ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 415 din 28 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

rap. la alin. (5) C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen., art. 41 - 42

C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C.

pen., inculpatul B.C.M., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C.

pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen., cu art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., același inculpat

a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpatul B.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 19

octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30 și s-a luat act

că inculpatul B.C.M. este arestat în altă cauză.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art.

33 lit. a) C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen., cu art. 74 lit. a),

c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul I.G., a fost condamnat la o pedeapsă

de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C.

pen.

În baza art. 290 C.

pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., același

inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpatul I.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 19

octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) rap. la alin. (5) C. pen. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a)

C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art.

76 lit. a) C. pen., inculpatul Ș.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și

6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 290 C.

pen., cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen., cu art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul sa

fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca

inculpatul Ș.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore de la 19

octombrie 2009, ora 23.30, până la 20 octombrie 2009, ora 23.30.

În baza art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 și art. 33 lit.

a) C. pen., cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul

Ș.N., a fost condamnat la o pedeapsă de la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82

C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă

pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul D.A. a fost

condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de

1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74

lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul H.C.L. a fost condamnat la o

pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

H.C.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei iar în baza art. 82 C.

pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă

pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege și s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74

lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul C.V. a fost condamnat la o pedeapsă

de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

C.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82 C.

pen. a fost stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă

pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege și s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74

lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.I. a fost

condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen., inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, și s-a dispus ca inculpata

B.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei iar în temeiul art. 82

C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă

pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul

B.C.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o

pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. c) C. pen., inculpata B.S.E. a fost condamnată, la o

pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c)

C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata

B.S.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, iar în temeiul art. 82

C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani, din care 2 ani reprezintă

pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege și s-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 14,

15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă B.R., cu sediul în București, Bd. R., sector 3,

împotriva inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații H.C.L., în

solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 25.052,70 RON, D.G., în solidar cu

inculpatul Ș.P., pentru suma de 24.919,21 RON, M.M., în solidar cu inculpatul

Ș.P., pentru suma de 22.570, 18 RON, C.V., în solidar cu inculpatul Ș.P.,

pentru suma de 25.140,89 RON, S. (S.) S., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru

suma de 22.724, 41 RON, G.Ș., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de

27.955,33 RON, T.V., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 42.595,51

RON, M.I., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 19.274, 56 RON, N.

(V.) A., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 25.923, 1 RON.

În baza art. 14, 15

și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă

formulată de către partea civilă SC C.F.S. SRL, cu sediul în Calea Ș., sector

4, București, în calitate de mandatar al D.E.A. Elveția, împotriva

inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații B.C.M. pentru suma de

22586, 54 RON, C.G., în solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 26.465,65

RON, D.A. pentru suma de 46.765, 19 RON, G.G., în solidar cu inculpatul I.G.,

pentru suma de 46.520, 45 RON, B. (H.) I. pentru suma de 24.920, 70 RON,

S.B.M., în solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 30.711,71 RON, M.M., în

solidar cu inculpatul Ș.P., pentru suma de 36.759, 23 RON, D.I., în solidar cu

B.C.M., pentru suma de 39.204, 13 RON.

În temeiul art. 14,

15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte,

acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în

București, Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al C.V.I.L. Irlanda,

împotriva inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații B.C.M. pentru

suma de 33.021, 16 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA

Agenția Dâmbovița Moreni la 5 decembrie 2006, B.C.I., în solidar cu inculpatul

I.G., pentru suma de 31.814,23 RON, rezultată din contractul de credit încheiat

cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 21 februarie 2007, C.M., în solidar cu

inculpatul Ș.P., pentru suma de 56.295,77 RON rezultată din contractul de

credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 30 iulie 2007, M.G., în

solidar cu I.G., pentru suma de 41.136, 79 RON, rezultată din contractul de

credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 23 iulie 2007, L.V.D.,

în solidar cu B.C.M., pentru suma de 33.921, 59 RON, rezultată din contractul

de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 13 iulie 2007, S.I.,

în solidar cu B.C.M., pentru suma de 35.356, 53 RON, rezultată din contractul

de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 28 decembrie 2006,

B.I., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 53.621,28 RON, rezultată din

contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 23

februarie 2007, B.C.C., în solidar cu inculpatul I.G., pentru suma de 26.884,

98 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția

Dâmbovița Moreni la 2 martie 2007, B.S.E., în solidar cu B.C.M., pentru suma de

42.369,9 RON, rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția

Dâmbovița Moreni la 26 iulie 2006, M.I., în solidar cu I.G., pentru suma de

22.883,41 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu B.R. SA Agenția

Dâmbovița Moreni la 29 iunie 2007.

