ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3890/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20/P din 03 februarie 2012, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., ținând seama de prevederile art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriile conexate în prezenta cauză emise în dosarele penale nr. 15/D/P/2006, nr. 38/D/P/2005 și nr. 657/D/P/2005, după cum urmează: Printre alții, în sarcina inculpatului G.T., din infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 177 din Legea nr. 141/1997, art. 215 alin. (2) cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen., s-a reținut o singură infracțiune prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, o singură infracțiune simplă prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997, modif, (text actual art. 272 din Legea nr. 86/2006) cu aplic.

art. 10 C. pen., și o infracțiune continuată prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (modif. prin O.U.G. nr. 54/2010), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.T.C., la o pedeapsă de 1 an și 11 luni închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup. În baza art. 177 din Legea nr. 141/1997, modif, (text actual art. 272 din Legea nr. 86/2006), cu aplic.

art. 41, 42 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 10 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.T., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de folosire de acte nereale la autoritatea vamală. În baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (modif. prin O.U.G. nr. 54/2010), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.T., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplic.

art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de introducere în sau scoatere din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 11 luni închisoare, pe care în baza art. 33, 34 C. pen. a sporit-o cu 1 lună închisoare, și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpaților G.T., C.N., G.C., C.I.A., P.G. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția tuturor inculpaților asupra nerespectarii prev. art. 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (4) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc.

pen., a dispus disjungerea cauzei privind latura civilă pentru inculpații G.D., U.F., C.N., G.C., C.I.A., P.G., K.M. și G.T. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T. la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluționarea laturii penale. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul inițial din data de 21 aprilie 2005 Serviciul Teritorial Oradea al D.I.I.C.O.T. a dispus în Dosarul nr. 31/D/P/2005 trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților P.R.G., P.C.Ș., D.D.V., C.O., G.D., F.Ș., C.N., G.C.l., K.M.l., H.E., C.l.A., P.G., U.F.D., C.l.T.

Prin actul inițial de sesizare a instanței s-a reținut participația inculpaților numai cu privire la două acte materiale din activitățile infracționale, respectiv numai cu privire la capturile de țigări din datele de 31 martie 2004 și 06 noiembrie 2004. Pentru cele două capturi de țigări, prejudiciul cauzat statului român prin introducerea frauduloasă în țară a cantităților de 13.269 cartușe de țigări S.K., descoperite în depozitul SC E.F. SRL Oradea, respectiv a cantităților de 245.318 pachete țigări mărcile M.B., R. și M.S., găsite în stația C.F.R. E. Bihor a fost stabilit la suma de 2.671.967,9 RON (26.719.679.919 ROL). Prin sentința penală nr. 232/P/2005 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 427/2005 a Curții de Apel Oradea s-a dispus în baza art. 332 C. proc.

pen. restituirea dosarului la Serviciul Teritorial Oradea al D.I.I.C.O.T. pentru refacerea urmăririi penale, întrucât s-a apreciat că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, competența materială de efectuare a urmăririi penale revenind Structurii centrale a D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea sentinței de restituire a dosarului la Parchet, instanța a apreciat că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen., reținute în sarcina inculpaților.

Astfel, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a apreciat că activitatea de aprovizionare cu țigări introduse ilegal în țară, s-a efectuat pe ruta Timișoara-Arad-Oradea, prin tranzitarea a trei județe ce intră în circumscripția a două curți de apel diferite, respectiv Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Timișoara. Prin rechizitoriul nr. 657/D/P/2005 din 26 octombrie 2006 emis de D.I.I.C.O.T. -structura centrală ca urmare a refacerii urmăririi penale potrivit hotărârii de restituire a dosarului, inculpații au fost trimiși în judecată, constatându-se că inculpații P.R.G., P.C.Ș., C.O. și D.D.V., au inițiat și constituit începând cu anul 2002, un grup infracțional organizat, în scopul comiterii unor infracțiuni grave, respectiv contrabanda de mare anvergură cu țigări netimbrate, pentru obținerea în mod direct a unor beneficii financiare.

