ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67 din 23 iunie 2008, Tribunalul Olt, secția penală, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul

N.I.  la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.C.G.

la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate C.I. și C.M.G. nu se constituie părți civile.

În baza art. 18 alin. (2) C. pen. a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în sensul obligări la despăgubiri civile a inculpaților către părțile civile S.G.C. (minor) –în solidar, în cuantum de 2.000 euro.

A admis cererea de despăgubiri civile a părților civile S.V. și a obligat pe inculpați în solidar la 5.000 euro – reprezentând 3.000 euro daune materiale și 2.000 euro daune morale către partea civilă.

A menținut instituirea sechestrului asigurător pe bunurile inculpatului N.I., respectiv o casă de locuit în suprafață de 30 m.p. și teren de 700 m.p., bunuri situate în comuna Osica de Sus, sat Tomeni – până la concurența sumei de 5.000 euro conform încheierii din data de 7 aprilie 2008 a Tribunalului Olt.

A obligat pe inculpați în solidar la 5.000 euro despăgubiri civile către partea civilă A.E., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă B.M., la 2.000 euro despăgubiri către partea civilă T.A., la 300 euro despăgubiri civile către partea civilă P.A., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.G.V., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.C., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă S.C., la 500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I.A., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.M., la 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă C.S., la 1.200 euro despăgubiri civile către partea civilă C.V., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.M., la 900 euro despăgubiri civile către partea civilă I.N., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.M.L., la 800 euro despăgubiri civile către partea civilă Ș.I., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.M., la 3.000 euro despăgubiri civile către partea civilă S.M., la 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I., la 3.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.L. și la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă N.M.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul N.l. în cursul anului 1999 a mers în Grecia stabilindu-se în localitatea Nea Tirintha regiunea Argoridos unde a prestat diferite activități în agricultură.

În anul 2002, inculpatul l-a adus acolo și pe fiul său inculpatul N.C.G. care în anul 2005 a suferit un accident de circulație în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng.

Pentru a plăti cheltuielile de spitalizare și în vederea procurării unei proteze

pentru picior tatăl inculpatului, respectiv N.l., s-a împrumutat de o sumă mare de

bani de la doi cetățeni greci pentru care urma să lucreze în continuare în vederea restituirii banilor împrumutați.

În acest context cei doi inculpați s-au hotărât să se asocieze în vederea traficării de

persoane din România pentru a fi exploatate prin muncă și a obține venituri ilicite din care să restituie sumele de bani împrumutate.

Astfel, în cursul lunii octombrie 2005 inculpații au venit în România unde fiecare au efectuat activități specifice de racolare a persoanelor de pe raza județului Olt, orientându-se la medii defavorizate.

În vederea materializării rezoluției infracționale, inculpații au promis părților

vătămate că pentru sume cuprinse între 300 și 500 euro le va transporta în Grecia unde le

va asigura loc de muncă în agricultură la cules de portocale sau de măsline, un câștig între 25-30 euro/zi, cu posibilitatea depășirii acesteia dacă vor munci mai mult, cazare gratuită în condiții decente, cu apă curentă, grupuri sanitare și posibilități de igienă personală precum și o masă gratuită în fiecare zi de lucru.

Procedând astfel inculpații au reușit să convingă pentru a merge la muncă pe

părțile vătămate C.I. și C.M.G. din comuna Icoana, Județul Olt, M.A., A.E., B.M., S.V. și N.D.M.

T.A. și S.G.C.  și alte persoane neidentificate, stabilind ca dată a plecării 9 noiembrie 2005 de la domiciliul inculpaților.

La această dată și la locul stabilit au fost aduse 2 microbuze închiriate de

inculpatul N.l. în care s-au urcat circa 30 de persoane plecând spre Grecia.

Ajunse la destinație cele 30 de persoane au fost cazate în localitatea Nea Tirintha la cetățeanul grec A.N. zis N. în 2 camere neîncălzite, împreună

bărbați și femei, fără apă curentă și un singur grup sanitar în curte.

La sosire inculpații le-au luat părților vătămate pașapoartele ocazie cu care le-a atenționat să nu părăsească locația pentru că în caz contrar vor fi amendați de polițiști și chiar arestați.

