ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2012

Asupra recursurilor de față, din analiza actelor de la dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 162 din data de 28 decembrie 2010 pronunțată în dosarul cu nr. 552/104/2010, Tribunalul Olt a dispus, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților: N.I. și N.C.G. la pedepse de câte 2 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă principală, și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II și lit. b) C. pen. În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații: N.I. și N.C.G. la câte 3 ani închisoare, pedeapsă principală și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II și lit. b) C. pen., iar conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit aceste pedepse, urmând ca fiecare din inculpații N.I. și N.C.G. să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 1 C. pen. și 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe timp de 7 ani termen de încercare, din care, 3 ani pedeapsă și 4 ani interval de timp; în baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații N.I. și N.C.G. s-a dispus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; s-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 86 4 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpaților N.I. și N.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II și lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare a executării pedepsei principale; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe aceeași durată, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații N.I. și N.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., respectiv de „asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni". În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-au admis în parte acțiunile civile promovate de părțile civile: G.I.A., C.G.V.

și A.E. și au fost obligați inculpații N.I. și N.C.G., în solidar, la plata a câte 500 euro sau echivalentul în lei, la cursul oficial de la data plății, către aceștia, cu titlul de daune morale; s-au respins acțiunile civile promovate de părțile civile: S.V., G.I., M.L., S.M., N.M., I.N., S.G.C., M.A., T.A., C.C., S.C., C.M., C.S., M.C., M.M.L., Ș.I. și C.Mi., ca neîntemeiate; s-a luat act că părțile vătămate P.A., B.M., C.I. și C.N., nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2000, s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a sumei de câte 3.000 euro, de la fiecare dintre inculpații N.I. și N.C.G., sau echivalentul în lei, la cursul oficial de la data plății acesteia; în baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați fiecare din inculpații N.I. și N.C.G. la plata a câte 3.600 RON cheltuieli judiciare statului (din care câte 500 RON suma avansată la urmărirea penală, 1.500 RON în primul ciclu procesual), din care câte 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. AA/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaților N.I. și N.C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G.

nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 67 din 23 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2431/104/2007, inculpații N.I. și N.C.G. au fost condamnați, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la câte 5 ani închisoare, pedeapsă principală, și câte 3 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza ll-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale; în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați, fiecare din cei doi inculpați, la câte 7 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. Ie-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 4 lit. a) Teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani; în baza art. 323 alin. (1) C. pen. inculpații au fost condamnați la câte 3 ani închisoare iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., s-a dispus ca fiecare din inculpați să execute pedeapsa principală a închisorii de 7 ani precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani; în baza art. 71 C. pen., Ie-a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.; s-a luat act că părțile vătămate C.I.

și C.M.G. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 18 alin. (2) C. pen., s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în sensul obligării inculpaților, în solidar, la plata sumei de 2.000 euro cu titlul de despăgubiri civile, către partea civilă S.G.C. (minor).

Admițând cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata a: 5.000 euro către partea civilă S.V., reprezentând 3.000 euro daune materiale și 2.000 euro daune morale; 5.000 euro despăgubiri civile către partea civilă A.E.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă B.M.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă T.A.; 300 euro despăgubiri civile către partea civilă P.A.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.G.V.; 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.C.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă S.C.; 500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I.A.; 1.000 euro către partea civilă C.M.; 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă C.S.; 1.200 euro despăgubiri civile către partea civilă C.V.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.C.; 900 euro despăgubiri civile către partea civilă I.N.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.M.L.; 800 euro despăgubiri civile către partea civilă Ș.I.; 2.000 euro către partea civilă C.Mi., cu același titlu; 3.000 euro către partea civilă S.M.; 1.500 euro către partea civilă G.I.; 3.000 euro către partea civilă M.L.

