ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursurilor penale de față;
Prin sentința
penală nr. 110 de la data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt,
secția penală, în Dosarul cu nr. 7700/104/2006, s-a dispus, în baza art. 215
alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a) rap.
la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă inculpatului S.G. la pedeapsa de
8 ani închisoare; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de
interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a
(dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice);
lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat)
și lit. c) (privind dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți
comerciale), pe durata de 3 ani.
În baza art.
290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76
alin. (1) lit. e) Teza l-a C. pen.; a fost condamnat același inculpat la
pedeapsa de 2 luni închisoare, iar conform art. 33 lit. a) rap. la art. 34
alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat
inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară de
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a,
lit. b) și lit. c) C. pen., menționate mai sus, pe durată de 3 ani.
În baza art.
71 alin. (1)-(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de
interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza ll-a și
lit. b) C. pen., pe timpul detenției, cu aplicația art. 13 C. pen.
În baza art.
88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii, timpul
reținerii și arestării preventive din intervalul 26 aprilie 2006 - 6 noiembrie
2006.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi
țara aplicată acestui inculpat prin decizia nr. 1053 din 6 noiembrie 2006 pronunțată
de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 14662/54/2006.
În baza art. 26
C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74
alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost
condamnată inculpata M.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și s-a aplicat
inculpatei pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de
art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) C. pen., având conținutul de mai
sus, și lit. c) - privind dreptul de a ocupa funcția de contabil - pe durata de
2 ani.
În baza art. 290
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la
art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa
de 1 lună închisoare, iar conform art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit.
b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat acestei inculpate pedeapsa
de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor
menționate, pe durata de 2 ani.
În baza art. 86
1
C. pen. și art. 86
2
C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere
a executării pedepsei închisorii aplicate pe durată de 5 ani și 6 luni, ce constituie
termen de încercare.
Pe durata termenului
de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta
la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Olt la datele fixate de acesta;
- va anunța în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare
care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica
și va justifica schimbarea locului de muncă și va comunica informații de natură
a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 71
alin. (1)-(3) C. pen., a-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie de interzicere
a drepturi lor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C.
pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a luat act că
în ședința din 29 septembrie 2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei
din art. 290 C. pen. și art. 31 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., în fapta prevăzută
de art. 290 alin. (1) C. pen., pentru ambii inculpați, cu menținerea restului prevederilor
din rechizitoriu referitoare la încadrarea juridică.
S-au anulat bilanțurile
contabile, balanțele de verificare, facturile fiscale și avizele de expediție emise
către Asociația P. Slatina și SC U.I. SRL, întocmite de firma SC S. SRL, constatate
ca false din anii 2000, 2001, 2002, 2003 și primul semestru al anului 2004.
S-a admis acțiunea
părții civile SC R.B. SA Slatina, strada T.V., județ Olt, și au fost obligați inculpații
la plata sumei de 725.561,01 RON, din care, 499.639,6 RON credit nerambursat și
225.921,3 RON dobândă aferentă, cu începere de la data comiterii faptei și până
la achitarea debitului, către partea civilă; s-a admis cererea domnului avocat M.B.,
scutindu-l pe acesta de amenda judiciară aplicată prin încheierea din 15 septembrie
2008; au fost obligați inculpații la plata a câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare
către stat.
De asemenea, prin
încheierea din 7 octombrie 2008 pronunțată în acest dosar, Tribunalul Olt a dispus
îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul acestei hotărâri (cu numărul
menționat mai sus), în sensul că, în ce privește pe inculpata M.D., la operațiunea
de contopire, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus a se înscrie în loc de pedeapsa de 3 ani
închisoare, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare alături de pedeapsa complementară,
iar prin încheierea din 20 octombrie 2008 din același dosar, s-a dispus îndreptarea
erorii materiale ca, în loc de 225.921,3 RON reprezentând dobânda aferentă cu începere
de la data comiterii faptei și până la achitarea debitului, să se înscrie 225.921,3
RON reprezentând dobândă restantă, cât și la plata dobânzilor în continuare, până
la achitarea debitului, către partea civilă.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Olt au fost trimiși în judecată inculpații: M.D., pentru faptele prev.
de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen., art. 290
C. pen. și art. 31 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen. și S.G., pentru faptele prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)
C. pen., art. 290 C. pen. și art. 31 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 33
lit. a) C. pen.
Pe baza probelor
administrate în cauză, instanța de fond a constatat în fapt că prin cererea de credit
din 13 august 2003 firma SC S. SRL, prin administratorul său - inculpatul S.G. -
a solicitat părții vătămate SC R.B. SA - Sucursala O. un credit de factoring intern,
pentru finanțarea capitalului circulant al firmei în sumă de 5 miliarde ROL pentru
o perioadă de 12 luni, iar ca garanție a creditului s-a adus cesiunea de creanțe
ce sunt efect al contractelor de vânzare-cumpănare încheiate de firma inculpatului,
ci SC U.I. SRL și Asociația P. Slatina, ambele având sediul în Slatina.
În acest contract
de factoring, părțile contractante au fost reprezentate de SC R.B. SA - Sucursala
O., în calitate de factor și de SC S. SRL, în calitate de aderent, iar debitorii
eligibili acceptați de bancă pentru derularea contractului au fost Asociația P.
Slatina pentru suma de 2 miliarde ROL și SC U.I. SRL pentru suma de 3 miliarde ROL
iar în vederea acceptării ca debitori eligibili a acestora inculpatul S.G. a prezentat
băncii contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu aceștia la data de 30
octombrie 2002 pe o perioadă de 24 luni.
