ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 21/ P din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul Ș.I.G., fiul lui I. și V.E., la o pedeapsă de: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: - 2 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă de: - 1 an închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 288 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă de: - 1 an închisoare. S-a descontopit pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2192/2003 a judecătoriei Arad, rămasă definitivă la data de 18 mai 2004 și modificată prin Decizia penală nr. 192/A din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Arad în pedepsele componente, respectiv pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63 din 04 mai 2004 a Tribunalului Olt, pedeapsa de 3 ani închisoare și sporul de 1 an închisoare, spor pe care îl înlătură.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2192/2003 a Judecătoriei Arad și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 39 C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus de 5 ani cu pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63/2000 a Tribunalului Olt, în pedeapsa cea mai grea de: - 13 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: - 14 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale. S-a dedus din pedeapsă durata executată, respectiv de la 05 octombrie 2001 la 01 noiembrie 2001 și de la 08 aprilie 2003 la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 2192/2003 a Judecătoriei Arad și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri. 2. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen.

rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul D.C.O., la o pedeapsă de: - 3 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 70 alin. (2) din Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 70 alin. (2) din O.U.G. nr. 1058/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă de: 1 an închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de la pct. 3 și 4 din rechizitoriu, din dispozițiile art. 293 C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă același inculpat la o pedeapsă de: 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3227/1998 a Judecătoriei Târgu Jiu și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a constatat executată pedeapsa aplicată.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul D.I., fiul lui C. și L., la o pedeapsă de: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), C. pen. pe durata unui termen de 2 ani. În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/2001 a Tribunalului Arad și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen.

s-a scăzut din pedeapsa închisorii de mai sus durata reținerii, arestul preventiv și perioada executată de la 04 aprilie 2003 la 08 aprilie 2003 și de la 01 august 2003 la 06 iulie 2005. 4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 a fost condamnat inculpatul P.G.N., la o pedeapsă de: - 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 2 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: - 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), C. pen. și cu titlu de pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani după executarea pedepsei principale. 5. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.V., la o pedeapsă de: - 1 an închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a), b), C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă: 1 an 6 luni închisoare - cu aplicarea art. 81 C. pen. În baza art. 1 și 8 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare. În baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: - 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, în baza art. 71 alin. (4) C. pen.

și a pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea echivalentului în lei la data plății efective a sumei de 2000 dolar SUA de la inculpatul Ș.I.G. și a sumei de 500 dolar SUA de la inculpatul C.V., sens în care îi obligă pe inculpați la plata sumelor în favoarea statului în sumă de 500 lei de la inculpatul D.I., sens în care îl obligă la plata acestei sume în favoarea statului. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata a câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Onorariul apărătorului din oficiu R.C. și P.M. în sumă de câte 60 lei, conform delegațiilor avocațiale din 28 iunie 2004 se vor vira din fondurile M.J. în favoarea Baroului Bihor. Examinând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut următoarele: 1) În luna iulie 2002, numita H.C. din orașul Huși, județul Vaslui a fost returnată de autoritățile germane din Germania prin P.T.F. București - Otopeni, fiind reținut pașaportul personal și ulterior fiindu-i restricționat dreptul de a călători în străinătate pe o perioadă de 6 luni până la data de 25 decembrie 2002. Intenționând să se deplaseze ilegal în Italia pentru a-și căuta un loc de muncă, a apelat la serviciile inculpatului C.V.

din Iași pentru a-i obține un pașaport pe numele acelei persoane, înmânându-i o fotografie tip pașaport. Inculpatul C.V. a acceptat comunicându-i că au o cunoștință la Oradea care o poate ajuta să obțină acest pașaport fals și împreună cu inculpatul și cu martorul B.M., concubinul ei s-au deplasat la Timișoara, apoi la Arad unde s-au întâlnit cu un bărbat recomandat cu numele de B. În urma discuțiilor cu această persoană și la solicitarea acesteia martora H.C. și-a făcut fotografii tip pașaport pe care i le-a înmânat acelui B. După aproximativ o săptămână cei doi martori și inculpatul C.V. s-au cazat la o pensiune în Băile Felix, aparținând martorei S.M. și care i-a înregistrat în cartea de imobil doar pe inculpat și pe martorul B.M.

