ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 21/ P din 29 ianuarie 2007 a

Tribunalului Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul Ș.I.G., fiul lui I. și

V.E., la o pedeapsă de: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă

de:

- 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., text de

lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă de:

- 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă același inculpat

la o pedeapsă de:

- 1 an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa de 14 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2192/2003 a judecătoriei Arad,

rămasă definitivă la data de 18 mai 2004 și modificată prin Decizia penală nr.

192/A din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Arad în pedepsele componente,

respectiv pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63

din 04 mai 2004 a Tribunalului Olt, pedeapsa de 3 ani închisoare și sporul de 1

an închisoare, spor pe care îl înlătură.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 pedepse

de câte 1 an închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2192/2003 a Judecătoriei Arad și aplicată inculpatului pedeapsa cea

mai grea de: - 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani, cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art. 39 C. pen. s-a contopit

pedeapsa de mai sus de 5 ani cu pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 63/2000 a Tribunalului Olt, în pedeapsa cea mai grea de:

- 13 ani închisoare, la care adaugă

un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de:

- 14 ani închisoare cu executare în

regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2

ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsă durata

executată, respectiv de la 05 octombrie 2001 la 01 noiembrie 2001 și de la 08

aprilie 2003 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de

executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 2192/2003 a Judecătoriei

Arad și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei

hotărâri.

s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.

25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe

inculpatul D.C.O., la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 70

alin. (2) din Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 70 alin. (2) din O.U.G. nr. 1058/2001

aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de

lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă de: 1 an

închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de la pct. 3 și 4 din

rechizitoriu, din dispozițiile art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă

de: 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen.

s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3227/1998 a Judecătoriei Târgu

Jiu și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de:

- 4 ani închisoare cu executare în

regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a constatat executată pedeapsa

aplicată.

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu art. 37 lit. a)

C. pen., în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe

inculpatul D.I., fiul lui C. și L., la o pedeapsă de: 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui

termen de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de:

- 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), C. pen. pe durata unui termen de 2

ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen.

s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 100/2001 a Tribunalului Arad și aplică inculpatului

pedeapsa cea mai grea de:

- 5 ani închisoare cu executare în

regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut

din pedeapsa închisorii de mai sus durata reținerii, arestul preventiv și

perioada executată de la 04 aprilie 2003 la 08 aprilie 2003 și de la 01 august 2003

la 06 iulie 2005.

Legea nr. 39/2002 a fost condamnat inculpatul P.G.N., la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2

ani.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de: 2 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art.

288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de:

- 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de:

- 5 ani închisoare cu executare în

regim de detenție cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), C. pen. și cu titlu de

pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pe durata unui termen de 2 ani după executarea pedepsei principale.

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26

C. pen. raportat la art. 288 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe

inculpatul C.V., la o pedeapsă de:

- 1 an închisoare cu aplicarea art. 64

lit. a), b), C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art.

70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă: 1 an 6 luni închisoare - cu aplicarea

art. 81 C. pen.

În baza art. 1 și 8 din Legea

543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.

112/2001, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplicarea art.

81 C. pen.

În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002

s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata

unui termen de încercare de 3 ani, în baza art. 71 alin. (4) C. pen. și a

pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., i

s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea echivalentului în lei la data plății efective a sumei de

2000 dolar SUA de la inculpatul Ș.I.G. și a sumei de 500 dolar SUA de la

inculpatul C.V., sens în care îi obligă pe inculpați la plata sumelor în

favoarea statului în sumă de 500 lei de la inculpatul D.I., sens în care îl

obligă la plata acestei sume în favoarea statului.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați fiecare dintre inculpați la plata a câte 800 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu R.C.

și P.M. în sumă de câte 60 lei, conform delegațiilor avocațiale din 28 iunie 2004

se vor vira din fondurile M.J. în favoarea Baroului Bihor.

Examinând actele și lucrările

dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele

efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut

următoarele:

1) În luna iulie 2002, numita H.C. din

orașul Huși, județul Vaslui a fost returnată de autoritățile germane din

Germania prin P.T.F. București - Otopeni, fiind reținut pașaportul personal și

ulterior fiindu-i restricționat dreptul de a călători în străinătate pe o

perioadă de 6 luni până la data de 25 decembrie 2002.

