ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 384 din 17 decembrie 2007 pronunțată

de Tribunalul Alba, secția penală, în Dosarul nr. 87/107/2005 a fost respinsă cererea

de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.T. din

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), c), g), i) C. pen. și alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prev. de art. 221 C. pen.

Prin aceeași sentință

penală, au fost condamnați inculpații:

la:

- 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209

alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 286 C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 42 alin. (2)

C. pen.;

- 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiuni prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2)

C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art.

35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în

final, inculpatul să execute 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut obligația de a

nu părăsi țara luată de Tribunalul Alba prin încheierea din 30 mai 2005 în Dosarul

penal nr. 2261/2005 (vol. I al Tribunalului Alba).

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării începând cu 05 septembrie 2003 - 30

mai 2005.

la:

- 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3

luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei

asupra prevederilor art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen.

la:

- 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, 209 alin.

(1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C.

pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 25 iulie 2003 - 01

august 2003.

M.) la:

- 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g),

i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, art. 209 alin. (1), lit. a), e), g),

i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art.

35 s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute

pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

la:

- 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a),

e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74-76 C.

pen. cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209

alin. (1), lit. a), e), g), i) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 74-76 C. pen., cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că faptele

săvârșite de inculpat în prezentul dosar sunt în concurs cu faptele pentru care

s-a pronunțat sentința penală nr. 434/2003 în Dosar penal nr. 7825/2002 al

Judecătoriei Oradea și cu cele pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 2137/2003

în Dosar penal nr. 5476/2003 a Judecătoriei Oradea.

S-au descontopit pedepsele

aplicate prin sentința penală nr. 1936 din 06 octombrie 2004 a Judecătoriei

Oradea în elementele ei componente, astfel:

- 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2137/2003.

S-a menținut beneficiul

revocării suspendării condiționate a executării pedepsei a sentinței penale nr.

285/2001.

În baza art. 33, art. 34, art.

35 C. pen. s-au contopit toate pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca

în final inculpatul să execute 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 19 iunie 2003 - 23

martie 2005.

S-a constatat că inculpatul

L.C. a fost arestat în alta cauză.

la:

- 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a),

e), g), i) C. pen. și alin. (4) C. pen. cu aplicarea alin. (4) C. pen. și art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că fapta săvârșită

în prezenta cauză este în stare de recidivă postcondamnatorie cu restul de 609

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 689/1999 a Judecătoriei Oradea și în concurs cu fapta săvârșită în Dosar

penal nr. 8297/2003 pronunțată de Judecătoria Arad prin sentința penală nr. 1639/2003,

prin care s-a aplicat pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 39 C. pen. s-a

revocat restul de 609 zile și  s-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor, urmând ca, în final, inculpatul să execute 10

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 33, art. 34, art.

35 C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni

închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

la:

- 10

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g), i) C. pen. și al. 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art 37 lit. b) C. pen.

S-a

constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.

S-a

constatat că următoarele părți vătămate/civile au fost despăgubite de

societățile de asigurare:

1.

partea vătămată B.A.M., căreia i-a revenit autoturismul sustras;

vătămată M.M.G., cu suma de 581.255.328 lei ROL de la SC A. SA Oradea, iar

autoturismul sustras a fost restituit dobânditorului de bună credință M.R.,

urmând ca inculpații C.H.R., B.O.H. și I.T. să fie obligați în solidar la plata

către societatea de asigurare a contravalorii despăgubirilor acordate de

societatea de asigurare, adică a sumei de 581.255.328 lei ROL.

civilă P.M., cu suma de 679.471.776 lei ROL de la SC G. SA și respinge cererea

de despăgubire solicitată de partea civilă P.M.

vătămată H.l., cu suma de 341.970.000 lei ROL de la SC A. SA căreia i-a revenit

autoturismul.

vătămată D.A., cu suma de 740.424.136 lei ROL de la SC A.Ț. SA, căreia i-a

revenit autoturismul sustras.

vătămată M.M.R., cu suma de 574.259.933 ROL de la SC A. SA Oradea.

vătămată G.l.I., cu suma de 20.000 euro de la SC A.T. SA și care, nemaifiind

găsit autoturismul, este îndreptățită la a primi contravaloarea despăgubirilor

acordate.