și la 1.000 euro către partea civilă N.M. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită pe bunurile inculpatului N.I., respectiv asupra unei case de locuit în suprafață de 30 m.p. și teren de 700 m.p., bunuri situate în comuna O.S., sat T., până la concurența sumei de 5.000 euro, conform încheierii din data de 7 aprilie 2008 a Tribunalului Olt. Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că probatoriile administrate confirmă pe deplin situația de fapt expusă în actul de trimitere în judecată, potrivit căreia, în cursul anilor 2005-2006, în baza aceleași rezoluții infracționale, cei doi inculpați au recrutat mai multe persoane de condiție materială precară, pe care Ie-a transportat în Grecia în scopul de a muncii fără forme legale, în condiții ce depășesc posibilitățile fizice și psihice umane, în raport de reglementările naționale și internaționale privind raporturile de muncă, prin prezentarea unor oferte de muncă convingătoare, însă, în realitate degradante, obținând pentru fiecare persoană anumite sume de bani de la angajatorii greci, printre persoanele traficate în aceste condiții, identificându-se și minorii: N.M.

- în vârstă de 14 ani, S.G.C. - în vârstă de 16 ani. Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cât și inculpații N.I. și N.C.G., iar prin decizia penală nr. 75 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2161/54/2008, au fost admise toate apelurile, desființată sentința pe latură civilă, cu consecința obligării inculpaților N.I. și N.C.G., în solidar, la plata despăgubirilor materiale către părțile civile S.G.C., în sumă de 8336,8 RON reprezentând contravaloarea a 2.000 euro; S.V. a sumei de 12505,2 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea a 3.000 euro și 8336,8 RON reprezentând contravaloarea a 2.000 euro daune morale; A.E.

la 20842 RON reprezentând 5.000 euro daune materiale; B.M. la 8336,6 RON reprezentând 2.000 euro daune materiale; T.A. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; P.A. la 12505,2 RON reprezentând 3.000 euro; C.G.V. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; C.C. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; S.C. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; G.I.A. la 2084,2 RON reprezentând 500 euro; C.M. la 4168 RON reprezentând 1.000 euro; C.S. la 6252,6 RON reprezentând 1.500 euro; C.V. la 5002,08 RON reprezentând 1.200 euro; M.C. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; I.N. la 3751,56 RON reprezentând 900 euro; M.M.L. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; Ș.I. la 3334,72 RON reprezentând 800 euro; C.Mi. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; S.M.

la 12505,2 RON reprezentând 3.000 euro; G.I. la 6252,6 RON reprezentând 1.500 euro; M.L. la 12505,2 RON reprezentând 3.000 euro și N.M. la plata sumei de 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro la un curs al Băncii Naționale a României de 4,1684 RON în ziua pronunțării deciziei. De asemenea, instanța de apel a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului N.I., până la concurența sumelor stabilite ca despăgubiri în sarcina acestuia; s-a menținut totodată restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații N.I. și N.C.G., iar din examinarea motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cele două instanțe (de fond și de apel) au încălcat dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată, situație care s-a circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 4 C. proc.

pen. și care s-a luat în considerare din oficiu. Astfel, s-a constatat că în Legea specială nr. 678/2001, în art. 24, se stipulează că „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prev. de art. 18, nu sunt publice", această dispoziție stabilind, expres și limitativ, o derogare de la principiul legal și constituțional al publicității ședinței de judecată numai pentru infracțiunile de trafic de minori, rezultând așadar că în situația în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracțiunile prev. de art. 13 și 18 din Legea nr. 678/2001, ședința de judecată este nepublică pe tot parcursul judecății. Cum în cauza de față inculpații N.I.

și N.C.G.

au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității ședinței de judecată (respectiv infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen.) cât și pentru o infracțiune care se judecă în condiții de nepublicitate (infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001) și cum judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în condiții de nepublicitate, astfel cum rezultă din toate actele și lucrările dosarului (ce atestă că toate încheierile de ședință au fost pronunțate în ședință nepublică), Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în mod greșit instanțe de fond și de apel au procedat la judecarea cauzei în condiții de nepublicitate a ședinței, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a celor două hotărâri judecătorești, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. S-a apreciat astfel că, nulitatea care afectează hotărârile pronunțate determinată de încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului - luându-se în considerare, chiar din oficiu. Cauza a fost reînregistrată la data de 1 martie 2010 pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. 552/104/2010, iar din analiza întregului material probator administrat, în ansamblu și în scopul aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a constatat în fapt că în cursul anului 1999, inculpatul N.I. a mers în Grecia stabilindu-se în localitatea N.T., regiunea Argoridos unde a prestat diferite activități în agricultură.