Pentru a justifica
o activitate rentabilă în vederea obținerii creditului, inculpatul S.G. a prezentat
la bancă bilanțuri contabile neconforme realității pentru anii 2000, 2001, 2002
și pentru primul semestru al anului 2003 însoțite de balanțe de verificare contrafăcute,
modificând astfel situația financiară reală a societății menționată în calitate
de aderent în scopul prezentării acesteia ca fiind rentabilă în așa fel încât să
conducă la aprobarea creditului de către bancă. Aceste bilanțuri au fost întocmite
cu complicitatea inculpatei M.D., ce lucra în calitate de contabilă la firma SC
S. SRL care, la rândul său, l-a determinat pe soțul său M.S. - ce avea cunoștințe
de contabilitate - să întocmească balanțele și bilanțurile false.
Inculpata M.D.
a fost cea care a înregistrat aceste documente contabile la Administrația Financiară
Olt, prin inducerea în eroare a funcționarilor acestei instituții, cât și a contabilei
C.D.I., care Ie-a vizat și căreia i-a motivat că înscrisurile sunt necesare urgent
la bancă, în vederea obținerii unui credit.
Două dintre bilanțurile
false s-au înregistrat la Administrația Financiară Olt sub același număr și dată
ca și cele reale, iar două din acestea poartă numărul de înregistrare al altor societăți:
SC I.N. SRL și SC H. SRL, în condițiile în care nici unul din bilanțurile false
nu apare la arhiva Administrației Finanțelor Publice Olt și nici în registrul de
intrări - ieșiri. Acest lucru conduce în mod necesar la concluzia că, în vederea
înregistrării documentelor contabile, nu s-a urmat traseul normal.
Ca urmare a acestor
înscrisuri prezentate de inculpatul S.G. la unitatea bancară menționată în calitate
de factor, s-a întocmit raportul de analiză a situației financiare semnat de analistul
de credite D.A. și de managerul de risc credite C.C., cât și de referatul de credit
semnat tot de această din urmă persoană, precum și de D.S., în calitate de manager
corporații și de D.A., după care, documentația a fost înaintată Comitetului de credite
I din Centrala băncii menționată, pentru aprobare.
În aceste condiții,
centrala arătată a aprobat în favoarea firmei SC S. SRL un credit de factori intemi
cu recurs în sumă de 5 miliarde ROL, pe perioadă de 12 luni, cu finanțarea a maxim
70% din facturile emise de aderent către debitorii cedați. În acest sens, în baza
contractorului de factoring pentru efectuarea de trageri săptămânale în limita sumei
menționate mai sus, inculpatul avea obligația să prezinte băncii facturi privind
livrările de mărfuri în original sau copie, copii ale avizelor de expediție a mărfurilor,
notificarea de cesiune de creanțe și nota de tragere alături de alte documente însoțitoare
și că în baza acestei obligații, în intervalul 15 septembrie 2003 - 10 aprilie 2004,
firma SC S. SRL - prin reprezentanții acesteia - a depus la bancă documentele susmenționate,
pentru a obține creditări succesive.
La scadența facturilor
emise de firma SC S. SRL, pentru care s-a făcut trageri la bancă în baza contractului
de factoring în limita sumei amintite, cei doi debitori eligibili aveau obligația
să achite prețul mărfurilor ce li s-au livrat în conturi de colectare. În ultima
partea a anului 2003 și în prima parte a anului 2004, s-au depus sume în numerar
reprezentând contravaloarea facturilor de către inculpatul S.G. și de soția și fiica
acestuia, anume S.T. și respectiv S.M., sau în conturile colectoare au fost transferate
cu ordine de plată sume de bani din contul curent al SC S. SRL, în zilele în care
acesta era creditat cu sume provenind din executarea contractului de factoring.
Partea vătămată
SC R.B. SA a constatat că după ultima tragere de credit care a avut loc la 20
aprilie 2004, contravaloarea facturilor nu s-a mai achitat și, astfel, s-a luat
legătura cu debitorii eligibili, iar ca urmare a adreselor și modificărilor băncii
firma SC U.I. SRL, a remis o serie de factură de stornare a facturilor inițiale,
în care SC S. SRL specifica drept motiv al stornării „retur marfă".
În vederea constituirii
de garanții, au fost depuse la partea vătămată - unitate bancară - un nr. de 68
facturi fictive privind livrări de mărfuri către Asociația P. și 46 facturi fictive
către SC U.I. SRL, facturile emise către Asociația P. nefiind transmise reprezentantului
acestuia și neregăsindu-se în jurnalele de cumpărături ale asociației, fiind de
menționat totuși faptul că pe o parte din acestea este prezentă semnătura persoanei
autorizate și ștampila asociației obținute în condițiile neglijenței acestei persoane
care Ie-a semnat fără a face verificări asupra realității lor.
Referitor la aceste
jurnale de cumpărături ale asociației, s-au reținut mențiune făcute în acestea privind
doar aprovizionări sporadice de la furnizorul SC S. SRL, cu valori reduse de ordinul
milioanelor de lei.
Toate facturile
emise în perioada 5 noiembrie 2003 - 10 aprilie 2004 - facturile inițiale și cele
de stornare - au fost evidențiate în jurnalul de cumpărături al SC U.I. SRL, cu
excepția celor întocmite pentru perioada 15 septembrie 2003 - 19 septembrie 2003.