În

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar

inculpații C.H.R., S.M.Ș., Ș.N.l., L.C. la plata în favoarea acestei societăți de

asigurare a sumei de 20.000 euro.

vătămată I.A., cu suma de 14.000 euro de la SC A.Ț. SA.

În

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar

inculpații C.H.R., S.M.Ș., I.T., B.O.H., L.C. la plata în favoarea SC A.Ț. SA a

sumei de 14.000 euro.

S-au

constatat recuperate prin restituirea autoturismelor prejudiciile cauzate

următoarelor părți civile:

- M.R.Ș.;

- H.Ș.;

- G.C.,

administrator la SC C. SRL.

- T.V.V.

S-a luat

act de renunțarea la judecarea acțiunii civile promovate de SC A.L. SA.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații S.M.Ș.,

Ș.N.I., C.H.R., L.C. și I.T. la plata în favoarea părții vătămate D.D.C., a sumei

de 260.085.052 lei ROL.

În

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ.e a obligat în solidar

inculpații Ș.N.I., S.M.Ș. și L.C. la plata în favoarea părții civile SC B.M.,

prin administrator M.I.F. a sumei de 980.000.000 lei ROL, contravaloarea

autoturismului sustras și pentru care utilizatorul SC B.M. SRL nu a fost despăgubit

de SC A.L. SA.

În

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații

C.H.R., L.C., S.M.Ș., Ș.N.I. la plata în favoarea dobânditorului de bună

credință M.I., a sumei de 10.000 DOLARI SUA reprezentând prețul plătit acestuia

pentru autoturismul sustras de inculpați și s-a respins cererea de despăgubiri

reprezentând îmbunătățiri la autoturism.

În

baza aceluiași temei juridic, a obligat în solidar inculpații C.H.R., Ș.N.I., S.M.Ș.,

I.T., B.O.H. la plata în favoarea dobânditorului de bună credință N.M., a sumei

de 17.000 euro, reprezentând prețul autoturismului.

S-au respins ca nedovedite cererile formulate de părțile civile O.N.,

prin mandatar O.G., I.N., I.G., U.S., și FC U. Craiova.

S-a respins cererea formulată de partea civilă SC B. SA prin

administrator B.J.Y., în calitate de utilizator al autoturismului aflat în

leasing la SC P.L.R. SA care a fost despăgubită cu suma de 17.436 euro de către

SC G.A. SA București.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 1003 C. civ. s-a respins

ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de SC A.T., prin administrator, în

calitate de utilizator al mașinii sustrase și aflate în leasing la SC P.L.R. SA

care a fost despăgubită de societatea de asigurări.

S-a constatat că SC P.L.R. a restituit utilizatorului sumele plătite

până la momentul furtului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul

C.H.R. a următoarelor sume de bani obținute cu titlul preț pentru autoturismele

furate:

- 5.500 DOLARI SUA pentru V.G.;

- 9.800 DOLARI SUA pentru A.;

- 8.500 DOLARI SUA pentru A.;

- 10.000 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 9.000 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 8.500 DOLARI SUA pentru V.P.;

- 3.000 DOLARI SUA pentru V.P.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul L.C. a următoarelor sume de bani

primite de la inculpatul C.H.R.:

- 900 euro,

- 18.000.000 ROL.

S-a dispus anularea celor 3 (trei) chitanțe vamale întocmite în fals de

inculpata I.C.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte reprezentând cheile auto cu

sigla VW, inscripția HAAW, butuci, yală portieră, contact auto, pornire, ce

însoțește dosarul cauzei precum și a celor 39 ștampile ridicate de la

domiciliul inculpatului I.T. și a mașinii de scris și a celorlalte bunuri

ridicate de la domiciliul inculpatului I.T., cu ocazia percheziției

domiciliare.

