ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1735/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1735/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.1. Prin sentința penală nr. 397 din 01

noiembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33

alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C.A. la o pedeapsă de 3

ani și 4 luni închisoare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a ll-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și

(3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1)

lit. a), art. 41 și art. 42 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă

de 6 ani și 8 luni închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza

a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e)

C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 și art. 42 C. pen., l-a condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., alături de pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni, i s-a aplicat inculpatului

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a

aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., i s-a computat

din durata pedepsei aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând

cu 25 aprilie 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

măsura arestării preventive.

Totodată, în baza art. 118 alin. (1)

lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea semințelor de culoare maro-verzui (cannabis),

ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la 25 aprilie 2012, conform

procesului-verbal de percheziție întocmit.

nr. 39/2003 raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.A. la o pedeapsă

de 3 ani și 4 luni închisoare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza

a ll-a, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41

și art. 42 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și

8 luni închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza

a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și

e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani

și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) și (3) C.

pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a ll-a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a

aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a, b) și e) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat

din durata pedepsei aplicată, perioada arestării preventive începând cu 17

august 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

măsura arestării preventive.

nr. 39/2003 raportat la art. 320

1

C. proc. pen., cu aplicarea art. 33

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen., au fost condamnați inculpații P.M.C., D.S.M. și B.S.C. la câte o pedeapsă

de 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat acestora câte

o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3)

teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41,

art. 42 și art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen., au fost condamnați aceeași trei inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza

a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., li s-a aplicat acestora câte o pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și

e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus ca în final fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) și (3) C.

pen., s-a aplicat acestor trei inculpați, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat celor trei inculpați și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante pe o durată

de 6 ani care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp.

art. 86

2

C. pen., compus din durata pedepselor aplicate la care s-a

adăugat câte un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., s-a dispus ca inculpații pe durata termenului de încercare să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița desemnat cu supravegherea

acesteia, la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Măsurile de supraveghere au fost comunicate

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Potrivit art. 86

3

alin. (3)

C. pen., s-a impus inculpaților și obligația de a nu intra în legătură cu celelalte

persoane care au calitatea de inculpați și de părți vătămate - părți civile în prezenta

cauză.

S-a atras atenția acestora asupra prevederilor

art. 86

4

C. pen., potrivit cărora în cazul neîndeplinirii cu rea-credință

a măsurilor de supraveghere stabilite sau a obligației impuse sau a comiterii unei

noi infracțiuni în termenul de încercare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

se revocă, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată

și executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din

durata pedepsei aplicată fiecăruia perioada reținerii și arestării preventive începând

cu 25 aprilie 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost

revocată măsura arestării preventive luată față de acești trei inculpați.

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 33

alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.A.G.

la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza

a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) și

art. 41 - 42 C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin.

(1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3)

teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și

e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., alături

de pedeapsa închisorii, i s-a aplicat aceluiași inculpat, și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și

e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

În temeiul art. 86

1

alin.

(1) C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a pedepsei aplicată, pe o

durată de 4 ani și 6 luni care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate

cu disp. art. 86

2

C. pen., compus din durata pedepsei aplicată la care

s-a adăugat un interval de 2 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1)

C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte

aceleași măsuri de supraveghere ca și ceilalți trei inculpați anterior amintiți,

iar în baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., s-a impus și acestui inculpat

obligația de a nu intra în legătură cu celelalte persoane care au calitatea de inculpați

și de părți vătămate - părți civile în prezenta cauză.

S-a atras, de asemenea, atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, a fost suspendată și executarea

pedepselor accesorii.

Potrivit art. 140 C. proc. pen., s-a constatat

încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea

specială a sumelor de bani obținute din practicarea prostituției, astfel: 50.000

RON de la inculpații I.C.A. și G.M.A. (parte vătămată P.O.M.); 2.000 RON de la inculpații

I.C.A. și G.M.A. (parte vătămată B.A.M.); 5.000 RON de la inculpatul I.C.A. (parte

vătămată D.B.A.); 1.000 euro de la I.C.A. (parte vătămată A.M.A.).

