ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față, din

analiza actelor de la dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală

nr. 162

din data de 28 decembrie 2010 pronunțată în dosarul cu nr. 552/104/2010,

Tribunalul Olt a dispus, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților: N.I. și N.C.G.

la pedepse de câte 2 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă principală, și 2 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) Teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnați

inculpații: N.I. și N.C.G. la câte 3 ani închisoare, pedeapsă principală și 2

ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) Teza II și lit. b) C. pen., iar conform art. 33 alin. (1) lit. a)

C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.,

s-au contopit aceste pedepse, urmând ca fiecare din inculpații N.I. și N.C.G.

să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza

a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen. și

86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale de 3 ani închisoare, pe timp de 7 ani termen de încercare, din care,

3 ani pedeapsă și 4 ani interval de timp; în baza art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare, inculpații N.I. și N.C.G. s-a dispus să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea; să comunice să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; s-au pus

în vedere inculpaților dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a

aplicat inculpaților N.I. și N.C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza II și lit. b) C. pen., pe durata termenului

de încercare a executării pedepsei principale; în baza art. 71 alin. (5) C.

pen., pe aceeași durată, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

Prin aceeași sentință, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., au

fost

achitați inculpații N.I. și N.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

323 alin. (1) C. pen., respectiv de „asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni".

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap.

la art. 998-999 C. civ., s-au admis în parte acțiunile civile promovate de părțile

civile: G.I.A., C.G.V. și A.E. și au fost obligați inculpații N.I. și N.C.G., în

solidar, la plata a câte 500 euro sau echivalentul în lei, la cursul oficial de

la data plății, către aceștia, cu titlul de daune morale; s-au respins acțiunile

civile promovate de părțile civile: S.V., G.I., M.L., S.M., N.M., I.N., S.G.C.,

M.A., T.A., C.C., S.C., C.M., C.S., M.C., M.M.L., Ș.I. și C.Mi., ca neîntemeiate;

s-a luat act că părțile vătămate P.A., B.M., C.I. și C.N., nu s-au constituit părți

civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 678/2000, s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a

sumei de câte 3.000 euro, de la fiecare dintre inculpații N.I. și N.C.G., sau echivalentul

în lei, la cursul oficial de la data plății acesteia; în baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., au fost obligați fiecare din inculpații N.I. și N.C.G. la plata a

câte 3.600 RON cheltuieli judiciare statului (din care câte 500 RON suma avansată

la urmărirea penală, 1.500 RON în primul ciclu procesual), din care câte 100 RON

reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. AA/2006, s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate -

a inculpaților N.I. și N.C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G.

nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni

prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 67 din 23

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2431/104/2007, inculpații

N.I. și N.C.G. au fost condamnați, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la câte 5 ani închisoare,

pedeapsă principală, și câte 3 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza ll-a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale; în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați, fiecare din cei doi inculpați,

la câte 7 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. Ie-a fost aplicată

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 65

4

lit. a) Teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani; în baza art. 323

alin. (1) C. pen. inculpații au fost condamnați la câte 3 ani închisoare iar în

baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 35 C.

pen., s-a dispus ca fiecare din inculpați să execute pedeapsa principală a închisorii

de 7 ani precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) Teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani; în baza

art. 71 C. pen., Ie-a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie de interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.; s-a luat act

că părțile vătămate C.I. și C.M.G. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 18 alin. (2) C. pen., s-a

admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în sensul obligării inculpaților,

în solidar, la plata sumei de 2.000 euro cu titlul de despăgubiri civile, către

partea civilă S.G.C. (minor).

Admițând cererea de despăgubiri civile

formulată de părțile civile, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata a:

5.000 euro către partea civilă S.V., reprezentând 3.000 euro daune materiale și

2.000 euro daune morale; 5.000 euro despăgubiri civile către partea civilă A.E.;

2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă B.M.; 2.000 euro despăgubiri civile

către partea civilă T.A.; 300 euro despăgubiri civile către partea civilă P.A.;

2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.G.V.; 2.000 euro despăgubiri

civile către partea civilă C.C.; 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă

S.C.; 500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I.A.; 1.000 euro către partea

civilă C.M.; 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă C.S.; 1.200 euro

despăgubiri civile către partea civilă C.V.; 1.000 euro despăgubiri civile către

partea civilă M.C.; 900 euro despăgubiri civile către partea civilă I.N.; 1.000

euro despăgubiri civile către partea civilă M.M.L.; 800 euro despăgubiri civile

către partea civilă Ș.I.; 2.000 euro către partea civilă C.Mi., cu același titlu;