Prin rechizitoriul din data de 01 martie 2006, Serviciul Teritorial Oradea al D.I.I.C.O.T., a dispus în Dosarul nr. 38/D/P/2005 disjuns din acest dosar, trimiterea în judecată a inculpaților P.R.G., P.C.Ș., P.G., D.D.V., C.O. ș.a., pentru alte acte materiale ale grupului infracțional organizat, respectiv pentru introducerea frauduloasă în țară a țigărilor netimbrate prin firma SC C.I. SRL Oradea și ulterior exportul acestora prin folosirea de acte nereale la autoritatea vamală, precum și pentru înșelăciune. Din convorbirile telefonice efectuate în perioada 22 martie 2003-14 mai 2003, rezultă că grupul infracțional organizat condus de frații P. a fost aprovizionat cu țigări de contrabandă de către învinuiții G.T.C., G.V.l.

și A.M. Aceste livrări de țigări corespund calendaristic celor 5 exporturi efectuate de SC S.T. SRL Oradea în perioada 01 aprilie 2003-25 mai 2003. Întrucât convorbirile telefonice au fost înregistrate pe o perioadă de timp limitată, inculpații G.T.C. și G.V.l. au recunoscut livrarea către frații P. numai a cantităților de țigări care rezultă din aceste convorbiri. Astfel, în decurs de o săptămână (26 martie 2004-03 aprilie 2003) inculpatul G.T.C. a livrat inculpatului P.C.Ș. țigări în valoare de 16.000 euro, pentru care drepturile vamale calculate sunt de 992.776.266 ROL. La data de 25 aprilie 2003 a livrat și alte cantități de țigări mărcile M.C. și G., dar pentru care nu s-a putut stabili cu certitudine cantitatea.

Totodată, în perioada 27 martie 2003-12 mai 2003, inculpatul a călătorit de mai multe ori în străinătate cu inculpații P.R.G. și C.O., subzistând astfel prezumția că a cunoscut destinația finală a țigărilor de contrabandă pe care Ie-a livrat acestei grupări. S-a constatat că gruparea infracțională organizată a folosit ca depozite spațiile existente pe str. A.D. (în incinta SC R. SA Oradea) și pe str. O., precum și casa inc. P.G. - din Oradea, str. P.C. Țigările exportate de grupul infracțional organizat au fost numai țigări netimbrate, deci țigări care au intrat în mod ilegal în țară, prețurile de cumpărare a țigărilor fiind cele uzitate pe piața neagră care nu includ taxele vamale și accizele.

Fapta de înșelăciune s-a consumat la data intrării țigărilor în țară prin mijloace frauduloase - prin ascunderea în mijloacele de transport sau prin nedeclararea lor la punctele vamale, ocolindu-se astfel procedura legală de vămuire. În perioada anului 2003, au fost indentificați numai pe inculpații G.T.C., G.V.l. și A.M. ca fiind persoanele care au livrat o parte din țigările de contrabandă introduse prin Vămile Salonta și Borș, ambele din județul Bihor. Direcția Regională Vamală Oradea a calculat drepturile vamale pentru livrările de țigări netimbrate efectuate în perioada 22 iulie 2002 – 18 noiembrie 2003 și pentru cele 3 capturi de țigări efectuate în cursul anului 2003, total prejudiciu cauzat Statului Român prin neplata taxelor vamale de import este de 34.464.745237 ROL - 3.446.474,5 RON.

Instanța de fond a reținut că prin declarațiile date, inculpații G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., o C.I.A., P.G. și G.T., au solicitat aplicarea în ce-i privește a procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen. arătându-și intenția de a recunoaște săvârșirea faptelor cuprinse în actul de sesizare. A constatat îndeplinite condițiile stipulate în 320 1 C. proc. pen. cu privire la fapte, inculpații G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T., și celelalte chestiuni legate de cauză.