În vederea clarificării
situației de fapt, printr-o expertiză în specialitatea contabilă, s-a întocmit un
raport de un astfel de expert, în baza constatărilor căruia s-a ajuns la concluzia
că aprobarea creditului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale și cu normele
de creditare, fără a se constata documentații incomplete acceptate de partea vătămată,
plățile în contul debitorilor eligibili menționați au fost efectuate de inculpatul
S.G. și de soția și fiica acestuia, facturile emise de către SC S. SRL privind livrările
de mărfuri către SC U.I. SRL și către Asociația P., nu constituie operațiuni economice,
deoarece nu se regăsesc consemnate ca documente justificative în evidențele contabile
ale celor două părți contractante și, totodată, s-a stabilit valoarea creditului
nerambursat la data de 8 octombrie 2005.
În cursul urmăririi
penale s-a întocmit o expertiză grafică, pentru a se stabili autorul scrisului de
pe documentele întocmite și semnate în cadrul firmei SC S. SRL, iar prin raportul
său, expertul criminalist a concluzionat că scrisurile de pe balanțele de verificare
și bilanțurile false depuse de către SC S. SRL la unitatea bancară, au fost executate
de către martorul M.S., soțul inculpatei, scrisurile de pe facturile fiscale de
livrare către Asociația P. și SC U.I. SRL, dar și de pe acelea de stornare, au fost
executate de inculpatul S.G., de soția și fiica acestuia și de martorul M.S. și
că semnăturile existente la rubrica și ștampila furnizorului de pe facturi a fost
executată de inculpat, fiica și soția sa. De asemenea, prin același raport de expertiză
s-a mai stabilit că scrisurile existente pe declarațiile cumpărătorilor împreună
cu acceptul plății au fost executate de inculpata M.D. și de martora U.A., că semnăturile
existente pe aceleași documente la rubrica semnătura autorizată au fost executate
de martorii U.A., U.S.D., M.F. și de inculpatul S.G. iar semnăturile existente la
rubrica reprezentanți legali - semnătura și specimenul de semnătură de pe notificările
de cesiune au fost executate în cadrul Asociației P. pentru puține din acestea de
martorul M.F., iar în celelalte cazuri sunt prezente asemănări cu semnăturile inculpatei
M.D. și că la SC U.I. SRL semnăturile de pe aceste documente au fost executate de
martora U.A. Tot prin acest raport se menționează că semnăturile de primire de pe
facturile de livrare și stornare în cadrul acestei din urmă societăți au fost executate
de către martora U.A., în cea mai mare parte, una de fiica inculpatului și una de
către inculpată dar și că în cazul celorlalte puteau fi executate de inculpatul
S.G. iar semnăturile de pe avizele de expediție către SC U.I. SRL în cea mai mare
parte au fost executate de martora U.A. iar unele de inculpat. În ce privește Asociația
P., acest expert se reține că a stabilit că în cazul la foarte puține facturi semnăturile
de primire puteau fi executate de martorul M.F. însă cea mai mare parte a fost executată
de inculpatul S.G. ca și semnăturile de pe avizele de expediție și borderourile
centralizatoare ale facturilor.
În drept, instanța
de fond a constatat că faptele comise de către inculpați întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunilor de înșelăciune, având încadrarea juridică prev. de art. 215
alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicația art. 26 C. pen. privind complicitatea
în cazul inculpatei și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de
art. 290 alin. (1) C. pen., în cazul ambelor infracțiuni în condițiile concursului
real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
În ce privește
această din urmă infracțiune prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., în baza art. 334
C. proc. pen. s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în cazul ambilor inculpați
din art. 290 C. pen. și art. 31 rap. la art. 290 C. pen., în fapta prev. de
art. 290 alin. (1) C. pen., cu menținerea restului încadrării juridice privind fapta
de înșelăciune și concursul real de infracțiuni.
De asemenea, în
ce privește faptele de fals prev. de art. 290 C. pen. și art. 31 C. pen. rap. la
art. 290 C. pen., schimbarea de încadrare juridică în art. 290 alin. (1) C. pen.
este dată de caracterul absorbant al formelor participației inculpatei, în sensul
că aceea mai gravă, de coautor, absoarbe pe cele mai puțin grave, de complicitate.
Pentru fiecare
din cele două infracțiuni reținute în sarcina celor doi inculpați, instanța de fond
a constatat că sunt în unitate naturală, în forma continuă a acestora, formă dată
de comiterea de aceștia în unitate naturală de acte materiale succesive, ce țin
de realizarea activității infracționale, în condițiile îndeplinirii atribuțiilor
de administrator și respectiv contabil al firmei SC S. SRL. Chiar dacă în desfășurarea
activității infracționale a celor doi inculpați au intervenit întreruperi, acestea
sunt determinate de natura activității economice a firmei în cauză.
Participația penală
a celor doi inculpați, în cazul infracțiunii de înșelăciune, s-a reținut de instanța
de fond sub forma autoratului pentru inculpatul S.G. și, respectiv, sub forma complicității
în cazul inculpatei M.D., întrucât, prin actele sale materiale, aceasta din urmă
a înlesnit și a ajutat pe autor să comită fapta penală, în condițiile în care, între
cei doi s-a stabilit legătura subiectivă, în sensul ca actele lor materiale să fie
îndreptate pentru atingerea rezultatului pretins de lege pentru latura obiectivă
a infracțiunii de înșelăciune, dar și pentru crearea stării de pericol în cazul
infracțiunii de fals prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
În privința infracțiunii
de fals prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., participația penală a ambilor inculpați
s-a constatat sub forma autoratului, întrucât aceștia, împreună - ambii cu intenție
directă - au comis fapta penală prin acte materiale ce țin de contrafacerea scrierii.