3.000 euro către partea civilă S.M.; 1.500 euro către partea civilă G.I.; 3.000

euro către partea civilă M.L. și la 1.000 euro către partea civilă N.M.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător

instituită pe bunurile inculpatului N.I., respectiv asupra unei case de locuit în

suprafață de 30 m.p. și teren de 700 m.p., bunuri situate în comuna O.S., sat T.,

până la concurența sumei de 5.000 euro, conform încheierii din data de 7

aprilie 2008 a Tribunalului Olt.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata

a câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că probatoriile administrate confirmă pe deplin situația de fapt expusă

în actul de trimitere în judecată, potrivit căreia, în cursul anilor 2005-2006,

în baza aceleași rezoluții infracționale, cei doi inculpați au recrutat mai multe

persoane de condiție materială precară, pe care Ie-a transportat în Grecia în scopul

de a muncii fără forme legale, în condiții ce depășesc posibilitățile fizice și

psihice umane, în raport de reglementările naționale și internaționale privind raporturile

de muncă, prin prezentarea unor oferte de muncă convingătoare, însă, în realitate

degradante, obținând pentru fiecare persoană anumite sume de bani de la angajatorii

greci, printre persoanele traficate în aceste condiții, identificându-se și minorii:

N.M. - în vârstă de 14 ani, S.G.C. - în vârstă de 16 ani.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cât și inculpații N.I. și N.C.G., iar

prin decizia penală nr. 75 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2161/54/2008, au fost admise

toate apelurile, desființată sentința pe latură civilă, cu consecința obligării

inculpaților N.I. și N.C.G., în solidar, la plata despăgubirilor materiale către

părțile civile S.G.C., în sumă de 8336,8 RON reprezentând contravaloarea a 2.000

euro; S.V. a sumei de 12505,2 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea a

3.000 euro și 8336,8 RON reprezentând contravaloarea a 2.000 euro daune morale;

A.E. la 20842 RON reprezentând 5.000 euro daune materiale; B.M. la 8336,6 RON reprezentând

2.000 euro daune materiale; T.A. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; P.A. la

12505,2 RON reprezentând 3.000 euro; C.G.V. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro;

C.C. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; S.C. la 4168,4 RON reprezentând 1.000

euro; G.I.A. la 2084,2 RON reprezentând 500 euro; C.M. la 4168 RON reprezentând

1.000 euro; C.S. la 6252,6 RON reprezentând 1.500 euro; C.V. la 5002,08 RON reprezentând

1.200 euro; M.C. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; I.N. la 3751,56 RON reprezentând

900 euro; M.M.L. la 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro; Ș.I. la 3334,72 RON reprezentând

800 euro; C.Mi. la 8336,8 RON reprezentând 2.000 euro; S.M. la 12505,2 RON reprezentând

3.000 euro; G.I. la 6252,6 RON reprezentând 1.500 euro; M.L. la 12505,2 RON reprezentând

3.000 euro și N.M. la plata sumei de 4168,4 RON reprezentând 1.000 euro la un curs

al Băncii Naționale a României de 4,1684 RON în ziua pronunțării deciziei.

De asemenea, instanța de apel a menținut

sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului N.I., până la concurența sumelor

stabilite ca despăgubiri în sarcina acestuia; s-a menținut totodată restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

inculpații N.I. și N.C.G., iar din examinarea motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cele două instanțe

(de fond și de apel) au încălcat dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată,

situație care s-a circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C. proc. pen. și care s-a luat în considerare din oficiu.

Astfel, s-a constatat că în Legea specială

nr. 678/2001, în art. 24, se stipulează că „ședințele de judecată în cauzele privind

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă

prev. de art. 18, nu sunt publice", această dispoziție stabilind, expres și

limitativ, o derogare de la principiul legal și constituțional al publicității ședinței

de judecată numai pentru infracțiunile de trafic de minori, rezultând așadar că

în situația în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracțiunile

prev. de art. 13 și 18 din Legea nr. 678/2001, ședința de judecată este nepublică

pe tot parcursul judecății.

Cum în cauza de față inculpații N.I. și

N.C.G. au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula

publicității ședinței de judecată (respectiv infracțiunile de trafic de persoane

prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen.) cât și pentru o infracțiune

care se judecă în condiții de nepublicitate (infracțiunea de trafic de minori prev.

de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001) și cum judecarea cauzei la instanța

de fond a avut loc în condiții de nepublicitate, astfel cum rezultă din toate actele

și lucrările dosarului (ce atestă că toate încheierile de ședință au fost pronunțate

în ședință nepublică), Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în mod

greșit instanțe de fond și de apel au procedat la judecarea cauzei în condiții de

nepublicitate a ședinței, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a celor două

hotărâri judecătorești, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a apreciat astfel că, nulitatea care

afectează hotărârile pronunțate determinată de încălcarea principiului publicității

ședinței de judecată, nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată

în orice stare a procesului - luându-se în considerare, chiar din oficiu.