Din declarațiile date la urmărirea penală, cât și în fața instanței părțile vătămate au precizat că au fost cazate într-un imobil impropriu de locuit, fără căldură și apă curentă, zilnic trebuiau să aducă apă în canistre de la o cișmea situată la circa 3-400 m. fiind nevoiți datorită frigului să doarmă îmbrăcate.

În continuare, părțile vătămate au relatat că erau trezite în jurul orelor 6,30 și transportate în plantațiile de portocali cu un camion unde inculpatul N.I. îi

supraveghea în permanență sugerându-le să recolteze cantități cât mai mari de portocale

pentru a beneficia de o retribuție corespunzătoare.

Realizând că fuseseră induși în eroare cu privire la condițiile de cazare dar și pentru că nu primeau de la inculpatul N.C.G. pentru munca depusă

decât sume modice cuprinse între 2 și 6 euro/zi, iar în zilele în care ploua și nu lucrau nu

primeau nici masa de prânz fiind nevoiți să se hrănească uneori doar cu portocale, părțile

vătămate au cerut explicații inculpaților.

Inculpații le-au răspuns că trebuie să accepte situația deoarece au de achitat

transportul, că neavând pașaport și necunoscând limba greacă nu vor putea pleca comunicându-le totodată că trebuie să suporte și câte 50 euro lunar pentru cazare.

Cu toate aceste amenințări, dându-și seama că vor munci doar pentru inculpați dar

și pentru că erau nevoiți să trăiască în condiții inumane câteva părți vătămate au reușit sa

ajungă la ambasada României din Atena de unde pe baza titlurilor de călătorie obținute au reușit să revină în țară.

Din declarațiile părții vătămate C.I. a rezultat și împrejurarea că odată cu

el au mai fugit două persoane, un tânăr și o tânără care pentru o lună de muncă în Grecia

au primit doar 50 euro.

Din declarațiile celorlalte părți vătămate a rezultat că după 3 luni de muncă inculpații sub diferite pretexte le-au dat în jur de 100 euro din care și-au achitat transportul în sumă de 85 euro până în România.

Partea vătămată P.A. a declarat ca deși i-a achitat la plecare inculpatului

N.C.G. suma de 300 euro pe care o împrumutase de la o cunoștință,

acesta nu i-a dat nici un ban pentru munca prestată timp de 3 luni fiind nevoită să mai lucreze încă o lună pentru a obține banii necesari în vederea revenirii în tară.

În baza aceleiași rezoluții infracționale în luna ianuarie 2006 conform înțelegerii

avute cu tatăl său inculpatul N.C.G. a revenit în România unde l-a rugat pe numitul G.I. interesat și el de a lucra în străinătate să găsească și alte persoane care să accepte să meargă în Grecia în condițiile expuse mai sus, același demers făcându-l și personal.

În cele din urmă au fost identificate părțile vătămate C.M. și S.

C. din comun a Frătoșița, jud. Gorj, C.C., Ș.I., C.

M., C.G.V., C.M., I.N., C.V. și C.N.

toți din comuna Crușet, jud. Gorj, C.S., G.I.A. și M.

M.L. din comuna Merinești, jud. Dolj, precum și S.M. din orașul Piatra Olt,

jud. Olt.

Inculpatul N.C.G. le-a dat aceleași asigurări părților vătămate racolate cu privire la transport, cazare, câștigul asigurat pentru muncă în agricultură,

precum și celelalte avantaje menționate, determinând ca acestea să accepte deplasarea în

Grecia.

La data de 18 ianuarie 2006 conform înțelegerii părțile vătămate s-au deplasat pe cont propriu în autogara Craiova unde au fost așteptate de inculpatul N.C.G.

ce venise cu un microbuz în care se mai aflau alte persoane printre care și S.M. și împreună au plecat spre Grecia tranzitând Ungaria.

Ajungând în localitatea Nea Tirintha aceste părți vătămate au fost cazate tot la cetățeanul grec zis N. în spații insalubre fără încălzire, fără electricitate, fără apă curentă cu un singur WC în curte pe care-l foloseau peste 40 de persoane. Cu aceeași

ocazie inculpații le-au ridicat pașapoartele părților vătămate cu scopul vădit de a nu avea

posibilitatea să plece din acea localitate.

