ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1735/2013

Deliberând asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.1. Prin sentința penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C.A. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea la art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41 și art. 42 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare. Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 și art. 42 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen., alături de pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni, i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen. Conform art. 88 C. pen., i s-a computat din durata pedepsei aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 25 aprilie 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive. Totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea semințelor de culoare maro-verzui (cannabis), ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la 25 aprilie 2012, conform procesului-verbal de percheziție întocmit. 2. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.A. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41 și art. 42 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare. Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, b) și e) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei aplicată, perioada arestării preventive începând cu 17 august 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive. 3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 320 1 C. proc.

pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., au fost condamnați inculpații P.M.C., D.S.M. și B.S.C. la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat acestora câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a), art. 41, art. 42 și art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost condamnați aceeași trei inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., li s-a aplicat acestora câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca în final fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat acestor trei inculpați, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat celor trei inculpați și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen. Conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante pe o durată de 6 ani care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 86 2 C. pen., compus din durata pedepselor aplicate la care s-a adăugat câte un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpații pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița desemnat cu supravegherea acesteia, la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Măsurile de supraveghere au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Potrivit art. 86 3 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpaților și obligația de a nu intra în legătură cu celelalte persoane care au calitatea de inculpați și de părți vătămate - părți civile în prezenta cauză.

S-a atras atenția acestora asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., potrivit cărora în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau a obligației impuse sau a comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se revocă, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei aplicată fiecăruia perioada reținerii și arestării preventive începând cu 25 aprilie 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost revocată măsura arestării preventive luată față de acești trei inculpați. 4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.A.G. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. Potrivit art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 41 - 42 C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa închisorii, i s-a aplicat aceluiași inculpat, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a pedepsei aplicată, pe o durată de 4 ani și 6 luni care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 86 2 C. pen., compus din durata pedepsei aplicată la care s-a adăugat un interval de 2 ani. Conform art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte aceleași măsuri de supraveghere ca și ceilalți trei inculpați anterior amintiți, iar în baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., s-a impus și acestui inculpat obligația de a nu intra în legătură cu celelalte persoane care au calitatea de inculpați și de părți vătămate - părți civile în prezenta cauză.

S-a atras, de asemenea, atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. Potrivit art. 140 C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de bani obținute din practicarea prostituției, astfel: 50.000 RON de la inculpații I.C.A. și G.M.A. (parte vătămată P.O.M.); 2.000 RON de la inculpații I.C.A. și G.M.A. (parte vătămată B.A.M.); 5.000 RON de la inculpatul I.C.A.

(parte vătămată D.B.A.); 1.000 euro de la I.C.A. (parte vătămată A.M.A.). Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița, dat în Dosarul nr. 2/D/P/2012 la data de 23 mai 2012, a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaților: I.C.A., D.S.M., B.S.C., B.A.G., P.M.C., pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În plus, în privința inculpatului I.C.A., trimiterea în judecată a fost dispusă și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca situație de fapt, s-a reținut în actul de sesizare, că inculpații, în perioada 2011-2012, s-au constituit într-un grup infracțional organizat având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, perioadă în care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, folosind acte de violență fizică și verbală ori acte de înșelăciune, au recrutat, transportat, transferat și găzduit pe părțile vătămate minore P.O.M., B.A.M., D.B.A., A.M.A., C.V.Ș., în scopul exploatării sexuale. Pentru inculpatul I.C.A., s-a mai reținut că în aceeași perioadă (2011-2012), în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a oferit pentru consum, fără drept, droguri de risc părților vătămate minore, precum și celorlalți inculpați.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 26 septembrie 2012, constatându-se incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzei înregistrată cu numărul de mai sus cu Dosarul nr. 6575/120/2012, în care a fost inculpat G.M.A. Dosarul nr. 6575/120/2012 a avut ca obiect infracțiunile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41-42 C. pen., reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița, dat în Dosarul nr. 45/D/P/2012 la data de 29 august 2012, prin care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.