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița, dat în Dosarul nr. 2/D/P/2012

la data de 23 mai 2012, a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaților: I.C.A.,

D.S.M., B.S.C., B.A.G., P.M.C., pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza

a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În plus, în privința inculpatului I.C.A.,

trimiterea în judecată a fost dispusă și pentru infracțiunea prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca situație de fapt, s-a reținut în actul

de sesizare, că inculpații, în perioada 2011-2012, s-au constituit într-un grup

infracțional organizat având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de

sex feminin, perioadă în care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

folosind acte de violență fizică și verbală ori acte de înșelăciune, au recrutat,

transportat, transferat și găzduit pe părțile vătămate minore P.O.M., B.A.M., D.B.A.,

A.M.A., C.V.Ș., în scopul exploatării sexuale.

Pentru inculpatul I.C.A., s-a mai reținut

că în aceeași perioadă (2011-2012), în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, a oferit pentru consum, fără drept, droguri de risc părților vătămate

minore, precum și celorlalți inculpați.

În cadrul ședinței publice de la termenul

din 26 septembrie 2012, constatându-se incident cazul de conexitate prevăzut de

art. 34 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzei înregistrată

cu numărul de mai sus cu Dosarul nr. 6575/120/2012, în care a fost inculpat G.M.A.

Dosarul nr. 6575/120/2012 a avut ca obiect

infracțiunile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen., reținute prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Dâmbovița, dat în Dosarul nr. 45/D/P/2012 la data de 29 august 2012, prin care a

fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.

Ca situație de fapt, în acest act de sesizare,

s-a reținut că în perioada 2011-2012, inculpatul G.M.A., împreună cu inculpații

I.C.A., D.S.M., P.M.C., B.S.C. și B.A.G., s-a constituit într-un grup infracțional

organizat având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin,

perioadă în care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații

mai sus amintiți, folosind acte de violență fizică și verbală ori acte de înșelăciune,

a recrutat, transportat, transferat și găzduit pe părțile vătămate P.O.M., B.A.M.,

D.B.A., A.M.A., C.V.Ș. și G.E.L., în scopul exploatării sexuale.

Analizând actele și lucrările dosarului,

inclusiv a celor de urmărire penală atașate, Tribunalul a reținut ca situație de

fapt că în perioada 2011-2012, pe raza comunei R., județul Dâmbovița, s-a constituit

un grup infracțional organizat ce a desfășurat activități specifice traficului de

minori.

Acest grup a fost condus de inculpatul

B.D.L., în raport de care cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor

(actul de sesizare prin care a fost făcută disjungerea fiind cel dat în Dosarul

nr. 2/D/P/2012 și apoi în Dosarul nr. 45/D/P/2012), activitatea infracțională desfășurându-se

prin intermediul inculpaților I.C.A. și G.M.A.

Inculpatul I.C.A., membru important al

grupării s-a reținut că acționa sub directa coordonare a inculpatului B.D.L. cu

care ținea legătura prin telefon, primind de la acesta din urmă indicații în legătură

cu modul de comportament și acțiune infracțională pe care acesta trebuia să le respecte

cu strictețe.

În cadrul grupării, inculpatul I.C.A. Ie-a

racolat în mod direct pe părțile vătămate D.B.A. și A.M.A., găzduindu-le în comuna

R., alături de părțile vătămate P.O.M. și B.A.M., folosind împotriva acestora acte

de violență și amenințări pentru a le determina să practice prostituția, cunoscând

totodată că părțile vătămate aveau vârste cuprinse între 14 și 17 ani.

O altă modalitate folosită în privința

părții vătămate A.M.A., a fost aceea de a se deplasa la domiciliul acesteia, unde

în prezența părinților, s-a recomandat ca fiind viitorul soț al minorei, asigurându-se

în acest fel că nu o să aibă probleme cu familia acesteia. Cu această ocazie a cunoscut

că minora avea o situație materială precară și profitând de acest fapt i-a sugerat

ideea că poate scăpa de sărăcie prin practicarea prostituției.