În baza art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației

anterioare săvârșirii infracțiunii, respectiv anularea documentației

falsificate folosite pentru înmatricularea la R.A.R.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpați la plata

în favoarea statului a câte 20.000.000 lei ROL reprezentând: 10.000.000 lei ROL

la urmărire penală și 10.000.000 lei ROL la instanța de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut, în esență, următoarele:

- Constituiți într-o

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, inculpații C.H.R., L.C., S.M.Ș. și

Ș.N. au sustras, în perioada 21/22 mai 2000 – 3/4 septembrie 2002, 7 autoturisme

de lux în valoare totală de 3.402.482.973 lei (ROL). Furturile au fost comise

pe timp de noapte, în locuri publice, prin efracție și prin folosirea de chei

adevărate sau mincinoase, pe raza municipiului Oradea.

Inculpatul L.C. a participat

direct și nemijlocit la furtul a două autoturisme.

Inculpatul I.T., cunoscând

că bunurile provin din săvârșirea unor infracțiuni de furt, a achiziționat de

la inculpatul C.H.R. 7 autoturisme, pe care le-a înmatriculat pe bază de

documente falsificate de el și numitul M., prin folosirea de instrumente

oficiale de marcare, ștampile și formulare oficiale falsificate, care au fost

folosite în fața reprezentanților RAR și SEIP. Inculpata I.C. a întocmit 3 chitanțe

vamale falsificate pentru autoturismele furate.

În baza acestor acte puse la

dispoziție, inculpatul B.O.H., funcționar în cadrul RAR Deva, omițând să supună

autoturismele prezentate pentru omologare de inculpatul I.T., procedurii de

autenticitate, pentru a nu fi descoperite seriile de șasiu falsificate, a

procedat la eliberarea cărților de identitate.

Ulterior autoturismele

sustrase au fost revândute unor terțe persoane.

- În perioada 20/21 martie

2002 – 17/18 aprilie 2003, inculpații C.H.R., L.C., S.M.Ș. și Ș.N. au sustras,

folosind aceleași mijloace arătate mai sus, 6 autoturisme de lux în valoare

totală de 6.237.416.118 lei (ROL).

Singur, inculpatul C.H.R. a

sustras, la data de 12 noiembrie 2002, un autoturism V.P. în valoare de

260.085.052 lei.

Toate furturile au avut loc

pe raza municipiului Timișoara.

Inculpatul I.T., cunoscând

că bunurile provin din săvârșirea unor infracțiuni de furt, a achiziționat de

la inculpatul C.H.R. 3 autoturisme pe care le-a înmatriculat pe bază de

documente falsificate de el însuși, prin folosirea de instrumente oficiale de

marcare, ștampile și formulare oficiale falsificate.

Ulterior, aceste autoturisme

au fost revândute unor terțe persoane.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate,

procese-verbale de percheziție, rapoarte de constatare tehnico-științifică,

procese-verbale de reconstituire, proces-verbal de verificare, procese-verbale

de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorilor și

ale inculpaților.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel:

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie

pentru următoarele motive:

s-a realizat prin două rechizitorii, față de identitatea subiecților care au

sustras bunurile, a obiectului juridic și material, a modului de comitere,

instanța trebuia să constate și să reflecte în mod unitar prin hotărârea

pronunțată ansamblul activităților infracționale.

Or, în mod eronat sustragerile

de autoturisme comise de inculpații C.H.R. și L.C., atât de pe raza

municipiului Oradea cât și de pe raza municipiului Timișoara au fost

sancționate în mod separat, în condițiile concursului de infracțiuni.