În baza art. 14, 15

și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea

civilă formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în București,

Bd. D., sector 2, în calitate de mandatar al E.F.G. Germania, împotriva

inculpaților, obligându-i după cum urmează: inculpații L.V.D., în solidar cu

B.C.M., pentru suma de 30.197,63 RON, rezultată din contractul de credit

încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 13 iulie 2007, S.I., în

solidar cu inculpatul B.C.M., pentru suma de 21.035,69 RON, rezultată din

contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 28

decembrie 2006, B.S.E., în solidar cu B.C.M., pentru suma de 21.035,69 RON,

rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la

data de 28 decembrie 2006.

În temeiul art. 14,

15 și art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a respins acțiunea civilă

formulată de către partea civilă SC E.K.R. SRL, cu sediul în București, Bd. D.,

sector 2, în calitate de mandatar al C.V.I.L. Irlanda, împotriva inculpatului

I.A.C. pentru suma de 23.232,95 RON rezultată din contractul de credit încheiat

cu B.R. SA Agenția Dâmbovița Moreni la 27 iulie 2006, acțiunea civilă formulată

de către partea civilă SC E.K.R. SRL București în calitate de mandatar al

E.F.G. Germania împotriva inculpatului I.A.C. pentru suma de 29.105,95 RON

rezultată din contractul de credit încheiat cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la

data de 28 iulie 2006 și acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC

E.K.R. SRL București în calitate de creditor cesionar împotriva inculpaților

A.I.C. pentru suma de 46.000,93 RON rezultată din contractul de credit încheiat

cu B.G.G. SA Sucursala Ploiești, la data de 7 martie 2006 și A.I. pentru suma

de 6.403,02 RON rezultată din contractul de credit încheiat cu R.B. SA -

Agenția Târgoviște la data de 2 noiembrie 2005.

În baza art. 14 și

art. 348 C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile false folosite de

inculpați la săvârșirea infracțiunilor, după cum a urmat:

- contract individual

de muncă și adeverință de salariu emise de către SC L. SRL Moreni pe numele

inculpatului B.C.M.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe

numele inculpatei C.M.;

- contractul

individual de muncă, cu acte adiționale, și adeverințele de salariu emise de către

SC L. SRL Moreni pe numele inculpatei B.I.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatului B.C.C.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe numele

inculpatei C.G.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe

numele inculpatei D.G.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC S.C. SRL Târgoviște pe

numele inculpatului D.A.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe

numele inculpatei S.B.M.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe

numele inculpatului H.C.L.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe

numele inculpatei M.M.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe

numele inculpatei M.M.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC N.C. SRL Târgoviște pe

numele inculpatului D.I.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC C.C. SRL Moreni pe

numele inculpatului C.V.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatului M.G.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatei M.I.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe

numele inculpatei S. (S.) S.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe

numele inculpatului L.V.D.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC R.I. SRL Târgoviște pe

numele inculpatei G.Ș.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC E. SRL Teiș pe numele

inculpatului G.G.;

- contractul

individual de muncă și adeverințele de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe

numele inculpatei S.I.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatului M.I.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatei N. (V.) A.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatului S.F.C.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC O.I.E. SRL Târgoviște

pe numele inculpatei B. (H.) I.;

- contractul

individual de muncă și adeverință de salariu emise de SC B.P. SRL Moreni pe

numele inculpatei T.V.;

- contractul

individual de muncă și adeverințele de salariu emise de SC L. SRL Moreni pe

numele B.S.E.;

- contractul

individual de muncă și adeverința de salariu emise de SC M.C. SRL Târgoviște pe

numele inculpatei B.C.

S-a luat act că

B.G.G. SA, cu sediul în București, Bd. I., nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

De asemenea, s-a luat

act că, în ceea ce-i privește pe inculpații S.F.C. și B.C. instituțiile

financiare nu s-au constituit părți civile împotriva lor, urmând ca în temeiul

art. 118 lit. e) C. pen. să dispună confiscarea sumelor de bani dobândite prin

săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează: 18.000 RON de la S.F.C., obținuți

în baza contractului de credit nr. 390 din 29 martie 2007, încheiat cu B.R.

Moreni și 20.000 RON de la B.C., obținuți în baza contractului de credit nr.