Același inculpat a avut ca sarcină contactarea

mai multor persoane de sex masculin cu care părțile vătămate au întreținut relații

sexuale contracost, aceste întâlniri având loc în casa în care inculpatul Ie-a găzduit

pe cele 4 părți vătămate (aici locuind o perioadă de timp și inculpatul G.M.A. împreună

cu partea vătămată G.E.L.) sau în locațiile alese de clienți.

În privința părții vătămate D.B.A. s-a

reținut că deși nu a locuit la inculpatul I.C.A., marea majoritate a relațiilor

sexuale erau întreținute în locuința din comuna R., unde era adusă cu mașina.

Tot cu privire la acest inculpat s-a mai

reținut că era consumator de droguri de risc, respectiv de cannabis, pe care le

aducea din Spania. De asemenea, drogurile le comercializa, oferindu-le pentru consum,

inclusiv părților vătămate.

În cursul anului 2011 a improvizat în locuință

o cultură de cannabis, prin plantarea unei astfel de plante în ghiveci.

Cu privire la inculpatul G.M.A. s-a reținut

că la rândul acestuia, în cadrul grupării, acționa sub directa coordonare a inculpatului

B.D.L., de la care primea indicații cu privire la modul de organizare a activității

infracționale și de comportament cu minorele.

Acesta s-a ocupat de racolarea părților

vătămate P.O.M., B.A.M. și G.E.L., pe care Ie-a adus în locuința din comuna R. a

inculpatului I.C.A., iar, totodată, avea ca atribuții și contactarea potențialilor

clienți cu care părțile vătămate au întreținut relații sexuale contracost.

Metoda de racolare a persoanelor de sex

feminin a constat în crearea unei aparente relații de prietenie, determinându-le

astfel, prin asemenea acte de înșelăciune să practice prostituția.

Tot privitor la acest inculpat s-a mai

reținut că, după ce a aflat despre două dintre părțile vătămate că erau căutate

de poliție întrucât fugiseră de acasă (cazul părților vătămate P.O.M., B.A.M.),

Ie-a luat pe acestea din locuința din comuna R. de la inculpatul I.C.A. și Ie-a

mutat în domiciliul martorilor D.D. și T.F.

După ce partea vătămată P.O.M. s-a întors

în domiciliul părinților săi inculpatul G.M.A. a reușit din nou să o convingă să

plece pentru practicarea prostituției, în acest scop, inculpatul deplasându-se personal

în orașul Titu, de unde a adus-o pe această parte vătămată și care a continuat să

practice prostituția.

Cu privire la partea vătămată G.E.L. s-a

reținut că după ce a racolat-o, aceasta fiind la acel moment minoră, a încercat

scoaterea ei din țară printr-o procură falsă și întrucât nu a fost posibil, s-a

căsătorit formal cu aceasta. Ulterior, această parte vătămată a fost transportată

în Spania în vederea practicării prostituției.

Referitor la inculpatul B.S.C. s-a reținut

că era șofer pe autoturism taxi în municipiul Târgoviște, profesie prin care a cunoscut

mai multe persoane care erau interesate de găsirea unor tinere în vederea practicării

de relații sexuale. Astfel, acest inculpat Ie-a transportat pe părțile vătămate

P.O.M. și A.M.A. de la locuința din comuna R. a inculpatului I.C.A. în diverse locații

găsite de clienți, precum și înapoi.

Sumele de bani obținute de cele două părți

vătămate au fost predate inculpatului I.C.A., cu care avea relații mai vechi de

prietenie, cunoscând, de asemenea, activitatea infracțională desfășurată de acesta.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.G.

s-a reținut că acesta, în cadrul grupării infracționale, avea rolul de a găsi clienți

cu care părțile vătămate să întrețină relații sexuale.

