptă calitatea produselor, poate să procure peste 1.000 de astfel de pastile, prețul solicitat fiind de 6-7 euro/bucată.

Aceste pastile au fost predate de către colaboratorul „V.G.” ofițerului de poliție care la rândul său le-a trimis Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.

În urma analizei acestor două pastile, s-a stabilit că au ca substanță activă clorfenilpiperazina însă nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului potrivit Legii 143/2000 (dosar urmărire penală).

Faptul că aceste comprimate nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope i-a fost comunicat inculpatului M.C.A. de către colaboratorul „V.G.” în data de 04 decembrie 2007. În urma acestei discuții inculpatul M.C.A. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul V.R.A. care se afla în Ungaria și prin care îi solicita să îi aducă ceva urgent. În cursul convorbirii de la ora 15,30 inculpatul M.C.A. îi cere coinculpatului „un pantof de mărime mică”, iar apoi folosește și denumirea de marijuana (dosar urmărire penală). De asemenea, prin aceleași convorbiri stabilesc și o întâlnire. Tot telefonic, cei doi au mai luat legătura stabilind că au nevoie „pentru gagică trebuie unul mic, de dimensiune mică în care poate să fugă, să fugă repede”, inculpatul M.C.A. cerând să-i dea „unul” ca să pot să-i arat ei, dacă este mărimea ei, dacă îi va fi bun sau nu. Aceste solicitări vizau de fapt procurarea de către inculpatul M.C.A. de la inculpatul V.R.A. a unei noi mostre ce urma a fi oferită colaboratorului. Discuțiile telefonice dintre cei doi și cele cu colaboratorul „V.G.” s-au concretizat în venirea în țară a inculpatului V.R.A. în data de 08 decembrie 2007 când i-a predat o pastilă ecstasy de culoare albă și aproximativ 3 gr. de speed pe care le adusese din Ungaria și care, au fost introduse de acesta fără drept în țară.

Drogurile astfel obținute au fost predate în data de 10 decembrie 2007 în jurul orelor 11,00 de către inculpatul M.C.A. colaboratorului „V.G.”. Aceste droguri au fost date cu titlu gratuit și mascate într-un pachet de țigări. Predarea drogurilor a avut loc în locuința închiriată de inculpatul M.C.A.. Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul M.C.A. i-a spus colaboratorului „V.G.” că va trebui să cumpere aproximativ 1.000 de astfel de pastile deoarece doar așa traficanții maghiari înțeleg să continue afacerea, dovedindu-le potențialul financiar al persoanelor doritoare de astfel de substanțe din România.

Drogurile primite de colaboratorul „V.G.” au fost predate de îndată persoanei de legătură care le-a trimis spre analiză Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca (dosar urmărire penală).

Din analiza efectuată a rezultat că pastila conține ca substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine, drog ce face parte din tabelul 1 din anexa la Legea nr. 143/2000 și 2,2 gr. substanță care conține amfetamină, drog din tabelul 2 al anexei la Legea nr. 143/2000.

În urma analizei, pentru achiziția a aproximativ 1000 pastile ecstasy, la data de 11 decembrie 2007, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea a pus la dispoziția colaboratorului suma de 4.000 de euro pentru achiziție.

În perioada 11-13 decembrie 2007, inculpatul M.C.A. și „V.G.” au purtat mai multe discuții telefonice folosind sintagma de „tricouri” cu referire la cele 1000 de pastile de ecstasy. În urma acestor discuții, cei doi s-au întâlnit, iar colaboratorul i-a dat inculpatului M.C.A. suma de 2.000 de euro cu titlu de avans pentru achiziția drogurilor. Relevant pentru acest aspect este conținutul convorbirii din data de 13 decembrie 2007, ora 18.25, când colaboratorul „V.G.” îi confirmă inculpatului M.C.A. că are banii pentru achiziția de droguri.

În data de 13 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. s-a deplasat în Ungaria unde s-a întâlnit cu inculpatul V.R.A. și au stabilit condițiile procurării, introducerii în țară și valorificării drogurilor către colaborator.

Ulterior acestei întâlniri, la ora 22,24 în data de 13 decembrie 2007, inculpatul V.R.A. aflat în Ungaria, i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului M.C.A. prin care îi confirma acestuia venirea sa în țară a doua zi cu drogurile respective.

