ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2856/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2856/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față ;

Prin sentința penală nr. 404 din 18

aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr.

45929/3/2010 s-a dispus:

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul M. ( fost H.) H., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a

desfășura activitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale)

pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a

desfășura activitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale)

pe o perioadă de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei principale

potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. coroborat cu art. 14 C. proc. pen. au fost admise acțiunile civile

formulate de părțile civile și a fost obligat inculpatul la plata

despăgubirilor civile, după cum urmează: 32 575,33 lei pentru partea civilă SC D.F.I.

SRL; 151 325,16 lei plus dobânda legală la data plății efective pentru partea

civilă SC I.C.I.E. SRL; 36 765,55 lei pentru partea civilă SC E.C. SRL; 78

457,74 lei pentru partea civilă SC M.C. SRL; 337 186,94 lei pentru partea

civilă SC C.E. SRL, prin lichidator E.C.I. I.P.U.R.L. - administrator T.C.; 178

489,63 lei pentru partea civilă SC B.I. SRL și 860 883,21 lei plus dobânda

legală și rata inflației la data plății efective pentru partea civilă SC R.

SRL.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.

a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea

civilă SC R. SRL.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin contractul de cesiune încheiat cu

P.C., la data de 05 aprilie 2004, numita M.P. a cesionat părțile sociale ale SC

P.C. SRL, devenind asociat unic și administrator al acestei societăți.

Însă de activitatea firmei s-a ocupat

soțul acesteia, inculpatul M. (fost H.) H. În acest sens M.P. a emis o procură

prin care îl împuternicea pe soțul său „să semneze valabil în numele său și pe

seama SC P.C. SRL ordine de plată, file cec și orice efecte de comerț sau

titluri de credit". În baza acestei împuterniciri inculpatul a deschis

cont în numele societății la R.B. - Agenția Moșilor și apoi a coordonat

întreaga activitate comercială desfășurată de către SC P.C. SRL.

Activitatea firmei consta în principal

în achiziționarea de produse din carne de pasăre pe care ulterior inculpatul le

vindea la diverși beneficiari prin magazinul pe care-l deținea în București.

Inculpatul M.H. a derulat relații

comerciale cu societățile părți vătămate din cauză, până la sfârșitul lunii

iulie 2005. Din acel moment a început să achiziționeze în continuare marfa de

la furnizori, pe care ulterior nu a mai plătit-o.

În scopul desfășurării activității

infracționale a identificat doi cetățeni din Republica Moldova care au

achiziționat părțile sociale ale SC P.C. SRL.

Astfel,

contractul de cesiune părți sociale a fost încheiat de către M.P. și cetățenii

din Republica Moldova - C.M. și C.V. la Cabinetul Individual de Avocatură „Z.L."

la data de 02 august 2005. Din procesul-verbal nedatat, atașat în fotocopie la

dosarul cauzei, rezultă că, cu ocazia cesiunii, M.P. a predat noilor asociați, C.M.

și C.V., „toate actele contabile ale SC P.C. SRL: NIR-urile, facturile fiscale,

trei ștampile rotunde, ștampile cu contul băncii precum și trei carnete cu

cecuri". în realitate, procesul verbal este nereal. Bunurile menționate în

cuprinsul său (sau cel puțin o parte din acestea) nu au fost predate noilor

asociați ci reținute de inculpat și folosite la desfășurarea activității

infracționale.

Fără a le aduce la cunoștință

furnizorilor săi că soția a cesionat părțile sociale ale SC P.C. SRL și nu mai

deține nicio calitate în firmă, și după data de 02 august 2005 s-a prezentat

administrator al societăți și a achiziționat în continuare produse. Aceste

produse au fost achitate prin file cec sau bilete la ordin emise de inculpat în

numele SC P.C. SRL deși nu mai avea nici o calitate în societate.

Inculpatul M.H. a achiziționat produse

de la societățile părți vătămate până la data de 23 august 2005, indicându-le

reprezentanților acestora că este în continuare administrator al SC P.C. SRL.

În seara zilei respective inculpatul a

părăsit România pentru o perioadă lungă de timp.

Prima filă cec respinsă de bancă a

fost introdusă la plată la data de 24 august 2005.