Ca situație de fapt, în acest act de sesizare, s-a reținut că în perioada 2011-2012, inculpatul G.M.A., împreună cu inculpații I.C.A., D.S.M., P.M.C., B.S.C. și B.A.G., s-a constituit într-un grup infracțional organizat având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, perioadă în care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații mai sus amintiți, folosind acte de violență fizică și verbală ori acte de înșelăciune, a recrutat, transportat, transferat și găzduit pe părțile vătămate P.O.M., B.A.M., D.B.A., A.M.A., C.V.Ș. și G.E.L., în scopul exploatării sexuale. Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv a celor de urmărire penală atașate, Tribunalul a reținut ca situație de fapt că în perioada 2011-2012, pe raza comunei R., județul Dâmbovița, s-a constituit un grup infracțional organizat ce a desfășurat activități specifice traficului de minori.

Acest grup a fost condus de inculpatul B.D.L., în raport de care cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor (actul de sesizare prin care a fost făcută disjungerea fiind cel dat în Dosarul nr. 2/D/P/2012 și apoi în Dosarul nr. 45/D/P/2012), activitatea infracțională desfășurându-se prin intermediul inculpaților I.C.A. și G.M.A. Inculpatul I.C.A., membru important al grupării s-a reținut că acționa sub directa coordonare a inculpatului B.D.L. cu care ținea legătura prin telefon, primind de la acesta din urmă indicații în legătură cu modul de comportament și acțiune infracțională pe care acesta trebuia să le respecte cu strictețe. În cadrul grupării, inculpatul I.C.A. Ie-a racolat în mod direct pe părțile vătămate D.B.A.

și A.M.A., găzduindu-le în comuna R., alături de părțile vătămate P.O.M. și B.A.M., folosind împotriva acestora acte de violență și amenințări pentru a le determina să practice prostituția, cunoscând totodată că părțile vătămate aveau vârste cuprinse între 14 și 17 ani. O altă modalitate folosită în privința părții vătămate A.M.A., a fost aceea de a se deplasa la domiciliul acesteia, unde în prezența părinților, s-a recomandat ca fiind viitorul soț al minorei, asigurându-se în acest fel că nu o să aibă probleme cu familia acesteia. Cu această ocazie a cunoscut că minora avea o situație materială precară și profitând de acest fapt i-a sugerat ideea că poate scăpa de sărăcie prin practicarea prostituției.

Același inculpat a avut ca sarcină contactarea mai multor persoane de sex masculin cu care părțile vătămate au întreținut relații sexuale contracost, aceste întâlniri având loc în casa în care inculpatul Ie-a găzduit pe cele 4 părți vătămate (aici locuind o perioadă de timp și inculpatul G.M.A. împreună cu partea vătămată G.E.L.) sau în locațiile alese de clienți. În privința părții vătămate D.B.A. s-a reținut că deși nu a locuit la inculpatul I.C.A., marea majoritate a relațiilor sexuale erau întreținute în locuința din comuna R., unde era adusă cu mașina. Tot cu privire la acest inculpat s-a mai reținut că era consumator de droguri de risc, respectiv de cannabis, pe care le aducea din Spania.

De asemenea, drogurile le comercializa, oferindu-le pentru consum, inclusiv părților vătămate. În cursul anului 2011 a improvizat în locuință o cultură de cannabis, prin plantarea unei astfel de plante în ghiveci. Cu privire la inculpatul G.M.A. s-a reținut că la rândul acestuia, în cadrul grupării, acționa sub directa coordonare a inculpatului B.D.L., de la care primea indicații cu privire la modul de organizare a activității infracționale și de comportament cu minorele. Acesta s-a ocupat de racolarea părților vătămate P.O.M., B.A.M. și G.E.L., pe care Ie-a adus în locuința din comuna R. a inculpatului I.C.A., iar, totodată, avea ca atribuții și contactarea potențialilor clienți cu care părțile vătămate au întreținut relații sexuale contracost.