Cu toate acestea părțile vătămate C.G.V., C.C. și C.M. dându-și seama că au fost induse în eroare de inculpați în sensul că pentru munca prestată în fiecare zi nu primeau decât suma de 5-6 euro și nu 25-30 de euro cum li se promisese și că nu aveau condiții decente de cazare și hrană au reușit să fugă din localitatea unde fuseseră aduși, fără pașapoarte, ajungând în cele din urmă la ambasada Atenei din România. Aici după ce au declarat cele întâmplate, au primit titluri de călătorie, revenind în țară.

Din declarațiile date atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, părțile

vătămate au precizat că neavând pașapoartele asupra lor au fost amendate de autoritățile

grecești cu 1.200 euro, partea vătămată C.C. relatând că inculpatul

N.C.G. i-a trimis pașaportul după două luni prin partea vătămată C.

V.

În cursul lunii iunie 2006 revenind în România inculpatul N.C.G. a mers la domiciliul minorei N.M. în vârstă de 14 ani

și în prezența părinților i-a propus să meargă cu el în Grecia unde îi va asigura loc de muncă într-o fabrică, cazare și un câștig de 40 euro/zi. Totodată, auzind că nu are pașaport, inculpatul s-a oferit să o ajute cu banii necesari, inclusiv demersuri la

autorități.

După ce a dat asigurări că oferta este serioasă, iar minora nu va fi nevoită să desfășoare alte activități ilicite, părinții acesteia au acceptat propunerea, astfel că toți s-au deplasat în mun. Slatina unde au fost realizate toate procedurile în vederea obținerii pașaportului pe numele părții vătămate N.M., inculpatul achitând inclusiv taxa de urgență pentru pașaport.

În același scop, a mers și la domiciliu părții vătămate M.L. din aceeași localitate propunându-i aceeași ofertă acceptată în raport de situația materială precară ce o avea în familie.

Ca urmare la data de 3 august 2006 părțile vătămate N.M. și M.L. au revenit în Slatina de unde cu un microbuz închiriat de inculpat în care se aflau și alte persoane au plecat spre Grecia.

Ajunse la destinație cele două părți vătămate împreună cu ceilalți cetățeni români recrutați de inculpatul N.C.G., au fost cazate la un cetățean grec în camere insalubre fiindu-le ridicate și pașapoartele.

Inculpatul le-a comunicat părților vătămate că nu puteau părăsi locul de muncă și în plus trebuiau să-i mai plătească încă 50 de euro pe lângă suma de 300 euro corespunzătoare transportului.

Din declarația părții vătămate M.L. a rezultat că împreună cu alte 6 femei din grup i-au atras atenția inculpatului N.C.G. pentru condițiile proaste de cazare ce erau total diferite față de cele promise în țară, cât și cu privire la celelalte aspecte mai ales cele referitoare la plata muncii și deși părțile vătămate au început să

plângă acesta pe un ton ridicat le-a spus că nu au cei face pentru că nu au pașapoarte, nu

cunosc limba de comunicare și nici bani pentru a se deplasa la poliție pentru eventualele reclamații. În continuare aceeași parte vătămată a mai relatat că după un timp inculpatul

le-a dus într-o altă locație în satul Anifi unde condițiile de cazare erau la fel de rele și din

lipsa banilor erau nevoiți să se hrănească și mod deosebit cu portocale și măsline, iar

pentru munca prestată timp de 5 luni a primit de la inculpat doar 100 euro cu care a putut

să vină în România.

Și minora N.M. a declarat că a lucrat pentru inculpat circa două luni de

zile fără să primească vreun ban, salvarea ei fiind martorul D.I. care cunoscându-

l pe inculpat că aducea persoane din România pe care le exploata prin muncă, s-a oferit

să o ia la el și să muncească împreună în construcții

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și inculpații

N.I. și N.C.G.

