ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3514/2012

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că, prin sentința penală nr. 123 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților B.I.E., C.M.C. și C.M.T. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 148/2000. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpații au mai fost condamnați la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani iruerzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpării B.I.E., C.M.C. și C.M.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de cale 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpații urmând să execute peaeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și a arestării preventive, de la data de 30 iunie 2011 la zi, iar, în baza an. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a acestora. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a mai aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, de la data de 11 septembrie 2011 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a acestuia. Totodată, în baza. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. Prin aceeași sentință, s-a mai dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatei D.F.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.F.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) leza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen., iar, în baza art. 86 3 C. pen., s-au instruit în sarcina inculpatei, pe durată acestuia, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată pe săptămână la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, la data fixată de acest serviciu, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 3 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență În baza art. 86 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 148/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor cantități de droguri: 324,2 grame rezină canabis, 24,96 grame rezină canabis, 89,65 grame rezină canabis, 5,08 grame rezmă canabis, respectiv 5,08 grame rezină canabis ramase după efectuarea analizelor de laborator și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-.D.C.J.S.E.O., conform dovezii, iar, în baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea acestora. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut, în esență, în fapt, că, în primăvara anului 2011, inculpatul B.M.

le-a propus inculpaților B.I.E., fratele său, C.M.C. și C.M.T. să se ocupe de vânzarea unor cantități de droguri pe care acesta urma să le trimită din Portugalia. Pentru că cei trei au fost de acord și pentru că inculpatul B.M. avea deja asupra sa 20 de lamele de hașiș, aceștia s-au ocupat de vânzarea lor persoanelor interesate, prin intermediul inculpaților D.C. și D.F. Printre cumpărătorii cantităților de droguri puse în circulație de către acești din urmă inculpați s-a aflat și investigatorul sub acoperire P.D. care, la data de 30 mai 2011, a achiziționat de la inculpații D. cantitățile de 3,76 și, respectiv, 1,57 grame hașiș. În acest context, având date și informații că, în ziua de 30 iunie 2011, inculpatul B.I.E.

urma să primească din Portugalia, de la fratele său, un colet în care se aflau droguri, organele de poliție, imediat după ce acesta a ridicat pachetul, l-au oprit pe inculpat și au efectuat un control, ocazie cu care, în valiza primită, printre dulciuri, băutură și obiecte vestimentare, a fost găsită cantitatea de 460 gr. de hașiș ascunsă într-un rățoi din pluș și un joc pentru copii. Pentru a reține această situație de fapt, Tribunalul a avut în vedere concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifîcă întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și comunicărilor de tim SMS din datele de 23 mai 2011, 30 mai 2011, 31 mai 2011, 01 iunie 2011, 28 iunie 2011, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului B.I.E., procesele verbale de percheziții domiciliare la locuințele inculpaților B.I.E., B.M., C.M.T., C.M.C., D.C.

și D.F., procesul verbal întocmit la data de 30 mai 2011 de investigatorul sub acoperire, însoțit de planșe foto, declarațiile martorilor M.A.L., D.D.G. și N.C.N., precum și declarațiile inculpaților B.I.E., B.M., C.M.T., C.M. și D.F. În drept, instanța a apreciat că faptele inculpaților B.I.E., C.M., C.M.T., B.M., D.C. și D.F., constând în aceea că au constituit un grup infracțional organizat care a avut ca scop comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În ceea ce privește faptele inculpaților B.I., C.M., C.M.T., D.C. și D.F. de a pune în vânzare, a distribui și a vinde droguri de risc, fără drept, Tribunalul a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000.