În cauză nu s-a
reținut unitatea legală a faptelor în cadrul formei continuate a infracțiunilor
de mai sus, așa cum este prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., ci forma continuă
a acestora, întrucât, chiar dacă între actele materiale ale inculpaților există
unele intervale de timp, acestea sunt urmare a modului normal (natural) de desfășurare
a activității de administrare și contabile a firmei.
Pe de altă parte,
ca durată, intervalele de timp dintre aceste acte materiale ce au ca obiect documentele
menționate, conduc la aceiași concluzie.
La individualizarea
pedepsei aplicată inculpaților, instanța de fond a reținut în cazul amândurora criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., atât cu caracter real, cât și personal, sens în care
s-a avut în vedere: activitatea infracțională a inculpaților, gradul de pericol
social al infracțiunilor cât și lipsa antecedentelor penale (în cazul ambilor inculpați),
iar în cazul inculpatei M.D. și conduita procesuală cooperantă, dar și (pentru ambii
inculpați) criteriul referitor la starea sănătății, în mod special pentru inculpata
M.D.
În ce privește
conduita procesuală a inculpatului S.G., aceasta a fost caracterizată ca urmărind
tergiversarea procesului penal prin exercitarea unor drepturi procesuale ce constituie
garanții ale dreptului său la apărare în mod neconform cu scopul stabilit de legiuitor,
condiții în favoarea ambilor inculpați, dându-se valoare juridică de circumstanță
atenuantă conduitei bune anterioare dată de lipsa antecedentelor penale, așa cum
este prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
În cazul inculpatei
M.D., s-a reținut ca având această valoare juridică și vocația sa având la bază
conduita procesuală cooperantă prin prezentarea în fața autorității judiciare, conform
art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă pentru fiecare din infracțiuni
sub minimul special, la un nivel de natură să asigure realizarea funcțiilor și scopului
acestei sancțiuni, conform art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, alături de pedeapsa
principală, pentru fiecare inculpat - în cazul infracțiunii de înșelăciune - aplicându-se
pedeapsa complementară de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) Teza a-II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu stabilirea duratei acestei
pedepse.
În cazul inculpatei
M.D., în raport de criteriile de individualizare menționate mai sus, s-a dispus
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu stabilirea termenului de
încercare, întrucât sunt dovedite condițiile prevăzute de art. 86
1
C.
pen.
Sub aspectul laturii
civile a procesului penal, instanța de fond a reținut că sunt dovedite condițiile
răspunderii delictuale prevăzute de art. 998, 999 și 1003 C. civ. pentru stabilirea
în solidar a răspunderii juridice delictuale a celor doi inculpați care, prin actele
lor materiale, au comis o faptă ilicită ce a produs un prejudiciu pentru care reparația
poate avea loc prin acordarea de despăgubiri cu caracter compensatoriu și moratoriu.
Prejudiciul a fost dovedit prin probele administrate în cauză, inculpații fiind
astfel obligați la plata acestor despăgubiri.
Întrucât firma
SC S. SRL a parcurs procedurile de faliment judiciar, lichidare și radiere din registrul
comerțului, instanța de fond a constatat că aceasta nu mai are capacitate juridică,
astfel că obligațiile civile vor reveni inculpatului pe un dublu temei - odată pe
temei delictual, în al doilea rând ca urmare a transmiterii obligației de la firmă
la inculpat, în calitate de unic asociat.
Împotriva acestei
sentințe, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și partea
civilă R.B. SA București, precum și de inculpații M.D. și S.G.
Ministerul Public
a susținut motivele scrise de apel, pe care Ie-a suplimentat în sensul că instanța
de fond nu a indicat temeiul legal în baza căruia a reținut și a făcut aplicarea
circumstanțelor atenuante, pentru ambii inculpați.
S-a arătat că,
față de inculpata M.D., pedeapsa este nelegală, deoarece, potrivit art. 86
1
C. pen., în cazul concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă nu trebuie să
depășească 3 ani, iar în cazul acestei inculpate, acest fapt nu s-a realizat, pedeapsa
rezultantă de 3 ani și 6 luni, solicitându-se înlăturarea dispozițiilor ce vizează
suspendarea sub supraveghere a pedepsei și dispunerea executării pedepsei aplicate
în regim de detenție. De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu a indicat
corect temeiul în baza căruia pedeapsa trebuie redusă ca urmare a reținerii unor
circumstanțe atenuante, aceste temei fiind art. 76 alin. (2) C. pen. și nu art.
76 lit. a) C. pen.
Hotărârea primei
instanțe a fost criticată și pentru netemeinicie, deoarece pedepsele aplicate inculpaților
S.G. și M.D. nu au fost bine individualizate, fiind prea mici în raport de datele
ce caracterizează persoana inculpaților, de gradul de pericol social al infracțiunilor,
de urmarea produsă și de perioada de timp în care faptele au fost comise.