În urma analizării întregului material probator, ținând seama de dispozițiile legale arătate, analizând și chestiunile cu o importanță secundară în cauză dar fără a scăpa din vedere situațiile obiective evidențiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, reținând și pozițiile exprimate de inculpați, a rezultat că faptele inculpaților G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T. și starea de fapt sunt stabilite, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unei pedepse, și că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpaților în baza art. 320 1 alin. (4) și (8) C. proc.

pen. Grupul organizat de inculpații P., la care au aderat inculpații G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T., a săvârșit în perioada 2002 - 2004 infracțiuni de contrabandă privind importuri și exporturi de țigări, cauzând un prejudiciu însemnat. Nu au fost evidențiate probe din care să rezulte că inculpații G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T. au încercat să-și însușească faptele celorlalți membri ai grupului. Rezultă însă că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T. nu ar fi putut fi săvârșite în modalitatea mai sus prezentată decât sub coordonarea inițiatorilor grupului organizat, și doar respectând sarcinile și măsurile impuse acolo.

Analizând probele administrate in cauză, și ținând seama de opțiunea inculpaților privind aplicarea procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen., respectiv a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, instanța a constatat că faptele inculpaților G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T., astfel cum au fost descrise mai sus și probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și ale câte unei infracțiuni continuate de folosire de acte nereale la autoritatea vamală, prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997, modif.

(text actual art. 272 din Legea nr. 86/2006), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen., art. 10 C. pen. Norma legală nou introdusă prin conținutul art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările la zi nu au schimbat regimul sancționator într-unui mai blând, prin urmare legea nouă nu constituie lege penală mai favorabilă. Pe lângă această încadrare juridică, în sarcina inculpatului G.T. a fost reținută și infracțiunea continuată de introducere în sau scoatere din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (modif.

prin O.U.G. nr. 54/2010), cu aplic. art. 41, 42 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Instanța a ținut seama de faptul că infracțiunea stipulată în noua reglementare este mai favorabilă inculpatului decât infracțiunea inițial încadrată în limitele infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., întrucât actele materiale referitoare la eludarea taxelor vamale intră în conținutul infracțiunii prevăzute în legea specială. Față de probele administrate in cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a inculpaților, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., cât și prev. art. 320 1 C. proc. pen., instanța i-a condamnat pe inculpații G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G.

și G.T. la pedepse just individualizate, apreciind însă că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată, cu reținerea circumstanțelor atenuante - atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunilor, respectiv și conduita bună anterioară. Aplicarea pedepselor în prezenta cauză s-a făcut prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de norma legală pentru fiecare infracțiune în parte, după care prin reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reduse prin aplicarea prev. art. 320 1 C. proc. pen. în ce-i privește pe inculpații G.D., U.F. și K.M., și în cele din urmă prin coborârea - ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante - sub noul minim special rezultat, cu respectarea prev. art. 76 C. pen.

Noul minim este cel rezultat prin aplic. prev. art. 320 1 C. proc. pen., respectiv prin aplic. prev. art. 320 1 C. proc. pen. și prev. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. S-a apreciat că aplicarea procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen. nu exclude reținerea circumstanțelor atenuante și nici reținerea prev. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 - după caz, nefiind înlăturat în nici un mod acest drept al inculpaților. Cazul inculpatului care recunoaște vinovăția și beneficiază și de circumstanțe atenuante trebuie tratat diferit față de cazul inculpatului care nu recunoaște vinovăția dar care și acesta beneficiază de circumstanțe atenuante. A cest tratament diferit se poate explica doar prin aplicarea unei pedepse raportat la minim special distinct.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere persoana inculpaților, cu vârste cuprinse între 19 - 49 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul sporit de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpaților, ulterioară săvârșirii faptelor, sinceră, de recunoaștere și regret a acestora. Cuantumul pedepselor aplicate și durata termenelor de încercare diferite au fost stabilite după caz, raportat la fiecare inculpat în parte, ținând seama de numărul infracțiunilor, conduita inculpaților, contribuția mai redusă prin săvârșirea unui număr mai mic de infracțiuni. Aplicând pedepse cu suspendarea condiționată a executării acestora, instanța a constatat cu privire la perioada arestului preventiv efectuat de inculpați.