Faptul că inculpatul V.R.A. a venit în România a fost confirmat de discuția telefonică dintre cei doi inculpați din data de 15 decembrie 2007 de la ora 04,11 când inculpatul V.R.A. îi spunea că și-a uitat în locuința coinculpatului o geacă neagră.

După venirea inculpatului V.R.A. în țară, în data de 15 decembrie 2007 la ora 09,51, inculpatul M.C.A. l-a contactat telefonic pe colaborator și l-a chemat „la o cafea”, acesta venind la locuința inculpatului unde a primit o pungă transparentă cu aproximativ 950-1000 de pastile de culoare albă cu un logo constând într-o săgeată arcuită (același ca și pe pastilele oferite drept mostră) predând în schimb diferența de 2.000 de euro.

După plecarea din locuința inculpatului, colaboratorul s-a întâlnit cu persoana de legătură căreia, i-a predat punga primită, procedând la numărarea pastilelor, s-a constatat că sunt 991 de bucăți, acestea fiind trimise Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.

Din analiza unui număr de 50 de comprimate prelevate aleatoriu s-a stabilit că acestea conțin 3,4 methylenedioxymetamfetamine ca substanță activă.

Din suma totală de 4.000 de euro primită de inculpatul M.C.A., suma de 2.800 de euro a primit-o inculpatul V.R.A. pentru procurare și introducerea fără drept în țară a celor 991 de pastile ecstasy vândute. Suma primită de inculpatul V.R.A. rezultă din declarația inculpatului M.C.A. care arată că această sumă este cea care a dat-o lui „R.” pentru drogurile cumpărate de la acesta.

Faptul că „R.” este inculpatul V.R.A. a rezultat și din discuția telefonică ce au avut-o în data de 16 decembrie 2007 când inculpatul M.C.A. i-a confirmat efectuarea tranzacției spunând că „aia-i bine”, „a plecat omul, știi, să le dea”, „eu mi-am luat banii mei pentru ce-a comandat”, înțelegându-se totodată să îl anunțe despre o viitoare tranzacție.

În perioada de 17-21 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. a avut mai multe discuții telefonice cu colaboratorul „V.G.” și s-au întâlnit de mai multe ori discutând despre procurarea de alte droguri. În aceeași perioadă, cei doi inculpați au vorbit despre o nouă comandă, relevantă fiind discuția din 21 decembrie 2007 ora 17,12 când, inculpatul M.C.A. i-a spus inculpatului V.R.A. că are numai „jumătate din prețul benzinei”, „cealaltă jumătate o poate rezolva numai după aceea”, că are „doar pentru 100 de km.”, „după aceea se poate iar un plin”. Inculpatul V.R.A. îi spune ”vino și apoi o să vedem ce facem”. După această discuție, inculpatul M.C.A. îi transmite un mesaj SMS colaboratorului „V.G.” în limba maghiară cu conținutul „pe mâine va fi”.

În data de 22 decembrie 2007, inculpatul M.C.A. s-a deplasat la Budapesta cu autoturismul condus de martorul G.I.J.. Acesta a arătat faptul că în Budapesta cei doi inculpați s-au întâlnit și au purtat o discuție de câteva minute în mașina inculpatului V.R.A..

De la inculpatul V.R.A., inculpatul M.C.A. a primit două pastile, una de culoare roz-mov și una albă, pe care le-a introdus fără drept în țară și pe care, în aceeași zi, în jurul orelor 19.00, le-a oferit colaboratorului „V.G.”. Predarea pastilelor a avut loc la locuința inculpatului.

Pastilele predate au fost date persoanei de legătură și ulterior înaintate Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, iar din analiza acestora a rezultat că cele două comprimate conțin ca substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine, drog ce face parte din tabelul I al anexei la Legea nr. 143/2000.

Imediat după trecerea frontierei, inculpatul M.C.A. l-a sunat pe colaborator, i-a comunicat faptul că a ajuns în țară și au stabilit că se vor întâlni - convorbirea telefonică din 22 decembrie 2007, ora 18.43.