La începutul anului 2002, inculpatul N.I. l-a adus acolo și pe fiul său, inculpatul N.C.G. - în vârstă de 25 de ani - care, în cursul anului 2005 a suferit un accident de circulație, în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng. În acest context, inculpatul N.I. s-a împrumutat de o sumă mare de bani de la cetățenii greci A.A. și A.N. pentru plata cheltuielilor de spitalizare și procurării unei proteze pentru picior ce erau necesare fiului său inculpatul N.C.G. Reușind să învețe limba și astfel să comunice ușor cu fermierii greci, cei doi inculpați au hotărât ulterior să aducă persoane din România pentru a fi exploatate prin muncă și a obține venituri ilicite din care să restituie sumele de bani împrumutate.

În aceste împrejurări inculpații în cursul lunii octombrie 2005 au venit în țară unde fiecare a efectuat activități de racolare a persoanelor de pe raza județului Olt. Pentru materializarea rezoluției infracționale, inculpații au promis persoanelor recrutate că pentru sumele cuprinse între 300 și 500 de euro le va transporta în Grecia, unde le va asigura loc de muncă în agricultură la cules de portocale sau de măsline, un câștig între 25-30 euro/zi cu posibilitatea depășirii acestei sume dacă vor muncii mai mult, cazarea gratuită în spații confortabile cu apă curentă, grupuri sanitare și o masă gratuită în fiecare zi de lucru. Procedând astfel, inculpații au reușit să convingă pentru a merge la muncă în Grecia un număr de 9 persoane de pe raza comunelor I., O.S., F. și din orașul P.O.

- din județul Olt, stabilind ca dată a plecării 9 noiembrie 2005, atunci când la locul stabilit au fost aduse 2 microbuze închiriate de inculpatul N.I. în care s-au urcat 30 de persoane plecând spre Grecia via Italia. Odată ajunse la destinație, toate cele 30 de persoane au fost cazate în localitatea N.T., la cetățeanul grec A.N. în două camere neîncălzite, împreună bărbați și femei, în paturi de metal suprapuse, fără apă curentă și un singur grup sanitar aflat în curte. Totodată, victimelor le-au fost luate pașapoartele de către inculpați, fiind atenționați să nu părăsească locația pentru că în caz contrar vor fi depistați de polițiști, amendați și chiar arestați. Realizând că fuseseră induși în eroare cu privire la condițiile de cazare dar și pentru că primeau de la inculpatul N.I.

câțiva euro pentru mâncare, iar în zilele în care ploua și nu lucrau, nu primeau nici masa de prânz, fiind nevoiți să se hrănească uneori doar cu portocale, victimele au cerut explicații inculpaților însă li s-a răspuns că trebuie să accepte situația deoarece au de achitat transportul, că neavând pașapoarte și necunoscând nici limba greacă nu vor putea pleca. Din declarațiile părților vătămate S.V., P.A., A.E. și C.M.G., a rezultat că după 3 luni de muncă, inculpații, sub diferite pretexte, le-au dat în jur de 100 de euro, din care și-au achitat transportul până în România. În baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna ianuarie 2006, conform înțelegerii avute cu tatăl său, inculpatul N.C.G.

a venit în România, unde l-a rugat pe numitul G.I. interesat și el de a lucra în străinătate, să găsească și alte persoane care să accepte să meargă la muncă în Grecia, în condițiile mai sus expuse. În cele din urmă au fost identificate victimele: M.C. și S.C. din comuna F., județul Gorj, C.C., Ș.I., C.Mi., C.G.V., C.M., I.N., C.V. și C.N. toți din comuna C., județul Gorj, C.S., G.I.A. și M.M.L. din comuna M., județul Dolj, precum și S.M. din orașul Piatra Olt, județul Olt. Primind aceleași asigurări, de această dată, de la inculpatul N.C.G. cu privire la transport, cazare, câștigul asigurat pentru munca în agricultură precum și celelalte avantaje menționate anterior, părțile vătămate au acceptat să meargă în Grecia.