Intenționând să se deplaseze ilegal

în Italia pentru a-și căuta un loc de muncă, a apelat la serviciile

inculpatului C.V. din Iași pentru a-i obține un pașaport pe numele acelei

persoane, înmânându-i o fotografie tip pașaport.

Inculpatul C.V. a acceptat

comunicându-i că au o cunoștință la Oradea care o poate ajuta să obțină acest

pașaport fals și împreună cu inculpatul și cu martorul B.M., concubinul ei s-au

deplasat la Timișoara, apoi la Arad unde s-au întâlnit cu un bărbat recomandat

cu numele de B.

În urma discuțiilor cu această

persoană și la solicitarea acesteia martora H.C. și-a făcut fotografii tip

pașaport pe care i le-a înmânat acelui B.

După aproximativ o săptămână cei doi

martori și inculpatul C.V. s-au cazat la o pensiune în Băile Felix, aparținând

martorei S.M. și care i-a înregistrat în cartea de imobil doar pe inculpat și

pe martorul B.M. (filele 55 dosar de urmărire penală).

Ulterior, în pensiunea respectivă a

mai fost cazat un bărbat cu numele de C. care a afirmat că este și el din Iași

și că ar dori și el să obțină un pașaport fals, inculpatul C.V. angajându-se

să-l ajute și pe acesta, sens în care ținea legătura telefonică cu acel B.

În acest interval de timp inculpatul

a luat legătura și cu martorul P.C. pe care l-a întrebat cât costă o trecere

frauduloasă a frontierei, dar martorul l-a abandonat.

În data de 8 august 2002 inculpatul

C.V., H.C. și acel C. au fost anunțați de B. să vină în piața de zarzavaturi

din Băile Felix unde C. a primit pașapoartele false.

Pentru martora H.C. s-a întocmit în

fals pașaport sub numele de S.S. din județul Galați cu alte date de identitate

și domiciliu (filele 21 - 22).

În aceeași zi, 8 august 2002,

inculpatul C.V., conform instrucțiunilor primite de la acel B. a organizat trecerea

acestuia și a lui C. în Ungaria, prin Vama Salonta (fila 20) iar el împreună cu

martorul B.M. a plecat prin Vama Borș urmând să se întâlnească toți la

Budapesta.

Ajunși la Budapesta inculpatul C.V. l-a

cunoscut în fapt pe un alt B., după care împreună cu martorul B.M. s-a întors

în țară.

Martora H.C. și acel C. au plecat

apoi cu pașapoartele false în Italia până la Padova - unde s-au despărțit

(filele 19,23).

Pentru aceste servicii H.C. i-a

achitat inculpatului C.V. suma de 500 dolar SUA.

În faza de urmărire penală

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor (filele 58 - 68 dosar, în cursul

cercetării judecătorești revenind asupra acestor declarații cu motivarea că

declarațiile au fost scrise de către organele de cercetare penală și le-a

semnat fără a le citi sau a-i fi citite în prealabil.

Explicația apare logică în contextul

în care declarațiile inițiale ale acestui inculpat sunt ample și cuprind

amănunte semnificative care se coroborează exact cu probatoriul în completare

administrat în cursul urmăririi penale.

Totodată, potrivit procesului-verbal

de prezentare pentru recunoaștere (filele 72, 77 dosar urmărire penală)

inculpatul a recunoscut după fotografii și l-a indicat pe acel B. care este

numitul O.F.D., după care a declarat că l-a întâlnit la Budapesta și după care

a înțeles că este falsificatorul acelor pașapoarte.

Starea de fapt reținută mai sus și

vinovăția inculpatului este dovedită de procesul-verbal de verificare la S.V. (fila

12), listingul privind ieșirea din țară a martorei H.C. (fila 20), adresa S.E.I.P.