După această discuție, inculpatul M.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.R.A. căruia i-a confirmat intrarea în țară precum și faptul că urma să se întâlnească cu colaboratorul pentru a-i da pastilele „în minutul acesta am sosit! Imediat! L-am sunat deja! Imediat îl chem aicea și atuncea am să i-o dau!”

Imediat după predarea pastilelor colaboratorului, inculpatul M.C.A. l-a apelat telefonic pe inculpatul V.R.A. și îi comunică faptul că a predat pastilele colaboratorului și că acesta urmează să-l contacteze să confirme dacă pastilele sunt bune , iar în caz afirmativ dorește „500-500”. Aceste aspecte au rezultat din conversația telefonica din 22 decembrie 2007 ora 19,38. În aceeași zi la ora 19,46 inculpatul M.C.A. a fost contactat telefonic de către colaborator care i-a confirmat că”amândouă sunt bune”, iar acesta i-a spus că dorește să cumpere și că sunt bani, întrebându-l totodată în cât timp poate să ajungă „două ore și jumătate, trei. cât le trebuie?”.

Imediat ce a terminat această convorbire telefonică, inculpatul M.C.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul V.R.A. căruia i-a spus „amândouă sunt bune, adu cât poți”. Întrebat fiind de acesta ce înseamnă, i s-a răspuns că poți să aduci și „una- una”. Inculpatul V.R.A. arată că nu poate aduce atât de mult pentru că nu le primește „pe ochi frumoși”.În consecință inculpatul M.C.A. i-a spus „adu una indiferent din care, adu una”.Inculpatul V.R.A. a spus „aduc din aia roșie ,una”.

După această conversație telefonică, inculpatul M.C.A. i-a comunicat colaboratorului că aduce „din telefoanele roz ,unul acum”, pentru că nu sunt bani pentru mai mult și stabilesc totodată să se întâlnească în aceeași seară imediat ce ajung drogurile în țară.

La ora 21,54 inculpatul V.R.A. i-a comunicat inculpatului M.C.A., că atunci când ajunge nu poate să stea pentru că trebuie să-și ducă și nevasta acasă. Inculpatul M.C.A. i-a confirmat că totul este rezolvat.

În data de 23 decembrie 2007, la ora 2,44, inculpatul M.C.A. a luat legătura cu colaboratorul și i-a spus „ia-ți ce-ți trebuie și vino aicea ,este aicea”, „merge omul și gata, duce marfa”. Întrebat fiind de colaborator dacă să meargă sus, i se răspunde „ cobor eu, tot așa cum a fost și în seara aia”.La ora 3,03, inculpatul M.C.A. este contactat de către colaborator care îi spune „sânt jos”.

Deoarece aceste convorbiri au relevat faptul că inculpatul V.R.A. va introduce în țară fără drept drogurile comandate și le va duce la locuința inculpatului M.C.A. care le va valorifica colaboratorului autorizat în cauză cu suma de 4.200 euro, organele de urmărire penală s-au deplasat în apropierea reședinței acestuia, unde l-au prins în flagrant pe inculpat când se pregătea să valorifice colaboratorului 1158 pastile de culoare roz inscripționate „M”. În momentul în care organele de poliție au vrut să-l imobilizeze pe inculpat, acesta a aruncat pe carosabil punga transparentă în care se găseau comprimatele.

La efectuarea flagrantului, au asistat martorii asistenți B.B.M. și T.A., care au confirmat operațiunile înscrise în procesul verbal de constatare.

Pastilele au fost ridicate și trimise Laboratorului de analiză și profil al drogurilor și precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, care a procedat la analiza acestora rezultând că conțin 3,4 methylenedioxymetamfetamine, ca substanță activă.

După flagrant, s-a procedat la efectuarea unei percheziții la reședința inculpatului M.C.A. unde a fost găsit inculpatul V.R.A. și încă două persoane de sex feminin. De la cei doi inculpați s-au ridicat cartelele telefonice de la inculpatul M.C.A. și de la inculpatul V.R.A.. Aceste numere sunt cele care au fost folosite de cei doi inculpați în discuțiile telefonice redate în procesul verbal de la dosar de urmărire penală.

De la inculpatul V.R.A. a fost ridicată suma de 800 euro, 5.000 forinți și 40 RON.