În ziua de 18 iulie 2006 părțile vătămate s-au deplasat pe cont propriu în autogara C. unde au fost așteptate de inculpatul N.C.G. ce venise cu un microbuz în care se mai aflau alte persoane printre care și S.M. și împreună au plecat spre Grecia, tranzitând Ungaria. Ajungând în localitatea N.T., părțile vătămate au fost așteptate de inculpatul N.I. care, după ce Ie-a oferit câte o cafea, Ie-a solicitat remiterea pașapoartelor - care au rămas în posesia acestuia - ulterior fiind cazate tot la cetățeanul grec zis „N." în aceleași condiții insalubre. Aflând de la ceilalți cetățeni români, că pentru munca prestată nu vor primi decât 5-6 euro/zi și nu 25-30 euro/zi astfel cum li se promisese și realizând că rezultatul muncii lor va fi însușit fără drept de inculpați, părțile vătămate C.G.V., C.C.

și C.Mi. profitând și de unele împrejurări favorabile au reușit să plece neobservați dar și fără pașapoarte ajungând în cele din urmă la ambasada României din Atena, unde după ce au declarat cele întâmplate, au primit titluri de călătorie revenind în țară, în condițiile în care, anterior, neavând pașapoartele asupra lor au fost amendate de autoritățile elene cu câte 1.200 euro. În cursul lunii iunie 2006, inculpatul N.C.G., revenind în România, a mers la domiciliul minorei N.M. în vârstă de 14 ani, din comuna O.S. și în prezența părinților acesteia, i-a propus să meargă cu el în Grecia unde îi va asigura loc de muncă într-o fabrică, cazare și un câștig de 40 euro/zi.

După ce a dat asigurări că oferta este serioasă iar minora nu va fi nevoită să desfășoare alte activități ilicite au acceptat propunerea, astfel că în una din zile cu toții s-au deplasat în Municipiul Slatina unde au fost realizate toate procedurile în vederea obținerii pașaportului pe numele victimei N.M., inculpatul achitând taxa de urgență. În aceeași împrejurare și în același scop, inculpatul a mers și la domiciliul numitei M.L., din aceeași localitate, propunându-i aceeași ofertă, acceptată în raport de situația materială ce o avea în familie. În acest context, la data de 3 august 2006 N.M. împreună cu M.L.

din aceeași localitatea au revenit în Slatina de unde cu un microbuz închiriat de inculpat în care erau și alte persoane au plecat spre Grecia, unde au fost cazate în aceleași condiții ca și ceilalți români aflați la muncă și unde au lucrat aproximativ 2 luni de zile, activitate pentru care nu au fost remunerate în condițiile în care nu au putut pleca, pașapoartele acestora găsindu-se în posesia inculpaților. Astfel, instanța de fond a constatat că activitatea infracțională a inculpaților, astfel cum a fost expusă mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- această din urmă infracțiune subzistând în raport cu vârsta părților vătămate S.G.C. și N.M., având în vedere că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, traficarea victimelor s-a făcut în aceleași condiții de loc și timp, adică în temeiul aceleași rezoluții infracționale, reliefată de identitatea procedeelor folosite de inculpați, a scopului urmărit, fiind vizate aceleași valori sociale prin actele antisociale întreprinse. Forma de vinovăție cu care au acționat inculpații este intenția directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea acestuia, existând legătură de cauzalitate între fapte și urmările produse.