Totodată, faptele inculpărilor B.I.E., C.M. și C.M.T. de a-l ajuta pe inculpatul B.M. să introducă în țară droguri de risc, fără drept, au fost încadrate în drept în dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în timp ce fapta inculpatului B.M. de a introduce în țara droguri de risc, fără drept, în prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale înscrise în art. 72 C. pen., ținând seama, în cazul fiecărui participant, de circumstanțele comiterii faptelor, de atitudinea lui procesuală, precum și de datele sale personale, valorificând în cazul tuturor inculpaților, cu excepția lui D.C., dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

în cazul inculpatei D.F. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.I.E., C.M.T., B.M., D.C., D.F. și C.M.C., primii doi criticând-o sub aspectul greșitei lor condamnări, cu motivarea că nu au cunoscut natura substanțelor traficate, iar, în subsidiar solicitând reducerea pedepselor și schimbarea modalității lor de executare, iar ceilalți apelanți sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunilor penale ce Ie-au fost aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, invocând conduita lor procesuală sinceră, datele cu caracter personal și diferite motive de ordin financiar sau familial ce au stat la baza comiterii faptelor. Totodată, inculpații D.C. și D.F.

au criticat hotărârea apelată sub aspectul greșitei lor condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât nu au aderat la grupul infracțional organizat, activitățile de trafic de droguri având caracter sporadic. Prin decizia penală nr. 240 din 06 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații B.I.E., C.M.T., B.M., C.M.C., D.C. și D.F., a menținut starea de arest a inculpaților B.I.E., C.M.C., B.M. și C.M.T. și a dedus detenția preventivă a acestora de la data de 15 martie 2012 la zi. Totodată, apelanții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a arătat, în esență, că situația de fapt reținută de prima instanță este în concordanță cu probele administrate în cauză, care dovedesc, mai presus de orice dubiu, că între inculpații B.M., B.I.E., C.M.C. și C.M.T. a existat o înțelegere, în baza căreia inculpatul B.M. a trimis în țară droguri din Portugalia, iar ceilalți trei inculpați s-au ocupat de depozitarea și vânzarea lor în România, prin intermediul inculpaților D.C. și D.F. În acest sens, în ceea ce îl privește pe inculpatul apelant C.M.T., instanța de prim control judiciar a făcut trimitere și a expus pe larg împrejurările care rezultă din declarațiile date în faza urmăririi penale de inculpații C.M.C.

și D.F., coroborate cu propriile relatări ale inculpatului menționat, probe din care reiese, în opinia Curții, comiterea de către acesta a faptelor de care este acuzat. Referitor la criticile formulate de apelantul B.I.E., s-a arătat că, deși acesta a susținut constant că nu cunoștea ce se afla în coletul transmis de fratele său, B.M., probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul era destinatarul coletului, cel care urma a-l desface și a împărți „dulciurile", așa cum îi solicitase fratele său B.M., iar, ulterior, cel care trebuia să ia legătura cu inculpatul C.M.C., zis „P.", pentru a se ocupa de distribuirea drogurilor, situație ce rezultă atât din declarațiile inculpaților C.M.C.

și D.F., date la urmărirea penală, cât și din interceptarea convorbirii telefonice din data de 25 iunie 2011, ora 12,37:49, dintre B.M. și C.M.C. Cu privire la faptele reținute în sarcina apelanților inculpați C.M.C. și B.M., în afară de convorbirile telefonice anterior menționate, Curtea de Apel a făcut referire și la declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale și, respectiv, al cercetării judecătorești, arătând pe larg motivele pentru care revenirea ulterioară a primului inculpat asupra depozițiilor inițiale nu poate fi reținută în procesul de evaluare a materialului probator. Totodată, pornind de la prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003 și de la considerațiile teoretice referitoare la interpretarea acestora, instanța de prim control judiciar a înlăturat și criticile formulate de apelanții D.F.