Celor doi inculpați li s-au ridicat probe de urină la datele de 23 decembrie 2007 și 28 decembrie 2007, probe ce au fost trimise Serviciului de Medicină Legală Bihor, pentru efectuarea analizelor toxicologice.

Potrivit comunicării nr. 2 din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor a rezultat că inculpatul M.C.A. nu a consumat droguri, iar din comunicarea din 08 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor a rezultat că în organismul inculpatului V.R.A. a fost identificată prezența benzodiazepinei substanță care reprezintă unul din elementele mai mult substanțe stupefiante înscrise în tabelul III din anexa la Legea nr. 143/2000 și care face parte din categoria tranchilizantelor minore, deprimante ale sistemului nervos central (hipnotice), cu efecte sedative, ansiolitice, relaxante musculare enumerate în tabelul enunțat.

Inculpatul V.R.A. nu a recunoscut consumul substanțelor psihotrope însă, faptul că acesta a deținut astfel de substanțe pentru consum, este dovedit cu proba medicală arătată anterior.

Instanța de fond a apreciat că apărarea formulată de cei doi inculpați și anume aceea că interceptările telefonice sunt nelegale deoarece au fost dispuse anterior începerii urmăririi penale este neîntemeiată.

Este adevărat că urmărirea penală a fost începută la data de 21 decembrie 2007 față de inculpatul M.C.A. (dosar urmărire penală) și la data de 23 decembrie 2007 față de inculpatul V.R.A. (dosar urmărire penală) iar încheierile prin care s-a autorizat efectuarea interceptărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de cei doi inculpați sunt anterioare - încheierea din 03 decembrie 2007 (dosar urmărire penală) și respectiv încheierea din 19 decembrie 2007 (dosar urmărire penală), însă aceasta nu atrage caracterul nelegal al acestora. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 91

1

alin. (1) C. proc. pen., interceptările și înregistrările audio sau video se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. În dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate infracțiunile pentru care pot fi autorizate interceptările și înregistrările audio sau video. Din analiza prevederilor art. 91

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condițiile legale de realizare a interceptările și înregistrările audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiționată de începerea urmăririi penale, ci interceptările și înregistrările audio sau video pot fi autorizate și în faza actelor premergătoare.

Un prim argument l-a constituit lipsa unei prevederi exprese care să impună ca urmărirea penală să fie începută.

Al doilea argument este unul de interpretare. Potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale este condiționată de existența unei sesizări prevăzute în art. 221 C. proc. pen. și de inexistența vreunuia din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen.. Dispozițiile art. 221 C. proc. pen. arată că organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.

Dispozițiile art. 144 C. pen. arată că prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.

Textul anterior citat arată că se poate autoriza interceptarea „dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni”. Dacă în cel de-al doilea caz, nu există nici un dubiu că este posibilă începerea urmăririi penale, în primul caz și anume „pregătirea” comiterii unei infracțiuni, nu se poate începe urmărirea penală, deoarece actele pregătitoare nu sunt incriminate potrivit legii penale române (excepțiile de la această regulă sunt extreme de rare, iar atunci când există incriminarea lor este realizată fie prin asimilarea lor tentativei, fie prin incriminare ca infracțiune distinctă).

Prin urmare, din modul în care a fost reglementat de legiuitor textul art. 91

1

C. proc. pen., este evident că nu a condiționat autorizarea interceptărilor de începerea urmăririi penale, mai mult chiar a permis-o chiar și atunci când există doar acte pregătitoare.

Inculpatul M.C.A. a invocat faptul că ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa ca urmare a provocării venită din partea martorului denunțător, încălcându-se astfel dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen..

Instanța de fond a reținut că susținerile sale sunt nefondate. Declarația martorului „V.G.” a fost edificatoare în cauză. Inițiativa infracțională a aparținut inculpatului M.C.A.. De altfel, chiar inculpatul M.C.A. a arătat în declarația dată în fața instanței că, după ce a fost întrebat de „R.” (persoană care s-a dovedit a fi inculpatul V.R.A.) despre posibilitatea vânzării de droguri pe piața orădeană și după ce i-a spus acestuia că va căuta potențiali cumpărători, i-a oferit cunoștinței sale droguri, chiar oferindu-i 2 pastile drept mostră.