De asemenea, cunoscându-i pe inculpații

G.M.A. și I.C.A., s-a ocupat și cu găsirea unor locații de găzduire a părților vătămate

P.O.M., B.A.M., pe care la un moment dat Ie-a mutat de la inculpatul I.C.A. la o

mătușă a acestuia în aceeași comună (R.). Totodată, s-a deplasat împreună cu inculpatul

G.M.A. în orașul Titu pentru a o readuce pe partea vătămată P.O.M. care se întorsese

în domiciliul părinților acesteia.

Tot în legătură cu acest inculpat s-a mai

reținut că în cadrul grupului s-a implicat în supravegherea părților vătămate, dezvoltând

o aparentă relație de prietenie cu partea vătămată P.O.M. tocmai pentru a o determina

să practice în continuare prostituția.

Referitor la inculpații D.S.M. și P.M.C.

s-a reținut că între cei doi exista o relație de concubinaj. Primul dintre cei doi

a avut, de asemenea, ca sarcină găsirea unor persoane de sex masculin pentru a întreține

relații sexuale cu părțile vătămate care erau găzduite de către vărul său, inculpatul

I.C.A.

Totodată, acești inculpați le-au transportat

pe părțile vătămate A.M.A., D.B.A. și P.O.M. pe raza municipiului Târgoviște și

a comunei B., unde acestea au întreținut relații sexuale cu persoanele despre care

în prealabil aveau cunoștință că doresc să întrețină astfel de relații.

În plus, inculpatul D.S.M., la solicitarea

inculpatului I.C.A., Ie-a transportat cu autoturismul proprietate personală pe unele

dintre părțile vătămate la diverse locații unde acestea întrețineau relații sexuale

cu diverși „clienți”.

Atât acest inculpat, cât și inculpata P.M.C.

cunoșteau că părțile vătămate erau minore, atât prin anturajul din care făceau parte,

cât și prin profesia pe care o aveau.

Această situație de fapt a fost reținută

de instanța de fond în baza întregului complex probatoriu administrat în cauză,

respectiv declarațiile părților vătămate care Ie-a coroborat cu declarațiile martorilor

S.R.G., Z.A., Ș.I.D., G.C.G., B.F.L., T.T.A., D.F., K.M., E.G.D., C.G., V.G., C.C.G.,

T.F., L.M., D.D., cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a

comunicărilor tip SMS, a căror interceptare a fost autorizată în cauză, cu

procesele-verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de organele de

poliție, cu procesele-verbale întocmite în urma perchezițiilor domiciliare și informatice

autorizate în cauză, la toate acestea adăugându-se declarațiile inculpaților care

în cadrul depozițiilor date în instanță au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel

cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, însușindu-și probele administrate

în faza urmăririi penale.

În drept, faptele săvârșite de cei șase

inculpați, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectiv de art. 13 alin.

(1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea judiciară a pedepselor

ce au fost aplicate fiecărui inculpat, pentru fiecare dintre infracțiunile concurente,

s-a făcut trimitere la disp. art. 72 C. pen., respectiv la gradul de pericol social

concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute în legile speciale și în partea

generală a C. pen., împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modalitățile

în care au fost comise, contribuția avută de fiecare dintre inculpați, persoanele

acestora.

Având în vedere aceste criterii generale

de individualizare, s-a apreciat că în cazul inculpaților I.C.A. și G.M.A., scopul

pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul

special prevăzut de lege, astfel cum urmează a fi redus în conformitate cu disp.

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (inculpaților fiindu-le încuviințată

cererea de a fi judecați potrivit procedurii simplificate a judecății, în cazul

căreia limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3).

Instanța a făcut trimitere în primul rând

la contribuția celor doi inculpați la săvârșirea faptelor, apreciată ca fiind una

sporită în raport cu a celorlalți inculpați (remarcându-se în cadrul grupării ca

desfășurând activități infracționale importante), modalitățile prin care au săvârșit

infracțiunea de trafic de minori și mijloacele folosite și nu în ultimul rând, în

cazul inculpatului I.C.A. faptul că a fost stabilită vinovăția acestuia și în comiterea

unei alte infracțiuni, de o gravitate sporită, anume traficul de droguri.