Galați (fila 21), cererea de eliberare a pașaportului pe numele S.S. (fila 22)

copie de pe cartea de imobil a martorei S.M. (fila 51), declarațiile martorilor

H.C., B.M., audiați și în cursul cercetării judecătorești prin comisie

rogatorie, P.C., S.M., C.C., C.M.

2) La data de 3 aprilie 2003 un

echipaj al Poliției de frontieră a organizat un control pe ruta Arad - Salonta

(fila 98) în urma informațiilor obținute că pașapoartele falsificate provin din

Arad.

În jurul orelor 16,00 în localitatea

A.I. a fost oprit autoturismul D. la volanul căruia se afla inculpatul D.I.

În autoturismul inculpatului se afla

un bărbat care s-a prezentat organelor de poliție cu numele de O.V.

Fiind verificat prin S.E.I.P. Bihor s-a

constatat că datele prezentate nu corespundeau decât în parte realității, motiv

pentru care ambii au fost conduși la sediul poliției de frontieră din

localitate.

Apoi, cetățeanul respectiv s-a

prezentat sub numele de N.D., dar nici aceste date nu corespundeau cu

fotografia sa și numai în final a arătat că este D.C., date care corespund

realității.

Cu ocazia verificării datelor, pe

numele inculpatului D.C. s-a constatat că acesta este urmărit general prin

ordinul din 15 mai 2000 - pentru executarea unei pedepse privative de libertate

de 4 ani închisoare.

Asupra inculpatului D.I. au fost

găsite printre altele și pașaportul pe numele lui O.V. - cu datele declinate de

către inculpatul D.C. (fila 101) eliberat la data de 14 martie 1996 de către

Poliția Bihor.

În urma verificărilor s-a constatat

că pașaportul cetățeanului O.V. a fost eliberat la 23 februarie 2001 și are

alte date (filele 146 - 147), pașaportul acestei persoane fiind declarat

dispărut, fiindu-i eliberat un alt pașaport (filele 148 - 149).

Conform declarațiilor inculpatului D.C.

pașaportul a fost obținut de la un anume F.C. din Oradea, recomandat în urma discuțiilor

telefonice cu un cetățean G. sau G. din Budapesta.

În vederea ieșirii din țară,

inculpatul D.C. s-a deplasat la data de 3 aprilie 2003 până în Arad iar în

stația C.F.R. Arad s-a interesat de la un șofer de microbuz despre

posibilitatea de a ieși din țară cu pașaportul fals și a fost îndrumat la

inculpatul D.I., cunoscând că se ocupă cu tranzitarea persoanelor peste

frontieră și i-a promis că îl va trece în acea zi prin Vama Salonta.

Atât în faza urmăririi penale cât și

în fața instanței, inculpatul D.C. a recunoscut că i-a comunicat inculpatului D.I.

că intenționează să iasă din țară cu pașaportul fals iar acesta l-a asigurat că

totul va fi bine și că în Salonta îl va aștepta omul său de legătură I. care îl

va trece frontiera fără probleme, inculpatul solicitându-i pentru serviciul său

suma de 99 dolar SUA.

Asupra inculpatului D.C. au fost

găsite sumele de 900 dolar SUA și 350 euro pe care urma să i le dea

inculpatului D.I.

Din declarațiile inculpatului D.I. rezultă

că în anul 2002 s-a întâlnit cu un vechi coleg de penitenciar - Ș.I.G. iar

acesta l-a rugat să transporte diferite persoane de la Arad la Salonta,

inculpatul D. efectuând cca. 4 curse cu cca. 16 persoane, primind pentru

fiecare suma de 1.000.000 lei, iar ultima a fost cea cu inculpatul D.C.

La Salonta inculpatul D.I. urma să

se întâlnească cu un bărbat cu numele de I., recomandat de către Ș.I.G. care

i-a spus să păstreze asupra sa și pașaportul lui O.V.

Starea de fapt reținută de mai sus

rezultă din proces - verbal de constatare (fila 98), proces verbal de

percheziție corporală asupra inculpatului D.I. (fila 101), proces verbal de

percheziție la domiciliul inculpatului D.I. (fila 105) din care rezultă că s-au

găsit o carte de identitate pe numele lui G.R. din Valea lui M., acte și

documente vamale, proces verbal de confruntare dintre inculpatul D.I. și Ș.I.G.

