ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3827/2013

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 6544/104/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap.la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., la 2 ani și 6 luni închisoare - pedeapsă principală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare -pedeapsă principală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 33 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de aceste dispoziții legale.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

rap. la art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, ori a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, precum și în cazul neîndeplinirii cu rea- credință a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P. SRL Potcoava la plata sumei de 148.172,85 lei despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Olt și la plata obligațiilor fiscale

accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a acestuia către partea civilă.

S-a respins cererea privind instituirea sechestrului asigurător formulată de partea civilă D.G.F.P. Olt, ca nefondată.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false.

În baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca o copie a hotărârii să se comunice O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia și în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie de pe dispozitivul hotărârii să se comunice la O.N.R.C. București, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P. SRL Potcoava, la plata sumei de 2.050 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 429/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat la această instanță sub nr. 6544/104/2012, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9. alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală au rezultat următoarele:

Inculpatul M.I. este administrator al SC B.P. SRL Potcoava, iar la data de 29 martie 2011 D.G.F.P. Olt - A.I.F. în urma controlului efectuat a întocmit procesul- verbal de control la firma administrată de acesta, verificarea vizând perioada 06 februarie 2007 - 28 februarie 2010.

Urmare controlului, organele fiscale au apreciat existența unor fapte penale, motiv pentru care au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Constatările organelor de control, evidențiate în procesul- verbal de control, au avut la bază și rezultatele controalelor încrucișate efectuate la societățile comerciale de la care SC B.P. SRL s-a aprovizionat cu diferite mărfuri, constatări care atestă faptul că unele societăți comerciale, care în aparență au comercializat diferite produse către firma inculpatului, nu au desfășurat activități comerciale în perioada respectivă, fiind inactive ori radiate.

Pe de altă parte, administratorii unora dintre societăți nu recunosc relațiile comerciale cu inculpatul, declarând faptul că facturile fiscale în cauză nu le aparțin.

În al treilea rând, obiectul de activitate al altor societăți comerciale nu corespunde întotdeauna cu natura relațiilor comerciale care fac obiectul prezentului dosar și nu în ultimul rând, undele societăți comerciale nu sunt plătitoare de T.V.A.

Inculpatul nu a fost de acord cu concluziile organelor de control, în sensul că prejudiciul produs bugetului de stat este de 289.955 lei și a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

S-a mai reținut că expertiza contabilă a stabilit faptul că nu toate livrările efectuate de SC B.P. SRL au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, cum este cazul relațiilor comerciale cu Consiliul Local Domnești, iar altele reprezintă operațiuni comerciale fictive care au avut ca rezultat diminuarea bazei impozabile, iar valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat este de 148.172,85 lei, adică 144.155 lei circumscris infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și de 4.017,85 lei circumscris infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și nu a fost recuperat.

Audiat de instanța de judecată, la termenul din data de 28 ianuarie 2013, inculpatul M.P. a arătat că știe pentru ce a fost trimis în judecată și a solicitat ca aceasta să aibă loc pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, iar în consecință să se facă aplicarea dispoz. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere această situație, instanța văzând și probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv plângerea D.G.F.P. Olt, proces - verbal de control, raport de expertiză contabilă, procesele - verbale privind controalele încrucișate, a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite și, în consecință, a constatat că faptele inculpatului M.P. de a înregistra în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de a nu evidenția în contabilitate veniturile realizate, deși avea această obligație care era generatoare de sume datorate statului ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, gradul de pericol social al faptelor prin care s-a prejudiciat bugetul consolidat al statului, împrejurările reale ale săvârșirii acestora și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare sinceră și a precizat că este de acord să achite valoarea prejudiciului cauzat părții civile.

Având în vedere aceste elemente, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat inculpatul, al căror cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, va fi atins și fără executarea acestora, datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului constituind indicii temeinice în acest sens.

În consecință, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și 86

2

C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.

Referitor la latura civilă, s-a reținut că A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Olt cu adresa din 28 ianuarie 2013, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 289.955 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracțională a inculpatului prin faptele

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și a solicitat totodată obligarea la plata obligațiilor fiscale accesorii (filele 20 și 21 dosar).

Referitor la această cerere, s-a constatat că, în actul de trimitere în judecată s-a reținut pe bază de expertiză de specialitate că valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inculpat prin faptele săvârșite este de 148.172,85 lei, valoare care nu a fost contestată de către partea civilă, care deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea prejudiciului, situație în care cererea a fost admisă numai cu privire la valoarea stabilită în urma expertizei (filele 59 și 60 d.u.p.).

S-a mai reținut că, partea civilă nu a formulat obiecțiuni nici pe parcursul urmăririi penale, deși a luat cunoștință de raportul de expertiză întocmit de expertul contabil Cernat Anca.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P. SRL Potcoava la plata sumei de 148.172,85 lei despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Olt și la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a acestuia către partea civilă.