Prin activitatea infracțională

inculpatul M.H. a prejudiciat un număr de opt societăți comerciale: SC D.P.I. SRL,

SC C.C. SRL, SC I.C.I.E. SRL, SC E.C. SRL, SC M.C. SRL, SC C.E. SRL și SC F.C. SRL,

cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 1.497.204,23 lei, astfel:

între SC D.P.I. SRL și SC P.C. SRL s-au desfășurat relații comerciale, prima

societate livrând către ultima produse de carne de pui din standul deținut în

depozitul A. din București. în momentul livrării mărfii, comandată personal de

inculpatul M.H., era emisă factură fiscală. Produsele achiziționate erau

achitate de inculpat cu file cec sau bilete la ordin, semnate, ștampilate și cu

data scadentă trecută de acesta.

La începutul relațiilor comerciale

inculpatul a garantat prețul vânzării cu o filă cec lăsată garanție în alb

reprezentanților SC D.P.I. SRL. în dimineața zilei de 15 august 2005 acesta a

retras fila cec respectivă, motivând că-i este necesară.

În ziua de 23 august 2005, inculpatul M.H.

s-a deplasat în incinta depozitului A. cumpărând de la societate marfa în

valoare de 32.602,66 lei, conform facturii fiscale din 23 august 2005. Marfa a

fost transportată cu autoutilitara, condusă de către S.G., care îl însoțea pe

inculpat.

În seara zilei în care a achiziționat

marfa inculpatul a părăsit teritoriul României pentru o perioadă mai lungă de

timp, neachitând produsele cumpărate nici până în prezent.

SRL, administrată de cetățeanul turc K.O., a livrat către SC P.C. SRL

reprezentată de către inculpat, produse din carne de pasăre.

De fiecare dată când dorea să cumpere

marfa M.H. se deplasa la magazinul firmei însoțit de o autoutilitară cu șofer

în care încărca produsele achiziționate. După încărcarea mărfii era emisă

factură fiscală de către reprezentanții vânzătorului, iar inculpatul achita

prețul cu filă cec care o semna și completa și urma să fie introdusă la plată

la o dată ulterioară, stabilită de comun acord.

În ziua de 28 iulie 2005 inculpatul

s-a deplasat la magazinul aparținând SC C.C. SRL de unde a achiziționat marfă

în valoare de 153.162 lei, conform facturii fiscale din 28 iulie 2005. Pentru

plata acesteia a înmânat reprezentanților vânzătorului șase file cec cu

scadențe în perioada 11 august - 24 august 2005.

În aceeași zi a ridicat de la SC C.C.

SRL marfă în valoare de 172.859 lei, conform facturii fiscale din 28 iulie 2005.

Pentru plata acesteia inculpatul M.H. a emis trei file cec, astfel; în valoare

de 28.800 lei cu scadență la 12 august 2005, în valoare de 28.800 lei, cu

scadență la 17 august 2005 și, tot în valoare de 28.800 lei, cu scadență la data

de 17 august 2005. Pentru diferența de bani, până la suma de 172.859 lei,

inculpatul a promis că va aduce instrumente de plată în altă zi, ceea ce nu s-a

mai întâmplat.

La data de 19

august 2005, inculpatul s-a prezentat din nou la magazinul SC C.C. SRL, ca

reprezentant al SC P.C. SRL, a luat legătura cu numitul K.O. - administratorul

primei. Neaducându-i la cunoștință că a cesionat părțile sociale ale SC P.C.

SRL, a achiziționat în numele societății marfa în valoare de 61.139 lei. Pentru

plata a emis filele cec în valoare de 30.570 lei, cu scadența la 02 septembrie 2005

și, în valoare de 30.569 lei, cu scadență la 06 septembrie 2005.

Fiind introduse la plată filele cec au

fost refuzate de bancă pe motiv lipsă totală disponibil.

n luna august 2005, SC I.C.I.E. SRL, a

desfășurat relații comerciale cu SC P.C. SRL, constând în vânzarea, respectiv

cumpărarea de produse alimentare congelate, în mai multe etape.