(filele 55 dosar de urmărire penală). Ulterior, în pensiunea respectivă a mai fost cazat un bărbat cu numele de C. care a afirmat că este și el din Iași și că ar dori și el să obțină un pașaport fals, inculpatul C.V. angajându-se să-l ajute și pe acesta, sens în care ținea legătura telefonică cu acel B. În acest interval de timp inculpatul a luat legătura și cu martorul P.C. pe care l-a întrebat cât costă o trecere frauduloasă a frontierei, dar martorul l-a abandonat. În data de 8 august 2002 inculpatul C.V., H.C. și acel C. au fost anunțați de B. să vină în piața de zarzavaturi din Băile Felix unde C. a primit pașapoartele false. Pentru martora H.C. s-a întocmit în fals pașaport sub numele de S.S.

din județul Galați cu alte date de identitate și domiciliu (filele 21 - 22). În aceeași zi, 8 august 2002, inculpatul C.V., conform instrucțiunilor primite de la acel B. a organizat trecerea acestuia și a lui C. în Ungaria, prin Vama Salonta (fila 20) iar el împreună cu martorul B.M. a plecat prin Vama Borș urmând să se întâlnească toți la Budapesta. Ajunși la Budapesta inculpatul C.V. l-a cunoscut în fapt pe un alt B., după care împreună cu martorul B.M. s-a întors în țară. Martora H.C. și acel C. au plecat apoi cu pașapoartele false în Italia până la Padova - unde s-au despărțit (filele 19,23). Pentru aceste servicii H.C. i-a achitat inculpatului C.V. suma de 500 dolar SUA.

În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor (filele 58 - 68 dosar, în cursul cercetării judecătorești revenind asupra acestor declarații cu motivarea că declarațiile au fost scrise de către organele de cercetare penală și le-a semnat fără a le citi sau a-i fi citite în prealabil. Explicația apare logică în contextul în care declarațiile inițiale ale acestui inculpat sunt ample și cuprind amănunte semnificative care se coroborează exact cu probatoriul în completare administrat în cursul urmăririi penale. Totodată, potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 72, 77 dosar urmărire penală) inculpatul a recunoscut după fotografii și l-a indicat pe acel B. care este numitul O.F.D., după care a declarat că l-a întâlnit la Budapesta și după care a înțeles că este falsificatorul acelor pașapoarte.

Starea de fapt reținută mai sus și vinovăția inculpatului este dovedită de procesul-verbal de verificare la S.V. (fila 12), listingul privind ieșirea din țară a martorei H.C. (fila 20), adresa S.E.I.P. Galați (fila 21), cererea de eliberare a pașaportului pe numele S.S. (fila 22) copie de pe cartea de imobil a martorei S.M. (fila 51), declarațiile martorilor H.C., B.M., audiați și în cursul cercetării judecătorești prin comisie rogatorie, P.C., S.M., C.C., C.M. 2) La data de 3 aprilie 2003 un echipaj al Poliției de frontieră a organizat un control pe ruta Arad - Salonta (fila 98) în urma informațiilor obținute că pașapoartele falsificate provin din Arad. În jurul orelor 16,00 în localitatea A.I.

a fost oprit autoturismul D. la volanul căruia se afla inculpatul D.I. În autoturismul inculpatului se afla un bărbat care s-a prezentat organelor de poliție cu numele de O.V. Fiind verificat prin S.E.I.P. Bihor s-a constatat că datele prezentate nu corespundeau decât în parte realității, motiv pentru care ambii au fost conduși la sediul poliției de frontieră din localitate. Apoi, cetățeanul respectiv s-a prezentat sub numele de N.D., dar nici aceste date nu corespundeau cu fotografia sa și numai în final a arătat că este D.C., date care corespund realității. Cu ocazia verificării datelor, pe numele inculpatului D.C. s-a constatat că acesta este urmărit general prin ordinul din 15 mai 2000 - pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare.