2162 din 4 septembrie 2007 încheiat cu B.R. Moreni.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut ca situație de fapt ce rezultă din ansamblul

probator administrat în faza de urmărire penală, probe în baza cărora

inculpații B.C.C., G.G., B.C.M., I.G., I.A.C., D.I., S. (S.) S., S.F.C., B.

(H.) I., T.V., L.V.D., M.M., G.Ș., M.I., M.I., B.C., B.C.I., A.I.C., S.I.,

A.I., D.A., S.P., M.M., M.G., R. (S.) B. și N. (V.) A. au solicitat să fie

judecați conform art. 320

1

C. proc. pen., că în perioada 2006 -

2007, inculpații I.G., în calitate de administrator al SC B.P., B.C.M. în

calitate de administrator al SC L.M. SRL și Ș.P. în calitate de administrator

al SC C.C. SRL au indus în eroare funcționarii bancari din cadrul B.R. Moreni

și B.R. Ploiești, prin întocmirea de documente false respectiv contracte de

muncă și adeverințe de salariu, încredințate spre folosire altor inculpați,

care au obținut în baza lor credite bancare în suma de 855 350 RON, parte din

bani revenindu-le celor trei inculpați.

De asemenea, s-a

reținut că, inculpatul I.A.C., în perioada 2006 - 2007, a racolat mai multe

persoane ce au obținut credite de la B.R. Moreni și B.R. Ploiești, folosind

documente false respectiv contracte de muncă și adeverințe de salariu procurate

de acesta, însușindu-și parte din sumele obținute de la unitățile bancare de

către inculpații racolați și de asemenea a instigat pe inculpații B.C.M., I.G.

și Ș.P. să întocmească documentele false folosite la obținerea creditelor.

În aceeași perioadă,

inculpații A.I.C. și A.I. au racolat alte persoane ce au obținut credite de la

B.R. Moreni și B.R. Ploiești, folosind documente false respectiv contracte de

muncă și adeverințe de salariu, procurate de cei doi inculpați, însușindu-și

parte din sumele obținute de la unitățile bancare de către inculpații racolați.

De asemenea,

inculpații B.C.C., G.G., D.I., S. (S.) S., S.F.C., B. (H.) I., T.V., L.V.D.,

M.M., G.Ș., M.I., M.I., B.C., B.C.I., S.I., D.A., M.M., M.G., R. (S.) B.M. și

N. (V.) A. au obținut în perioada 2006 - 2007 credite bancare, prin inducerea

în eroare a funcționarilor bancari din cadrul B.R. Moreni și B.R. Ploiești,

folosind documente false respectiv contracte de muncă și adeverințe de salariu,

din care rezultă în mod nereal că sunt angajații ai unor societăți comerciale

cu un anumit salariu.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații B.C.M., I.G., Ș.N., H.C.L., C.V., B.C.C.,

B.E.S., Ș.P., D.A., și B.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul-inculpat

D.A. a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în sensul că s-ar afla în

stare de recidivă. Este real faptul că a fost condamnat de două ori, din fișa

de cazier judiciar constatându-se că în data de 24 septembrie 1997, a fost

condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni de furt calificat. Pentru această primă condamnare s-a împlinit

termenul de reabilitare la 2003. Real este și faptul și că în anul 2003 a fost

condamnat, din nou, de către Judecătoria Moreni la o pedeapsă de 1 an și 6 luni

închisoare, pedeapsă care a fost grațiată prin Legea nr. 243/2002. Raportat la

această stare de fapt, instanța de fond a greșit, preluând practic ceea ce s-a

reținut în rechizitoriu și anume aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C.

pen.

Și cu privire la

această a doua condamnare, din 24 septembrie 2002 s-a împlinit termenul de

reabilitare, pentru că în raport de dispozițiile art. 136 (3) C. pen., termenul

de reabilitare, în caz de grațiere totală sau a restului de pedeapsă, curge de

la data actului de grațiere, respectiv de la data de 1 octombrie 2002, la care

se adaugă termenul de 4 ani și 8 luni, termen prevăzut de lege, rezultă că

termenul de reabilitare s-a împlinit la 01 iunie 2007, deci anterior datei

săvârșirii faptei.

Fapta a fost

săvârșită la 13 decembrie 2007, dată când s-a încheiat contractul de credit cu

unitatea bancară. Ori, aplicarea acestei stări de recidivă a fost greșită și

nelegală și a avut ca rezultat pronunțarea unei condamnări cu executarea

efectivă a pedepsei. A recunoscut fapta, are în întreținere 4 copii minori,

provine dintr-un mediu social extrem de defavorizat și anterior judecării cauzei

acesta a fost plecat în Spania să muncească. În raport de această situație, are

intenția de a munci în continuare pentru a-și întreține familia și pentru a

începe să despăgubească partea civilă, înțelegând că fapta sa este una destul

de reprobabilă.