Astfel, în patru rânduri, în perioada

10 august - 20 august 2005, SC I.C.I.E. SRL a livrat către SC P.C. SRL,

reprezentată de către inculpatul M.H., marfa în valoare totală de 151.325,16

lei, conform facturilor fiscale atașate la dosar. Pentru plată inculpatul a

emis file cec și bilete la ordin, scadente în perioada 20 august - 25 august 2005.

Fiind introduse la bancă, instrumentele de plată au fost respinse pe motiv

lipsă totală disponibil. Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

Administratorul SC I.C.I.E. SRL, S.T. a

avut reprezentarea, indusă de inculpat, că desfășoară relații comerciale cu SC P.C.

SRL. în realitate firma fusese cesionată de soția sa, prin intermediul și

ajutorul său, încă din data de 02 august 2005, înainte de inițierea relațiilor

de afaceri.

n cursul anului 2005, SC E.C. SRL a

livrat produsele alimentare către SC P.C. SRL, reprezentată de către inculpatul

M.H.

Acesta comanda marfa, iar la livrare,

în urma emiterii facturii fiscale, o achita cu filă cec sau bilet la ordin.

Relațiile s-au desfășurat fără incidente până în ziua de 09 august 2005.

Pentru marfa achiziționată în acea zi,

conform facturii fiscale din 09 august 2005, inculpatul a achitat cu filă cec,

doar contravaloarea a jumătate din preț. Tot în calitate de fals reprezentant

al SC P.C. SRL, s-a prezentat la magazinul SC E.C. SRL și a achiziționat

produse și în zilele de 12 și 13 august 2005, pe care le-a achitat cu file cec,

semnate, ștampilate și completate la rubrica „data emiterii" de către

inculpat.

La scadență reprezentanții societății

au completat integral filele cec emise de inculpat și le-au introdus la plată,

fiind respinse de bancă.

Valoarea mărfii cumpărate și

neachitate se ridică la suma de 36.765,55 lei, sumă cu care partea vătămată s-a

constituit parte civilă în procesul penal.

n cursul anilor 2004 - 2005 SC M.C.

SRL a desfășurat relații comerciale cu SC P.C. SRL, societate administrată și

reprezentată de către inculpatul M.H. În desfășurarea relațiilor comerciale

inculpatul se prezenta la magazinul vânzătorului, având instrumentele de plată

semnate, ștampilate și completate la rubrica „data scadentă".

Marfa comandată era încărcată în

mijlocul de transport de care era însoțit, ocazie când se emitea și factura

fiscală corespunzătoare.

Filele cec înmânate ca instrumente de

plată erau completate cu sumele convenite cu inculpatul urmând să fie introduse

la plată la datele menționate pe ele. La începutul relației dintre părți

inculpatul a înmânat reprezentanților SC M.C. SRL o fila cec drept garanție,

însă cele ce fac obiectul cauzei au fost înmânate ca instrumente de plată.

Astfel, la data de 11 august 2005,

inculpatul M.H. s-a prezentat la punctul de lucru al societății parte vătămată

situat în depozitul A., ridicând, ca reprezentant al SC P.C. SRL, marfa în

valoare de 67.455 lei, fiind emisă factura fiscală din 11 august 2005. Pentru

plata prețului inculpatul a emis două file cec, scadente la 21.08 și,

respectiv, 01 septembrie 2005.

La data de 19 august 2005, în mod

asemănător, inculpatul a achiziționat marfa în valoare de 11.002,74 lei,

conform facturii fiscale din 19 august 2005. Pentru plata acesteia a promis că

aduce filă cec în zilele următoare ceea ce nu s-a realizat.

Filele cec primite de la inculpat au

fost introduse la plată și respinse de bancă pe motiv: lipsă totală disponibil

în cont, client aflat în interdicție bancară de a emite cecuri.

ncepând cu

anul 2004 SC C.E. SRL a desfășurat relații comerciale cu SC P.C. SRL,

reprezentată de către inculpatul M.H. În baza acestora, prima societate a

livrat mărfuri către cea de-a doua, fiind emise facturi fiscale. Relațiile s-au

desfășurat fără incidente până în luna iulie 2005, inculpatul achitând de fiecare

dată cu file cec sau bilete la ordin.