Cauza a fost reînregistrată

la data de 1 martie 2010 pe rolul Tribunalului

Olt, sub nr. 552/104/2010, iar din analiza întregului material probator administrat,

în ansamblu și în scopul aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de fond a constatat în fapt că în cursul anului 1999, inculpatul

N.I. a mers în Grecia stabilindu-se în localitatea N.T., regiunea Argoridos unde

a prestat diferite activități în agricultură.

La începutul anului 2002, inculpatul N.I.

l-a adus acolo și pe fiul său, inculpatul N.C.G. - în vârstă de 25 de ani - care,

în cursul anului 2005 a suferit un accident de circulație, în urma căruia i-a fost

amputat piciorul stâng. În acest context, inculpatul N.I. s-a împrumutat de o sumă

mare de bani de la cetățenii greci A.A. și A.N. pentru plata cheltuielilor de spitalizare

și procurării unei proteze pentru picior ce erau necesare fiului său inculpatul

N.C.G.

Reușind să învețe limba și astfel să comunice

ușor cu fermierii greci, cei doi inculpați au hotărât ulterior să aducă persoane

din România pentru a fi exploatate prin muncă și a obține venituri ilicite din care

să restituie sumele de bani împrumutate. În aceste împrejurări inculpații în cursul

lunii octombrie 2005 au venit în țară unde fiecare a efectuat activități de racolare

a persoanelor de pe raza județului Olt.

Pentru materializarea rezoluției infracționale,

inculpații au promis persoanelor recrutate că pentru sumele cuprinse între 300 și

500 de euro le va transporta în Grecia, unde le va asigura loc de muncă în agricultură

la cules de portocale sau de măsline, un câștig între 25-30 euro/zi cu posibilitatea

depășirii acestei sume dacă vor muncii mai mult, cazarea gratuită în spații confortabile

cu apă curentă, grupuri sanitare și o masă gratuită în fiecare zi de lucru.

Procedând astfel, inculpații au reușit

să convingă pentru a merge la muncă în Grecia un număr de 9 persoane de pe raza

comunelor I., O.S., F. și din orașul P.O. - din județul Olt, stabilind ca dată a

plecării 9 noiembrie 2005, atunci când la locul stabilit au fost aduse 2 microbuze

închiriate de inculpatul N.I. în care s-au urcat 30 de persoane plecând spre Grecia

via Italia.

Odată ajunse la destinație, toate cele

30 de persoane au fost cazate în localitatea N.T., la cetățeanul grec A.N. în două

camere neîncălzite, împreună bărbați și femei, în paturi de metal suprapuse, fără

apă curentă și un singur grup sanitar aflat în curte. Totodată, victimelor le-au

fost luate pașapoartele de către inculpați, fiind atenționați să nu părăsească locația

pentru că în caz contrar vor fi depistați de polițiști, amendați și chiar arestați.

Realizând că fuseseră induși în eroare cu privire la condițiile de cazare dar și

pentru că primeau de la inculpatul N.I. câțiva euro pentru mâncare, iar în zilele

în care ploua și nu lucrau, nu primeau nici masa de prânz, fiind nevoiți să se hrănească

uneori doar cu portocale, victimele au cerut explicații inculpaților însă li s-a

răspuns că trebuie să accepte situația deoarece au de achitat transportul, că neavând

pașapoarte și necunoscând nici limba greacă nu vor putea pleca.

Din declarațiile părților vătămate S.V.,

P.A., A.E. și C.M.G., a rezultat că după 3 luni de muncă, inculpații, sub diferite

pretexte, le-au dat în jur de 100 de euro, din care și-au achitat transportul până

în România.

În baza aceleiași rezoluții infracționale,

în luna ianuarie 2006, conform înțelegerii avute cu tatăl său, inculpatul N.C.G.

a venit în România, unde l-a rugat pe numitul G.I. interesat și el de a lucra în

străinătate, să găsească și alte persoane care să accepte să meargă la muncă în

Grecia, în condițiile mai sus expuse.

În cele din urmă au fost identificate victimele:

M.C. și S.C. din comuna F., județul Gorj, C.C., Ș.I., C.Mi., C.G.V., C.M., I.N.,

C.V. și C.N. toți din comuna C., județul Gorj, C.S., G.I.A. și M.M.L. din comuna

M., județul Dolj, precum și S.M. din orașul Piatra Olt, județul Olt.