Metoda de racolare a persoanelor de sex feminin a constat în crearea unei aparente relații de prietenie, determinându-le astfel, prin asemenea acte de înșelăciune să practice prostituția. Tot privitor la acest inculpat s-a mai reținut că, după ce a aflat despre două dintre părțile vătămate că erau căutate de poliție întrucât fugiseră de acasă (cazul părților vătămate P.O.M., B.A.M.), Ie-a luat pe acestea din locuința din comuna R. de la inculpatul I.C.A. și Ie-a mutat în domiciliul martorilor D.D. și T.F. După ce partea vătămată P.O.M. s-a întors în domiciliul părinților săi inculpatul G.M.A. a reușit din nou să o convingă să plece pentru practicarea prostituției, în acest scop, inculpatul deplasându-se personal în orașul Titu, de unde a adus-o pe această parte vătămată și care a continuat să practice prostituția.

Cu privire la partea vătămată G.E.L. s-a reținut că după ce a racolat-o, aceasta fiind la acel moment minoră, a încercat scoaterea ei din țară printr-o procură falsă și întrucât nu a fost posibil, s-a căsătorit formal cu aceasta. Ulterior, această parte vătămată a fost transportată în Spania în vederea practicării prostituției. Referitor la inculpatul B.S.C. s-a reținut că era șofer pe autoturism taxi în municipiul Târgoviște, profesie prin care a cunoscut mai multe persoane care erau interesate de găsirea unor tinere în vederea practicării de relații sexuale. Astfel, acest inculpat Ie-a transportat pe părțile vătămate P.O.M. și A.M.A. de la locuința din comuna R. a inculpatului I.C.A. în diverse locații găsite de clienți, precum și înapoi.

Sumele de bani obținute de cele două părți vătămate au fost predate inculpatului I.C.A., cu care avea relații mai vechi de prietenie, cunoscând, de asemenea, activitatea infracțională desfășurată de acesta. În ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.G. s-a reținut că acesta, în cadrul grupării infracționale, avea rolul de a găsi clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații sexuale. De asemenea, cunoscându-i pe inculpații G.M.A. și I.C.A., s-a ocupat și cu găsirea unor locații de găzduire a părților vătămate P.O.M., B.A.M., pe care la un moment dat Ie-a mutat de la inculpatul I.C.A. la o mătușă a acestuia în aceeași comună (R.). Totodată, s-a deplasat împreună cu inculpatul G.M.A. în orașul Titu pentru a o readuce pe partea vătămată P.O.M.

care se întorsese în domiciliul părinților acesteia. Tot în legătură cu acest inculpat s-a mai reținut că în cadrul grupului s-a implicat în supravegherea părților vătămate, dezvoltând o aparentă relație de prietenie cu partea vătămată P.O.M. tocmai pentru a o determina să practice în continuare prostituția. Referitor la inculpații D.S.M. și P.M.C. s-a reținut că între cei doi exista o relație de concubinaj. Primul dintre cei doi a avut, de asemenea, ca sarcină găsirea unor persoane de sex masculin pentru a întreține relații sexuale cu părțile vătămate care erau găzduite de către vărul său, inculpatul I.C.A. Totodată, acești inculpați le-au transportat pe părțile vătămate A.M.A., D.B.A. și P.O.M.

pe raza municipiului Târgoviște și a comunei B., unde acestea au întreținut relații sexuale cu persoanele despre care în prealabil aveau cunoștință că doresc să întrețină astfel de relații. În plus, inculpatul D.S.M., la solicitarea inculpatului I.C.A., Ie-a transportat cu autoturismul proprietate personală pe unele dintre părțile vătămate la diverse locații unde acestea întrețineau relații sexuale cu diverși „clienți”. Atât acest inculpat, cât și inculpata P.M.C. cunoșteau că părțile vătămate erau minore, atât prin anturajul din care făceau parte, cât și prin profesia pe care o aveau.