S-a constatat că faptele inculpatului M.C.A., care în luna decembrie 2007 a procurat în mod repetat de la inculpatul V.R.A. peste 2000 de pastile ecstasy și 2,2 gr. amfetamină (speed) droguri de mare risc ce fac parte din tabelul I și II al anexei la Legea nr. 143/2000, și pe care le-a vândut sau le-a oferit spre vânzare colaboratorului autorizat V.G., iar în data de 22 decembrie 2007 din Ungaria a introdus în țară fără drept 2 pastile de ecstasy pe care le-a oferit cu titlu de mostră aceluiași colaborator întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că faptele inculpatului V.R.A. care în luna decembrie 2007 în mod repetat a procurat din Ungaria de la persoane rămase neidentificate peste 2000 de pastile de ecstasy și 2,2 gr,amfetamină (speed) droguri de mare risc ce fac parte din tabelul I și II al anexei la Legea nr. 143/2000 și pe care le-a introdus de mai multe ori în țară fără drept valorificându-le inculpatului M.C.A. precum și deținerea de droguri de risc în vederea consumului propriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere în vederea consumului de droguri de risc prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul M.C.A. a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în condițiile recidivei postcondamnatorii internaționale, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, jefuire, tentativă de șantaj, viol și abuz de substanțe stupefiante aplicată prin sentința penală 21B IV-VII 20174/203/48 a Judecătoriei Centrale al Sectoarelor din Pesta modificată prin sentința penală 24B F VI-VII 5875/2004/21 a Tribunalului Budapesta-Ungaria, hotărâri recunoscute prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.

Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 05 aprilie 2006 cu un rest rămas neexecutat de 766 zile.

Inculpatul V.R.A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 14 B.408/2006/96 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orășenești Gyula definitivă la data de 20 februarie 2007 prin hotărârea Judecătoriei Județene Bekes nr. 1.Bf.18/2007/16 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prin acordare de ajutor mai multor persoane în scopul de a obține un folos material (două acte materiale), pregătirea falsului în acte publice (un act material) și complicitate la infracțiunea de fals în acte publice (patru acte materiale). Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 februarie 2006 până la 22 noiembrie 2006. Eliberarea din arestul preventiv a avut loc în data de 7 februarie 2007.

Hotărârile la care s-a făcut referire mai sus se află traduse și în copii legalizate la dosarul de fond.

Pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat și anume 1 an 6 luni și 13 zile împotriva inculpatului a fost emis de către autoritățile maghiare un mandat de arestare european.

Întrucât au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a procedat potrivit dispozițiilor art. 119 din aceeași lege și a admis cererea formulată de procuror în sensul recunoașterii hotărârii străine.

S-a reținut, de asemenea, că această pedeapsă constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în ceea cel privește pe inculpatul V.R.A.. Deoarece starea de recidivă nu a fost reținută în actul de sesizare al instanței, tribunalul a procedat potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen..

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, aspectul că absolut toate acestea au fost vândute organelor de urmărire penală, circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor decât parțial în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.A., lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României cu privire la ambii inculpați, caracterul facultativ al recidivei internaționale.

În consecință instanța de fond a reținut în favoarea celor doi inculpați circumstanțe atenuante.

Tribunalul a reținut că în cazul ambilor inculpați se pune problema aplicării concomitente a dispozițiilor privind circumstanțele atenuante, starea de recidivă și concursul de infracțiuni.

Față de dispozițiile art. 80 C. pen. care reglementează ordinea în care se aplică acestea instanța de fond a reținut că prioritate au dispozițiile privind circumstanțele atenuante față de starea de recidivă (alin. (1)), iar aceasta din urmă are prioritate față de concursul de infracțiuni (alin. (3)).