Primind aceleași asigurări, de această

dată, de la inculpatul N.C.G. cu privire la transport, cazare, câștigul asigurat

pentru munca în agricultură precum și celelalte avantaje menționate anterior, părțile

vătămate au acceptat să meargă în Grecia.

În ziua de 18 iulie 2006 părțile vătămate

s-au deplasat pe cont propriu în autogara C. unde au fost așteptate de inculpatul

N.C.G. ce venise cu un microbuz în care se mai aflau alte persoane printre care

și S.M. și împreună au plecat spre Grecia, tranzitând Ungaria.

Ajungând în localitatea N.T., părțile vătămate

au fost așteptate de inculpatul N.I. care, după ce Ie-a oferit câte o cafea, Ie-a

solicitat remiterea pașapoartelor - care au rămas în posesia acestuia - ulterior

fiind cazate tot la cetățeanul grec zis „N." în aceleași condiții insalubre.

Aflând de la ceilalți cetățeni români,

că pentru munca prestată nu vor primi decât 5-6 euro/zi și nu 25-30 euro/zi astfel

cum li se promisese și realizând că rezultatul muncii lor va fi însușit fără drept

de inculpați, părțile vătămate C.G.V., C.C. și C.Mi. profitând și de unele împrejurări

favorabile au reușit să plece neobservați dar și fără pașapoarte ajungând în cele

din urmă la ambasada României din Atena, unde după ce au declarat cele întâmplate,

au primit titluri de călătorie revenind în țară, în condițiile în care, anterior,

neavând pașapoartele asupra lor au fost amendate de autoritățile elene cu câte 1.200

euro.

În cursul lunii iunie 2006, inculpatul

N.C.G., revenind în România, a mers la domiciliul minorei N.M. în vârstă de 14 ani,

din comuna O.S. și în prezența părinților acesteia, i-a propus să meargă cu el în

Grecia unde îi va asigura loc de muncă într-o fabrică, cazare și un câștig de 40

euro/zi. După ce a dat asigurări că oferta este serioasă iar minora nu va fi nevoită

să desfășoare alte activități ilicite au acceptat propunerea, astfel că în una din

zile cu toții s-au deplasat în Municipiul Slatina unde au fost realizate toate procedurile

în vederea obținerii pașaportului pe numele victimei N.M., inculpatul achitând taxa

de urgență.

În aceeași împrejurare și în același scop,

inculpatul a mers și la domiciliul numitei M.L., din aceeași localitate, propunându-i

aceeași ofertă, acceptată în raport de situația materială ce o avea în familie.

În acest context, la data de 3 august 2006

N.M. împreună cu M.L. din aceeași localitatea au revenit în Slatina de unde cu un

microbuz închiriat de inculpat în care erau și alte persoane au plecat spre Grecia,

unde au fost cazate în aceleași condiții ca și ceilalți români aflați la muncă și

unde au lucrat aproximativ 2 luni de zile, activitate pentru care nu au fost remunerate

în condițiile în care nu au putut pleca, pașapoartele acestora găsindu-se în posesia

inculpaților.

Astfel, instanța de fond a constatat că

activitatea infracțională a inculpaților, astfel cum a fost expusă mai sus, întrunește

în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev.

de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori

prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - această din urmă infracțiune subzistând

în raport cu vârsta părților vătămate S.G.C. și N.M., având în vedere că, astfel

cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, traficarea victimelor s-a făcut

în aceleași condiții de loc și timp, adică în temeiul aceleași rezoluții infracționale,

reliefată de identitatea procedeelor folosite de inculpați, a scopului urmărit,

fiind vizate aceleași valori sociale prin actele antisociale întreprinse.

Forma de vinovăție cu care au acționat

inculpații este intenția directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor și urmărind

producerea acestuia, existând legătură de cauzalitate între fapte și urmările produse.

În ceea ce privește infracțiunea de „asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni", instanța de fond a reținut că, fapta inculpaților

de a racola părțile vătămate, a le transporta și caza în Grecia, în scopul exploatării

prin muncă a acestora, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 323 alin. (1) C. pen., deoarece, pentru a comite această infracțiune, inculpații

ar fi trebuit să realizeze o înțelegere de a conlucra o perioadă de timp, conform

unui plan bine stabilit, în care fiecare să aibă anumite sarcini de dus la îndeplinire

și activități individuale repartizate fiecăruia dintre inculpați. Ori, din ansamblul

probator administrat în cauză, nu s-a putut concluziona că cei doi inculpați s-au

asociat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori,

întocmind un plan amănunțit, cu determinarea rolului fiecăruia și cu un anumit program

de activitate, împrejurări care să denote structura organizatorică; nu s-a putut

reține că, înainte de săvârșirea infracțiunilor, inculpații s-au întâlnit și au

discutat cum să procedeze, stabilind la locul infracțiunii aportul fiecăruia, după

o planificare și o pregătire anterioară.