Sub acest aspect, a

considerat că, instanța de control judiciar a fost datoare să verifice și să

înlăture dispozițiile nelegal aplicate.

De asemenea, a

susținut că soluția pronunțată este netemeinică pentru că a solicitat să

beneficieze de procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc.

pen., iar instanța de fond la individualizarea judiciară a pedepsei nu a ținut

seama de situația sa socială învederată (soția nu realizează venituri, este

bolnavă, are 4 copii în întreținere). Sub acest aspect, a considerat că

soluționarea cauzei de către instanța de fond apare ca deficitară și

incompletă, astfel că în temeiul disp. art. 379 pct. 2 C. proc. pen., a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de prima

instanță, iar pe fond să fie înlăturate dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

După individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârșirea celor două fapte, a solicitat

ca pedeapsa rezultantă să fie executată conform art. 81 C. pen., în sensul de a

se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub

control judiciar în condițiile prev. de art. 86

1

C. pen.

În final acesta a

solicitat ca, în raport de pedepsele pronunțate pentru ceilalți inculpați din

prezenta cauză și în spiritul echității, să se dispună ca pedeapsa ce i-a fost

aplicată să nu fie executată în regim de detenție, întrucât ar avea un efect

dezastruos asupra lui și asupra familiei sale.

Inculpatul I.G. a

criticat sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița sub aspectul cuantumului

și modalității de executare a pedepsei și anume, a fost condamnat la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni cu executare, considerând că instanța de fond nu a apreciat

corect dispozițiile prev. de art. 74 - 76 C. pen., respectiv nu a dat eficiența

corespunzătoare prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. Astfel, s-a

avut în vedere că încă de la primul act de urmărire penală acesta a recunoscut

și regretat faptele comise și nu a încercat să ascundă aflarea adevărului. De

asemenea, nu a fost recidivist și nu a comis fapte antisociale. La dosar s-au

depus acte în circumstanțiere, de unde rezultă în principal, că soția a plecat

din țară, a intentat acțiune de divorț și a solicitat ca minorii rezultați din

căsătorie să-i fie încredințați spre creștere și educare lui. La urmărirea

penală s-au mai depus o serie de înscrisuri din care rezultă că și imobilul în

care acesta locuiește a fost scos la vânzare de către C.C. datorită unor

datorii neplătite, dar și că în afară de copii minori mai are în întreținere pe

mama și respectiv soacra, ambele în vârstă cu probleme de sănătate.

Tot la dosarul cauzei

s-a depus o adeverință din partea unei societăți comerciale care și-a

manifestat acordul ca în situația în care i se va admite cerere ca să execute

pedeapsa la locul de muncă, în cadrul acestei societăți.

A solicitat a se avea

în vedere faptul că prezentul dosar este unul de prejudiciu, iar rezultatul

final este că trebuie recuperat și dacă va executa pedeapsa în regim de

detenție, recuperarea se va face foarte greu, în schimb dacă va fi lăsat în

libertate, va putea achita acest prejudiciu.

În final, a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond, reducerea

cuantumului pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare a acestei

pedepse, să se dea eficiență în primul rând dispozițiilor art. 86

1

C. pen., iar în subsidiar prevederilor art. 86

7

C. pen.

Apelantul-inculpatul

Ș.N. a solicitat admiterea apelului, pe fond achitarea sa în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) din 1 C. proc. pen.

În sarcina sa s-a

reținut că a racolat o singură persoană în cursul anului 2007, pe numita V.A.

care a obținut un credit cu acte false de la B.R. Consideră că, de fapt, nu a

comis niciun fel de faptă antisocială. La dosar s-a depus o declarație

notarială a concubinului acestei persoane și anume N.P. (audiat la instanța de

fond) care a recunoscut că el i-a împrumutat o sumă de bani, în acest sens s-a

întocmit un înscris notarial, dar că după ce numita V. a achitat acel împrumut

i-a achitat și inculpatului acea datorie. S-a observat că deși această

inculpată a dorit să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc.

pen. și nu a fost audiată pe fondul cauzei, chiar în declarația de la urmărirea

penală, a afirmat că inculpatul Ș. i-a arătat care este magazinul unde își

desfășura activitatea I.G., care la rândul lui a recunoscut că Ș. nu a avut

nici un amestec în obținerea creditului.