Proba cu înscrisuri în circumstanțiere

administrată de inculpatul I.C.A. la termenul din 24 mai 2012, s-a considerat că

nu este de natură să conducă la reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor

atenuante judiciare prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. înscrisurile

depuse nefiind unele suficiente în aprecierea conduitei anterioare avute de inculpat,

lipsa antecedentelor penale fiind avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei

(aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege redus în

condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.).

Aceiași s-a apreciat că este și situația

inculpatului G.M.A., care nu a administrat probe în circumstanțierea sa. Singura

împrejurare privitoare la conduita anterioară a acestuia fiind lipsa antecedentelor

penale, împrejurare care chiar dacă nu este calificată ca având natura unei circumstanțe

atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., se

va ține seama la momentul stabilirii cuantumului pedepsei.

S-a apreciat față de acestea că reeducarea

celor doi inculpați poate avea loc numai prin executarea pedepselor aplicate în

regim de detenție.

În conformitate cu disp. art. 65 C.

proc. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen. (cazul infracțiunii

de trafic de minori), respectiv în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b)

C. pen. - în cazul infracțiunii de trafic de droguri), pedepse care se vor aplica

alături de pedeapsa închisorii.

Potrivit disp. art. 71 alin. (2) C.

pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii unora din drepturile prevăzute

de art. 64 C. pen., în alegerea acestora avându-se în vedere natura și gravitatea

infracțiunilor.

În privința inculpatului I.C.A., având

în vedere una dintre infracțiunile sub aspectul căreia a fost reținută vinovăția

acestuia (cea prev. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000), s-a dispus în conformitate

cu dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., confiscarea semințelor de cannabis

ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Cum prin probele administrate în faza urmăririi

penale s-a făcut dovada că banii obținuți din practicarea prostituției de către

părțile vătămate, erau împărțiți între cei doi inculpați, în conformitate cu

disp. art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a respectivelor

sume de bani în cuantumul reținut în actul de sesizare.

În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați

B.S.C., P.M.C., D.S.M. și B.A.G., având în vedere criteriile generale de individualizare

mai sus reținute, probele în circumstanțiere administrate prin care au făcut dovada

unei bune conduite înainte de săvârșirea faptelor, împrejurare calificată ca având

natura unei circumstanțe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., s-a apreciat că și prin aplicarea unor pedepse coroborate

sub minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., scopul pedepsei poate fi atins.

Așa cum s-a arătat, în cazul acestora,

spre deosebire de inculpații I.C.A. și G.M.A., proba cu înscrisuri în circumstanțiere

administrată, face dovada unei conduite anterioare bune, oferind și alte împrejurări,

în afară de lipsa antecedentelor penale, care să conducă la reținerea unei astfel

de circumstanțe.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului

pedepsei s-a ținut seama și de contribuția avută de fiecare dintre cei patru inculpați

la săvârșirea faptelor.

În cazul inculpatului B.A.G., s-a reținut

și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 143/2000, având în vedere denunțul făcut în

faza urmăririi penale.

În conformitate cu dispozițiile art. 65

C. pen., chiar în prezența reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, s-a

apreciat că în cauză, este necesar să se aplice și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C.

pen.

Totodată, în conformitate cu disp.

art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat acestora și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C.

pen.

În privința modalității de executare a

pedepselor aplicate, convingerea instanței de fond a fost aceea că reeducarea celor

patru inculpați poate avea loc și fără executarea pedepselor în regim de detenție.

S-a menționat în acest sens că pe perioada termenului de încercare acești patru

inculpați vor depune eforturi pentru autoeducare.

La formarea convingerii în sensul că reeducarea

celor patru inculpați poate avea loc și fără executarea în regim de detenție a pedepsei

au fost avute în vedere în primul rând persoana inculpaților, contribuția avută

de aceștia la săvârșirea faptelor, atitudinea manifestată ulterior săvârșirii faptelor.

Pe durata termenului de încercare stabilit

conform art. 86

2

C. pen. inculpații au fost obligați să se supună măsurilor

de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., cât și să nu intre

în legătură cu ceilalți coinculpați, cu părțile vătămate - părți civile.