Asupra inculpatului D.I. au fost găsite printre altele și pașaportul pe numele lui O.V. - cu datele declinate de către inculpatul D.C. (fila 101) eliberat la data de 14 martie 1996 de către Poliția Bihor. În urma verificărilor s-a constatat că pașaportul cetățeanului O.V. a fost eliberat la 23 februarie 2001 și are alte date (filele 146 - 147), pașaportul acestei persoane fiind declarat dispărut, fiindu-i eliberat un alt pașaport (filele 148 - 149). Conform declarațiilor inculpatului D.C. pașaportul a fost obținut de la un anume F.C. din Oradea, recomandat în urma discuțiilor telefonice cu un cetățean G. sau G. din Budapesta. În vederea ieșirii din țară, inculpatul D.C. s-a deplasat la data de 3 aprilie 2003 până în Arad iar în stația C.F.R.

Arad s-a interesat de la un șofer de microbuz despre posibilitatea de a ieși din țară cu pașaportul fals și a fost îndrumat la inculpatul D.I., cunoscând că se ocupă cu tranzitarea persoanelor peste frontieră și i-a promis că îl va trece în acea zi prin Vama Salonta. Atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul D.C. a recunoscut că i-a comunicat inculpatului D.I. că intenționează să iasă din țară cu pașaportul fals iar acesta l-a asigurat că totul va fi bine și că în Salonta îl va aștepta omul său de legătură I. care îl va trece frontiera fără probleme, inculpatul solicitându-i pentru serviciul său suma de 99 dolar SUA. Asupra inculpatului D.C. au fost găsite sumele de 900 dolar SUA și 350 euro pe care urma să i le dea inculpatului D.I.

Din declarațiile inculpatului D.I. rezultă că în anul 2002 s-a întâlnit cu un vechi coleg de penitenciar - Ș.I.G. iar acesta l-a rugat să transporte diferite persoane de la Arad la Salonta, inculpatul D. efectuând cca. 4 curse cu cca. 16 persoane, primind pentru fiecare suma de 1.000.000 lei, iar ultima a fost cea cu inculpatul D.C. La Salonta inculpatul D.I. urma să se întâlnească cu un bărbat cu numele de I., recomandat de către Ș.I.G. care i-a spus să păstreze asupra sa și pașaportul lui O.V. Starea de fapt reținută de mai sus rezultă din proces - verbal de constatare (fila 98), proces verbal de percheziție corporală asupra inculpatului D.I. (fila 101), proces verbal de percheziție la domiciliul inculpatului D.I.

(fila 105) din care rezultă că s-au găsit o carte de identitate pe numele lui G.R. din Valea lui M., acte și documente vamale, proces verbal de confruntare dintre inculpatul D.I. și Ș.I.G. (fila 116), declarațiile inculpatului și ale coinculpaților D.C., Ș.I.G., copie pașaport falsificat (fila 146) adrese S.E.I.P. Bacău (filele 148 - 149). În faza de urmărire penală inculpatul D.I. a recunoscut parțial săvârșirea faptelor arătând că "pe parcurs și-a dat seama că ceva nu este în regulă cu aceste transporturi, dar a acceptat să-i facă jocul lui G. pentru că îl plătea bine". Contrar revenirii asupra declarațiilor inițiale în fața instanței de judecată și atitudinii de nerecunoaștere, vinovăția inculpatului D. este dovedită prin probatoriul coroborat arătat mai sus din care rezultă că avea cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului Ș.I.G.

și că persoanele transportate și clandestinitate până la Salonta, conform unui plan organizat aveau pașapoarte falsificate, transporturi care depășeau sfera activității de taximetrie obișnuită pe care pretinde că o desfășura și pentru care era plătit de către inculpatul Ș.I.G. 3) La data de 7 aprilie 2003 a fost depistat inculpatul Ș.I.G., asupra acestuia fiind găsit printre altele un pașaport pe numele C.D. - într-un plic pe care erau notate date antropologice 1,70 metri, căprui, 36-40 ani din adresa S.E.I.P. Hunedoara rezultând că fotografia de pe acest pașaport nu aparține numitului C.D. (filele 240 - 241). Din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului Ș.I.G.