Acțiunile desfășurate de inculpați, în

cauza dedusă judecății, în lipsa dovedirii unei asocieri ori a unei organizări cu

reguli proprii de acționare, o ierarhie a membrilor și o repartizare a rolurilor

acestora, s-a apreciat că reprezintă acte de participație la infracțiunile de trafic

de persoane și trafic de minori, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

celor doi inculpați sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C.

pen.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii

penale, în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., conform art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților N.I. și N.C.G. la câte o

pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție pentru fiecare din cele

două infracțiuni reținute în sarcina lor, iar la individualizarea judiciară s-a

ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de: Partea generală a C.

pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, gradul de pericol social al

faptelor săvârșite dar și persoana inculpaților, iar după aplicarea dispozițiilor

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a coborât sub minimul special pedeapsa prevăzută

de lege pentru fiecare din cele două infracțiuni, conform dispozițiilor art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen.

Cu privire la modalitatea de individualizare

judiciară a executării pedepsei, s-a apreciat că - față de toate datele expuse anterior,

dar și în considerarea faptului că inculpatul N.C.G. nu a suferit alte condamnări,

iar în ceea ce-l privește pe inculpatul N.I., pentru condamnarea suferită anterior

s-a împlinit termenul de reabilitare, ținând seama de prezentarea acestora în fața

instanței pe parcursul cercetării judecătorești - o pedeapsă cu suspendarea sub

supraveghere a executării acesteia, în condițiile instituirii unor obligații în

sarcina inculpaților, se va contribui la asigurarea scopului preventiv, educativ

și sancționator prevăzut de legiuitor în dispozițiile art. 52 C. pen.

În ceea ce privește pretențiile civile

formulate de părțile civile în procesul penal, instanța de fond a constatat în esență

că referitor la sumele pretinse cu titlul de daune morale, sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale, respectiv, săvârșirea faptei, a urmării produse și

a legăturii de cauzalitate dintre acestea și față de dispozițiile art. 14 și 346

C. proc. pen., s-a apreciat întemeiată acțiunea civilă promovată sub acest aspect,

fiind evident că faptele inculpaților au cauzat părților vătămate o traumă psihică,

dată fiind inducerea în eroare a acestora, condițiile precare de cazare și hrană,

munca desfășurată în condiții de insecuritate, nesalarizată corespunzător, neavând

posibilitatea întoarcerii în țară, fiind deposedați de actele de identitate și călătorie.

În consecință, instanța de fond, angajând

răspunderea civilă solidară a inculpaților pentru plata unei sume de bani cu titlul

de daune morale, către fiecare din cele trei părți vătămate, a apreciat că suma

de 500 euro sau echivalentul în lei - la cursul oficial de la data plății - către

aceștia, va constitui o justă și integrală reparare a acestui prejudiciu.

Având în vedere sumele de bani primite

de părțile civile pentru mâncare - potrivit propriilor declarații - precum și cele

primite ca și remunerație a muncii depuse, ținând seama de declarația părții vătămate

A.E., instanța de fond a confiscat suma de câte 3.000 euro de la fiecare din cei

doi inculpați, având în vedere gradul de participare al fiecăruia la săvârșirea

infracțiunilor și caracterul concertat al activității infracționale desfășurate

de aceștia, probatoriul administrat în cauză neputând certifica, sub acest aspect,

o altă situație de fapt.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt și inculpații N.I. și N.C.G.

Prin motivele de apel formulate în scris

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate susținând că

în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de

asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. întrucât

din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpații, tată și fiu,

s-au asociat și au creat o rețea eficientă de trafic de persoane, în scopul exploatării

muncii acestora. S-a mai arătat că inculpații au premeditat constituirea asocierii,

existând o înțelegere prealabilă la săvârșirea faptelor iar în perioada 2005-2006,

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au comis o pluralitate de acte

infracționale, pe baza unui plan stabilit dinainte, cu privire la atribuțiile fiecărui

inculpat în desfășurarea activității infracționale și împărțirea sumelor de bani.