Această situație de fapt a fost reținută de instanța de fond în baza întregului complex probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate care Ie-a coroborat cu declarațiile martorilor S.R.G., Z.A., Ș.I.D., G.C.G., B.F.L., T.T.A., D.F., K.M., E.G.D., C.G., V.G., C.C.G., T.F., L.M., D.D., cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS, a căror interceptare a fost autorizată în cauză, cu procesele-verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de organele de poliție, cu procesele-verbale întocmite în urma perchezițiilor domiciliare și informatice autorizate în cauză, la toate acestea adăugându-se declarațiile inculpaților care în cadrul depozițiilor date în instanță au recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, însușindu-și probele administrate în faza urmăririi penale.

În drept, faptele săvârșite de cei șase inculpați, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectiv de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate fiecărui inculpat, pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, s-a făcut trimitere la disp. art. 72 C. pen., respectiv la gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute în legile speciale și în partea generală a C. pen., împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modalitățile în care au fost comise, contribuția avută de fiecare dintre inculpați, persoanele acestora.

Având în vedere aceste criterii generale de individualizare, s-a apreciat că în cazul inculpaților I.C.A. și G.M.A., scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, astfel cum urmează a fi redus în conformitate cu disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (inculpaților fiindu-le încuviințată cererea de a fi judecați potrivit procedurii simplificate a judecății, în cazul căreia limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3). Instanța a făcut trimitere în primul rând la contribuția celor doi inculpați la săvârșirea faptelor, apreciată ca fiind una sporită în raport cu a celorlalți inculpați (remarcându-se în cadrul grupării ca desfășurând activități infracționale importante), modalitățile prin care au săvârșit infracțiunea de trafic de minori și mijloacele folosite și nu în ultimul rând, în cazul inculpatului I.C.A.

faptul că a fost stabilită vinovăția acestuia și în comiterea unei alte infracțiuni, de o gravitate sporită, anume traficul de droguri. Proba cu înscrisuri în circumstanțiere administrată de inculpatul I.C.A. la termenul din 24 mai 2012, s-a considerat că nu este de natură să conducă la reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. înscrisurile depuse nefiind unele suficiente în aprecierea conduitei anterioare avute de inculpat, lipsa antecedentelor penale fiind avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei (aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege redus în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.). Aceiași s-a apreciat că este și situația inculpatului G.M.A., care nu a administrat probe în circumstanțierea sa. Singura împrejurare privitoare la conduita anterioară a acestuia fiind lipsa antecedentelor penale, împrejurare care chiar dacă nu este calificată ca având natura unei circumstanțe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., se va ține seama la momentul stabilirii cuantumului pedepsei. S-a apreciat față de acestea că reeducarea celor doi inculpați poate avea loc numai prin executarea pedepselor aplicate în regim de detenție. În conformitate cu disp. art. 65 C. proc. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