În motivele de apel formulate de parchet s-a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate celor 2 inculpați și s-a solicitat efectuarea unei noi operațiuni de individualizare a pedepselor prin majorarea lor, iar pe latură civilă s-a invocat stabilirea nelegală a întinderii prejudiciului civil într-o altă monedă decât cea națională și s-a solicitat în consecință obligarea inculpaților la despăgubiri materiale către victime în lei, la cursul euro din data deciziei.

În apelurile formulate, inculpații N.I. și N.C.G., au susținut, în esență, că au fost nelegal condamnați, deoarece nu a existat intenția de a trafica și exploata în condiții nelegale munca unor cetățeni români și că cercetarea penală precum și judecata în primă instanță s-a desfășurat cu nerespectarea unor dispoziții de procedură penală și care determină nulitatea sesizării instanței, nulitatea ședinței, ceea ce impunerea achitarea celor doi inculpați dar și refacerea urmăririi penală, teză susținută doar de inculpatul N.I.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 75 din 7 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații N.I. și N.C.G., împotriva sentinței penale nr. 67 din 23 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2431/104/2007 al Tribunalului Olt, secția penală.

A desființat sentința apelată, pe latură civilă.

A obligat inculpații N.I. și N.C.G., în solidar, la plata despăgubirilor materiale către părțile civile S.G.C. la 8336,8 lei reprezentând c/v a 2.000 euro; S.V. la 12.505,2 lei daune materiale reprezentând c/v 3.000 euro și 8.336,8 lei reprezentând c/v a 2.000 euro daune morale; A.E. la 20.842 lei reprezentând 5.000 euro daune materiale; B.M. la 8.336,6 lei reprezentând 2.000 euro daune materiale; T.A. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; P.A. la 12.505,2 lei reprezentând 3.000 euro; C.G.V. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; C.C. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; S.C. la 4.168,4 lei reprezentând 1.000 euro; G.I.A. la 2.084,2 lei reprezentând 500 euro; C.M. la 4.168 lei reprezentând 1.000 euro; C.S. la 6.252,6 lei reprezentând 150 euro; C.V. la 5.002,08 lei reprezentând 1.200 euro; C.M. la 4.168,4 lei reprezentând 1.000 euro; I.N. la 3.751,56 lei reprezentând 900 euro; M.M.L. la 4.168,4 lei reprezentând 1.000 euro; Ș.I. la 3.334,72 lei reprezentând 800 euro; C.M. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; S.M. la 12,505,2 lei reprezentând 3.000 euro; G.I. la 6.252,6 lei reprezentând 1.500 euro; M.L. la 12,505,2 lei reprezentând 3.000 euro și N.M. la plata sumei de 4.168,4 lei, reprezentând 1.000 euro, la un curs B.N.R. de 4,1684 lei în ziua pronunțării deciziei.

A menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului N.I., până la concurența sumelor stabilite ca despăgubiri, în sarcina inculpatului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recursuri inculpații N.I. și N.C.G. care prin apărătorii lor au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpații au solicitat admiterea recursurilor deoarece instanțele au comis o gravă eroare de fapt cu privire la situația de fapt reținută în cauză precum și cu privire la valorile despăgubirilor stabilite în favoarea părților civile, având drept consecință pronunțarea unor hotărârii greșite, urmând ca în temeiul art. 385

15

C. proc. pen. instanța să dispună casarea în totalitate a hotărârilor atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării pentru motivele detailate în scris în memoriul depus la dosar (filele 84-86).

Apărătorul inculpatului N.C.G. a mai arătat că deși aveau interese contrarii, tatăl și fiul au fost asistați de același apărător pe parcursul procesului, apreciind că acesta este un motiv în plus pentru anularea hotărârilor și pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, constată că cele două instanțe de fond și de apel au încălcat dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată, situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C. proc. pen. și care se ia întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 290 alin. (1) teza 1 C. proc. pen., ședința de judecată este publică, iar potrivit art. 197 alin. (2), dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De la principiul publicității ședinței de judecată, reglementat de art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen., în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepții, respectiv o publicitate mediată, reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane (opuse publicității populare care este generală sau nelimitată).