În primul ciclu procesual, împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpații apelanți M.C.A. și V.R.A., solicitând instanței:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a criticat hotărârea instanței de fond apreciind că aceasta a aplicat în mod greșit criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzut de art. 72 C. pen.. În hotărârea atacată s-a invocat faptul că la individualizarea pedepselor instanța „a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele certe ale comiterii faptelor, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, aspectul că absolut toate acestea au fost vândute organelor de urmărire penală, circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor decât parțial în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.A., lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României cu privire la ambii inculpați, caracterul facultativ al recidivei internaționale”. Parchetul a considerat că circumstanțele reale în care s-au comis faptele, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională și faptul că absolut toate drogurile au fost vândute organelor de urmărire penală, nu au consistența juridică necesară pentru a fi reținute drept circumstanțe atenuante. În motivarea acestor concluzii, parchetul a invocat faptul că perioada scurtă în care s-a desfășurat activitatea infracțională nu a fost determinată de voința inculpaților, din al căror comportament nu a rezultat că intenționau să deruleze actele materiale specifice infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, doar pentru un interval scurt de timp ci, rolul determinat în stoparea continuării activității infracționale l-au avut organele de urmărire penală, care au luat decizia de a înceta „tranzacțiile” efectuate de către colaboratorul „V.G.” întrucât exista pericolul ca inculpații să-și lărgească cercul de persoane cărora să le furnizeze droguri de mare risc, datorită faptului că dispuneau de sume mari de bani obținute în urma actelor materiale desfășurate până în momentul derulării flagrantului.

În ceea ce privește conduita inculpaților pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală și a cercetării judecătorești nu se poate susține că aceștia au avut o atitudine cooperantă din moment ce doar inculpatul M.C.A. a recunoscut, parțial săvârșirea faptelor. Parchetul a arătat că nu poate fi de acord cu punctul de vedere al instanței potrivit căruia „lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României le permite inculpaților să beneficieze de un tratament sancționator mai blând”.

Parchetul a arătat că nu se poate face nicio diferență între antecedentele penale ale inculpaților pentru infracțiunile comise în România sau pe teritoriul unui stat străin, acestea fiind generatoare ale stării de recidivă care a fost, de altfel reținută în încadrarea juridică a faptelor săvârșite în prezenta cauză în urma îndeplinirii procedurii de recunoaștere a hotărârilor instanțelor din Ungaria.

Inculpatul M.C.A. a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în condițiile recidivei post-condamnatorii internaționale, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, jefuire, tentativă de șantaj, viol și abuz de substanțe stupefiante aplicată prin sentința penală 21B IV-VII 20174/203/48 a Judecătoriei Centrale a Sectoarelor din Pesta modificată prin sentința penală 24B F VI-VII 5875/2004/21 a Tribunalului Budapesta-Ungaria, hotărâri recunoscute prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curții de Apel București.

Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 05 aprilie 2006 cu un rest rămas neexecutat de 766 zile.

Inculpatul V.R.A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 14 B.408/2006/96 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orășenești Gyula definitivă la data de 20 februarie 2007 prin hotărârea Judecătoriei Județene Bekes nr. 1 Bf 18/2007/16 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prin acordare de ajutor mai multor persoane în scopul de a obține un folos material (două acte materiale), pregătirea falsului în acte publice (un act material) și complicitate la infracțiunea de fals în acte publice (patru acte materiale. Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 februarie 2006 până la 22 noiembrie 2006. Eliberarea din arestul preventiv a avut loc în data de 07 februarie 2007.

Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 116 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a procedat potrivit dispozițiilor art. 119 din aceeași lege și a admis cererea formulată de procuror în sensul recunoașterii hotărârii străine.

Parchetul a arătat că celor doi inculpați nu li se pot acorda circumstanțe atenuante, deoarece actele dosarului de urmărire penală nu au pus în evidență existența unor împrejurări care, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și (2) C. pen. să poată constitui circumstanțe atenuante. S-a arătat că potrivit art. 80 C. pen. care reglementează ordinea în care acestea se aplică au prioritate dispozițiile privind circumstanțele atenuante față de starea de recidivă, iar aceasta din urmă are prioritate față de concursul de infracțiuni.

Parchetul a mai relevat că un alt aspect care vizează netemeinicia sentinței apelate este cel legat de faptul că inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă de 5 ani închisoare cu toate că în sarcina inculpatului M.C.A. au fost reținute două infracțiuni, iar a inculpatului V.R.A. trei infracțiuni. A considerat că inculpatului V.R.A. trebuia să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, prin aplicarea unui spor corespunzător.