Apelantul a arătat că

în opinia sa, a făcut pe deplin dovada nevinovăției sale, iar la dosarul cauzei

s-au depus o serie de înscrisuri în circumstanțiere din care a rezultat că

acesta are 4 copii în întreținere, este singurul întreținător al familiei și nu

are antecedente penale.

De aceea, în

principal, concluziile au fost de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar să se pronunțe această

achitare având în vedere lit. b) din 1 C. proc. pen.

Apelantul-inculpat

Ș.P., a susținut că el a avut o poziție de recunoaștere a faptei și a înțeles

să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., apărările

sale fiind în sensul aprofundării circumstanțierii acordate de către instanța

de fond, solicitându-se coborârea pedepsei la 3 ani, pentru ca apoi, în urma

concursului să poată beneficia de suspendarea sub supraveghere sau de o

pedeapsă cu executare la locul de muncă, existând în acest sens un acord la

dosar.

S-a reținut că a

întocmit adeverințele pe contracte de muncă vizate la I.T.M., puse la

dispoziție de un coinculpat, pentru un număr de 8 persoane. Acestea au fost

faptele pentru care a dat declarații și a precizat care este poziția lui, însă

în privința modalității în care s-a ajuns la acest dosar, din punctul său de

vedere, sunt dubii pentru că s-au conexat, apoi s-au disjuns o serie de anchete

care priveau un prejudiciu creat băncilor, creându-se mai multe dosare

vis-a-vis de prejudiciu și nu de fapte.

Prejudiciul reținut

la aceste infracțiuni, așa cum a fost calculat, fără a exista o expertiză în

acest dosar, este de 244.177 RON, dar două din aceste fapte, care privesc pe H.

și pe C. nu au produs prejudicii. Deci, dacă s-ar fi reținut că nu au avut

contracte de muncă și că aceste acte au fost prezentate ca fiind false, aceștia

au obținut creditul dar l-au restituit conform contractului încheiat cu banca,

în condițiile de derulare și nu au creat nici un prejudiciu. Atunci nu a putut

exista infracțiune cu prejudiciu pe înșelăciune, drept pentru care prejudiciul

săvârșit de acesta ar ajunge la 193.976 de RON și în această situație nu mai

sunt aplicabile dispozițiile alin. (5). Nu s-a reținut la încadrarea juridică

existența unui grup infracțional, o înțelegere prealabilă, singura legătură, în

afară de modul creierii prejudiciului, este că, la cele două persoane care aveau

societăți comerciale, mergea coinculpatul I. care propunea acest gen de

afaceri. Nu rezultă și nu s-a reținut în sarcina nimănui că aceștia s-au

înțeles să procedeze în acest mod.

Din punctul său de

vedere, instanța a constatat acest aspect, în sensul înlăturării de la

încadrarea juridică a disp. art. 5 și în condițiile în care s-a apreciat că nu

se mai impune, acordarea circumstanțelor atenuante mai ample pentru această

infracțiune, reținând exact acest cuantum, al prejudiciului, să fie coborâtă

pedeapsa de 3 ani și 6 luni și în urma contopirii să se dispună suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă,

potrivit acordului depus la dosar.

În ceea ce privește

latura civilă, s-a observat că H.L. și C.V. nu au produs nici un prejudiciu,

B.R. nu are prejudiciu pe aceste două persoane și pe cale de consecință,

apelantul Ș.P. a solicitat să fie modificată hotărârea în latură civilă, în

sensul de a diminua prejudiciul și a-l exonera de plata în solidar cu cei doi

coinculpați pe acest aspect.

Apelanții-inculpați

H.C.L. și C.V., au susținut că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât

nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune

și uz de fals.

La începutul anului

2007, cei doi se găseau într-un impas în ceea ce privește activitatea

profesională și atunci au apelat la un amic care avea o societate comercială,

să desfășoare anumite activități și să se poată redresa. În acest mod ei au

fost angrenați în activitatea desfășurată la societatea patronată de Ș.P. Au

lucrat o perioadă în acea societate (dovedindu-se aceasta cu declarațiile

martorilor audiați în cauză - D.G., C.G., B.S., ca și de soția lui Ș. și chiar

de Ș.P.). Nu este vina lor că Ș.P. nu a înregistrat contractele lor de muncă la

I.T.M, pentru se practica stopajul la sursă, acesta încercând să se eschiveze

de plata unor taxe către stat. Ei sunt singurii care au achitat ratele scadente

la bancă și până în momentul în care au intervenit organele de urmărire penală

nu au prejudiciat B.R. și de aceea nu pot fi trași la răspundere penală, iar

prejudiciul reținut în sarcina lor nu este corect.