Aceste excepții au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. (2) C. proc. pen. – dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța poate declara ședință secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. (2) C. proc. pen. – ședința separată, nepublică în cadrul procedurii cu inculpați minori). Datorită caracterului lor derogator, aceste excepții sunt întotdeauna menționate expres în dispozițiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Astfel, în Legea specială nr. 678/2001 (privind prevenirea și combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt publice”.

Se constată că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, stabilește, expres și limitativ, o derogare de la principiul legal și constituțional al publicității ședinței de judecată, numai pentru infracțiunile de trafic de minori, prevăzută de art. 18 din legea mai sus menționată.

Ca atare, în situația în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 și respectiv art. 18 din Legea nr. 678/2001, ședința de judecată este nepublică pe tot parcursul judecății, prin excepție, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată.

Problema de drept care se ridică, vizează caracterul public sau nepublic al ședinței de judecată în ipoteza în care inculpatul sau inculpații sunt trimiși în judecată, în aceeași cauză, pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică, potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în ședință nepublică, potrivit Legii speciale nr. 678/2001.

Raportat la regula potrivit căreia excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea ședinței de judecată nu pot fi extinse pe cale de interpretare și la alte situații pe care norma judiciară respectivă nu le prevede.

Întrucât în cauza de față inculpații N.I. și N.C.G. au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității ședinței de judecată (respectiv infracțiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.), cât și pentru o infracțiune care se judecă în condiții de nepublicitate (infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și, condamnați în primă instanță și în apel pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2), art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 323 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că în mod greșit instanțele de fond și de apel au procedat la judecarea cauzei în condiții de nepublicitate a ședinței, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Este de menționat că judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc, de asemenea, în condiții de nepublicitate chiar dacă din eroare s-a consemnat că la data de 23 iunie 2008, când cauza a fost soluționată pronunțându-se sentința penală nr. 67 de la aceeași dată, că ședința a fost publică întrucât așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului toate celelalte încheieri au fost pronunțate de către Tribunalul Olt în ședință nepublică.

Lipsa de publicitate a ședinței de judecată în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 13 și art. 18 din Legea nr. 678/2001 - la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 – a fost prevăzută doar în interesul părții vătămate minore, victimă a unor astfel de infracțiuni.

Instanțele de fond și de apel, în prezenta cauză, în care erau supuse judecății și alte infracțiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuiau să deruleze întreaga procedură în condiții de publicitate, pentru a se asigura astfel transparența administrării justiției.

Doar atunci când se proceda la audierea părților vătămate minore, instanțele aveau posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa publicității în condițiile art. 290 alin. (2) – (4) C. proc. pen., pentru ca părțile vătămate minore să nu fie influențate, în sens negativ, de prezența în sala de judecată a unui număr mare de persoane, care ar fi putut să le determine să aibă rețineri în relatarea unor împrejurări esențiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.

Procedând astfel, instanțele ar fi dat valoare dispozițiilor prevăzute în art. 290 alin. (2) C. proc. pen. în care se stipulează că „instanța poate declara ședință secretă pentru o anumită parte a judecării cauzei”, respectiv pe timpul efectuării unor acte de judecată (cum ar fi ascultarea unei minore victimă a infracțiunii). Singura condiție care se cere a fi îndeplinită este aceea ca declararea ședinței secretă să fie făcută în ședință publică conform alin. (3) al art. 290 C. proc. pen., pentru a fi supusă controlului opiniei publice.

Față de cele expuse mai sus Înalta Curte constată că judecarea prezentei cauze de către instanțele de fond și de apel cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 678/2001, atrage nulitatea absolută a celor două hotărâri judecătorești (respectiv a Deciziei penale nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și a sentinței penale nr. 67 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secția penală), conform art. 197 alin. (2) și 3 C. proc. pen. – nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu – cu consecința casării hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Olt.

Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații N.I. și N.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală mai sus menționată precum și sentința penală nr. 67 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secția penală, și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat N.I. în sumă de 300 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile și intimatele părți vătămate în sumă de câte 50 lei pentru fiecare parte reprezentată se vor plăti din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații N.I. și N.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 07 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 67 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secția penală.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.I., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile și intimatele părți vătămate, în sume de câte 50 lei pentru fiecare parte reprezentată, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.