rezultă că a venit în Arad în anul 2001 de la București fiind cercetat pentru mai multe infracțiuni de înșelăciune iar în anul 2002 a fost căutat de un bărbat cu numele B. din Budapesta și care i-a propus să lucreze împreună cu el în sensul să se ocupe de recrutarea, găzduirea persoanelor doritoare să plece ilegal din România cu pașapoarte falsificate pe care acesta i le trimitea din Ungaria, cei mai frecvenți clienți fiind recrutați din rândul cetățenilor moldoveni care nu aveau vize pentru spațiu Schenghen. Inculpatul a declarat că a acceptat propunerea și după ce primea pașapoartele falsificate prin diferiți curieri ocazionali le distribuia unor cetățeni recomandați de către P.G. și îi transporta prin intermediul inculpatului D.I., aceștia ajungeau în Ungaria, de aici erau preluați de acel B. și apoi transportați în occident.

Inculpatul a arătat că pentru fiecare grupă de migranți primea 200 - 300 euro, transportatorul 1.000.000 iar cel care scotea efectiv din țară primea 600 dolar SUA, recunoscând că din această "afacere" a obținut 2000 dolar SUA (fila 167). De obicei clienții îi erau trimiși de acel B. care la rândul lui avea un asociat în Republica Moldova cu numele S. dar pe parcurs și-a recrutat și el personal clienți, ultimul fiind cetățeanul moldovean pe care i l-a recomandat și adus la el inculpatul P.G. Aflând de la soția inculpatului D.I. că acesta a fost reținut la Oradea, a dus un număr de 13 pașapoarte pe care le avea asupra sa la locuința martorilor C.N. și A. unde au fost găsite de către organele de cercetare penală în urma percheziției domiciliare (filele 188, 285). Pe lângă aceste 13 pașapoarte la domiciliul martorilor s-au mai găsit încă 3 cărți de identitate eliberate de S.E.I.P.

Bacău și Timișoara, 2 coperți de pașapoarte, 2 certificate de naștere, 2 diplome de bacalaureat, 2 livrete militare, pe numele B.I.B. și B.B.G. Martorul B.G. a declarat că toate actele i-au fost sustrase de către fratele său B.I.B. (fila 256) iar martora C.A. a arătat că toate actele găsite la domiciliul său au fost aduse de către inculpatul Ș.I.G. Inculpatul a recunoscut că din cele 11 pașapoarte găsite asupra sa, urma să falsifice 5 pașapoarte în scopul călăuzirii de migranți, respectiv cele eliberate pe numele lui P.P., B.V., C.V., C.C., C.C. (filele 199 - 200). Constatarea tehnico - științifică efectuată de serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor a confirmat că patru dintre pașapoarte au fost falsificate prin înlocuirea fotografiei titularului pașaportului cu altă fotografie și prin dezlipirea feței originale și relipirea acesteia (filele 202-209), confirmându-se și falsificarea pașaportului găsit asupra inculpatului D.C.

pe numele lui O.V. La percheziția domiciliară efectuată la reședința unde inculpatul Ș.I.G. locuia în chirie, au fost găsiți martorii L.P. și C.V. Din declarațiile martorului C.V. (filele 222) rezultă că a intenționat să obțină un pașaport românesc pe alt nume întrucât nu obținuse viza pentru Germania, sens în care la data de 7 aprilie 2003 a venit de la Buzău cu un anume S. până la Arad și care i l-a prezentat pe inculpatul P.G., poreclit G. Inculpatul P.G. a luat legătura cu inculpatul Ș.I.G. să-i facă și acestuia un pașaport fals, acesta acceptând pentru suma de 1200 dolar SUA, martorul plătindu-i un avans de 300 dolar SUA. În vederea falsificării pașaportului inculpatul Ș.I.G. l-a cazat pe martor la reședința sa unde a fost găsit de către organele de cercetare penală.