și D.C. cu privire la constatarea apartenenței lor la grupul infracțional organizat, apreciind, ca și prima instanță, că existența și constituirea acestuia, inclusiv prin participarea celor doi inculpați, nu poate fi contestată, între o parte din membrii grupului existând relații de rudenie sau prietenie, iar legătura cu alți inculpați fiind asigurată prin interpuși, care, făcând posibilă transmiterea de mesaje în legătură cu activitatea desfășurată, au dat posibilitatea inculpaților ce au sprijinit gruparea infracțională să cunoască existența acesteia, ca structura autonomă, și planurile sale de acțiune. În contextul declarațiilor date de inculpați, dar și al celorlalte probe administrate în cauză, instanța a reținut, astfel, că între aceștia a existat o înțelegere în baza căreia drogurile aduse și trimise de B.M.

din Portugalia să fie vândute pe raza Municipiului Craiova, fiind considerat fără relevanță juridică penală faptul că rolurile unora dintre participanți au fost mai reduse în raport cu altele sau că unii dintre inculpați au activat în cadrul asociației o perioadă mai restrânsă de timp. În ceea ce privește solicitarea inculpaților de reindividualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, Curtea a apreciat-o, de asemenea, ca neîntemeiată, având în vedere că faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, dedus din modul în care au fost săvârșite, din caracterul lor organizat și transfrontalier, de durată și premeditat, dar și atitudinea oscilantă a inculpaților, unii dintre aceștia încercând să zădărnicească aflarea adevărului.

Ca urmare, față de aceste aspecte și atingerea deosebită pe care infracțiunile de acest gen o aduc relațiilor sociale privitoare la sănătatea persoanelor, s-a concluzionat ca pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, conform art. 72 C. pen., fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, în scopul îndeplinirii funcțiilor de prevenție și exemplaritate consacrate de art. 52 C. pen. Totodată, Curtea a avut în vedere că datele ce caracterizează persoana inculpaților nu pot estompa pericolul social al faptelor, aplicarea sporului de pedeapsă în cazul sancțiunilor privative de libertate fiind justificat în raport cu numărul faptelor deduse judecății și pericolul social al acestora, exprimat și prin natura și cantitatea drogurilor traficate, disimulate în cadrul unui transport de bagaje și având drept destinatari persoane aflate la o vârstă tânără, ce frecventează în mod obișnuit localuri publice.

S-a arătat, de asemenea, ca nu se impune, în cauză, nici schimbarea modalității de executare a sancțiunilor penale stabilite, având în vedere că întreg ansamblul de împrejurări ce caracterizează persoana inculpaților a fost avute în vedere de prima instanță, aceasta acordând eficiență dispozițiilor art. 74-76 C. pen., ținând seama de lipsa antecedentelor penale, vârsta și situația lor familială, de faptul că aceștia nu au tergiversat soluționarea cauzei și sunt integrați din punct de vedere social, luându-se în considerare și starea de antecedență penală, în cazul inculpaților C.M.T. și D.C. Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.I.E., C.M.T., B.M., D.C.

și D.F., reiterând criticile formulate în apel. Astfel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., recurenții inculpați B.I.E. și C.M.T. au criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei lor condamnări, susținând că instanțele inferioare au comis o gravă eroare de fapt și solicitând achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar, în cazul inculpatului C., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a arătat, în esență, de către cei doi recurenți că, în procesul de evaluare a materialului probator, în mod nejustificat instanța de fond și cea de apel au înlăturat anumite dovezi care le demonstrau nevinovăția acordând valențe juridice sporite altor probe din care nu rezultă, cu certitudine, comiterea infracțiunilor de care sunt acuzați. Totodată, prin prisma motivului de recurs reglementat de pct. 12 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., atât inculpatul B.I.E., cât și recurenții inculpați D.C. și D.F., au solicitat achitarea lor sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., susținând că nu sunt întrunite, în cauză, elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În subsidiar, formulând critici sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, toți cei patru recurenți au solicitat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea cuantumului sancțiunilor penale ce le-au fost stabilite în sarcină, ținând seama de datele lor personale favorabile și atitudinea, procesuală adoptată în cauză. Același motiv de recurs a fost invocat și de recurentul inculpat B.M. care, făcând trimitere la comportamentul său procesual sincer și cooperant, la faptul că se află la primul conflict cu legea penală, precum și la problemele sale familiale, având un copil minor cu grave probleme de sănătate, a solicitat reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate sub minimul opecial prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite. Examinând hozdratile atacate prin prisma cazurdor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen., analizate și prin raportare la dispozițiile art. 385 9 alin. (3) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpații B.I.E., C.M.T., B.M., D.C. și D.F. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente: 1. Cu privire Ia eroarea, grava de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menționat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate.