(fila 116), declarațiile inculpatului și ale coinculpaților D.C., Ș.I.G., copie

pașaport falsificat (fila 146) adrese S.E.I.P. Bacău (filele 148 - 149).

În faza de urmărire penală inculpatul

D.I. a recunoscut parțial săvârșirea faptelor arătând că "pe parcurs și-a

dat seama că ceva nu este în regulă cu aceste transporturi, dar a acceptat să-i

facă jocul lui G. pentru că îl plătea bine".

Contrar revenirii asupra

declarațiilor inițiale în fața instanței de judecată și atitudinii de

nerecunoaștere, vinovăția inculpatului D. este dovedită prin probatoriul

coroborat arătat mai sus din care rezultă că avea cunoștință despre activitatea

infracțională a inculpatului Ș.I.G. și că persoanele transportate și

clandestinitate până la Salonta, conform unui plan organizat aveau pașapoarte falsificate,

transporturi care depășeau sfera activității de taximetrie obișnuită pe care

pretinde că o desfășura și pentru care era plătit de către inculpatul Ș.I.G.

3) La data de 7 aprilie 2003 a fost

depistat inculpatul Ș.I.G., asupra acestuia fiind găsit printre altele un

pașaport pe numele C.D. - într-un plic pe care erau notate date antropologice

1,70 metri, căprui, 36-40 ani din adresa S.E.I.P. Hunedoara rezultând că

fotografia de pe acest pașaport nu aparține numitului C.D. (filele 240 - 241).

Din declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului Ș.I.G. rezultă că a venit în Arad în anul 2001 de la București

fiind cercetat pentru mai multe infracțiuni de înșelăciune iar în anul 2002 a

fost căutat de un bărbat cu numele B. din Budapesta și care i-a propus să

lucreze împreună cu el în sensul să se ocupe de recrutarea, găzduirea

persoanelor doritoare să plece ilegal din România cu pașapoarte falsificate pe

care acesta i le trimitea din Ungaria, cei mai frecvenți clienți fiind

recrutați din rândul cetățenilor moldoveni care nu aveau vize pentru spațiu

Schenghen.

Inculpatul a declarat că a acceptat

propunerea și după ce primea pașapoartele falsificate prin diferiți curieri

ocazionali le distribuia unor cetățeni recomandați de către P.G. și îi

transporta prin intermediul inculpatului D.I., aceștia ajungeau în Ungaria, de

aici erau preluați de acel B. și apoi transportați în occident.

Inculpatul a arătat că pentru

fiecare grupă de migranți primea 200 - 300 euro, transportatorul 1.000.000 iar

cel care scotea efectiv din țară primea 600 dolar SUA, recunoscând că din

această "afacere" a obținut 2000 dolar SUA (fila 167).

De obicei clienții îi erau trimiși

de acel B. care la rândul lui avea un asociat în Republica Moldova cu numele S.

dar pe parcurs și-a recrutat și el personal clienți, ultimul fiind cetățeanul

moldovean pe care i l-a recomandat și adus la el inculpatul P.G.

Aflând de la soția inculpatului D.I.

că acesta a fost reținut la Oradea, a dus un număr de 13 pașapoarte pe care le

avea asupra sa la locuința martorilor C.N. și A. unde au fost găsite de către

organele de cercetare penală în urma percheziției domiciliare (filele 188, 285).

Pe lângă aceste 13 pașapoarte la

domiciliul martorilor s-au mai găsit încă 3 cărți de identitate eliberate de S.E.I.P.

Bacău și Timișoara, 2 coperți de pașapoarte, 2 certificate de naștere, 2

diplome de bacalaureat, 2 livrete militare, pe numele B.I.B. și B.B.G.

Martorul B.G. a declarat că toate

actele i-au fost sustrase de către fratele său B.I.B. (fila 256) iar martora C.A.

a arătat că toate actele găsite la domiciliul său au fost aduse de către

inculpatul Ș.I.G.