(cazul infracțiunii de trafic de minori), respectiv în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. - în cazul infracțiunii de trafic de droguri), pedepse care se vor aplica alături de pedeapsa închisorii. Potrivit disp. art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii unora din drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în alegerea acestora avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor. În privința inculpatului I.C.A., având în vedere una dintre infracțiunile sub aspectul căreia a fost reținută vinovăția acestuia (cea prev. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000), s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., confiscarea semințelor de cannabis ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Cum prin probele administrate în faza urmăririi penale s-a făcut dovada că banii obținuți din practicarea prostituției de către părțile vătămate, erau împărțiți între cei doi inculpați, în conformitate cu disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a respectivelor sume de bani în cuantumul reținut în actul de sesizare. În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați B.S.C., P.M.C., D.S.M. și B.A.G., având în vedere criteriile generale de individualizare mai sus reținute, probele în circumstanțiere administrate prin care au făcut dovada unei bune conduite înainte de săvârșirea faptelor, împrejurare calificată ca având natura unei circumstanțe atenuante judiciare în sensul prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a apreciat că și prin aplicarea unor pedepse coroborate sub minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării disp.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., scopul pedepsei poate fi atins. Așa cum s-a arătat, în cazul acestora, spre deosebire de inculpații I.C.A. și G.M.A., proba cu înscrisuri în circumstanțiere administrată, face dovada unei conduite anterioare bune, oferind și alte împrejurări, în afară de lipsa antecedentelor penale, care să conducă la reținerea unei astfel de circumstanțe. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei s-a ținut seama și de contribuția avută de fiecare dintre cei patru inculpați la săvârșirea faptelor. În cazul inculpatului B.A.G., s-a reținut și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 143/2000, având în vedere denunțul făcut în faza urmăririi penale. În conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen., chiar în prezența reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, s-a apreciat că în cauză, este necesar să se aplice și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și e) C. pen.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat acestora și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. În privința modalității de executare a pedepselor aplicate, convingerea instanței de fond a fost aceea că reeducarea celor patru inculpați poate avea loc și fără executarea pedepselor în regim de detenție. S-a menționat în acest sens că pe perioada termenului de încercare acești patru inculpați vor depune eforturi pentru autoeducare. La formarea convingerii în sensul că reeducarea celor patru inculpați poate avea loc și fără executarea în regim de detenție a pedepsei au fost avute în vedere în primul rând persoana inculpaților, contribuția avută de aceștia la săvârșirea faptelor, atitudinea manifestată ulterior săvârșirii faptelor.

Pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen. inculpații au fost obligați să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen., cât și să nu intre în legătură cu ceilalți coinculpați, cu părțile vătămate - părți civile. Impunerea obligației de a nu intra în legătură cu ceilalți coinculpați, s-a apreciat că este necesară și că decurge din natura infracțiunilor reținute, modalitățile de comitere. În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii. Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei aleasă pentru inculpații B.S.C., P.M.C.

și D.S.M., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată, în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză, iar cu privire la inculpatul B.A.G. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. S-a dedus din pedepsele aplicate perioadele în care inculpații au fost reținuți și arestați preventiv. În privința inculpatului D.S.M., s-a dispus în conformitate cu disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea autoturismului proprietate personală, folosit la realizarea transportului părților vătămate, autoturism indisponibilizat încă din faza urmăririi penale prin sechestrul instituit.

II. Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații I.C.A. și G.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, exclusiv din punct de vedere al cuantumului pedepselor aplicate și modalității de executare. În motivarea acestor căi de atac, inculpații au precizat că ei sunt singurii la care modalitatea de executare aleasă de către instanța de fond a fost cea în regim de detenție, în timp ce toți ceilalți coinculpați au beneficiat de suspendarea executării pedepselor aplicate. Pe de altă parte, inculpații au mai criticat și cuantumul pedepselor aplicate, precizând că sunt mult prea aspre față de circumstanțele lor personale, făcând trimitere aici la lipsa antecedentelor penale și la comportamentul bun avut în societate anterior, aspecte care doresc să fie încadrate în prevederile art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepselor conform art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.C.A. și G.M.A. împotriva sentinței penale nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a dedus din pedepsele aplicate inculpaților apelanți perioada reținerii și arestării preventive a acestora, de la 25 aprilie 2012 la zi pentru inculpatul I.C.A. și de la 17 august 2012 la zi pentru inculpatul G.M.A., a menținut arestarea preventivă a inculpaților apelanți și a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Examinând apelurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 371 C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare: Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile victimelor, declarațiile martorilor, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, cu procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatice dar și cu declarațiile tuturor inculpaților, care au recunoscut situația de fapt expusă în actul de sesizare și au dorit să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de prim control judiciar consideră că activitățile inculpaților reținute de către instanța de fond sunt conforme realității. Această situație de fapt fiind recunoscută de către inculpați și expusă pe larg de către instanța de fond, cu ocazia analizei celor două apeluri, nu va mai fi reluată pe larg, ci numai punctual în raport de motivele invocate.