Pentru a constitui caz ac casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte doua atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținuta să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influența bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poaie rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor. În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute, niciun aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.

Fără a relua sau a reface raționamentele instanțelor de fond și de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea de către inculpații B.I.E. și C.M.T. a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și complicitate la trafic internațional de droguri de risc pentru care au fost trimiși în judecată, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu dovezile administrate, respectiv: cu privire la inculpatul B.I.E. - declarațiile date de inculpatul C.M.C. în cursul urmăririi penale, declarația inculpatului B.M. dată în fața instanței de fond, declarațiile inculpatei D.F.

din ambele faze procesuale, notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS dintre inculpații B.M. și B.I.E. din data de 28 iunie 2011, dintre inculpații B.M. și C.M.C. din data de 25 iunie 2011, dintre inculpații D.C. și C.M.C. din data de 28 iunie 2011, declarațiile martorilor N.C.N. și N.D.G., procesul verbal de prindere în flagrant încheiat de organele de cercetare penală la data de 30 iunie 2011, raportul de constatare tehnico-științifică din 8 iulie 2011 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O.; cu privire la inculpatul C.M.T. - declarațiile date de inculpatul C.M.C. în cursul urmăririi penale, declarația inculpatului B.M.

dată în fața instanței de fond, declarațiile inculpatei D.F. din ambele faze procesuale, notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS dintre inculpații C.M.C. și C.M.T. din datele de 23 mai 2011 și 30 mai 2011. Toate aceste probe confirmă pe deplin situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de prim control judiciar cu privire la inculpații B.I.E. și C.M.T., iar aprecierile acestora și concluziile la care au ajuns prin raționament nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., căci, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare și reapreciere a probelor administrate, ceea ce ar fi în evidentă contradicție cu dispozițiile procesual penale anterior menționate.

De altfel, în cuprinsul motivelor de recurs, nici recurenții inculpați nu au invocat aspecte esențiale, necontroversate și evidente, ce ar rezulta din compararea conținutului probelor cu soluția de condamnare dispusă, făcând doar o interpretare personală a probelor administrate și prezentând anumite raționamente din care. m opinia acestora, ar rezulta nevinovăția lor sub aspectul comiterii infracțiunilor ce li s-au reținut în sarcină, fără, însă, a indica vreo dovadă din care să reiasă o altă situație de fapt decât cea reținută de Tribunal și Curtea de apel.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanță deplină între cele reținute de instanțele inferioare și dovezile administrate, nefiind indicată de către inculpați și nici identificată de instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de prima instanță ori cea de prim control judiciar sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., neputănd fi reținute criticile formulate de recurenți sub acest aspect. 2. Înalta Curte constată, insa, incidența motivului de recurs reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc.

pen., apreciind că, deși situația de fapt a fost corect reținuta de instanțele inferioare, în mod greșit acestea au apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de consdtuire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, constituie infracțiune inițierea sau constituirea- unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Definind noțiunea de grup infracțional organizat, art. 2 lit. a) din aceeași lege prevede că acesta este un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, prin infracțiune gravă, în sensul legii, înțelegându-se una din infracțiunile expres și limitativ enumerate la lit. b) a art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Din înseși prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportate la cele ale art. 2 lit. a) din același act normativ, rezultă că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat reprezintă o infracțiune distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracțiunea sau infracțiunile proiectate și care subzistă indiferent dacă scopul grupării a fost sau tiu realizat, alin. (3) al art. 7 făcând referire tocmai la autonomia asocierii în raport de comiterea infracțiunilor ce au intrat m scopul acesteia, indicând ca cele două elemente infracționale distincte să fie tratate ca două infracțiuni concurente.