Inculpatul a recunoscut că din cele

11 pașapoarte găsite asupra sa, urma să falsifice 5 pașapoarte în scopul

călăuzirii de migranți, respectiv cele eliberate pe numele lui P.P., B.V., C.V.,

C.C., C.C. (filele 199 - 200).

Constatarea tehnico - științifică

efectuată de serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor a confirmat că

patru dintre pașapoarte au fost falsificate prin înlocuirea fotografiei

titularului pașaportului cu altă fotografie și prin dezlipirea feței originale

și relipirea acesteia (filele 202-209), confirmându-se și falsificarea

pașaportului găsit asupra inculpatului D.C. pe numele lui O.V.

La percheziția domiciliară efectuată

la reședința unde inculpatul Ș.I.G. locuia în chirie, au fost găsiți martorii L.P.

și C.V.

Din declarațiile martorului C.V.

(filele 222) rezultă că a intenționat să obțină un pașaport românesc pe alt

nume întrucât nu obținuse viza pentru Germania, sens în care la data de 7

aprilie 2003 a venit de la Buzău cu un anume S. până la Arad și care i l-a

prezentat pe inculpatul P.G., poreclit G.

Inculpatul P.G. a luat legătura cu

inculpatul Ș.I.G. să-i facă și acestuia un pașaport fals, acesta acceptând

pentru suma de 1200 dolar SUA, martorul plătindu-i un avans de 300 dolar SUA.

În vederea falsificării pașaportului

inculpatul Ș.I.G. l-a cazat pe martor la reședința sa unde a fost găsit de către

organele de cercetare penală.

În urma citirii agendei telefonice a

inculpatului Ș.I.G. în memoria aparatului au fost găsite numerele telefonice

ale lui B. cu indicativul B., ale inculpaților D.C., D.I., P.G., ceea ce

demonstrează legăturile sale cu acești inculpați.

În faza de urmărire penală

inculpatul P.G. a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că luând cunoștință că

inculpatul Ș.I.G. se ocupă cu falsificarea de pașapoarte, din proprie

inițiativă și în ideea de a câștiga în acest mod bani, s-a oferit să coopereze

cu acesta, respectiv să racoleze și să-i trimită persoane interesate de astfel

de pașapoarte, ultima persoană pe care a dus-o la apartamentul inculpatului Ș.I.G.,

închiriat în Arad în acest scop, fiind martorul C.V.

A arătat că pe acest martor i l-a

adus un prieten de-al său din Buzău cu numele de S. și el l-a contactat pe Ș.I.G.

care i-a cerut martorului suma de 300 dolar SUA, din care 200 dolar S.U.A. i-au

fost dați lui Ș. și 100 dolar SUA numitului S.

Audiat în fața instanței, inculpatul

P.G. a revenit în totalitate asupra acestor declarații, arătând că au fost date

sub imperiul unei stări de nervozitate, explicație ilogică având în vedere că

în ultima declarație din faza de urmărire penală din data de 9 aprilie 2003

(filele 268 - 269) și-a menținut consecvent declarațiile inițiale și a fost asistat

și de către apărător din oficiu iar, pe de altă parte, aceste declarații se

coroborează cu restul probatoriului administrat, probatoriu din care rezultă

contribuția sa infracțională la grupul organizat format împreună cu

coinculpații Ș.I.G., D.I. și numitul B.

Starea de fapt de mai sus și

vinovăția inculpaților rezultă din procesul verbal de constatare și

identificare a inculpatului Ș.I.G. (fila 161), proces verbal de recunoaștere de

către inculpatul Ș.I.G. a numitului B. (filele 177 - 180), proces verbal de

constatare și percheziție domiciliară (fila 181), însoțit de planșe foto cu

pașapoartele găsite asupra inculpatului Ș.I.G. (fila 189), proces verbal de

identificare (fila 199), raport de constatare tehnico - științifică (fila 202),

proces verbal de percheziție domiciliară (fila 252), declarațiile martorilor C.A.