Hotărârea instanței de prim grad a fost

criticată și sub aspectul temeiniciei solicitându-se înlăturarea circumstanțelor

atenuante cu consecința majorării pedepselor la care au fost condamnați inculpații

și modificarea modalității de executare a pedepselor rezultante, prin înlăturarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. S-a arătat în esență că în mod greșit

s-au reținut circumstanțele atenuante, întrucât deși inculpații nu sunt cunoscuți

cu antecedente penale acest aspect nu poate să prevaleze față de datele ce caracterizează

infracțiunile comise de inculpați (limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul

de acțiune, împrejurările comiterii faptelor) și celelalte date ce caracterizează

persoana inculpaților (conduita nesinceră a acestora, împrejurarea că s-au sustras

de la urmărire penală astfel încât nu s-a putut proceda la prezentarea materialului

de urmărire penală. S-a mai arătat că, față de circumstanțele ce caracterizează

persoana inculpaților, existența unui concurs de infracțiuni, numărul mare de persoane

traficate, sumele de bani obținute prin săvârșirea faptelor, atitudinea inculpaților

față de faptele săvârșite, pedepsele aplicate au fost greșit individualizate atât

sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.

Oral, în ședință publică, procurorul a

declarat că susține doar critica referitoare la cuantumul pedepselor și modalitatea

de executare nu și pe aceea referitoare la greșita achitare pentru infracțiunea,

prev. de art. 323 C. pen.

Prin motivele de apel formulate în scris

pentru inculpatul N.I., de avocatul desemnat din oficiu s-a solicitat într-o primă

teză să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipsește intenția ca element constitutiv

al infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul. Într-o teză subsidiară s-a

solicitat reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul prin acordarea

unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante de care beneficiază acesta.

Pentru inculpatul N.C.G. nu s-au formulat

în scris motive de apel.

Examinând apelurile declarate de inculpați

și de Parchet s-au constatat următoarele:

În ceea ce privește apelurile declarate

de inculpații N.I. și N.C.G., la termenul de judecată din 1 septembrie 2011 aceștia

au declarat că înțeleg să retragă calea de atac formulată împotriva sentinței pe

care a pronunțat-o Tribunalul.

Potrivit art. 369 alin. (1) Teză C.

proc. pen. „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre

părți își poate retrage apelul declarat (....)".

Față de dispozițiile legale mai sus enunțate

și manifestarea de voință exprimată de cei doi inculpați în ședință publică, Curtea

a luat act că N.I. și N.C.G. și-au retras apelurile declarate împotriva sentinței

penale nr. 162 din data de 28 decembrie 2010 pronunțată în dosarul cu nr. 552/104/2010,

Tribunalul Olt.

În ceea ce privește apelul declarat de

Parchet, Curtea a constatat că este întemeiat și a fost admis pentru următoarele

considerente:

Prin actul de sesizare s-a reținut în esență

că în cursul anilor 2005-2006, în baza aceleași rezoluții infracționale, prin inducere

în eroare cei doi inculpați au recrutat un număr de 26 de persoane cu o situație

materială precară, între care și doi minori (N.M. - în vârstă de 14 ani și S.G.C.

- în vârstă de 16 ani), pe care le-au transportat în Grecia unde în loc să presteze

o muncă onorabilă, cu câștiguri rezonabile, cazare și o masă pe zi gratuită așa

cum li se promisese, au fost obligate să presteze muncă fără forme legale, în condiții

absolut improprii (cazare în camere insalubre, neîncălzite, bărbați și femei împreună,

care dormeau în paturi de metal suprapuse, uneori și două persoane într-un pat,

fără apă curentă și un singur grup sanitar în curte, fără să li se asigure o masă

decentă) și fără să fie remunerate sau remunerate doar cu sume modice. În aceste

condiții cei doi inculpați care, pentru fiecare persoană, obțineau anumite sume

de bani de la angajatorii greci, le-au deposedat de pașapoarte iar în unele cazuri

le-au amenințat spunându-le că, în situația în care vor încerca să plece, dat fiind

că nu au pașaport vor fi depistate de organele de poliție, amendate sau arestate

ori retrimise înapoi întrucât „sunt în relații bune cu poliția din localitate"

- declarația părții vătămate C.C.

Probatoriul readministrat în instanță a

confirmat situația de fapt reținută în actul de sesizare iar faptele comise de cei

doi inculpați au fost corect încadrate juridic de instanța de prim grad stabilindu-se

că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și

trafic de minori, comise în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la infracțiunea de asocierea

pentru comiterea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., corect instanța

de prim grad a dispus achitarea, în cauză nefiind dovedit că inculpații au acționat

după un plan prestabilit, cu reguli clare privind ierarhia și rolul fiecăruia în

realizarea scopului infracțional. De altfel, procurorul de ședință nu a mai susținut

critica dezvoltată în cuprinsul motivelor de apel formulate în scris referitor la

greșita achitarea pentru comiterea acestei infracțiuni.