În ceea ce privește infracțiunea de „asociere pentru săvârșirea de infracțiuni", instanța de fond a reținut că, fapta inculpaților de a racola părțile vătămate, a le transporta și caza în Grecia, în scopul exploatării prin muncă a acestora, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., deoarece, pentru a comite această infracțiune, inculpații ar fi trebuit să realizeze o înțelegere de a conlucra o perioadă de timp, conform unui plan bine stabilit, în care fiecare să aibă anumite sarcini de dus la îndeplinire și activități individuale repartizate fiecăruia dintre inculpați.

Ori, din ansamblul probator administrat în cauză, nu s-a putut concluziona că cei doi inculpați s-au asociat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întocmind un plan amănunțit, cu determinarea rolului fiecăruia și cu un anumit program de activitate, împrejurări care să denote structura organizatorică; nu s-a putut reține că, înainte de săvârșirea infracțiunilor, inculpații s-au întâlnit și au discutat cum să procedeze, stabilind la locul infracțiunii aportul fiecăruia, după o planificare și o pregătire anterioară. Acțiunile desfășurate de inculpați, în cauza dedusă judecății, în lipsa dovedirii unei asocieri ori a unei organizări cu reguli proprii de acționare, o ierarhie a membrilor și o repartizare a rolurilor acestora, s-a apreciat că reprezintă acte de participație la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea celor doi inculpați sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților N.I. și N.C.G.

la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție pentru fiecare din cele două infracțiuni reținute în sarcina lor, iar la individualizarea judiciară s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de: Partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și persoana inculpaților, iar după aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a coborât sub minimul special pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare din cele două infracțiuni, conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a apreciat că - față de toate datele expuse anterior, dar și în considerarea faptului că inculpatul N.C.G.

nu a suferit alte condamnări, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul N.I., pentru condamnarea suferită anterior s-a împlinit termenul de reabilitare, ținând seama de prezentarea acestora în fața instanței pe parcursul cercetării judecătorești - o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile instituirii unor obligații în sarcina inculpaților, se va contribui la asigurarea scopului preventiv, educativ și sancționator prevăzut de legiuitor în dispozițiile art. 52 C. pen. În ceea ce privește pretențiile civile formulate de părțile civile în procesul penal, instanța de fond a constatat în esență că referitor la sumele pretinse cu titlul de daune morale, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, săvârșirea faptei, a urmării produse și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și față de dispozițiile art. 14 și 346 C. proc.

pen., s-a apreciat întemeiată acțiunea civilă promovată sub acest aspect, fiind evident că faptele inculpaților au cauzat părților vătămate o traumă psihică, dată fiind inducerea în eroare a acestora, condițiile precare de cazare și hrană, munca desfășurată în condiții de insecuritate, nesalarizată corespunzător, neavând posibilitatea întoarcerii în țară, fiind deposedați de actele de identitate și călătorie. În consecință, instanța de fond, angajând răspunderea civilă solidară a inculpaților pentru plata unei sume de bani cu titlul de daune morale, către fiecare din cele trei părți vătămate, a apreciat că suma de 500 euro sau echivalentul în lei - la cursul oficial de la data plății - către aceștia, va constitui o justă și integrală reparare a acestui prejudiciu.

Având în vedere sumele de bani primite de părțile civile pentru mâncare - potrivit propriilor declarații - precum și cele primite ca și remunerație a muncii depuse, ținând seama de declarația părții vătămate A.E., instanța de fond a confiscat suma de câte 3.000 euro de la fiecare din cei doi inculpați, având în vedere gradul de participare al fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor și caracterul concertat al activității infracționale desfășurate de aceștia, probatoriul administrat în cauză neputând certifica, sub acest aspect, o altă situație de fapt. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații N.I. și N.C.G. Prin motivele de apel formulate în scris Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate susținând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen.

întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpații, tată și fiu, s-au asociat și au creat o rețea eficientă de trafic de persoane, în scopul exploatării muncii acestora. S-a mai arătat că inculpații au premeditat constituirea asocierii, existând o înțelegere prealabilă la săvârșirea faptelor iar în perioada 2005-2006, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au comis o pluralitate de acte infracționale, pe baza unui plan stabilit dinainte, cu privire la atribuțiile fiecărui inculpat în desfășurarea activității infracționale și împărțirea sumelor de bani. Hotărârea instanței de prim grad a fost criticată și sub aspectul temeiniciei solicitându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante cu consecința majorării pedepselor la care au fost condamnați inculpații și modificarea modalității de executare a pedepselor rezultante, prin înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

S-a arătat în esență că în mod greșit s-au reținut circumstanțele atenuante, întrucât deși inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale acest aspect nu poate să prevaleze față de datele ce caracterizează infracțiunile comise de inculpați (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul de acțiune, împrejurările comiterii faptelor) și celelalte date ce caracterizează persoana inculpaților (conduita nesinceră a acestora, împrejurarea că s-au sustras de la urmărire penală astfel încât nu s-a putut proceda la prezentarea materialului de urmărire penală. S-a mai arătat că, față de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpaților, existența unui concurs de infracțiuni, numărul mare de persoane traficate, sumele de bani obținute prin săvârșirea faptelor, atitudinea inculpaților față de faptele săvârșite, pedepsele aplicate au fost greșit individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.

Oral, în ședință publică, procurorul a declarat că susține doar critica referitoare la cuantumul pedepselor și modalitatea de executare nu și pe aceea referitoare la greșita achitare pentru infracțiunea, prev. de art. 323 C. pen. Prin motivele de apel formulate în scris pentru inculpatul N.I., de avocatul desemnat din oficiu s-a solicitat într-o primă teză să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipsește intenția ca element constitutiv al infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul. Într-o teză subsidiară s-a solicitat reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante de care beneficiază acesta.

Pentru inculpatul N.C.G. nu s-au formulat în scris motive de apel. Examinând apelurile declarate de inculpați și de Parchet s-au constatat următoarele: În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații N.I. și N.C.G., la termenul de judecată din 1 septembrie 2011 aceștia au declarat că înțeleg să retragă calea de atac formulată împotriva sentinței pe care a pronunțat-o Tribunalul. Potrivit art. 369 alin. (1) Teză C. proc. pen. „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat (… )". Față de dispozițiile legale mai sus enunțate și manifestarea de voință exprimată de cei doi inculpați în ședință publică, Curtea a luat act că N.I. și N.C.G.

și-au retras apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 162 din data de 28 decembrie 2010 pronunțată în dosarul cu nr. 552/104/2010, Tribunalul Olt. În ceea ce privește apelul declarat de Parchet, Curtea a constatat că este întemeiat și a fost admis pentru următoarele considerente: Prin actul de sesizare s-a reținut în esență că în cursul anilor 2005-2006, în baza aceleași rezoluții infracționale, prin inducere în eroare cei doi inculpați au recrutat un număr de 26 de persoane cu o situație materială precară, între care și doi minori (N.M. - în vârstă de 14 ani și S.G.C.

- în vârstă de 16 ani), pe care le-au transportat în Grecia unde în loc să presteze o muncă onorabilă, cu câștiguri rezonabile, cazare și o masă pe zi gratuită așa cum li se promisese, au fost obligate să presteze muncă fără forme legale, în condiții absolut improprii (cazare în camere insalubre, neîncălzite, bărbați și femei împreună, care dormeau în paturi de metal suprapuse, uneori și două persoane într-un pat, fără apă curentă și un singur grup sanitar în curte, fără să li se asigure o masă decentă) și fără să fie remunerate sau remunerate doar cu sume modice.