Începând cu

iulie 2005, până la 18 august 2005, inculpatul a achiziționat marfa în valoare

totală de 337.187 lei, pentru plata căreia a emis un număr de 11 file cec,

scadente în perioada august - septembrie 2005.

Fiind

introduse la plată, au fost refuzate din lipsă disponibil în cont, client aflat

în interdicție bancară. Instrumentele de plată au fost semnate și ștampilate de

către inculpat și completate în prezența acestuia de către angajați ai SC C.E.

SRL, cu ocazia emiterii facturilor corespunzătoare.

n cursul

anului 2005 SC F.C. SRL a desfășurat relații comerciale cu SC P.C. SRL

reprezentată de inculpatul M.H. Acesta se prezenta la magazinul SC F.C. SRL, lua

legătura cu administratorul său, cetățeanul libanez Z.A. Inculpatul comanda

marfă, facturată la momentul livrării. Plata era făcută cu file cec sau bilete

la ordin pe care M.H. le ștampila și completa integral.

În perioada 21 iulie 2005 - 22 august 2005,

inculpatul a achiziționat în numele SC P.C. SRL, marfa în valoare totală de

473.723,21 lei și a achitat-o cu 6 file cec și 14 bilete la ordin, refuzate la

plată pe motiv lipsă totală disponibil.

De fiecare dată când ridica marfa, l-a

asigurat pe administratorul SC F.C. SRL că dispune de disponibil în cont,

necomunicându-i acestuia că din data de 02 august 2005 nu mai are nici o

legătură cu SC P.C. SRL.

n perioada 2004 - 2005 SC B.I. SRL a

desfășurat relații comerciale cu SC P.C. SRL, reprezentată de către inculpatul M.H.,

astfel:

Se deplasa la magazinul societății

comerciale situată în incinta depozitului A. București, solicita o anumită

cantitate de marfa. Marfa era încărcată în mijlocul de transport cu care

inculpatul venea însoțit, fiind emisă factură fiscală. La două - trei zile de

la livrare M.H. înmâna reprezentanților societății file cec sau bilete la ordin

ștampilate și completate integral. De asemenea, îi asigura că la data scadentă,

va avea disponibil în cont pentru onorarea filei cec sau a biletului la ordin

respectiv.

În perioada 05 august - 19 august 2005,

inculpatul a achiziționat de la SC B.I. SRL, în calitate de reprezentant al SC P.C.

SRL, (deși nu mai avea această calitate din data de 02 august 2005 - n.n.)

marfă în valoare de 153.147,66 lei, pentru plata căreia a înmânat

administratorului vânzătorului, A.H.C., mai multe file cec și un bilet la

ordin.

Fiind introduse la bancă instrumentele

respective au fost respinse pe motiv lipsă totală disponibil în cont.

La data de 01 aprilie 2009 între SC R.

SRL și SC C.C. SRL s-a încheiat contractul de cesiune drepturi litigioase,

fiind inclus și prejudiciul cauzat de inculpat. De asemenea, SC R. SRL a

fuzionat prin absorbție cu SC F.C. SRL; în declarația dată la 11 februarie 2010,

reprezentantul SC R. SRL, C.A.M. a declarat că se constituie parte civilă în

proces cu suma totală de 860.883,31 lei reprezentând prejudicial cauzat de

inculpat SC C.C. SRL și SC F.C. SRL.

Prima instanță a reținut că, din

declarațiile martorilor S.T., C.A., B.E., A.Z., C.R.M.M., P.C., T.C. și H.M.M.,

din cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a rezultat că modul în

care s-au derulat relațiile comerciale dintre societatea administrată de

inculpat și societățile comerciale ai căror reprezentanți sunt, au decurs în

felul următor: inculpatul achiziționa marfă de la standurile pe care aceștia le

dețineau în depozitul A. pentru care înmâna file cec sau bilete la ordin cu

scadenta la 20 sau 30 zile de la data emiterii.

Totodată, elementele esențiale din

cuprinsul instrumentelor de plată erau scrise, uneori, de inculpat, care semna

și ștampila documentul. Martorii indică că inculpatul nu completa toate

rubricile din instrumentele de plată, invocând împrejurarea că nu cunoaște bine

limba română, însă relatează că suma ce reprezenta contravaloarea mărfii

ridicate și data scadentă erau întotdeauna scrise de inculpat, după care semna

și ștampila instrumentul de plată respectiv.