Nu lipsit de interes

este că după ce și-au creat propriile afaceri au continuat să colaboreze cu

societatea lui Ș.P. în planul relațiilor comerciale și există dovezi din care

rezultă că s-au făcut plăți și operațiuni comerciale.

Pentru aceste

considerente, a apreciat că în planul răspunderii penale nu a fost pusă în

discuție vinovăția lor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și 291 C. pen., motiv

pentru care în conformitate cu disp. art. 345 alin. (3), rap. la art. 11 pct.

2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au solicitat achitarea lor.

În subsidiar, dacă nu

a fost împărtășit acest punct de vedere, în măsura în care împrejurările

reținute ca circumstanțe sunt apreciate ca suficiente, au solicitat să li se

dea o mai mare eficiență și față de situația de ansamblu a lor (cunoscuți cu un

comportament corespunzător, nu au antecedente penale) să se coboare în mod

corespunzător pedepsele pentru cele două infracțiuni pentru care sunt trimiși

în judecată. Apelanții au mai precizat că și circumstanțele atenuante au fost

aplicate greșit pentru infracțiunea de uz de fals, neprocedându-se la reducerea

pedepselor sub limita minimă, așa cum era legal.

În final, au

solicitat admiterea apelurilor, pe fond achitarea lor, iar în subsidiar

reducerea cuantumului pedepselor.

Apelantul-inculpat

B.C.M., a susținut că deși a avut o atitudine sinceră a recunoscut fapta,

pedeapsa aplicată este totuși mare, având în vedere că s-a prevalat de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat la

instanța de fond, nu are antecedente penale, are în întreținere copii, situație

în care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de

instanța de fond, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei.

Apelanta-inculpată

B.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond

achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât pe tot parcursul cercetărilor, atât la urmărirea penală

cât și în fața instanței de fond nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Cât privește apelul

declarat de inculpatul B.C.C., acesta a criticat sentința pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița, întrucât pedeapsa aplicată era prea mare. Acesta susținut

că are o situație specială, în sensul că în mod greșit s-a făcut aplicarea

disp. art. 37 lit. b) C. pen. considerându-se că ar fi recidivist. Potrivit

fișei de cazier judiciar depusă la dosar, s-a constatat că s-a liberat la data

de 02 august 2007 și dintr-o eroare nu s-a reținut că a intervenit

reabilitarea. De aceea, în mod greșit instanța de fond a considerat că este

recidivist și a dispus aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de

libertate.

Acesta a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond redozarea

cuantumului pedepsei în sensul reducerii ei cu consecința aplicării disp. art.

81 C. pen., iar în subsidiar, dacă se va aprecia că nu se impune a solicitat

redozarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Apelanta inculpată

B.E.S. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe

fond achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există. Probele administrate nu au

condus la vinovăția sa, ea a susținut că era încadrată, a contractat două

credite, a avut contratul de muncă înregistrat la I.T.M., iar din 2007 nu a mai

lucrat. Este adevărat că nu și-a achitat creditele dar, nu se poate reține că a

încercat să înșele părțile civile.

Prin Decizia penală

nr. 59 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de

inculpații B.C.M., I.G., Ș.P., H.L., C.V., B.I. și B.S., prin extinderea

efectelor și asupra inculpatelor C.G., D.G. și C.M., s-a desființat în parte

Sentința penală nr. 415 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița și în consecință:

S-au descontopit

pedepsele rezultante aplicate acestor inculpați în componentele lor.

S-au redus pedepsele

aplicate inculpaților B.C.M., I.G., Ș.P., pentru infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 74 -

76 C. pen., de la câte 1 (un) an închisoare la câte o lună închisoare.

S-au redus pedepsele

aplicate inculpaților H.L., C.V., B.I. B.S., C.G., D.G. și C.M. pentru

infracțiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.

291 C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., de la câte 1 (un) an închisoare la

câte o lună închisoare.

S-au recontopit

aceste pedepse cu pedepsele aplicate acestor inculpați pentru cealaltă

infracțiune reținută în sarcina fiecăruia dintre ei, menținând pedepsele

rezultante aplicate de prima instanță.

S-a admis și apelul

inculpatului D.A. împotriva aceleiași sentințe, a desființat în parte sentința,

în privința lui, în sensul că a înlăturat din încadrarea juridică a

infracțiunilor reținute în sarcina sa dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare aplicată acestuia pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în

conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate.