S-a respins cererea privind instituirea sechestrului asigurător formulată de partea civilă D.G.F.P. Olt, ca nefondată, întrucât din relațiile comunicate de Primăria orașului Potcoava rezultă că nici inculpatul și nici societatea administrată de acesta nu figurează în evidența contabilă cu bunuri (fila 31 dosar instanță).

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea, ca fiind false, a înscrisurilor menționate în minută.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F., reprezentant legal al Statului Român.

În motivarea apelului au fost invocate critici sub aspectul laturii civile, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței penale, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile, în limita sumei de 289 955 lei cu obligațiile fiscale accesorii și instituirea sechestrului asigurător. S-a arătat că, în mod nejustificat instanța de fond a diminuat despăgubirile solicitate de partea civilă, prin nesocotirea unei probe administrate legal, respectiv procesul verbal de control din 29 martie 2011 și de asemenea în mod nejustificat a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător.

Prin Decizia penală nr. 197 din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F., reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței penale nr. 36 din 4 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 6544/104/2012.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a constatat că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, care nu a fost contestat de inculpat, judecata

desfășurându-se în procedură simplificată, pe baza recunoașterii vinovăției, în baza dispozițiilor art 320

1

C. proc. pen.

S-a mai reținut că încadrarea juridică a faptelor a fost, de asemenea, corect reținută, constatându-se în mod just că faptele inculpatului M.P., de a înregistra în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fapta inculpatului de a nu evidenția în contabilitate veniturile realizate, deși avea această obligație care era generatoare de sume datorate statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Pedeapsa a fost just individualizată, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de altfel sub acest aspect nu au fost invocate critici în apel, partea civilă precizând că formulează critici numai sub aspectul laturii civile și cu privire la măsura sechestrului asigurător.

Criticile apelantei părți civile, sub aspectul laturii civile, au fost apreciate ca nefondate.

Astfel, Curtea a reținut că, în faza urmăririi penale a fost efectuat un raport de expertiză pentru stabilirea prejudiciului, din care a rezultat că prejudiciul produs bugetului de stat de SC B.P. SRL este în cuantum de 148.027 lei, din care 144.155 lei reprezentând obligații de plată rezultate ca urmare a efectuării controalelor încrucișate de către organele fiscale competente la furnizorii înregistrați în contabilitatea SC B.P. SRL (78 256 lei T.V.A. deductibil și 65899 lei impozit pe profit) și 3872 lei, reprezentând obligații de plată aferente sumei de 37 783 lei reprezentând contravaloare materiale pentru grădinițe și școli pentru care nu s-a identificat factura de livrare (2.102 lei T.V.A. colectat și 1.770 lei impozit pe profit), probă ce nu a fost contestată sau combătută în niciun fel de partea civilă apelantă, care nu a formulat obiecțiuni.

Referitor la măsura sechestrului asigurător, s-a apreciat că în mod just prima instanță a respins această cerere, având în vedere că inculpatul nu posedă bunuri asupra cărora să poată fi instituită măsura sechestrului asigurător, elocventă în acest sens fiind adresa Primăriei Orașului Potcoava-fila 31 dosarul instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă D.G.F.P. Olt

- prin A.N.A.F.- reprezentant legal al Statului Român, reiterând motivele invocate și în apel, cu privire la cuantumul despăgubirilor și respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător.

Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același

cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale, prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că recurenta parte civilă a motivat recursul în termen legal, motivele de recurs fiind formulate odată cu declarația de recurs.

Analizând criticile formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., - incident când "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii" - Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Prejudiciul stabilit în cauză corespunde expertizei financiar-contabile efectuate în faza de urmărire penală (filele 59 și 60 d.u.p.), expertiză ale cărei concluzii nu au fost contestate de partea civilă, care, deși a luat cunoștință de raportul de expertiză, nu a formulat obiecțiuni cu privire la concluziile acestui raport, iar în fața instanței de fond, fiind legal citată, nu s-a prezentat și nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea prejudiciului. Astfel, cererea de constituire parte civilă a A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Olt, a fost admisă numai în limita valorii stabilite prin raportul de expertiză, respectiv 148.172,85 lei.

Față de natura criticilor formulate și limitele recursului strict legate de probleme de drept, instanța de recurs nu poate examina cuantumul unor despăgubiri care au fost acordate conform unui raport de expertiză împotriva căruia partea civilă nu a formulat obiecțiuni.

Nici critica referitoare la respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător nu este întemeiată, având în vedere că, din relațiile comunicate de Primăria orașului Potcoava (fila 31 dosar instanță) rezultă că nici inculpatul și nici societatea administrată de acesta nu figurează în evidența contabilă cu bunuri.

Luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 în vederea reparării pagubei este condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente la momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza prevederilor art. 165 și art. 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, precum și să încheie un proces-verbal care cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii lor.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.G.F.P. Olt - prin A.N.A.F. reprezentant legal al Statului Român împotriva Deciziei penale nr. 197 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile D.G.F.P. Olt - prin A.N.A.F. reprezentant legal al Statului Român împotriva Deciziei penale nr. 197 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat Miuțescu Istrate, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.