Martorii au arătat că relațiile dintre

societățile comerciale s-au desfășurat fără incidente, însă din vara anului

2005 au constatat că instrumentele de plată lăsate de inculpat nu au acoperirea

necesară în bancă, iar la momentul emiterii lor de către inculpat nu le-a adus

la cunoștință că nu are disponibil în cont.

De asemenea, au declarat că au derulat

afaceri cu inculpatul, în calitate de administrator al SC P.C. SRL, și după

data de 10 august 2005, însă nu le-a precizat că a cesionat toate părțile

sociale către alte persoane, inculpatul continuând să elibereze instrumente de

plată cu însemnele societății comerciale.

Susținerea inculpatului că înainte de

plecarea din România a efectuat plăți către părțile civile în cuantum de 17

mld. lei vechi nu este susținută de nici un mijloc de probă efectuat în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

S-a constatat

că susținerea inculpatului că a fost nevoit să plece din România întrucât

părinții săi erau bolnavi nu este susținută de proba cu înscrisuri din care să

rezulte afecțiunile de care suferă părinții săi, iar mărturia soției sale,

martora M.P., tribunalul a apreciat-o subiectivă, datorită naturii relațiilor

care există între soți și care determină o atitudine de subiectivism, normală

în interiorul unei căsătorii.

Împrejurarea că anterior datei de 02

august 2005 au existat relații de încredere între societatea administrată de

inculpat și societățile comerciale din cauză nu poate atrage, în opinia primei

instanțe, o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive - vinovăția sub forma intenției.

Tribunalul a reținut că la data de 02

august 2005 inculpatul a cesionat în totalitate părțile sociale ale societății

pe care o administra fără a aduce la cunoștința partenerilor de afaceri acest

aspect și a eliberat instrumente de plată cu însemnele SC P.C. SRL.

Prin urmare, inculpatul a avut

reprezentarea faptei sale și a urmărilor acesteia, cei doi factori ai

vinovăției - conștiință și voință - coexistând prin activitatea desfășurată de

inculpat, astfel încât s-a reținut că infracțiunea a fost săvârșită cu

vinovăție sub forma intenției directe, potrivit art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

Susținerea inculpatului că emitea file

cec, ca și garanție pentru marfa achiziționată, care erau lăsate în alb și

ulterior completate de reprezentanții societăților comerciale este susținută de

martorul H.M., însă mărturia acestuia este singulară în ansamblul declarațiilor

martorilor audiați în cauză.

Inculpatul a mai susținut că partea

civilă SC I.C.I.E. SRL a formulat plângere penală adresată autorităților

siriene care au pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la aceeași faptă

săvârșită împotriva acestei societăți comerciale, astfel încât se impune

încetarea procesului penal potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., existând autoritate de lucru

judecat.

Tribunalul a reținut că potrivit art. 116

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 condiția pentru recunoașterea unei

hotărâri penale străine o constituie asumarea acestei obligații de către

România printr-un tratat internațional la care este parte, iar în lipsa acestei

condiții pe bază de reciprocitate, conform art. 116 alin. (2) din același act

normativ.

Între România și Siria nu există un

tratat internațional prin care să fie asumată o astfel de obligație, și nici

reciprocitate, astfel încât hotărârea judecătorească pronunțată în Siria să fie

recunoscută de instanțele române.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a arătat că SC C.C. SRL și SC C.E. SRL sunt societăți în curs de

dizolvare, iar SC D.P.I. SRL are sediul expirat.

Tribunalul a constatat că SC C.C. SRL

a cesionat drepturile litigioase în favoarea SC R. SRL iar creanța a fost

preluată de aceasta; SC C.E. SRL este societate în curs de dizolvare și în

cauză s-a dispus citarea lichidatorului E.C.I. I.P.U.R.L. astfel încât

creanțele acesteia să fie avute în vedere la alcătuirea masei credale, iar cu

privire la SC D.P.I. SRL deși sediul declarat apare ca expirat societatea

dispune de capacitate de folosință și de exercițiu, rezultând că personalitatea

juridică nu este afectată.