S-a menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

S-au respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.N. și B.C.C.

Pentru a decide

astfel, s-au reținut, în esență, următoarele:

Pentru inculpatul

D.A. s-a reținut că susținerile acestuia cu privire la greșita reținere a

stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. sunt

întemeiate, întrucât acesta a beneficiat de dispozițiile Legii de grațiere nr.

543 din 4 octombrie 2002 și de la această dată a început să curgă termenul de

reabilitare care, în cazul său avea potrivit art. 135 lit. a) C. pen. o durată

de 4 ani și 9 luni (4 luni plus jumătate din pedeapsa de 1 an și 6 luni) și se

împlinea în luna iulie 2007.

Fapta dedusă

judecății în prezenta cauză a fost comisă de inculpat, potrivit actului de

sesizare, începând cu luna decembrie 2007, deci după împlinirea termenului de

reabilitare astfel că disp. art. 37 lit. b) C. pen. nu se justificau în

încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.

Instanța de prim

control judiciar a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea inculpatului,

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare

stabilită de prima instanță, având în vedere că starea de recidivă a fost

singurul motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 57 C. pen., privind

executarea în regim de detenție a executării pedepsei.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul I.G., s-a reținut că prima instanță a greșit la

aplicarea circumstanțelor atenuante pentru infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., întrucât nu a redus cuantumul

pedepsei aplicate pentru această infracțiune sub limita minimă prevăzută de

textul legal incriminator și redusă cu o treime în conformitate cu art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la

inculpatul Ș.N., curtea a apreciat, în raport de criticile formulate de acesta

că nu are relevanță pentru existența faptei, mobilul pentru care acest inculpat

a dat ajutorul (de a-și recupera un împrumut de la persoanele respective),

împrejurarea invocată nu îl exonerează de participația sa la săvârșirea

infracțiunii atâta timp cât a știut că V.A. nu avea cum să obțină împrumutul și

să-și achite datoria decât prin mijloace frauduloase.

Referitor la

inculpatul Ș.P. s-a reținut că acesta a beneficiat de disp. art. 320

1

C. proc. pen. și că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina sa prin înlăturarea alin. (5) de la art. 215 C. pen.,

întrucât împrejurarea că acesta a achitat creditele contractate nu schimbă

situația prejudiciului cauzat cu consecințe favorabile asupra încadrării

juridice a faptei comise de acest inculpat.

Pentru inculpații

H.C.L. și C.V. s-a reținut, contrar susținerilor acestora, vinovăția ca element

în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care aceștia au fost

condamnați însă sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor privind

circumstanțele atenuante judiciare reținute în sarcina acestora în ceea ce

privește infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., apelul acestora

a fost admis în limitele prev. de art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

Cu privire la

inculpatul B.C.C. s-a reținute că aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. este justă

în raport de mențiunile înscrise în copia fișei de cazier judiciar a acestuia,

iar pedeapsa stabilită este corect individualizată în raport cu criteriile

menționate în considerentele hotărârilor atacate, circumscrise disp. art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.G., Ș.P., H.C.L.,

C.V. și B.C.C. formulând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum

urmează:

Recurentul inculpat

I.G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., sens în care a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate, precum și al modalității de executare, pe care a

le-a apreciat ca fiind prea aspre.

A susținut că nu s-a

acordat eficiență prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., precizând că

pedeapsa putea fi coborâtă până la minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunile comise, astfel încât să se poată face aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

A menționat, de

asemenea, că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., având în

vedere că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, a recunoscut și a regretat

faptele comise, a colaborat cu organele de anchetă și s-a prezentat la toate

termenele de judecată.

A mai arătat că din

ancheta socială au rezultat date care evidențiază condițiile în care acesta

trăiește, că muncește cu ziua și are în întreținere doi copii minori și două

bătrâne.

În consecință, a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, coborârea pedepsei până la

minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare a

acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Recurentul inculpat

Ș.P. a arătat că, deși acesta s-a judecat în baza procedurii simplificate,

înțelege să invoce cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18

și 12 C. proc. pen., sens în care a precizat că a recunoscut faptele, iar nu

infracțiunile reținute în sarcina sa.

Astfel, a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește forma de

vinovăție cerută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

În subsidiar, în

temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat redozarea pedepsei aplicate și stabilirea unei modalități de

executare neprivativă de libertate, precizând că a recunoscut și a regretat

faptele, deține o funcție importantă la o societate de prestigiu și are

caracterizări foarte bune, care se află la dosarul cauzei.