Impunerea obligației de a nu intra în legătură

cu ceilalți coinculpați, s-a apreciat că este necesară și că decurge din natura

infracțiunilor reținute, modalitățile de comitere.

În conformitate cu dispozițiile art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

Având în vedere modalitatea de executare

a pedepsei aleasă pentru inculpații B.S.C., P.M.C. și D.S.M., s-a dispus revocarea

măsurii arestării preventive și punerea de îndată, în libertate a acestora, dacă

nu sunt arestați în altă cauză, iar cu privire la inculpatul B.A.G. s-a constatat

încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a dedus din pedepsele aplicate perioadele

în care inculpații au fost reținuți și arestați preventiv.

În privința inculpatului D.S.M., s-a dispus

în conformitate cu disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea autoturismului proprietate personală, folosit

la realizarea transportului părților vătămate, autoturism indisponibilizat încă

din faza urmăririi penale prin sechestrul instituit.

II.

Împotriva acestei soluții au declarat apel

inculpații I.C.A. și G.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, exclusiv

din punct de vedere al cuantumului pedepselor aplicate și modalității de executare.

În motivarea acestor căi de atac, inculpații

au precizat că ei sunt singurii la care modalitatea de executare aleasă de către

instanța de fond a fost cea în regim de detenție, în timp ce toți ceilalți coinculpați

au beneficiat de suspendarea executării pedepselor aplicate.

Pe de altă parte, inculpații au mai criticat

și cuantumul pedepselor aplicate, precizând că sunt mult prea aspre față de circumstanțele

lor personale, făcând trimitere aici la lipsa antecedentelor penale și la comportamentul

bun avut în societate anterior, aspecte care doresc să fie încadrate în prevederile

art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepselor conform art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 18 februarie

2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.C.A. și G.M.A. împotriva

sentinței penale nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,

a dedus din pedepsele aplicate inculpaților apelanți perioada reținerii și arestării

preventive a acestora, de la 25 aprilie 2012 la zi pentru inculpatul I.C.A. și de

la 17 august 2012 la zi pentru inculpatul G.M.A., a menținut arestarea preventivă

a inculpaților apelanți și a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel

a reținut următoarele:

Examinând apelurile formulate, prin prisma

actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele

conform art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar apreciază că ambele

căi de atac sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare:

Din probele administrate în cauză, respectiv

declarațiile victimelor, declarațiile martorilor, coroborate cu procesele-verbale

de redare a convorbirilor telefonice, cu procesele-verbale de percheziție domiciliară

și informatice dar și cu declarațiile tuturor inculpaților, care au recunoscut situația

de fapt expusă în actul de sesizare și au dorit să fie judecați în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, instanța de prim control judiciar consideră

că activitățile inculpaților reținute de către instanța de fond sunt conforme realității.

Această situație de fapt fiind recunoscută

de către inculpați și expusă pe larg de către instanța de fond, cu ocazia analizei

celor două apeluri, nu va mai fi reluată pe larg, ci numai punctual în raport de

motivele invocate.

Așa cum rezultă din motivarea acestor două

căi de atac inculpații I.C.A. și G.M.A. critică sentința de fond raportat la cuantumul

pedepselor aplicate și la modalitatea de executare a acestora.

Din considerentele instanței de fond, pe

care și instanța de prim control judiciar Ie-a apreciat ca fiind corecte, rezultă

că pentru a aplica pedepse acestor doi apelanți într-un cuantum mai ridicat față

de ceilalți, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare aleasă a ținut

cont de participația infracțională a acestora în cadrul grupului.

S-a constatat astfel că ambii apelanți

au fost cei care au racolat victimele în vederea practicării prostituției, cunoscând

și faptul că unele dintre acestea erau minore.

În cadrul acestei activități de racolare

a victimelor pentru a-și duce la capăt activitatea infracțională cei doi inculpați

nu s-au sfiit chiar să promită părinților victimelor minore că se vor căsători cu

acestea (așa cum este cazul inculpatului I.C.A. în raport de victima A.M.A.) și

chiar s-au căsătorit formal cu victima (așa cum a procedat inculpatul G.M.A. în

raport de victima G.E.L., care ulterior căsătoriei a fost transportată în Spania

în vederea practicării prostituției).