S-a mai reținut că nu sunt fondate nici

criticile Parchetului referitoare la cuantumul pedepselor la care au fost condamnați

inculpații, pedepsele de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic

de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. stabilite în urma reținerii circumstanței atenuante

prev. de art. 74 lit. c) C. pen. - conduita bună a infractorului înainte de comiterea

infracțiunii - fiind corect individualizate, cu respectarea criteriilor obligatorii

prev. de art. 72 C. pen. Înlăturarea circumstanței atenuante, cu consecința stabilirii

unor pedepse care să nu fie coborâte sub minimul special, solicitare formulată în

cuprinsul motivelor scrise de apel și susținută oral de procurorul de ședință, nu

se justifică deoarece, din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul

N.C.G. este la primul contact cu legea penală, pentru inculpatul N.I. s-a împlinit

termenul de reabilitare judecătorească în ceea ce privește condamnarea la pedeapsa

de 2 ani și 2 luni închisoare dispusă de Judecătoria Slatina prin sentința penală

nr. 512 din 13 aprilie 1993 iar la dosar nu există date în sensul că cei doi inculpați

ar fi avut anterior comiterii infracțiunilor ce formează obiectul prezentului dosar

un comportament care să vină în conflict cu normele legale și prescripțiile morale

care trebuie să fie respectate pentru a fi asigurate condițiile unei conviețuiri

normale cu ceilalți membri ai societății.

Au fost reținute întemeiate criticile referitoare

la modalitatea de individualizare judiciară a executării a pedepsei rezultante.

În acest sens Curtea a reținut că una dintre

condițiile cerute de legiuitor cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere este aceea ca instanța să aprecieze, „ținând seama de

persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei,

condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni" - art. 86

1

alin. (1)

lit. c) C. pen. Or, deși inculpații, așa cum s-a arătat, au manifestat o conduită

corespunzătoare anterior comiterii acestor infracțiuni, ulterior au adoptat cu comportament

care dovedește faptul că nu au conștientizat gravitatea faptelor pe care le-au săvârșit

- au negat comiterea acestora încercând să se sustragă de la stabilirea răspunderii

penale.

În acest context, ținând cont și de faptul

că inculpații au înțeles să-și procure mijloacele necesare existenței prin comiterea

unor infracțiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social și care în prezent

sunt în plină recrudescență iar activitatea lor infracțională a vizat un număr mare

de persoane, inclusiv doi minori, aspecte care presupun o anumită pregătire pentru

comiterea infracțiunii și riscuri destul de mari pe care cei doi inculpați au fost

dispuși să le accepte Curtea a apreciat că o pedeapsă în privința căreia se va dispune

suspendarea executării sub supraveghere nu va face decât să le întărească convingerea

celor doi inculpați că faptele pe care le-au comis sunt fapte minore pe care pot

să le comită în viitor iar în situația în care vor fi mai atenți și își vor organiza

mai bine activitatea ar putea să evite stabilirea răspunderii sau, în cel mai rău

caz nu vor beneficia de un tratament juridic prea aspru.

Prin decizia penală

nr. 181 din 13 septembrie 2011, Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a apreciat că doar executarea

în regim de detenție este aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel

cum este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. situație față de care a admis

apelul Parchetului, a desființat, în parte, hotărârea, pe latură penală, a înlăturat

dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

rezultate stabilite pentru cei doi inculpați iar în baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepselor, a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a lI - a lit.

b), d) și e) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârii apelate.

Împotriva deciziei

pronunțată de instanța de apel au declarat

recurs inculpații N.I. și N.C.G. criticând hotărârea instanței de apel pentru greșita

individualizare judiciară a pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei, solicitând casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și menținerea

ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4270/102/2011.

Înalta Curte analizând motivul de casare

invocat de recurenți, hotărârea atacată, dar și cauza sub toate aspectele, conform

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile

sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că instanța de fond

a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute

de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile Părții generale ale C. pen. reținându-se

pericolul social al faptelor comise și conduita inculpaților anterior comiterii

faptelor, respectiv că inculpatul N.C.G. este la primul contact cu legea penală,

iar în ceea ce-l privește pe inculpatul N.I., pentru condamnarea suferită anterior

s-a împlinit termenul de reabilitare.

Totodată s-au avut în vedere de limitele

speciale prevăzute săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii

prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., apreciindu-se că față de gravitatea faptelor săvârșite se justifică

reținerea beneficiului în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante respectiv,

cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința stabilirii unei

pedepse sub minimul special. De asemenea, în baza art. 86

1

C. pen. și

86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale de 3 ani închisoare, pe timp de 7 ani termen de încercare, soluție care

nu a fost adoptată de instanța de apel în ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei.