În drept, s-a apreciat că faptele

comise de către inculpatul M. (fost H.) H. care, în perioada iulie - 23 august 2005,

prezentându-se sub calitatea falsă de reprezentant al SC P.C. SRL, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții a opt

societăți comerciale, de la care a achiziționat mărfuri în valoare totală de

1.497.204,23 lei, iar pentru plata acestora a emis file cec și bilete la ordin

fără a avea disponibil în bancă - întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă calificată cu consecințe

deosebit de grave și în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu

închisoarea care să corespundă scopului definit prin art. 52 C. pen. în

aplicarea pedepsei, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: limitele de pedeapsă fixate în Codul

penal pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, datele ce caracterizează

persoana inculpatului, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, cauzele care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub acest aspect, tribunalul a reținut

că înainte de comiterea prezentei infracțiuni inculpatul a avut o conduită

bună, constând în lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, au fost

admise acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat inculpatul la

plata sumelor ce reprezintă prejudiciul creat ca urmare a infracțiunii comise

împotriva acestora.

Împotriva sentinței Tribunalului

București a declarat apel inculpatul M.H., iar prin decizia penală nr. 369/A

din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel București - secția a Ii-a penală a respins

ca nefondat apelul formulat.

S-a reținut că judecata în primă

instanță s-a desfășurat cu citarea legală a părților civile SC B.I. SRL și SC D.P.I.

SRL la sediile indicate de oficiul Național al Registrului Comerțului, iar

pentru SC C.E. SRL aflată în curs de dizolvare ( societatea a fost radiată la

data de 17 iunie 2011, după pronunțarea sentinței), s-a dispus citarea

lichidatorului E.C.I. I.P.U.R.L.

Cu privire la cea de-a doua critică,

privind netemeinicia hotărârii, este nefondată, prima instanță reținând corect

că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de

sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele

sentinței, rezultând că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată.

Circumstanțele concrete în care s-au

desfășurat acțiunile inculpatului conduc indubitabil la concluzia că acesta a

indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC D.P.I. SRL, SC C.C. SRL, SC I.C.I.E.

SRL, SC E.C. SRL, SC M.C. SRL, SC F.C. SRL și SC B.I. SRL, cu prilejul

executării contractelor încheiate între aceste societăți și SC P.C. SRL,

reprezentată de inculpat, în baza cărora aceasta din urmă a achiziționat

mărfuri în valoare totală de 1.497.204,23 lei, pentru care inculpatul a emis

bilete la ordin și CEC - uri, știind că pentru valorificarea lor nu exista

acoperirea necesară.

Chiar dacă filele CEC ar fi fost

lăsate „în alb,, ca garanție a plății viitoare a mărfii livrate, aceasta nu

exclude intenția inculpatului de a înșela pe reprezentanții părților vătămate,

în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, având în vedere că, din

probele administrate ( declarațiile martorilor S.T., C.A., B.E., A.Z., C.R.M.M.,

P.C., T.C. și H.M.M.) rezultă faptul că inculpatul a ascuns situația financiară

reală a SC P.C. SRL, iar în data de 02 august 2005 a cesionat, în scop

fraudulos, părțile sociale ale societății.

În privința laturii civile,Tribunalul

a evaluat corect prejudiciul cauzat părților civile prin faptele ilicite ale

inculpatului, având în vedere facturile de achiziție ale mărfurilor precum și

instrumentele de plată (file cec și bilete la ordin), emise de către inculpatul

M.H. în favoarea celor opt societăți comerciale, în vederea achitării bunurilor

achiziționate, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

În mod just prima instanță a constatat

că SC C.C. SRL a cesionat drepturile litigioase în favoarea SC R. SRL iar

creanța sa a fost preluată de aceasta; SC C.E. SRL se afla curs de dizolvare și

în cauză s-a dispus citarea lichidatorului E.C.I. I.P.U.R.L. astfel încât

creanțele acesteia să fie avute în vedere la alcătuirea masei credale, iar cu

privire la SC D.P.I. SRL deși sediul declarat apare ca expirat această

societate dispune de capacitate de folosință și de exercițiu, rezultând că

personalitatea juridică nu este afectată.