(fila 188), C.V. (fila 222) și C.N.M. (fila 258), declarațiile inculpaților Ș.I.G.,

P.G.N.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel inculpații D.I., D.C.O., P.G. și C.V. solicitând în principal

achitarea lor pe motiv că la dosar nu există probe suficiente care să ateste

vinovăția lor, inculpatul D.I. solicitând restituirea cauzei la parchet pentru

refacerea urmăririi penale întrucât extinderea procesului penal s-a făcut fără

ca el să fie audiat în prealabil, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Prin Decizia penală nr. 76/A/2007 a

Curții de Apel Oradea au fost respinse ca nefondate apelurile penale formulate

de inculpații mai sus arătați. Hotărârea instanței de apel a fost casată prin Decizia

penală nr. 5240 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

care a admis recursurile formulate doar de către inculpații D.I. și P.G.N. împotriva

acesteia și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

Examinând în rejudecare apelurile

formulate de inculpații D.I. și P.G., Curtea a reținut următoarele:

În expunerea motivelor de apel

inculpatul D.I. a criticat încadrarea juridică a faptelor, reținându-se în

sarcina sa și infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 care

reglementează înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor comunitare

pentru cadastru și agricultură, deși a fost cercetat pentru comiterea

infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; a mai

arătat inculpatul că urmărirea penală a fost începută împotriva sa printr-un

proces-verbal, iar ulterior s-a extins cercetarea penală împotriva sa și pentru

alte infracțiuni fără a se emite ordonanță de extindere și fără a fi audiat cu

privire la noile infracțiuni reținute în sarcina sa, încălcându-i-se astfel

dreptul la apărare, motiv pentru care urmărirea penală este lovită de nulitate

absolută.

Referitor la fondul cauzei a

solicitat achitarea sa, la dosarul cauzei neexistând probe certe că acesta se

face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, din actele

dosarului rezultând că acesta a efectuat transporturile în calitate de

taximestrist, necunoscând activitatea infracțională a celorlalți.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

individualizarea justă a pedepsei având în vedere atitudinea sinceră avută pe

parcursul procesului și faptul că inculpatul, pe durata detenției a avut în

îngrijire un bolnav.

Inculpatul P.G. a solicitat

achitarea sa întrucât probele administrate nu pot conduce la reținerea

vinovăției sale, singurele probe fiind declarațiile inculpatului date în faza

de urmărire penală.

Prin Decizia penală nr. 75/A/2008

din 5 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 70/35/2008 Curtea de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, admite apelurile declarate de

inculpații

D.I. și P.G.N.

împotriva sentinței penale nr. 21/ P din 21 ianuarie 2007, a Tribunalului

Bihor, pe care o desființează în parte și în rejudecare:

Descontopește pedeapsa de 5 ani

închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale în pedepsele componente de 3 ani închisoare aplicate prin

sentința penală nr. 100/2001 a Tribunalului Arad și pedeapsa de 5 ani

închisoare, pe care o descontopește în pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2

ani aplicat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Constată că inculpatul D.I. a fost

trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a

infracțiunii prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

Înlătură dispoziția privind

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.I. din

infracțiunea prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. în art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Constată că, prin Încheierea din 4

septembrie 2008 a Tribunalului Bihor a fost îndreptată eroarea materială

strecurată în cuprinsul minutei și sentinței penale nr. 21/P/2007 a

Tribunalului Bihor în sensul că în loc de Legea nr. 39/2002 se va trece Legea nr.

39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.I. la o

pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 - 34 C. pen.

contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare

cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și interzicerea

drepturilor prev. de art. 71, 64 C. pen. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani.

Menține dispozițiile privind

aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen., astfel că inculpatul D.I. va executa o

pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

unui termen de 2 ani.

Limitează conținutul pedepselor

accesorii și complementare aplicate inculpatului P.G. la dispozițiile art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs inculpatul D.I. invocând, prin apărătorul ales, cazul de casare

prev.de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și solicitând achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

La rândul său, inculpatul P.G.N. a

atacat cu recurs decizia instanței de prim control judiciar, invocând cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal

îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie

infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie

pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă

la răspundere penală.