De asemenea, cei doi inculpați s-au ocupat

cu găzduirea victimelor și chiar au locuit împreună cu acestea pentru a le supraveghea

mai îndeaproape.

Având cea mai importantă dar și cea mai

determinată contribuție în cadrul grupării infracționale și, totodată, ei au fost

cei care strângeau sumele obținute în urma practicării prostituției de către victime,

în mod justificat trebuie să obțină un tratament penal diferit de al celorlalți

inculpați.

Raportat la această contribuție infracțională

a celor doi, prin coborârea pedepselor la minimul special prevăzut de textul de

lege astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii disp. art. 320

1

C.

proc. pen., instanța de prim control judiciar a considerat că judecătorul fondului

a făcut o justă apreciere a cuantumului acestora.

Lipsa antecedentelor penale și comportamentul

anterior activității infracționale dedusă judecății au fost avute în vedere la stabilirea

pedepselor la minimul special prevăzut de lege.

Făcând trimitere la același grad de participație

și la contribuția infracțională avută de fiecare dintre cei doi apelanți în cadrul

grupului, în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-i

privește pe aceștia numai cu executarea în regim privativ de libertate.

În consecință, instanța de prim control

judiciar a considerat că pedepsele aplicate apelanților I.C.A. și G.M.A. au fost

corect individualizate atât din punct de vedere al cuantumurilor, cât și al modalității

de executare.

III. Împotriva acestei decizii au formulat

recurs inculpații I.C.A. și G.M.A., apreciind că pedepsele aplicate sunt într-un

cuantum mult prea ridicat, iar în ceea ce privește modalitatea de executare au solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Reprezentantul Ministerului Public, din

oficiu, a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen. și a solicitat admiterea recursului formulat de inculpați și casarea

hotărârilor recurate doar cu privire la măsura confiscării dispusă față de recurenții

inculpați, în sensul că în mod greșit instanțele anterioare au dispus măsura confiscării

de la fiecare inculpat a sumelor de 50.000 RON (bani oținuți din practicarea prostituției

de către partea vătămată P.O.M.) și 2.000 RON (bani oținuți din practicarea prostituției

de către partea vătămată B.A.M.). Sub acest aspect a solicitat admiterea recursurilor

declarate de inculpați și confiscarea de la fiecare a sumelor de câte 25.000

RON și 1.000 RON, reprezentând jumătate din sumele obținute ca urmare a practicării

prostituției de către părțile vătămate P.O.M. și B.A.M.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva

cazurilor de casare invocate, apreciază nefondate recursurile declarate de inculpații

I.C.A. și G.M.A. sub aspectul reindividualizării pedepselor aplicate și a modalității

de executare, dar constată că acestea sunt admisibile cu privire la măsura confiscării,

motiv de recurs invocat de reprezentantul Ministerului Public din oficiu în favoarea

inculpaților, pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator

administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reținerea faptului

că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină

a angajării răspunderii penale a inculpaților, stabilind fără dubiu existența faptei

și forma de vinovăție cu care aceștia au acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica

inculpaților cu privire la stabilirea cuantumului pedepselor, întrucât în procesul

de individualizare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social

sporit al faptelor săvârșite, dedus din pluralitatea actelor de executare, vârsta

fragedă a părților vătămate, precum și situația precară a familiilor din care provin

părțile vătămate.

Potrivit vechiului text al art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în

alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data

intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat

de art.

I

pct. 15 al legii, în sensul că acest caz

de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite

decât cele prevăzute de lege”, din conținutul textului fiind înlăturată sintagma

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art.

II

din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare

prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân

aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor

aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în

vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate

de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv

după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurile de casare, astfel

cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată că inculpații I.C.A.