Raportat la natura și modalitatea

concretă de săvârșire a faptei, prejudiciul cauzat și neacoperit, urmările

nefaste pe care le are acest gen de infracțiuni asupra încrederii și

stabilității de care trebuie să se bucure mediul socio-economic, Tribunalul a

procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, astfel că nu este cazul de

a fi redus cuantumul acesteia.

Împotriva deciziei penale nr. 369/A

din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs inculpatul M.H.

invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct.

21, 18 și 14 C. proc. pen.

În motivare, a susținut în esență că

judecata în primă instant și apel a avut loc fără citarea legală a părților

civile SC B.I. SRL, SC D.P.I. SRL și SC C.E. SRL; instanța a comis o eroare

gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

condamnare, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune sub aspectul laturii subiective, întrucât nu a intenționat să

inducă în eroare reprezentanții părților civile.

Totodată a solicitat reducerea

pedepsei de 8 ani închisoare, urmând a se avea în vedere circumstanțele

personale favorabile, fiind necunoscut cu antecedente penale.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.,

este

aplicabil când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea

legală a unei părți și când una dintre părți, legal citată a fost în

imposibilitate de a se prezenta la judecata în primă instanță sau în apel și de

a înștiința despre această imposibilitate.

Niciuna dintre

situațiile enunțate nu sunt incidente, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., nefiind aplicabil în cauză.

Se constată că

judecata în primă instanță și apel a avut loc cu citarea legală a părților

civile SC B.I. SRL, SC D.P.I. SRL, la sediile indicate de Oficiul Național al

Registrului Comerțului, iar în cazul neidentificării sediului, la sediul

consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, în

conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (9) C. proc. pen.

În ceea ce privește partea civilă SC C.E.

SRL, se reține că Tribunalul București, prin hotărârea din 1 aprilie 2010 a

dispus începerea procedurii falimentului acestei societăți desemnând lichidator

judiciar pe E.C.I. IPURL, care a și fost citat în proces la prima instanță și

apel. Din data de 17 iunie 2011, societatea a fost radiată ca urmare a

închiderii procedurii falimentului și radierii debitorului.

Referitor la cazul de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare,

nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilită contrar probelor

dosarului.

În urma analizării materialului

probator administrat în cauză, corect s-a apreciat că vinovăția inculpatului M.

(fost H.) H. a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru

răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune

care a avut consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Se reține că în perioada iulie - 23

august 2005, inculpatul, prin folosirea de calități mincinoase - reprezentant

al SC P.C. SRL a indus și menținut în eroare reprezentanții societăților

comerciale SC D.P.I. SRL, SC C.C. SRL, SC I.C.I.E. SRL, SC E.C. SRL, SC M.C.

SRL, SC F.C. SRL și SC B.I. SRL cu prilejul executării contractelor încheiate

între aceste societăți și SC P.C. SRL, achiziționând bunuri în valoare de

1.497.204,23 lei pentru plata cărora a emis bilete la ordin și CEC-uri,

cunoscând că pentru valorificarea acestora nu avea disponibil bănesc.

La data de 5 aprilie 2004, soția

inculpatului, numita M.P. devine asociat unic și administrator al societății SC

P.C. SRL.

În fapt,

activitatea firmei s-a derulat numai prin intermediul inculpatului care a și

fost împuternicit de soția sa să semneze în numele său și pe seama societății

ordine de plată, file CEC și orice titluri de credit.

La data de 2

august 2005, numita M.P. cesionează părțile sociale ale SC P.C. SRL către doi cetățeni

din Republica Moldova - C.M. și C.V.

Deși inculpatul nu mai deținea nicio

calitate în societatea SC P. după data de 2 august 2005, s-a prezentat

societăților comerciale păgubite ca administrator al SC P.C. SRL și a

achiziționat produse achitate cu file CEC și bilete la ordin emise de inculpat

în numele societății, refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil cont.