S-a apreciat că instanța

trebuia să rețină furturile comise de către fiecare dintre cei doi inculpați ca

o infracțiune în formă continuată și să aplice o singură pedeapsă pentru

infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i)

și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., făcând aplicarea art.

334 C. proc. pen.

De altfel, chiar acest mod

unitar de apreciere a activității infracționale a fost în vedere de instanță

prin sancționarea inculpatului I.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i)

alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acest inculpat fiind

trimis în judecată atât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bihor cât și prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

faptele inculpatul L.C. sunt în concurs cu cele pentru care s-au pronunțat

sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea și sentința penală nr. 2137/2003

a Judecătoriei Oradea, a procedat în mod greșit la contopirea acestora,

trebuind să procedeze la contopire în următoarea manieră:

- să descontopească și să

descumuleze pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 434/2003 și

2137/2003, avute în vedere cu ocazia soluționării cererii de contopire a lor

prin sentința penală nr. 1936/2004.

Pedepsele trebuiau repuse în

individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare (s.p. 434/2003), 3 ani

închisoare (s.p. 2137/2003) și 1 an închisoare (s.p. 285/2001). Se impunea apoi

aplicarea prevederilor art. 33, 34, 35 și 36 C. pen. în raport de pedepsele

aplicate prin sentința de față atacată și pedepsele aplicate prin sentințele

penale nr. 434/2003 și 2137/2003.

Față de sentința penală nr. 285/2001

prin care inculpatul L.C. fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 35 alin. (1), (2) din Decretul nr. 328/1966,

în condițiile art. 81 C. pen., inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.

Ca atare, se impune

revocarea beneficiului suspendării condiționate în temeiul art. 83 C. pen. și

adăugarea pedepsei de 1 an închisoare la pedeapsa rezultantă în urma contopirii

realizate în modul susmenționat.

juridică și nelegală pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B.O.H. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a

reținut că a sprijinit activitatea de sustragerea autoturismelor, prin

nerespectarea procedurilor de autentificare a seriilor de șasiu, în cazul a 5

din autoturismele sustrase de către ceilalți inculpați.

Prejudiciul depășind suma de

2 miliarde lei ROL, faptele trebuiau încadrate în prevederile art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen., cu art. 41 alin.

(2) C. pen., limitele speciale ale pedepsei fiind între 10 și 20 de ani

închisoare.

Alin. (3) al art. 209 C.

pen. a fost renumerotat, devenind alin. (4), ca urmare a modificărilor și

completărilor aduse C. pen. prin O.U.G. nr. 207/2001 aprobată prin Legea nr. 456/2001.

De asemenea, s-a apreciat că

pedepsele aplicate inculpaților C.H.R. și Ș.N.I. sunt nejustificat de reduse în

raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

În concluzie, prin apelul

declarat, Parchetul a solicitat desființarea sentinței atacate, rejudecarea

cauzei penale și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale în sensul celor

arătate.

Inculpatul B.O. a solicitat achitarea

pentru toate infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa, în baza art. 10

lit. d) C. proc. pen.

A învederat că raportat la

momentul săvârșirii faptelor, R.A.R. nu deținea în dotare aparatura necesară

verificării autenticității seriilor de șasiu. S-a demonstrat cu probele de la

dosar că doar urmare expertizării era posibilă verificarea autenticității

seriilor de șasiu.

A învederat că a avut o

atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului, fiind nevinovat. A mai arătat

că a fost testat cu testul poligraf care a concluzionat că acesta nu a

participat la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și nu a beneficiat

de nici un bun.

Inculpatul S.M.Ș. a

solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

A învederat că s-a probat cu

actele de la dosar că, la momentul săvârșirii faptelor pentru care este

cercetat, se afla în Italia.

Inculpații I.C. și I.T. au

solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Inculpatul C.H.R. a

solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul intimat Ș.N.I. a

solicitat să se extindă efectele și cu privire la el în sensul arătat mai sus.