Inculpatul V.R.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la 10 lit. a) sau c) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (2) din aceeași lege, achitarea inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea a trei infracțiuni, și anume, cele prevăzute de dispoz. art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) și de dispoz.art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (această din urmă infracțiune fiind stabilită in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 522/2004 prin care art. 4 alin. (1) din legea anterior menționata a fost modificat). A arătat că probele în temeiul cărora instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt declarațiile martorului „cu identitate protejată" și transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale coinculpatului M.C.A.. A relevat că așa zisul martor „cu identitate protejată" (declarațiile de la dosar) cu identitatea atribuita in temeiul art. 86

1

C. proc. pen. de „V.G." nu este decât un simplu denunțător al coinculpatului M.C.A., și nu sunt în nici un fel îndeplinite condițiile impuse de dispoz.art. 86

1

alin. (1) C. proc. pen., deoarece nici viața, nici integritatea corporala ori libertatea acestuia, ori a altei persoane nu a fost și nici nu este periclitată de către inculpatul M.C.A., pe care martorul l-a denunțat și anterior acestei cauze (așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond, când s-a consemnat afirmația acestuia că și în vara lui 2007 l-a denunțat pe același inculpat M.C.A.), câtă vreme identitatea reală a martorului era cunoscută de către inculpatul M.C.A. și a fost indicată instanței de fond de către apărătorul acestuia, numele real al „colaboratorului sub acoperire", fiind acela de M.R.. A arătat că interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatul M.C.A. au fost făcute cu încălcarea dispozițiilor legii, ele neputând fi considerate „probe" în înțelesul dispozițiilor art. 91

1

și urm. C. proc. pen., dat fiind că nu au fost efectuate in cursul urmăririi penale. A precizat că potrivit rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dosar urmărire penală, începerea urmăririi penale s-a dispus la data de 21 decembrie 2007 pentru infracțiunile comise de către inculpatul M.C.A., iar față de inculpatul V.R.A., s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 23 decembrie 2007, (rezoluția procurorului dosar urmărire penală). A menționat că din conținutul procesului verbal de constatare, dosar urmărire penală, până la data de 20 decembrie 2007 au fost efectuate „acte premergătoare" constând în „(...)obținerea încheierilor din 3 decembrie 2007 și 19 decembrie 2007 și a autorizațiilor din 2007, pronunțate de Tribunalul Bihor in Dosarele penale nr. 5369/111/2007, 5370/111/2007 și 5882/111/2007 prin care s-a dispus efectuarea activităților prevăzute de art. 91

1

și urm. C. proc. pen., față de făptuitori". A invocat conținutul Deciziei nr. 962/2009 a Curții Constituționale, în ceea ce privește faptul că probele la care a făcut referire nu pot fi administrate decât in cursul urmăririi penale. A mai invocat practica judiciară a Curții de Apel Oradea, decizia nr. 100/A/2009 prin care s-a dispus înlăturarea ca mijloace de proba a interceptărilor convorbirilor telefonice obținute in acest mod. A precizat că, conținutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice nici nu sunt elocvente, deoarece nici nu conțin date relevante. A arătat că transcrierile au și fost contestate în cursul judecații la instanța de fond, deoarece deșii convorbirile, puține câte au fost, au avut loc în limba maghiară, ele sunt transcrise in limba română, majoritatea fără traducere, iar când traducerea a avut loc, ea era greșită și incorectă. Astfel, la fila 251 din dosarul de urmările penală, prin SMS, deci prin scriere, în limba maghiară, inculpatul M.C.A. este întrebat despre „(...)V.R.(...)" iar traducerea este „RO", iar referirilor gen: "trebuie sa te întâlnești nu' peste mult cu gagica", i se dă un înțeles absurd. A precizat că declarația martorului G.I.J. - transportator al inculpatul M.C.A., este clară în ceea ce privește așa zisul „import" de droguri, deoarece acesta a declarat că nu a văzut niciodată ca inculpatul M.C.A. să fi adus în mașina acestuia altceva decât haine cumpărate din Budapesta pe care le aducea în România, iar la întâlnirea cu inculpatul V.R.A. nu a