În urma citirii agendei telefonice a inculpatului Ș.I.G. în memoria aparatului au fost găsite numerele telefonice ale lui B. cu indicativul B., ale inculpaților D.C., D.I., P.G., ceea ce demonstrează legăturile sale cu acești inculpați. În faza de urmărire penală inculpatul P.G. a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că luând cunoștință că inculpatul Ș.I.G. se ocupă cu falsificarea de pașapoarte, din proprie inițiativă și în ideea de a câștiga în acest mod bani, s-a oferit să coopereze cu acesta, respectiv să racoleze și să-i trimită persoane interesate de astfel de pașapoarte, ultima persoană pe care a dus-o la apartamentul inculpatului Ș.I.G., închiriat în Arad în acest scop, fiind martorul C.V.

A arătat că pe acest martor i l-a adus un prieten de-al său din Buzău cu numele de S. și el l-a contactat pe Ș.I.G. care i-a cerut martorului suma de 300 dolar SUA, din care 200 dolar S.U.A. i-au fost dați lui Ș. și 100 dolar SUA numitului S. Audiat în fața instanței, inculpatul P.G. a revenit în totalitate asupra acestor declarații, arătând că au fost date sub imperiul unei stări de nervozitate, explicație ilogică având în vedere că în ultima declarație din faza de urmărire penală din data de 9 aprilie 2003 (filele 268 - 269) și-a menținut consecvent declarațiile inițiale și a fost asistat și de către apărător din oficiu iar, pe de altă parte, aceste declarații se coroborează cu restul probatoriului administrat, probatoriu din care rezultă contribuția sa infracțională la grupul organizat format împreună cu coinculpații Ș.I.G., D.I.

și numitul B. Starea de fapt de mai sus și vinovăția inculpaților rezultă din procesul verbal de constatare și identificare a inculpatului Ș.I.G. (fila 161), proces verbal de recunoaștere de către inculpatul Ș.I.G. a numitului B. (filele 177 - 180), proces verbal de constatare și percheziție domiciliară (fila 181), însoțit de planșe foto cu pașapoartele găsite asupra inculpatului Ș.I.G. (fila 189), proces verbal de identificare (fila 199), raport de constatare tehnico - științifică (fila 202), proces verbal de percheziție domiciliară (fila 252), declarațiile martorilor C.A. (fila 188), C.V. (fila 222) și C.N.M. (fila 258), declarațiile inculpaților Ș.I.G., P.G.N. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații D.I., D.C.O., P.G.

și C.V. solicitând în principal achitarea lor pe motiv că la dosar nu există probe suficiente care să ateste vinovăția lor, inculpatul D.I. solicitând restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât extinderea procesului penal s-a făcut fără ca el să fie audiat în prealabil, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare. Prin Decizia penală nr. 76/A/2007 a Curții de Apel Oradea au fost respinse ca nefondate apelurile penale formulate de inculpații mai sus arătați. Hotărârea instanței de apel a fost casată prin Decizia penală nr. 5240 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a admis recursurile formulate doar de către inculpații D.I. și P.G.N. împotriva acesteia și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

Examinând în rejudecare apelurile formulate de inculpații D.I. și P.G., Curtea a reținut următoarele: În expunerea motivelor de apel inculpatul D.I. a criticat încadrarea juridică a faptelor, reținându-se în sarcina sa și infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 care reglementează înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură, deși a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; a mai arătat inculpatul că urmărirea penală a fost începută împotriva sa printr-un proces-verbal, iar ulterior s-a extins cercetarea penală împotriva sa și pentru alte infracțiuni fără a se emite ordonanță de extindere și fără a fi audiat cu privire la noile infracțiuni reținute în sarcina sa, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare, motiv pentru care urmărirea penală este lovită de nulitate absolută.

Referitor la fondul cauzei a solicitat achitarea sa, la dosarul cauzei neexistând probe certe că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, din actele dosarului rezultând că acesta a efectuat transporturile în calitate de taximestrist, necunoscând activitatea infracțională a celorlalți. În subsidiar, inculpatul a solicitat individualizarea justă a pedepsei având în vedere atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului și faptul că inculpatul, pe durata detenției a avut în îngrijire un bolnav. Inculpatul P.G. a solicitat achitarea sa întrucât probele administrate nu pot conduce la reținerea vinovăției sale, singurele probe fiind declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală.