Față de constituirea de parte civilă, constatând lămurită cauza sub aspectul laturii penale deoarece din probele administrate rezultă că faptele inculpaților G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T. sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse, dar și că, pentru soluționarea acțiunii penale față de ceilalți inculpați care nu au înțeles să solicite aplicarea prev. art. 320 1 C. proc. pen. în ce-i privește, cât și a acțiunii civile, se impune administrarea de probe în fața instanței, văzând prev. art. 320 1 alin. (4) și (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei și a fixat termen de judecată în acest sens. A constatat că s-a impus disjungerea cauzei față de inculpații P.R.G., P.G., P.C.Ș., D.D.V., C.O., F.S., H.E., P.N., C.l., T.l.

și B.l.M. Legea nr. 202/2010 a prevăzut o manieră de soluționare rapidă și eficace în ce-i privește pe inculpații care recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare, cum este cazul inculpaților G.D., U.F., K.M., C.N., G.C., C.I.A., P.G. și G.T. S-a apreciat ca total neoportună și în dezacord cu scopul urmărit de Legea nr. 202/2010 nedisjungerea cauzei în această situație și păstrarea cauzei privind acești inculpați pe rolul instanței până la soluționarea cauzei privind ceilalți inculpați. Inculpații care au solicitat aplicarea prev. art. 320 1 C. proc. pen. în ce-i privește au dreptul la soluționarea cu celeritate a cauzei, urmărind o pedeapsă redusă și, firește, un termen de reabilitare cât mai apropiat.

Aceste lucruri pot fi întârziate nejustificat de conduita coinculpaților care urmăresc să-și dovedească nevinovăția, de imposibilitatea administrării cu celeritate a unor probe, ori de lipsa de procedură pentru termenele viitoare, în condițiile în care cercetarea judecătorească pentru inculpații care au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare s-a încheiat, fiind parcursă și faza dezbaterilor. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.T.C. și a solicitat admiterea apelului sub aspectul greșitei condamnări, greșita reținere în sarcina sa a infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita condamnare în privința infracțiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997.

A mai solicitat reindividualizarea pedepsei prin acordarea mai largă a efectelor circumstanțelor atenuante reținute. Prin decizia penală nr. 68/A din 24 mai 2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpatul G.T.C., împotriva sentinței penale nr. 20 din 03 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o și a modificat-o în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, în pedepse individuale și a înlăturat sporul de o lună închisoare. A redus pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu referire la art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., la un cuantum de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A contopit pedeapsa anterior stabilită cu restul pedepselor individuale aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 85 C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

în privința pedepselor accesorii și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A reținut instanța de apel că se impune acordarea mai largă a efectelor circumstanțelor atenuante în privința infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor, precum și a împrejurării că în prezent este un membru de bază al comunității din care face parte, conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă ICG D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea și a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea soluției instanței de fond, arătând ca în mod greșit a fost redusă pedeapsa inculpatului fiind o consecință a reținerii încă o dată a disp.

art. 320 1 C. proc. pen., instanța dând o dublă eficiență a acestor dispoziții. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul Parchetul de pe lângă ICG D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă ICG D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Oradea este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanța de apel, prin stabilirea unei pedepse de 1 an și 3 luni cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei, cât și realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului fără antecedente penale, integrat în societate. Instanța de apel a valorificat poziția sinceră a inculpatului G.T.C. de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor precum și conduita bună a acestuia în societate, conform înscrisurilor aflate la dosarul instanței de apel, astfel că prin acordarea eficiente dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. și prevederilor art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen., a redus pedeapsa aplicată de instanța de fond de 1 an și 11 luni închisoare la 1 an și 3 luni închisoare. Înalta Curte constată că nu se impune menținerea soluției instanței de fond, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, iar pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul G.T.C. este în prezent director general al SC M.L. SRL, consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Suncuius din anul 2004, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regretare a faptei, astfel că, față de aceste împrejurări și în raport de faptele săvârșite, în mod corect a apreciat instanța de apel că se impune reducerea pedepsei la 1 an și 3 luni închisoare. Înalta Curte, apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de apel este justă și proporțională, fiind de natură să asigure exemplaritatea și finalitatea acesteia, prev. de art. 52 C. pen., potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Înalta Curte constată că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni este aptă să realizeze scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 24 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.T.C.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., ocazionate de soluționarea recursului, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 24 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.T.C. Cheltuielile judiciare, ocazionate de soluționarea recursului, rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012.