În aceste condiții cei doi inculpați care, pentru fiecare persoană, obțineau anumite sume de bani de la angajatorii greci, le-au deposedat de pașapoarte iar în unele cazuri le-au amenințat spunându-le că, în situația în care vor încerca să plece, dat fiind că nu au pașaport vor fi depistate de organele de poliție, amendate sau arestate ori retrimise înapoi întrucât „sunt în relații bune cu poliția din localitate" - declarația părții vătămate C.C. Probatoriul readministrat în instanță a confirmat situația de fapt reținută în actul de sesizare iar faptele comise de cei doi inculpați au fost corect încadrate juridic de instanța de prim grad stabilindu-se că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, comise în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la infracțiunea de asocierea pentru comiterea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., corect instanța de prim grad a dispus achitarea, în cauză nefiind dovedit că inculpații au acționat după un plan prestabilit, cu reguli clare privind ierarhia și rolul fiecăruia în realizarea scopului infracțional. De altfel, procurorul de ședință nu a mai susținut critica dezvoltată în cuprinsul motivelor de apel formulate în scris referitor la greșita achitarea pentru comiterea acestei infracțiuni. S-a mai reținut că nu sunt fondate nici criticile Parchetului referitoare la cuantumul pedepselor la care au fost condamnați inculpații, pedepsele de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. stabilite în urma reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. - conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii - fiind corect individualizate, cu respectarea criteriilor obligatorii prev. de art. 72 C. pen. Înlăturarea circumstanței atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse care să nu fie coborâte sub minimul special, solicitare formulată în cuprinsul motivelor scrise de apel și susținută oral de procurorul de ședință, nu se justifică deoarece, din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul N.C.G.

este la primul contact cu legea penală, pentru inculpatul N.I. s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească în ceea ce privește condamnarea la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare dispusă de Judecătoria Slatina prin sentința penală nr. 512 din 13 aprilie 1993 iar la dosar nu există date în sensul că cei doi inculpați ar fi avut anterior comiterii infracțiunilor ce formează obiectul prezentului dosar un comportament care să vină în conflict cu normele legale și prescripțiile morale care trebuie să fie respectate pentru a fi asigurate condițiile unei conviețuiri normale cu ceilalți membri ai societății. Au fost reținute întemeiate criticile referitoare la modalitatea de individualizare judiciară a executării a pedepsei rezultante.

În acest sens Curtea a reținut că una dintre condițiile cerute de legiuitor cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este aceea ca instanța să aprecieze, „ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni" - art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen. Or, deși inculpații, așa cum s-a arătat, au manifestat o conduită corespunzătoare anterior comiterii acestor infracțiuni, ulterior au adoptat cu comportament care dovedește faptul că nu au conștientizat gravitatea faptelor pe care le-au săvârșit - au negat comiterea acestora încercând să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale.

În acest context, ținând cont și de faptul că inculpații au înțeles să-și procure mijloacele necesare existenței prin comiterea unor infracțiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social și care în prezent sunt în plină recrudescență iar activitatea lor infracțională a vizat un număr mare de persoane, inclusiv doi minori, aspecte care presupun o anumită pregătire pentru comiterea infracțiunii și riscuri destul de mari pe care cei doi inculpați au fost dispuși să le accepte Curtea a apreciat că o pedeapsă în privința căreia se va dispune suspendarea executării sub supraveghere nu va face decât să le întărească convingerea celor doi inculpați că faptele pe care le-au comis sunt fapte minore pe care pot să le comită în viitor iar în situația în care vor fi mai atenți și își vor organiza mai bine activitatea ar putea să evite stabilirea răspunderii sau, în cel mai rău caz nu vor beneficia de un tratament juridic prea aspru.

Prin decizia penală nr. 181 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a apreciat că doar executarea în regim de detenție este aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. situație față de care a admis apelul Parchetului, a desființat, în parte, hotărârea, pe latură penală, a înlăturat dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultate stabilite pentru cei doi inculpați iar în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor, a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a lI - a lit. b), d) și e) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel au declarat recurs inculpații N.I. și N.C.G. criticând hotărârea instanței de apel pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicitând casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4270/102/2011. Înalta Curte analizând motivul de casare invocat de recurenți, hotărârea atacată, dar și cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Înalta Curte constată că instanța de fond a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile Părții generale ale C. pen. reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita inculpaților anterior comiterii faptelor, respectiv că inculpatul N.C.G. este la primul contact cu legea penală, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul N.I., pentru condamnarea suferită anterior s-a împlinit termenul de reabilitare. Totodată s-au avut în vedere de limitele speciale prevăzute săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că față de gravitatea faptelor săvârșite se justifică reținerea beneficiului în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante respectiv, cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special. De asemenea, în baza art. 86 1 C. pen. și 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe timp de 7 ani termen de încercare, soluție care nu a fost adoptată de instanța de apel în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