Inculpatul S.G.
a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, invocându-se mai multe aspecte
de nelegalitate și de netemeinicie, după cum urmează:
- a fost lipsit
la judecarea fondului cauzei de o apărare efectivă, deoarece s-a făcut o schimbare
de încadrare juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată împreună
cu inculpata M.D., fără ca inculpaților să li se aducă la cunoștință că au dreptul
să solicite amânarea cauzei ori lăsarea acestea la sfârșitul ședinței, în vederea
pregătirii apărării, la un termen la care aceștia au fost în imposibilitate să se
prezinte, datorită stării de sănătate. De asemenea, inculpatul a solicitat achitarea
sa pentru infracțiunea de înșelăciune în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
deoarece nu sunt probe care să-i ateste vinovăția, fiindcă el a încercat un artificiu
financiar, în vederea derulării unor contracte comerciale și în vederea rambursării
unor credite.
În subsidiar,
a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, ținându-se seama de starea de sănătate
și de situația sa familială și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut
de lege.
Inculpata M.D.,
a solicitat în motivarea căii de atac admiterea apelului, desființarea sentinței
și, într-o primă teză, achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune în temeiul
art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu ar exista probe care să ateste intenția
ei de a încerca fraudarea băncii, în condițiile în care inculpatul S. a rambursat
de 9 ori ratele împrumutului, iar inculpata nu a avut nici o contribuție la întocmirea
documentației. De asemenea, s-a mai solicitat achitarea inculpatei și pentru infracțiunea
de fals, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Într-o altă teză,
s-a solicitat să se rețină faptul că schimbarea încadrării juridice nu s-a făcut
în prezența sa și, astfel, a fost lipsită de o apărare efectivă, sentința fiind
lovită de nulitate.
Partea civilă
R.B. SA, a criticat sentința pentru netemeinicie, învederând faptul că instanța
de fond a acordat o despăgubire mai mică decât cea solicitată și care rezultă din
documentele bancare.
Pe parcursul judecării
apelului, partea civilă - unitatea bancară - prin adresa din 03 decembrie 2009,
și-a retras apelul formulat.
Prin decizia penală
nr. 166 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori, s-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă R.B.
SA București.
Au fost respinse,
ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.G. și M.D.
A fost admis apelul
declarat de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva
sentinței penale menționate anterior.
S-a desființat
sentința instanței de fond.
S-au repus în
individualitatea lor fiecare din pedepsele aplicate fiecărui inculpat.
S-au înlăturat
dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) Teza l-a
C. pen., față de inculpatul S.G.
În baza
art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G. la
pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 290
alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
S-a aplicat inculpatului
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Teza
a Il-a lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33
lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului
S.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea - de 10 (zece) ani închisoare
și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71
C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a-II-a și lit. b) C. pen.
S-au înlăturat
dispozițiile art. 86
1
- 86
4
C. pen. față de inculpata M.D.
În baza art. 26
rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen. cu aplic. art. 64 alin.
(1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnată
inculpata M.D. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 290
alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la
art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa
de 2 (două) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatei
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) Teza a-ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33
lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate
inculpatei, urmând ca aceasta să execute 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) Teza ll-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 71
C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) Teza a-ll-a și lit. b) C. pen.
S-a constatat
că prejudiciul produs părții civile SC R.B. SA, a fost recuperat.
S-au menținut
restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost respinsă,
ca neîntemeiată, cererea formulată de avocat M.B., privind amenda judiciară.
Referitor la critica
formulată de ambii inculpați - privind încălcarea dreptului de apărare, deoarece,
potrivit art. 334 C. proc. pen., instanța de fond nu și-ar fi îndeplinit obligația
de a lăsa la sfârșit judecarea cauzei ori a amâna cauza, în vederea pregătirii apărării,
ca urmare a punerii în discuție a schimbării unor încadrări juridice date prin rechizitoriu
faptelor inculpaților - Curtea reține că această critică este nefondată, deoarece
schimbarea încadrării juridice a fost pusă în discuție din oficiu de instanța de
fond la termenul din 09 iunie 2008, iar cauza a fost amânată ca urmare a cererilor
formulate de apărătorii inculpaților - aceiași care au pus concluzii și la dezbateri
- pentru pregătirea apărării.
De altfel, și
prin încheierile din 23 iunie 2008, 25 august 2008, 15 septembrie 2008, cauza a
fost amânată tot pentru pregătirea apărării, de către inculpați și apărători și
pentru ca inculpații să se prezinte în instanță și să-și formuleze în mod direct
și nemijlocit apărarea cu privire atât la încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu,
cât și cu privire la noua încadrare juridică, pusă în discuție de instanța de fond,
din oficiu.
Curtea reține
că, în raport de dispozițiile art. 334 C. proc. pen. (care stabilesc doar faptul
că instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția
inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății,
pentru a-și pregăti apărarea), prevederile art. 6 C. proc. pen. care vizează garantarea
dreptului de apărare, nu au fost încălcate, aceste dispoziții fiind avute în vedere
și cu prilejul judecării prezentei cauze în apel.
De asemenea, nu
sunt fondate nici criticile prin care s-a solicitat achitarea inculpaților, pentru
următoarele motive:
Așa cum temeinic
și legal a reținut instanța de fond, în cauză există probe care constau în înscrisuri,
în susținerile parțiale ale inculpaților și în declarațiile martorilor, care fac
dovada că ambii inculpați au efectuat acte materiale ce intră în conținutul constitutiv
al infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar
aceste acte materiale le-au făcut cunoscând caracterul fraudulos și cu intenția
de a obține de la partea civilă apelantă sume de bani în baza unui contract de împrumut
care, în mod normal, nu ar fi fost încheiat dacă situația financiară reală a societății
comerciale contractantă a împrumutului, patronată de inculpatul S.G., ar fi fost
cunoscută.