Așa cum rezultă din motivarea acestor două căi de atac inculpații I.C.A. și G.M.A. critică sentința de fond raportat la cuantumul pedepselor aplicate și la modalitatea de executare a acestora. Din considerentele instanței de fond, pe care și instanța de prim control judiciar Ie-a apreciat ca fiind corecte, rezultă că pentru a aplica pedepse acestor doi apelanți într-un cuantum mai ridicat față de ceilalți, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare aleasă a ținut cont de participația infracțională a acestora în cadrul grupului. S-a constatat astfel că ambii apelanți au fost cei care au racolat victimele în vederea practicării prostituției, cunoscând și faptul că unele dintre acestea erau minore.

În cadrul acestei activități de racolare a victimelor pentru a-și duce la capăt activitatea infracțională cei doi inculpați nu s-au sfiit chiar să promită părinților victimelor minore că se vor căsători cu acestea (așa cum este cazul inculpatului I.C.A. în raport de victima A.M.A.) și chiar s-au căsătorit formal cu victima (așa cum a procedat inculpatul G.M.A. în raport de victima G.E.L., care ulterior căsătoriei a fost transportată în Spania în vederea practicării prostituției). De asemenea, cei doi inculpați s-au ocupat cu găzduirea victimelor și chiar au locuit împreună cu acestea pentru a le supraveghea mai îndeaproape. Având cea mai importantă dar și cea mai determinată contribuție în cadrul grupării infracționale și, totodată, ei au fost cei care strângeau sumele obținute în urma practicării prostituției de către victime, în mod justificat trebuie să obțină un tratament penal diferit de al celorlalți inculpați.

Raportat la această contribuție infracțională a celor doi, prin coborârea pedepselor la minimul special prevăzut de textul de lege astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii disp. art. 320 1 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a considerat că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere a cuantumului acestora. Lipsa antecedentelor penale și comportamentul anterior activității infracționale dedusă judecății au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor la minimul special prevăzut de lege. Făcând trimitere la același grad de participație și la contribuția infracțională avută de fiecare dintre cei doi apelanți în cadrul grupului, în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-i privește pe aceștia numai cu executarea în regim privativ de libertate.

În consecință, instanța de prim control judiciar a considerat că pedepsele aplicate apelanților I.C.A. și G.M.A. au fost corect individualizate atât din punct de vedere al cuantumurilor, cât și al modalității de executare. III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații I.C.A. și G.M.A., apreciind că pedepsele aplicate sunt într-un cuantum mult prea ridicat, iar în ceea ce privește modalitatea de executare au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Reprezentantul Ministerului Public, din oficiu, a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului formulat de inculpați și casarea hotărârilor recurate doar cu privire la măsura confiscării dispusă față de recurenții inculpați, în sensul că în mod greșit instanțele anterioare au dispus măsura confiscării de la fiecare inculpat a sumelor de 50.000 RON (bani oținuți din practicarea prostituției de către partea vătămată P.O.M.) și 2.000 RON (bani oținuți din practicarea prostituției de către partea vătămată B.A.M.). Sub acest aspect a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați și confiscarea de la fiecare a sumelor de câte 25.000 RON și 1.000 RON, reprezentând jumătate din sumele obținute ca urmare a practicării prostituției de către părțile vătămate P.O.M.