Reprezentanții părților civile au

precizat că relațiile comerciale derulate cu societatea inculpatului s-au

realizat fără incidente, dar ulterior, din vara anului 2005, instrumentele de

plată emise de inculpat nu aveau acoperirea necesară în bancă, la momentul

emiterii CEC-urilor și biletelor la ordin nu le-a adus la cunoștință că nu are

disponibil în cont și nici faptul că nu mai deținea societatea din data de 2

august 2005.

Ca atare, circumstanțele concrete în

care s-au desfășurat acțiunile inculpatului - prin folosirea de calități

mincinoase, prezentându-se societăților ca administrator al SC P.C. SRL, deși

din 2 august 2005 firma nu mai era deținută de soția sa, emiterea în numele

acestei societăți pentru plata bunurilor achiziționate de CEC-uri și bilete la

ordin, refuzate la plată pentru lipsă disponibil cont fără ca reprezentanții

societăților să aibă cunoștință că la momentul emiterii acestora nu exista

disponibilul necesar - relevă intenția cu care inculpatul a acționat - anume,

în scopul obținerii unui folos material injust.

Împrejurarea că relațiile comerciale

anterioare dintre societățile păgubite și SC P.C. SRL - firma soției

inculpatului s-au derulat fără incidente la plată nu poate constitui temei de

achitare, cum solicita apărarea, date fiind acțiunile inculpatului mai sus

descrise, realizate în perioada iulie - 23 august 2005 cu prilejul executării

contractelor încheiate și care realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

La individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului M. (fost H.) H. pentru fapta săvârșită, au fost avute în vedere

corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social și împrejurările

comiterii faptei - prejudiciul cauzat părților civile și nerecuperat, valoarea

ridicată a pagubei, împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele

care circumstanțiază persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 8

ani închisoare pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave săvârșită în

formă continuată este în măsură să realizeze scopul pedepsei definit în art. 52

C. pen.

Se constată că

pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege

cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.

a) C. pen. - conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii -

și s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care

circumstanțiază persoana inculpatului (vârstă, antecedente penale) cât și

pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și

modalitatea în care a acționat și prin urmare, în raport de criteriile enunțate,

o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică.

În recurs, inculpatul M. (fost H.) H.

a achitat suma de 17.671 lei părții civile SC I.C.I.E. și din acest motiv, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se

impune admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei penale și în parte,

a sentinței penale nr. 404/F din 18 aprilie 2011 a Tribunalului București - secția

I penală, numai sub aspectul laturii civile, în sensul reducerii la 133.654,16

lei a sumei la care este obligat inculpatul către partea civilă SC I.C.I.E.

Intimata SC R. SRL a solicitat

obligarea recurentului la 5.208 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor

judiciare făcute în recurs, constând în onorariul apărătorului.

În conformitate cu dispozițiile art. 193

alin. (6) C. proc. pen., instanța stabilește obligația de restituire a

cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal potrivit

legii civile.

Conform art. 274 C. proc. civ., partea

care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de

judecată. Instanța nu poate micșora unele dintre cheltuielile de judecată pe

care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, dar ea poate mări sau

micșora onorariile avocaților ori de câte ori va constata că sunt prea mici sau

prea mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

Suma solicitată cu titlu de onorariu

avocat este disproporționată în raport cu asistența juridică asigurată

intimatei SC R. SRL la trei termene de judecată și constatând incidența

dispozițiilor art. 193 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., anume că onorariul apărătorului este prea mare față de

obiectul cauzei și munca îndeplinită va dispune obligarea recurentului inculpat

la plata sumei de 3.000 lei către SC R. SRL cu titlu de cheltuieli judiciare,

reprezentând onorariul apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

M.H.

împotriva deciziei

penale nr. 369/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a II-a

penală.

Casează decizia atacată și, în parte,

sentința penală nr. 404/F din 18 aprilie 2011 a Tribunalului București - secția

I penală, numai sub aspectul laturii civile, în sensul că reduce la 133.654,16

lei suma la care este obligat inculpatul M.H. către partea civilă I.C.I.E.

S.R.L.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Obligă recurentul-inculpat la plata

sumei de 3000 lei către SC R. SRL cu titlu de cheltuieli judiciare,

reprezentând onorariul apărătorului ales.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

septembrie 2012