De asemenea s-a reținut în cadrul individualizării pedepsei pentru cele două infracțiuni contopite săvârșite de către inculpați și atitudinea procesuală constant sinceră a inculpaților adoptată pe parcursul procesului penal. Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpaților presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpații le-au dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la aprecierea instanței de recurs că individualizarea judiciară a pedepselor inculpaților în ceea ce privește modalitatea de executare, satisface pe deplin justa aplicare a unei pedepse cu suspendare sub supraveghere neimpunându-se o reindividualizare cu privire la această modalitate, pedeapsa deja stabilită fiind menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen. Împrejurarea că infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., sunt infracțiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpații au săvârșit aceste fapte în formă continuată, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, care nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, astfel că în mod corect li s-au aplicat inculpaților, de către instanța de fond dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la art. 86 1 C. pen.

Înalta Curte constată totodată, că instanța de apel în mod greșit a dispus înlăturarea disp. art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen., art. 86 3 C. pen. reținând că ulterior inculpații au adoptat un comportament care dovedește faptul că nu au conștientizat gravitatea faptelor pe care le-au săvârșit, au negat comiterea acestora încercând să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale, și că inculpații au înțeles să-și procure mijloacele necesare existenței prin comiterea unor infracțiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social iar activitatea lor infracțională a vizat un număr mare de persoane, inclusiv doi minori, aspecte care presupun o anumită pregătire pentru comiterea infracțiunii și riscuri destul de mari pe care cei doi inculpați au fost dispuși să le accepte.

Aceste argumente reținute de instanța de apel nu pot fi primite de instanța de recurs, inculpații fiind prezenți pe parcursul desfășurării procesului atât în fața instanței de apel cât și în fața instanței de recurs, activitatea lor infracțională nu a presupus o pregătire prealabilă, instanța de fond dispunând achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. deoarece, nu s-a putut concluziona că cei doi inculpați s-au asociat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întocmind un plan amănunțit, cu determinarea rolului fiecăruia și cu un anumit program de activitate, împrejurări care să denote structura organizatorică. Nu s-a putut reține că, înainte de săvârșirea infracțiunilor, inculpații s-au întâlnit și au discutat cum să procedeze, stabilind la locul infracțiunii aportul fiecăruia, după o planificare și o pregătire anterioară.

Cu atât mai mult instanța de apel în mod greșit a reținut acest ultim argument de pregătire a activității infracționale, cu cât, a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la achitarea inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanța de fond a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin aplicarea disp.

art. 86 1 C. pen., reținute în sarcina ambilor inculpații, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a putut atenua ca urmare a împrejurărilor în care faptele au fost săvârșite, atitudinea inculpaților înainte de săvârșirea faptelor raportate la circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere în mod corect, subliniind o caracterizare pozitivă evidențiată în persoana inculpaților, astfel că se impune o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei cu privire la modalitatea de executare. În baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații N.l. și N.C.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia atacată numai în ceea ce privește greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților N.l. și N.C.G. și rejudecând: Va înlătura dispoziția instanței de apel privind executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate inculpaților N.l. și N.C.G. și va menține măsura instanței de fond referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților în cauză. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații N.l. și N.C.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia atacată numai în ceea ce privește greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților N.l. și N.C.G. și rejudecând: Înlătură dispoziția instanței de apel privind executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate inculpaților N.l. și N.C.G. și menține măsura instanței de fond referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților în cauză. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N.l.

și N.C.G. până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. P ronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2012.