și B.A.M. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, apreciază nefondate recursurile declarate de inculpații I.C.A. și G.M.A. sub aspectul reindividualizării pedepselor aplicate și a modalității de executare, dar constată că acestea sunt admisibile cu privire la măsura confiscării, motiv de recurs invocat de reprezentantul Ministerului Public din oficiu în favoarea inculpaților, pentru următoarele considerente: Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaților, stabilind fără dubiu existența faptei și forma de vinovăție cu care aceștia au acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpaților cu privire la stabilirea cuantumului pedepselor, întrucât în procesul de individualizare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social sporit al faptelor săvârșite, dedus din pluralitatea actelor de executare, vârsta fragedă a părților vătămate, precum și situația precară a familiilor din care provin părțile vătămate. Potrivit vechiului text al art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță. Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc.

pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege. În speță, se constată că inculpații I.C.A. și G.M.A. au declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 18 februarie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385 9 C. proc.

pen. astfel cum au fost modificate prin art. l din această lege. Având în vedere natura criticii invocate de către inculpați, anume greșita individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de fond și menținute de instanța de apel, precum și a modalității de executare rezultă cu evidență că acestea nu se mai circumscriu cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Cu privire la motivul de recurs invocat din oficiu în favoarea inculpaților de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen.

sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol, iar conform art. 118 lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării special bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Confiscarea specială este, potrivit art. 112 C. pen., o măsură de siguranță. Or, conform art. 111 din același cod, măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Din redactarea textului, asemănătoare art. 52 alin. (1) C. pen., rezultă că măsurile de siguranță au caracter de sancțiune și, ca atare, au caracter personal și exclud solidaritatea.

Având în vedere caracterul personal al sancțiunii, obligarea la plata sumelor de bani supuse confiscării nu poate fi dispusă decât în limitele în care fiecare participant a beneficiat de lucrurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii. Prin urmare, în mod greșit instanțele au obligat în solidar pe inculpații I.C.A. și G.M.A. la plata sumelor de 50.000 RON și respectiv 2.000 RON către stat cu titlu de confiscare specială, atâta vreme cât din probe rezultă că acestea au fost sumele totale obținute de aceștia ca urmare a practicării prostituției de către părțile vătămate P.O.M. și B.A.M. Cum din actele și lucrările dosarului nu s-a putut stabili care a fost suma folosită de fiecare dintre inculpați, instanța consideră că în raport de gradul de participație și de implicarea fiecăruia dintre inculpați, modalitatea legală o reprezintă confiscarea de la fiecare dintre inculpați a jumătate din sumele totale obținute de la părțile vătămate P.O.M.

și B.A.M. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpaților I.C.A. și G.M.A., va casa în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. 4357/120/2012 și rejudecând, în baza dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., va confisca de la recurentul inculpat I.C.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.) și în baza dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. va confisca de la recurentul inculpat G.M.A.

următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.). Va menține dispoziția de confiscare de la recurentul inculpat I.C.A. a sumelor de 5.000 RON (parte vătămată D.B.A.) și 1.000 euro (parte vătămată A.M.A.), precum și restul dispozițiilor sentinței și deciziei care nu contravin prezentei hotărâri. Va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților prevenția de la 25 aprilie 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat I.C.A. și de la 17 august 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat G.M.A. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați în sumă de câte 200 RON, precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 50 RON pentru intimatele părți vătămate, se vor plăti din fondul Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații I.C.A. și G.M.A. împotriva deciziei penale nr. 36 din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 397 din 01 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. 4357/120/2012 și rejudecând: În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la recurentul inculpat I.C.A. următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.). În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., confiscă de la recurentul inculpat G.M.A.

următoarele sume de bani: 25.000 RON (parte vătămată P.O.M.) și 1.000 RON (parte vătămată B.A.M.). Menține dispoziția de confiscare de la recurentul inculpat I.C.A. a sumelor de 5.000 RON (parte vătămată D.B.A.) și 1.000 euro (parte vătămată A.M.A.). Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei care nu contravin prezentei hotărâri. Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților prevenția de la 25 aprilie 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat I.C.A. și de la 17 august 2012, la 22 mai 2013 pentru recurentul inculpat G.M.A. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați în sumă de câte 200 RON, precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 50 RON pentru intimatele părți vătămate, se vor plăti din fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 22 mai 2013.