Procesul

penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea

persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea

infracțiunilor, precum și ia educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru

aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și

în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. In desfășurarea

procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele

și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Normele

procesual penale obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată

să aibă un rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul

la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în

procesul penal.

Orice

persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată

până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul

sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și

dovedească nevinovăția.

În

legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudența C.E.D.O.

s-a statuat că „prezumția de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina

probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului".

Acuzării

îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile care fac

obiectul învinuirii și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație

de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el

însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită să interogheze sau să pună

să fie audiați martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru

între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general,

în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în

fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în

contradictoriu" (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera,

Mesesegne și Jabordo vs. Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât

în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora

revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele

trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi

credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează

corespunde adevărului.

Pe

de altă parte, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 62, art. 63 C. proc.

pen. raportat la art. 1, art. 200 și art. 289 C. proc. pen. hotărârea prin care

se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie,

susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț

deductiv, fără discontinuitate.

Așa

cum rezultă din prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., este exclusă o

ordine de preferință a probelor, neputându-se face distincție în ceea ce

privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost

administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța

acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparțin

sau de organul care le-a administrat.

De

asemenea, enumerarea mijloacelor de probă prin care se constată elementele de

fapt ce pot servi ca probă, enumerare făcută în disp.art. 64 alin. (1) C. proc.

pen. nu echivalează cu o clasificare în funcție de valoarea probantă.

Pentru

a constitui caz de casare, eroare de fapt trebuie să fie gravă adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoilnică.

Eroarea

gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor

aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât

cea pe care materialul probator o susține.

În

prezenta cauză, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o

situație de fapt corectă, în deplină concordanță cu probele administrate pe

parcursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, probe care

scot în evidență vinovăția inculpatului D.I. pentru infracțiunile prev. de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71, alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,

reținute în sarcina sa.

Astfel,

din procesul verbal de constatare, procesul verbal de percheziție corporală,

procesul verbal de percheziție efectuată la domiciliul inculpatului, procesul

verbal de confruntare dintre inculpatul D.I. și S.I.G., declarațiile

inculpatului și ale coinculpaților D.C. și S.I.G., rezultă fără echivoc, faptul

că inculpatul D.I. cunoștea activitatea infracțională a inculpatului Ș.I.G. și

că persoanele transportate în clandestinitate până la Salonta, conform unui

plan organizat, aveau pașapoarte falsificate. Transporturile pe care le-a

efectuat cu cele 16 persoane depășeau sfera activității de taximetrie obișnuită

pe care pretinde că o desfășura, plata curselor fiind făcută de inculpatul Ș.I.G.

și nu de către clienți.

Așa

fiind, Înalta Curte constată că nu se impune achitarea inculpatului D.I., în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Nejustificată

este și solicitarea inculpatului P.G.N., de a fi achitat în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și

art. 26 rap.la art. 288 alin. (1) C. pen.

Înalta

Curte constată că și în cazul acestui inculpat, atât instanța de fond cât și

instanța de prim control judiciar au reținut o situație de fapt corectă, care

este susținută de probele aflate la dosar.

Din

probatoriul administrat în cauză, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că

inculpatul P.G.N. racola clienți pe care îi prezenta inculpatului S.I.G. pentru

a le confecționa pașapoarte false.

Lipsită

de temei este și critica formulată de inculpatul P.G.N. cu privire la

individualizarea pedepsei.

Înalta

Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în cuantum

corespunzător, la individualizarea acestora, cât și la stabilirea modalității

de executare a pedepsei rezultate, instanțele au valorificat eficient

criteriile prev.de art. 72 C. pen., și au urmărit realizarea scopului prevăzut

de art. 52 C. pen.

Având

în vedere gradul de pericol social, condițiile concrete în care au fost

săvârșite faptele, Înalta Curte constată că nu se impune reevaluarea

criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.

Pentru

toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.I. și P.G.N. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din

5 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

D.I. și P.G.N. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 5 septembrie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați D.I. și P.G.N. la plata sumelor

de câte 875 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele

de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru

aceștia până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 ianuarie 2010.