ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2014

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 454 din 1 noiembrie

2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen. a

condamnat pe inculpatul C.M.B., la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data

executării pedepsei principale.

În baza art. 3 pct. 1

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art.

76 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani

închisoare, și Ia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu

începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) și b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus

ca inculpatul C.M.B. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1), lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de Ia

data executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de

art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

pe durata termenului de încercare de 5 ani, prev. de art. 86

2

C.

pen., compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2

ani, stabilit de instanță.

Pe durata termenului

de încercare, inculpatul va trebui să se supună măsurilor de supraveghere prev.

de disp. art. 86

3

alin. (1) C. pen.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen., privind cazurile în care se poate dispune

revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate

inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

T.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 1605

alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul T.A.C. a

cauțiunii în cuantum de 15.000 RON, consemnată la CEC Bank cu recipisa seria TA

nr. 1117052/1 din data de 29 mai 2012.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea

specială, cu titlu de măsură de siguranță a următoarelor cantități de droguri:

1,61 gr rezină de cannabis, 5 gr rezină de cannabis, 27,94 gr rezină de

cannabis, 6,8 gr rezină de cannabis, 9,51 gr rezină de cannabis, 88,99 gr

rezină de cannabis, 314,78 gr rezină de cannabis și 8,97 gr rezină de cannabis,

cantități rămase după efectuarea analizelor de laborator și deja depuse conform

dovezii cu seria H, nr. 0022322 din 15 mai 2012 a IGPR - DCJSE.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul C.M.B.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a constatat că nu s-a încălcat vreo dispoziție legală

prin modul în care s-au obținut și administrat probele pe parcursul întregului

proces penal.

Curtea a mai apreciat

că apelul declarat de inculpatul C.M. este fondat, având în vedere dispozițiile

art. 69 C. proc. pen., potrivit cărora „declarațiile învinuitului sau ale

inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului,

nu numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă

din ansamblul probelor existente în cauză".

Ori, în speță,

condamnarea, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr.

143/2000, se bazează numai pe declarația inculpatului C.M. dată la 27 aprilie

2012, asupra căreia inculpatul a revenit în cursul cercetării judecătorești.

Prin urmare, Curtea a

reținut că declarația inculpatului C.M. dată în fața procurorului la 27 aprilie

2012, nu constituie o probă certă care să justifice concluzia că drogurile

traficate de inculpat au fost introduse în România din altă țară, în condițiile

în care nu se coroborează cu nicio altă probă, astfel încât, Curtea apreciază

că infracțiunea prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 nu există în

materialitatea ei, urmând ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., să-l achite pe inculpat.

S-a mai reținut că

este nefondată critica Ministerului Public privind greșita individualizare a

pedepselor și modalității de executare, pentru inculpații C.I., S.L.G. și C.M.,

cum și greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a)

C. pen., în favoarea inculpatului C.M.

Ținând cont de

persoana tuturor inculpaților, de perioada în care aceștia au fost arestați

preventiv, de comportamentul lor după ce au fost puși în libertate, Curtea a

constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate

fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, obligațiile prevăzute de

art. 86

3

alin. (1) C. pen., fiind suficiente pentru garantarea

faptului că inculpații nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

Împotriva acestei

decizii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Craiova a declarat, în termen legal, recurs, și a făcut

cunoscut printr-o cerere scrisă că își retrage recursul declarat.

Potrivit art. 436

alin. (3) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor

art. 414 și pot retrage recursul în condițiile art. 415 care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu

prevederile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor

în instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să

fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află

în stare de deținere printr-o declarație atestată sau consemnată într-un

proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că

prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt

îndeplinite, în sensul că, Ministerul Public, a depus o cerere prin care și-a

exprimat dorința de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act

de această cerere și a dispune în consecință.

Conform art. 275

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar

onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte

50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 169

din 8 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpații T.A.C. și C.M.B.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte

50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se plătesc din fondul Ministerului

Justiției:

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 11 martie 2014.

Procesat de GGC - LM