Astfel, Curtea
reține caracterul fictiv al datelor de înregistrare la Administrația Finanțelor
Publice a numărului și datei bilanțurilor și balanțelor de verificare ce au fost
folosite pentru a prezenta situația economică a firmei inculpatului la unitatea
bancară, contrafacerea de către inculpat a semnăturilor persoanelor autorizate de
pe facturile emise de către debitorii eligibili, ce constituiau garanții bancare
în cadrul executării contractului de factoring, lucru care s-a constatat și în cazul
avizelor de expediție de mărfuri de către doi debitori eligibili.
Totodată, Curtea
reține și că inculpatul S.G. a recunoscut comiterea infracțiunilor în cursul urmăririi
penale, declarații care atestă - de asemenea - că inculpata M.D. a participat și
ea, în mod activ și direct, în efectuarea unor demersuri la unitatea bancară, pentru
întocmirea și prezentarea documentației în vederea obținerii creditului de factoring.
Facturile emise
de către cei doi beneficiari amintiți, nu pot fi reținute ca reale, în sensul că
ele ar atesta existența unor livrări de mărfuri, atât timp cât societatea patronată
de inculpat a stornat din contabilitate aceste facturi, iar în contabilitatea așa-zișilor
parteneri de afaceri, nu se regăsesc aceste operațiuni economice.
Apărarea formulată
de inculpata M.D. nu poate fi reținută, atât din cele arătate, dar și din faptul
că aceasta are studii superioare economice, a recunoscut (lucru confirmat de altfel
de coinculpatul S.G.) că a avut acces la documentele contabile ale firmei administrate
de inculpat, semnătura a fost identificată pe facturile fiscale fictive de livrare
către cei doi debitori eligibili, cât și pe declarațiile cumpărătorilor, însoțitoare
a acceptului plății.
În condițiile
în care, chiar dacă bilanțurile și balanțele de verificare înregistrate la administrația
financiară ar fi fost întocmite de martorul M.S., semnarea acestora și prezentarea
lor unității bancare presupunea din partea inculpatei atât verificarea, dar mai
ales - în cazul în care constata neconcordanțe între situația reală a societății
comerciale, în raport cu situația înscrisă în documente - fie să nu le depună, fie
să facă modificări care să ateste în înscrisurile ce urmau a fi folosite, situația
reală a societății comerciale emitente.
Achitarea debitului
existent la unitatea bancară, pe parcursul procesului, nu poate înlătura intenția
frauduloasă a celor doi inculpați, existentă în momentul semnării contractului de
factoring. Ea reprezintă doar o modalitate de reparare a prejudiciului produs unității
bancare, în cursul judecății.
Curtea reține
că inculpații au conceput comiterea infracțiunii secvenționând activitățile materiale
ce constituie elementul obiectiv al infracțiunilor de înșelăciune și de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, inclusiv prin atragerea martorului M.S. - persoană
cu privire la care inculpata M.D. susține că a întocmit actele în perioada în care
era în stare de ebrietate - în scopul de a se sustrage de la o eventuală răspundere
penală în cazul în care faptele lor ar fi descoperite.
În același sens,
Curtea reține și încercările repetate ale inculpaților de a solicita amânarea cauzei,
pe diverse motive medicale, motive care, în general, nu i-au împiedicat să participe
la judecarea acesteia și nu obligau instanța să dispună suspendarea judecății.
Cu privire la
apelul declarat de Ministerul Public, acesta este fondat, pentru toate motivele
invocate.
Astfel, se constată
că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului S.G. circumstanțe atenuante
și a redus pedeapsa aplicată acestuia, în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen., deși textul legal aplicabil, avându-se în vedere încadrarea juridică reținută,
respectiv art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. - infracțiune prin care s-a produs
o consecință gravă - este cel prevăzut de art. 76 alin. (2) C. pen.
În același timp,
în cazul inculpatei M.D., pedeapsa a fost nelegal suspendată sub supraveghere potrivit
art. 86
1
C. pen., fiindcă, deși acesta a fost condamnat la o pedeapsă
rezultantă de 3 ani și 6 luni, suspendarea acestei pedepse sub supraveghere este
nelegală în raport de dispozițiile art. 86
1
alin. (2) C. pen., care stipulează
în mod expres că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată
și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea
de cel mult 3 ani - ceea ce nu este cazul în speță - și sunt întrunite și condițiile
prev. de art. 86
1
alin. (1) lit. b) și c) C. pen.
În același timp,
în mod netemeinic au fost reținute în favoarea inculpatului S.G. circumstanțe atenuante,
deși la proporționalizarea acestora, prima instanță a constatat, în temeiul
art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, interesul inculpatului
de a tergiversa procesul penal prin exercitarea în mod abuziv a unor drepturi procesuale,
fără să se rețină în defavoarea acestuia și urmarea produsă prin crearea unui prejudiciu
foarte mare părții civile, în urma comiterii faptelor și fără să se țină seama de
cooperarea existentă între inculpați pe parcursul derulării faptelor deduse judecății,
cât și de împrejurarea că inițiatorul și coordonatorul acțiunilor infracționale
a fost inculpatul S.G., care a profitat atât de starea materială cât și de starea
de sănătate a inculpatei M.D., dar și a soțului acesteia, martorul M.S.
Lipsa de antecedente
penale, cât și eventuala reparare a prejudiciului sunt și ele, alături de celelalte
criterii prev. de art. 72 C. pen., împrejurări care trebuie avute în vedere la stabilirea
și proporționalizarea pedepsei.