Prin Decizia penală nr. 75/A/2008 din 5 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 70/35/2008 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, admite apelurile declarate de inculpații D.I. și P.G.N. împotriva sentinței penale nr. 21/ P din 21 ianuarie 2007, a Tribunalului Bihor, pe care o desființează în parte și în rejudecare: Descontopește pedeapsa de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 100/2001 a Tribunalului Arad și pedeapsa de 5 ani închisoare, pe care o descontopește în pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. și ped.

de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani aplicat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Constată că inculpatul D.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a infracțiunii prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen. Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.I.

din infracțiunea prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Constată că, prin Încheierea din 4 septembrie 2008 a Tribunalului Bihor a fost îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei și sentinței penale nr. 21/P/2007 a Tribunalului Bihor în sensul că în loc de Legea nr. 39/2002 se va trece Legea nr. 39/2003. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 - 34 C. pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 C. pen. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Menține dispozițiile privind aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen., astfel că inculpatul D.I. va executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata unui termen de 2 ani. Limitează conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului P.G. la dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul D.I. invocând, prin apărătorul ales, cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. La rândul său, inculpatul P.G.N. a atacat cu recurs decizia instanței de prim control judiciar, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și ia educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. In desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Normele procesual penale obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă un rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal. Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. În legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat că „prezumția de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului". Acuzării îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile care fac obiectul învinuirii și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu.

Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în contradictoriu" (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Mesesegne și Jabordo vs. Spania). Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată. Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului. Pe de altă parte, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 62, art. 63 C. proc. pen. raportat la art. 1, art. 200 și art. 289 C. proc.

pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate. Așa cum rezultă din prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., este exclusă o ordine de preferință a probelor, neputându-se face distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparțin sau de organul care le-a administrat. De asemenea, enumerarea mijloacelor de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, enumerare făcută în disp.art.

64 alin. (1) C. proc. pen. nu echivalează cu o clasificare în funcție de valoarea probantă. Pentru a constitui caz de casare, eroare de fapt trebuie să fie gravă adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoilnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În prezenta cauză, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o situație de fapt corectă, în deplină concordanță cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, probe care scot în evidență vinovăția inculpatului D.I.

pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71, alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, reținute în sarcina sa. Astfel, din procesul verbal de constatare, procesul verbal de percheziție corporală, procesul verbal de percheziție efectuată la domiciliul inculpatului, procesul verbal de confruntare dintre inculpatul D.I. și S.I.G., declarațiile inculpatului și ale coinculpaților D.C. și S.I.G., rezultă fără echivoc, faptul că inculpatul D.I. cunoștea activitatea infracțională a inculpatului Ș.I.G. și că persoanele transportate în clandestinitate până la Salonta, conform unui plan organizat, aveau pașapoarte falsificate. Transporturile pe care le-a efectuat cu cele 16 persoane depășeau sfera activității de taximetrie obișnuită pe care pretinde că o desfășura, plata curselor fiind făcută de inculpatul Ș.I.G.

și nu de către clienți. Așa fiind, Înalta Curte constată că nu se impune achitarea inculpatului D.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Nejustificată este și solicitarea inculpatului P.G.N., de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 26 rap.la art. 288 alin. (1) C. pen. Înalta Curte constată că și în cazul acestui inculpat, atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au reținut o situație de fapt corectă, care este susținută de probele aflate la dosar. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că inculpatul P.G.N.

racola clienți pe care îi prezenta inculpatului S.I.G. pentru a le confecționa pașapoarte false. Lipsită de temei este și critica formulată de inculpatul P.G.N. cu privire la individualizarea pedepsei. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în cuantum corespunzător, la individualizarea acestora, cât și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultate, instanțele au valorificat eficient criteriile prev.de art. 72 C. pen., și au urmărit realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Având în vedere gradul de pericol social, condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, Înalta Curte constată că nu se impune reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I. și P.G.N. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 5 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I. și P.G.N. împotriva Deciziei penale nr. 75/ A din 5 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați D.I. și P.G.N. la plata sumelor de câte 875 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceștia până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.