În cauză, însă, procurorul nu a indicat, iar probele administrate nu au demonstrat existența unei activități autonome a inculpaților de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, activitate care să rămână distinctă de comiterea celorlalte infracțiuni ce formează obiectul actului de sesizare, acuzația adusă inculpaților prin rechizitoriu și confirmată de Tribunal și Curtea de Apel fundamentându-se exclusiv pe participația fiecăruia dintre aceștia la săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și trafic internațional de droguri de risc (în forma autoratului sau complicității) pentru care au fost trimiși în judecată.

Ca urmare, atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei activități autonome a inculpaților de constituire și organizare a unui nucleu cu scopul determinat de săvârșire a mai multor infracțiuni, activitate care să rămână distinctă de săvârșirea celorlalte infracțiuni deduse judecății, acuzația adusă inculpaților prin rechizitoriu, de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, bazându-se doar pe participația fiecăruia dintre aceștia la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținute în sarcina lor, situație în care pluralitatea de subiecți activi se absoarbe în însăși activitatea infracțională cu care se contopește, Înalta Curte apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a procedat la condamnarea inculpaților pentru comiterea respectivei infracțiuni, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective.

Așa. fiind, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în privința tuturor recurenților inculpați, Înalta Curte, având in vedere în acest sens și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., precum și prevederile art. 385 7 alin. (1) din același Cod, va admite recursurile promovate în cauză, extinzând efectele acestora și cu privire la inculpatul C.M.C., va casa decizia Curții de Apel și, în parte, sentința pronunțată de prima instanță și, rejudecând în fond, va dispune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților B.I.E., C.M.T., B.M., D.C., D.F. și C.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

3. În ceea ee privește proportionalizarea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților, aspect criticat de recurenți prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte ținând seama și de limitele conferite de dispozițiile art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că, deși sancțiunile penale stabilite pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și trafic internațional de droguri de risc (în forma autoratului sau, după caz. a complicității) au fost judicios individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., în mod neîntemeiat s-a procedat în privința inculpaților B.I.E., C.M.T., B.M.

și C.M.C., la sporirea cu 1 an închisoare a pedepsei rezultante aplicate pentru concursul de infracțiuni, în condițiile în care niciuna dintre sancțiunile stabilite pentru infracțiunile concurente nu a fost orientată către maximul ei special, iar în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțelor personale ale acuzaților, nu era necesară agravarea răspunderii penale a acestora. Astfel, se constată de către instanța de ultim control judiciar că, în mod justificat, ia cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților, au fost avute în vedere importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracțiunilor, gravitatea sporită a acestora, relevată de cantitatea relativ mare de droguri traficată, precum și comportamentul lor procesual, aceștia, cu excepția inculpatei D.F., încercând, în permanență, să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare, iar inculpatul D.C.

sustrăgându-se atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească efectuată de instanțele de fond și de apel. De asemenea, în mod corect a fost valorificată în procesul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpatului D.C. împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat, prin sentința penală nr. 200 din 14 mai 2008 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 3874 din 25 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de ornor calificat, nerespectarea regimului armeior și munițiilor și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, aspect ce denotă perseverența lui infracțională, precum și împrejurarea că scopul sancțiunii aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.

În ce privește solicitarea recurentului B.M. de reținere în favoarea sa și a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere că acesta s-a sustras anchetei penale în faza nepublică a procesului, deși avea cunoștința, potrivit propriei declarații, de declanșarea cercetărilor în cauză, iar, în fața instanței de fond, a dat declarații doar parțial sincere, încercând să acrediteze ideea falsă că a avut o contribuție redusă la comiterea faptelor și să ascundă activitatea infracțională a fratelui său, coinculpatul B.I.E.

În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate recurenților inculpați de instanțele inferioare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost corect individualizate, prin evaluarea corespunzătoare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unor sancțiuni penale mai ușoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea lor și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Raportat, însă, la numărul infracțiunilor săvârșite în concurs de fiecare dintre inculpații B.I.E., C.M.T., B.M.