Totodată, a menționat

că, din eroare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., în

loc de art. 76 lit. b) din același cod, care ar fi condus la reducerea

limitelor pedepsei, ceea ce ar fi permis o altă individualizare a acesteia, în

sensul stabilirii unui cuantum care să permită stabilirea unei modalități de

executare în regim neprivativ de libertate sau chiar prin muncă, la dosar

existând acceptul unei societăți la care inculpatul să-și desfășoare

activitatea în situația în care instanța s-ar orienta către o astfel de

pedeapsă.

A solicitat admiterea

recursului și, rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b)

C. pen.

Recurentul inculpat

H.C.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă.

A menționat că, din

probele administrate în cauză, rezultă că la începutul anului 2007, aflându-se

în impas, a apelat la amicul său, Ș.P., care avea o societate comercială și,

pentru o perioadă îndelungată, a lucrat în cadrul societății respective, însă

nu are nicio implicare în faptul că acesta nu a înregistrat contractul său de

muncă la I.T.M, încercând să se sustragă de la plata taxelor legale datorate

statului.

A mai susținut că

recurentul inculpat H.C.L. a achitat ratele scadente la bancă și până în

momentul în care au intervenit organele de urmărire penală, nu a prejudiciat

B.R-ul, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea penală în sarcina sa.

În subsidiar, în

considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor

personale ale inculpatului, care este cunoscut cu un comportament corespunzător

și nu are antecedente penale, astfel încât se justifică reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat

C.V. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 18

și 14 C. proc. pen.

Cu referire la

primele două cazuri de casare, acesta a susținut că este nevinovat, că a

achitat împrumutul pe care l-a făcut, în condițiile stabilite de bancă, astfel

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune

și uz de fals. Prin urmare, a apreciat că se impune pronunțarea unei soluții de

achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., lipsind latura subiectivă.

În subsidiar, în

temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale

acestuia, care este cunoscut cu o comportare corespunzătoare în colectivitatea

din care a făcut parte și nu are antecedente penale, infracțiunile pentru care

a fost trimis în judecată reprezentând un eveniment izolat în viața sa.

Recurentul inculpat

B.C.C. a susținut că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 291 C.

pen., s-a împlinit termenul de prescripție, fapta fiind săvârșită în anul 2007.

Pe de altă parte,

circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de împrejurările

concrete de comitere a faptei și de circumstanțele sale personale, care are

patru copii minori în întreținere și este unicul întreținător al familiei,

soția acestuia nerealizând venituri.

Împotriva aceleiași

decizii au mai declarat recurs inculpații Ș.N. și B.I. care la termenul din 24

septembrie 2012 au solicitat a se lua act de retragerea căii de atac astfel

exercitată.

Prin încheierea din

data de 24 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act

de retragerea recursurilor declarate de inculpații Ș.N. și B.I. împotriva

Deciziei penale nr. 59 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Recursurile declarate

de inculpați sunt nefondate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, criticile formulate de recurenții inculpați în forma

expusă în motivele de recurs și dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată

este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

În ceea ce privește

solicitarea reducere a pedepselor, circumscrisă cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a susținut că recurenții inculpați

prezenți în instanță, cu excepția lui B.C.C., care este recidivist, au

beneficiat de clemență, o parte judecându-se în procedura simplificată, toți

însă beneficiind de reducerea pedepselor, ca urmare a reținerii de circumstanțe

atenuante.

Prin urmare, în

raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, a apreciat că

nu se justifică a se acorda o mai mare eficiență acestor circumstanțe

atenuante, cu consecința unei noi reduceri a pedepselor.

Totodată, nu se

justifică o altă modalitate de executare a pedepselor pentru inculpații I.G. și

Ș.P., pentru considerentele ce se vor arăta:

criticile formulate de recurentul inculpat Ș.P., Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că acest inculpat a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor și vinovăția și a solicitat

acceptând să se judece pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi

penale.

Or, prin recursul de

față, se constată că acesta contestă situația de fapt și prejudiciul cauzat

prin infracțiunea comisă - aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., susținând, în

esență, că de la calculul acestui prejudiciu trebuie excluși coinculpații

H.C.L. și C.V. care și-au achitat creditele.

Înalta Curte

consideră că și în condițiile în care această apărare a inculpatului ar fi

reală, deși probele de la dosar nu o atestă, situația acestui inculpat nu s-a

schimbat, după cum nu s-a schimbat nici încadrarea juridică a infracțiunii de

înșelăciune.

Probele administr