și G.M.A. au declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 18 februarie

2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de

casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385

9

C.

proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. l din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate

de către inculpați, anume greșita individualizare a pedepselor aplicate de către

instanța de fond și menținute de instanța de apel, precum și a modalității de executare

rezultă cu evidență că acestea nu se mai circumscriu cazului de casare întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au

fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Cu privire la motivul de recurs invocat

din oficiu în favoarea inculpaților de către reprezentantul Ministerului Public,

Înalta Curte constată că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „Banii,

valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute

în prezenta lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum

și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale,

în condițiile stabilite de acel articol, iar conform art. 118 lit. e) C. pen., sunt

supuse confiscării special bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de

legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu

servesc la despăgubirea acesteia.

Confiscarea specială este, potrivit

art. 112 C. pen., o măsură de siguranță. Or, conform art. 111 din același cod, măsurile

de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii

faptelor prevăzute de legea penală. Din redactarea textului, asemănătoare art. 52

alin. (1) C. pen., rezultă că măsurile de siguranță au caracter de sancțiune și,

ca atare, au caracter personal și exclud solidaritatea. Având în vedere caracterul

personal al sancțiunii, obligarea la plata sumelor de bani supuse confiscării nu

poate fi dispusă decât în limitele în care fiecare participant a beneficiat de lucrurile

dobândite prin săvârșirea infracțiunii.

Prin urmare, în mod greșit instanțele au

obligat în solidar pe inculpații I.C.A. și G.M.A. la plata sumelor de 50.000

RON și respectiv 2.000 RON către stat cu titlu de confiscare specială, atâta vreme

cât din probe rezultă că acestea au fost sumele totale obținute de aceștia ca urmare

a practicării prostituției de către părțile vătămate P.O.M. și B.A.M. Cum din actele

și lucrările dosarului nu s-a putut stabili care a fost suma folosită de fiecare

dintre inculpați, instanța consideră că în raport de gradul de participație și de

implicarea fiecăruia dintre inculpați, modalitatea legală o reprezintă confiscarea

de la fiecare dintre inculpați a jumătate din sumele totale obținute de la părțile

vătămate P.O.M. și B.A.M.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul

inculpaților I.C.A. și G.M.A., va casa în parte atât decizia recurată, cât și sentința

penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul

penal nr. 4357/120/2012 și rejudecând, în baza dispozițiilor art. 19 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., va confisca

de la recurentul inculpat I.C.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată

P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.) și în baza dispozițiilor art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C.

pen. va confisca de la recurentul inculpat G.M.A. următoarele sume de bani: 25.000

RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.).

Va menține dispoziția de confiscare de

la recurentul inculpat I.C.A. a sumelor de 5.000 RON (parte vătămată D.B.A.) și

1.000 euro (parte vătămată A.M.A.), precum și restul dispozițiilor sentinței și

deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Va deduce din cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților prevenția de la 25 aprilie 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat

I.C.A. și de la 17 august 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat G.M.A.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru recurenții inculpați în sumă de câte 200 RON, precum și onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu în sumă de câte 50 RON pentru intimatele părți vătămate, se

vor plăti din fondul Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații

I.C.A. și G.M.A. împotriva deciziei penale nr. 36 din 18 februarie 2013 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte atât decizia recurată,

cât și sentința penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița

în dosarul penal nr. 4357/120/2012 și rejudecând:

În baza

disp. art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la recurentul inculpat I.C.A. următoarele

sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.).

În baza

disp. art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la recurentul inculpat G.M.A. următoarele

sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.).

Menține dispoziția de confiscare de la

recurentul inculpat I.C.A. a sumelor de 5.000 RON (parte vătămată D.B.A.) și 1.000

euro (parte vătămată A.M.A.).

Menține restul dispozițiilor sentinței

și deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților prevenția de la 25 aprilie 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat

I.C.A. și de la 17 august 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat G.M.A.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru recurenții inculpați în sumă de câte 200 RON, precum și onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu în sumă de câte 50 RON pentru intimatele părți vătămate, se

vor plăti din fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 22

mai 2013.