și C.M.C., la împrejurarea că niciuna dintre sancțiunile stabilite pentru acestea nu a fost orientată către maximul ei special, precum și la datele ce caracterizează persoana acuzaților, care, cu excepția lui C.M.T., se află la primul conflict cu legea penală, Înalta Curte consideră că nu este justificată agravarea răspunderii penale a acestora prin aplicarea unui spor de un an închisoare, pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infracțiunile concurente, determinată în condițiile art. 34 lit. b) C. pen., fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi fapte antisociale în viitor.

Pe de altă parte, în ceea ce îl privește pe recurentul B.M., instanța de ultim control judiciar mai constată că, deși în favoarea sa au fost reținute de Tribunal și Curtea de Apel dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în mod nelegal acestea nu au fost aplicate și cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu toate că pedeapsa stabilită pentru respectiva infracțiune a fost redusă sub minimul special prevăzut de legea specială pentru fapta penală comisă. Or, fiind vorba de o circumstanță ce privește persoana inculpatului, caraeterizându-l sub aspectul periculozității, aceasta nu poate fi reținută doar pentru una/unele dintre infracțiunile aflate în concurs, impunându-se valorificarea respectivei împrejurări atenuante în privința tuturor faptelor săvârșite de acuzat în condițiile art. 33 C. pen.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse și constatând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații B.I.E., C.M.T., B.M., D.C. și D.F., extinzând, potrivit art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., efectele acestora și cu privire la inculpații C.M.C., va casa decizia atacată și, în parte, sentința penală a Tribunalului Dolj și, rejudecând în fond, va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților, repunând în individualitatea lor pedepsele componente, va înlătura sporul de un an închisoare aplicat inculpaților B.I.E., C.M.T., B.M.

și C.M.C., va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea tuturor inculpaților pentru săvărșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, va reține în favoarea inculpatului B.M. dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menținând pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după care, în privința inculpaților B.I.E., C.M.T., B.M. și C.M.C. va face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., dând spre executare acestora pedeapsa cea mai grea.

Va dispune anularea M.E.P.I. nr. 144 din 24 iulie 2012 emis în baza sentinței penale nr. 123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj pe numele inculpatului C.M.C. și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, iar în privința inculpaților B.I.E., C.M.T., C.M.C. și B.M. va face aplicarea dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 385 alin. (2) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.l.E., C.M.T., B.M., D.C. și D.F. împotriva deciziei penale nr. 240 din 06 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și extinde efectele acestora și cu privire la inculpatul C.M.C. Casează decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj numai sub aspectul greșitei condamnări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a omisiunii reținerii în favoarea recurentului inculpat B.M. a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților și, rejudecând, în fond; I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

aplicată inculpatului B.I.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - înlătură sporul de un an închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.I.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului B.I.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

și art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. apboată inculpatului C.M.T. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. o) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

- înlătură sporul de un an închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul C.M.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 33 lit. a), art. 37 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului C.M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.M. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; - 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. -înlătură sporul de un an închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Reține în favoarea inculpatului B.M. dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menținând pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 a mi închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

IV. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea, lor după cum urmează: - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. achită pe inculpatul D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. V. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatei D.F. în pedepsele componente pe care le repune m individualitatea lor după cum urmează; - 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; - 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpata D.F. pentru săvărșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. VI. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.M.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

- înlătură sporul de un an închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul C.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului C.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Anulează M.E.P.L nr. 144 din 24 iulie 2012 emis în baza sentinței penale nr. 123 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.I.E. și C.M.T., durata reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2011 la 31 octombrie 2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.C., durata reținerii, a arestării preventive, precum, și perioada executată de la 30 iunie 2011 la 31 octombrie 2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. durata arestării preventive de la 11 septembrie 2011 la 31 octombrie 2012. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B.I.E., C.M.T., B.M., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerulu Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați D.C. și D.F., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2012.