De asemenea s-a reținut în cadrul individualizării

pedepsei pentru cele două infracțiuni contopite săvârșite de către inculpați și

atitudinea procesuală constant sinceră a inculpaților adoptată pe parcursul procesului

penal.

Înalta Curte reține că, conduita bună a

inculpaților presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă

și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport

cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpații le-au dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța

de fond urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul

lor contribuie la aprecierea instanței de recurs că individualizarea judiciară a

pedepselor inculpaților în ceea ce privește modalitatea de executare, satisface

pe deplin justa aplicare a unei pedepse cu suspendare sub supraveghere neimpunându-se

o reindividualizare cu privire la această modalitate, pedeapsa deja stabilită fiind

menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Împrejurarea că infracțiunile prev. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., sunt infracțiuni care au un pericol social ridicat prin prisma

faptului că inculpații au săvârșit aceste fapte în formă continuată, așa încât legiuitorul

a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, care nu exclud

însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se

cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului

și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile

aplicării acestei instituții, astfel că în mod corect li s-au aplicat inculpaților,

de către instanța de fond dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte constată totodată, că instanța

de apel în mod greșit a dispus înlăturarea disp. art. 86

1

C. pen.,

art. 86

2

C. pen., art. 86

3

C. pen. reținând că ulterior inculpații

au adoptat un comportament care dovedește faptul că nu au conștientizat gravitatea

faptelor pe care le-au săvârșit, au negat comiterea acestora încercând să se sustragă

de la stabilirea răspunderii penale, și că inculpații au înțeles să-și procure mijloacele

necesare existenței prin comiterea unor infracțiuni care prezintă un grad ridicat

de pericol social iar activitatea lor infracțională a vizat un număr mare de persoane,

inclusiv doi minori, aspecte care presupun o anumită pregătire pentru comiterea

infracțiunii și riscuri destul de mari pe care cei doi inculpați au fost dispuși

să le accepte.

Aceste argumente reținute de instanța de

apel nu pot fi primite de instanța de recurs, inculpații fiind prezenți pe parcursul

desfășurării procesului atât în fața instanței de apel cât și în fața instanței

de recurs, activitatea lor infracțională nu a presupus o pregătire prealabilă, instanța

de fond dispunând achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 323 C. pen. deoarece, nu s-a putut concluziona că cei doi inculpați s-au

asociat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori,

întocmind un plan amănunțit, cu determinarea rolului fiecăruia și cu un anumit program

de activitate, împrejurări care să denote structura organizatorică. Nu s-a putut

reține că, înainte de săvârșirea infracțiunilor, inculpații s-au întâlnit și au

discutat cum să procedeze, stabilind la locul infracțiunii aportul fiecăruia, după

o planificare și o pregătire anterioară.

Cu atât mai mult instanța de apel în mod

greșit a reținut acest ultim argument de pregătire a activității infracționale,

cu cât, a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la achitarea inculpaților

în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte, constată că instanța de fond a examinat, în mod judicios, aplicarea

criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat

în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pedeapsa cea mai

grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei prin aplicarea disp. art. 86

1

C. pen., reținute

în sarcina ambilor inculpații, faptul că dincolo de pericolul social generic al

infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a putut atenua ca urmare a împrejurărilor

în care faptele au fost săvârșite, atitudinea inculpaților înainte de săvârșirea

faptelor raportate la circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în

vedere în mod corect, subliniind o caracterizare pozitivă evidențiată în persoana

inculpaților, astfel că se impune o nouă cenzură cu privire la individualizarea

pedepsei cu privire la modalitatea de executare.

În baza art. 385

15

pct. 2

lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații

N.l. și N.C.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 13 septembrie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia atacată numai

în ceea ce privește greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor

aplicate inculpaților N.l. și N.C.G. și rejudecând:

Va înlătura dispoziția instanței de apel

privind executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate inculpaților N.l.

și N.C.G. și va menține măsura instanței de fond referitoare la suspendarea sub

supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților în cauză.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații

N.l. și N.C.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 13 septembrie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată numai

în ceea ce privește greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor

aplicate inculpaților N.l. și N.C.G. și rejudecând:

Înlătură dispoziția instanței de apel privind

executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate inculpaților N.l. și N.C.G.

și menține măsura instanței de fond referitoare la suspendarea sub supraveghere

a executării pedepselor aplicate inculpaților în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații N.l. și N.C.G. până la prezentarea

apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

P

ronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie

2012.