Curtea apreciază
că, pentru inculpatul S.G. nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante
și nu se justifică reducerea pedepselor, ca urmarea stabilirii vinovăției sale.
Pentru considerentele
arătate anterior, Curtea reține faptul că prima instanță, în mod temeinic a constatat
existența unor circumstanțe atenuante favorabile inculpatei M.D. - mai ales în raport
de gradul de participare al acesteia - astfel încât, critica formulată de Parchet
cu privire la individualizarea pedepsei față de aceasta, nu este întemeiată.
Curtea apreciază
însă că față de inculpata M.D., pedeapsa poate fi redusă sub minimul special, dar
nu până la minimul prev. de art. 76 alin. (2) C. pen., și ea nu poate fi suspendată
nici în condițiile art. 81 C. pen. și nici în condițiile art. 86
1
C.
pen., deoarece scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia.
Avându-se în vedere
că dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. prevăd, pe lângă aplicarea pedepsei principale
a închisorii și aplicarea unei pedepse complementare privind interzicerea unor drepturi
și ținându-se seama că această infracțiune a fost comisă de cei doi inculpați în
desfășurarea ori exercitarea unei activități sau profesii, în cazul ambilor inculpați,
Curtea apreciază că este necesară - așa cum s-a arătat - nu numai interzicerea unor
drepturi electorale, dar și interzicerea dreptului de a exercita activități comerciale
- administrator și contabil.
Totodată, Curtea,
în temeiul art. 369 alin. (1) C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului declarat
de partea civilă R.B. SA București.
De asemenea, Curtea
a apreciat că cererea de amânare formulată de avocat M.B. - apărător al inculpatului
S.G., pentru termenul din 08 iunie 2010, este nejustificată, acesta neprezentând
dovada că ar fi asigurat asistență juridică la Curtea de Apel Alba lulia și că ar
fi fost în imposibilitate să asigure substituirea sa la judecarea prezentei cauze.
Totodată, Curtea
mai reține și faptul că la termenul când au avut loc dezbaterile, același avocat
a depus, pentru inculpatul S.G., o adeverință medicală care prezintă urme ale unei
contrafaceri în ceea ce privește instrumentul scriptural cu care s-a trecut data
eliberării acestui act - adeverința emisă de Spitalul Slatina.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs partea civilă R.B. SA și recurenții inculpați M.D. și
S.G.
Partea civilă
R.B. SA a arătat prin motivele scrise de recurs că în mod nelegal instanța de apel
a constatat ca fiind recuperat prejudiciul, în condițiile în care nu a fost învestită
să judece vreun aspect legat de modul de soluționarea a laturii civile și nici nu
rezultă din vreo probă aflată la dosar că prejudiciul cauzat băncii ar fi fost reparat
de inculpați.
În al doilea rând,
s-a susținut că în mod nelegal instanța de apel a obligat partea civilă la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata M.D.
a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 și 15 C.
proc. pen., solicitând să se constate că pentru infracțiunea prev. de art. 293 C.
pen., săvârșită în anul 2003, a intervenit prescripția răspunderii penale; în ce
privește pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune s-a solicitat reducerea acesteia
până la minimul general, cu aplicarea art. 86
1
C. pen., având în vedere
circumstanțele personale ale inculpatei.
Inculpatul S.G.
a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 14, 15 și 18 C.
proc. pen.
S-a solicitat
să se constate intervenită prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea prev.
de art. 290 C. pen., precum și achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap.
la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu
sunt probe care să ateste vinovăția inculpatului; de asemenea a arătat că inculpatul
nu a avut intenția de a induce părțile vătămate în eroare.
A mai solicitat
în raport de prevederile art. 72 C. pen. o reindividualizare a pedepselor aplicate
în raport, de lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală, starea de sănătate.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea
se încadrează, Curtea constată că toate recursurile sunt fondate.
În ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., Curtea reține
că pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată
a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei
rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta
ar fi fost comisă.
Această contrarietate
evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a
probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta
din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat.
Altfel spus, eroarea
gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă aprecierea a probatoriului
administrat în cauză.
Pe de altă parte,
simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat
să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod
eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea
ce este evident și fără posibilitate de controversă.
În speță, deși
a invocat acest caz de casare, inculpatul S.G. nu a menționat care este mijlocul
de probă al cărui conținut este reflectat denaturat în hotărârea atacată, ci s-a
mărginit la susținerea că nu a avut intenția de a induce în eroare partea vătămată.
Or, o asemenea
critică ce pune în discuție elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune
nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat, ci a celui prev. de
art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen.
În acest context,
din actele aflate la dosar rezultă că intenția inculpatului de a induce în eroare
banca a existat atât cu prilejul încheierii, cât și pe parcursul derulării contractului.
Astfel, în vederea
prezentării unei activități rentabile a societății care să conducă la aprobarea
creditului au fost prezentate băncii bilanțuri contabile neconforme realității,
însoțite de balanțe de verificare contrafăcute.
Pe de altă parte,
verificându-se facturile emise de societatea administrată de inculpat privind livrări
de mărfuri către debitorii eligibili, s-a constatat că acestea au fost fictive,
neavând la bază operațiuni economice și neregăsindu-se consemnate ca documente justificative
în evidențele contabile ale celor două cocontractanți, fapt rezultat din expertiza
contabilă întocmită în cauză.
De altfel, potrivit
expertizei grafice, inculpatul S.G. a scris și semnat, alături de alte persoane
toate aceste facturi, ceea ce înseamnă că acesta și-a asumat în mod direct conținutul
lor neconform realității.
Or, câtă vreme
actele în baza cărora banca a luat o decizie păgubitoare pentru patrimoniul său,
erau false, iar inculpatul a acționat cunoscând această situație de fapt, susținerea
că nu a existat intenția de a induce în eroare partea civilă nu poate fi primită.
În ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 15 C. proc. pen., Curtea constată
că înscrisurile utilizate pentru a induce în eroare partea civilă au fost întocmite
și utilizate în luna septembrie 2003.
Pe de altă parte,
în cazul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. termenul de prescripție a răspunderii
penale calculate cu luarea în considerare a art. 124 C. pen., este de 7 ani și 6
luni.
Or, în raport
cu data comiterii faptelor, acest termen s-a împlinit până la data soluționării
recursurilor, astfel încât este incident cazul de casare invocat.
În consecință,
admițând căile de atac exercitate de inculpați, Curtea va casa în parte atât decizia
instanței de apel, cât și sentința instanței de fond și, procedând la o rejudecare
a cauzei conform art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va dispune
încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290
C. pen.
În ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată
că acesta este de asemenea incident în cauză, însă numai în privința inculpatei
M.D.
Astfel, dacă în
ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, acesta reflectă criteriile de
individualizare prev. de art. 72 C. pen., nu același lucru se poate spune și despre
modalitatea de executare asupra căreia s-a oprit instanța de apel.
În acest sens,
dincolo de gradul de pericol social concret indiscutabil al faptelor comise, sunt
de reținut contribuția inculpatei la inducerea în eroare a părții civile, atitudinea
adoptată pe parcursul procesului penal și mai ales starea sa gravă de sănătate,
împrejurări în raport de care se poate aprecia că în cazul său scopul educativ al
pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, prin instituirea unui regim
de supraveghere a conduitei sale pe durata unui termen de încercare, în condițiile
prev. de art. 86
1
și urm. C. pen.
Aceste din urmă
criterii fac dealtfel diferența între cei doi inculpați din prezenta cauză și justifică
un tratament sancționator distinct atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea
de executare a pedepsei.
Se observă astfel
că în cazul inculpatului S.G. nu este incidență nicio circumstanță atenuantă legală
sau judiciară, astfel încât pedeapsa de 10 ani închisoare, egală cu minimul special,
este corect individualizată.
În acest context,
este de observat nu doar atitudinea nesinceră a inculpatului, ci și conduita sa
procesuală constant incorectă, manifestată în esență prin invocarea unor afecțiuni
medicale cronice care în realitate nu a condus decât la tergiversarea soluționării
cauzei, cu consecințe în planul împlinirii termenului de prescripție a răspunderii
penale pentru unele dintre faptele deduse judecății.
În mod evident,
în raport de cuantumul pedepsei, orice discuție legată de schimbarea modalității
de executare a acesteia este inutilă, prin raportare la condițiile prevăzute de
art. 81 sau 86
1
C. pen.
În consecință,
această critică din recursul inculpatului S.G. este neîntemeiată.
În ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.,
prin prisma căruia urmează a fi analizate criticile părții civile, Curtea constată
că acesta este incident în cauză.
Astfel, din actele
dosarului rezultă că partea civilă și-a retras calea de atac exercitată inițial
împotriva sentinței instanței de fond, întrucât prejudiciul cauzat a fost integral
recunoscut de către aceasta, printr-o încheiere ulterioară de rectificare a dispozitivului.
Luând act de această
manifestare de voință a părții civile, instanța de apel a constatat totodată, nelegal
și nemotivat, că prejudiciul cauzat acesteia ar fi fost recuperat, deși acest aspect
nu a rezultat din niciun mijloc de probă și nici nu a fost de altfel susținut de
vreuna dintre părțile din proces.
În aceste limite,
Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară legii, sens
în care în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul
părții civile, va casa decizia și rejudecând, va obliga în solidar inculpații la
plata sumei de 725.561,01 RON către partea civilă R.B. SA din care 499.639,6 RON
credit nerambursat și 225.921,3 RON dobânzi restante, precum și la plata dobânzilor
care curg până la plata datoriei.
În ce privește
obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în apel, aceasta s-a făcut
în condițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât critica este nefondată.
În consecință,
în limitele și pentru considerentele anterior arătate, recursurile vor fi admise,
iar hotărârile casate în parte.
Văzând și disp.
art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de partea civilă R.B. SA și recurenții inculpați M.D. și S.G.
Împotriva deciziei
penale nr. 166 din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr.
110 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului Olt și rejudecând:
Descontopește
pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului S.G. în pedepsele componente
de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) Teza a-ll-a lit. b), c) C. pen. și 1 (un) an închisoare.
În baza art. 11
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal
pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de
art. 290 C. pen.
Urmează ca inculpatul
S.G. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a-ll-a lit. b), c) C. pen. aplicată pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
Face aplicarea
art. 71 și art. 64 lit. a) Teza a-ll-a lit. b), c) C. pen.
Descontopește
pedeapsa aplicată inculpatei M.D. în pedepsele componente de 4 ani închisoare și
2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a-Il-a lit.
b), c) C. pen. și 2 luni închisoare.
În baza art. 11
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal
pornit împotriva inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de
art. 290 C. pen.
Urmează ca inculpata
M.D. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) Teza a-ll-a lit. b), c) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,