Reprezentantul părții civile

apelante SC A.T. SA Racovița, L.E. a solicitat admiterea apelului și acordarea

despăgubirilor integrale solicitate.

Inculpatul apelant L.C. a

solicitat să se reducă cuantumul pedepsei aplicate, întrucât el a recunoscut

fapta și a contribuit la prinderea altor inculpați.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin Decizia penală nr. 105/ A din 10 decembrie 2008, a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpații I.T., B.O.H., C.H.R. și,

în consecință:

A desființat sentința penală

atacată și, rejudecând cauza:

10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., aplicată inculpatului I.T., în pedepsele de:

- 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 286 C. pen.;

-3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 lit. a), e), g),

i) alin. (4) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și

alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen. și art.

41 alin. (2) C. pen.

A recalificat cele două

infracțiuni de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C.

pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune de

complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin.

(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa

la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

A recalificat cele două

infracțiuni prev. de art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

într-o singură infracțiune prev. de art. 286 C. pen. prin înlăturarea aplicării

art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare.

A recalificat cele două

infracțiuni prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la 3 luni închisoare.

A recalificat cele două

infracțiuni prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la 3 luni închisoare.

A recalificat cele două

infracțiuni prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa de 1 an închisoare.

A recalificat cele două

infracțiuni prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

într-o singură infracțiune prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. pentru care stabilește pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C.

pen. a contopit pedepsele de:

- 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen., rap.

la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 286 C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 287 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 1 an închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen. aplicate inculpatului I.T. în pedeapsa cea mai

grea, urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut obligația

inculpatului I.T. de a nu părăsi țara, luată de Tribunalul Alba prin încheierea

din 30 mai 2005 în Dosar penal nr. 2261/2005.

10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen. aplicată inculpatului C.H.R. în pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

A recalificat cele două

infracțiuni prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 26

C. pen. raportat la art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care stabilește pedeapsa la

10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C.

pen. a contopit pedepsele de:

- 10 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 4

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.; aplicate inculpatului C.H.R. în

pedeapsa cea mai grea, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 10

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., aplicate inculpatului L.C., în pedepsele de:

- 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la 208, art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 434/2003 a Judecătoriei Oradea;

- 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2137/2003 a judecătoriei Oradea.

A făcut aplicarea

prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie

referitor la cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentința

atacată.

În baza art. 33, art. 34 C.

pen. a contopit toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a

revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea și a dispus executarea

acesteia alături de pedeapsa aplicată, urmând ca, în final, inculpatul Lincar

Călin să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

4 ani închisoare aplicată inculpatului B.O.H. în pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208, art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g), i) și alin. (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.O.H. de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208,

art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. și art. 323 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C.

pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.O.H. în pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o

perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare.

A atras atenția inculpatului

asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

A interzis inculpaților

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

durata stabilită de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicate inculpaților I.C. și B.O.H. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpații L.C., I.C., S.M.Ș. și partea civilă SC A. SA

Sibiu împotriva sentinței penale nr. 387/2007 a Tribunalului Alba.

L-a obligat pe inculpatul L.C.

să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu va fi suportată

din fondurile M.J.

I-a obligat pe inculpații I.C.

și S.M.Ș. să plătească în favoarea statului fiecare câte 600 lei cheltuieli

judiciare.

A obligat partea civilă SC A.

SA să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Onorariile apărătorilor

numiți din oficiu pentru inculpații C.H.R. și Ș.N.I. în sumă de câte 400 lei

vor fi suportate din fondurile M.J.

În termen legal, împotriva

acestei decizii penale au declarat recurs inculpații B.O.H., L.C., I.T., I.C.,

S.M.Ș. și partea civilă SC A. SA.

A. Cu privire la recursurile

inculpaților B.O.H., L.C., I.T., I.C., S.M.Ș.

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, încetarea

procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C.

proc. pen., întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii

penale.

În legătură cu infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a susținut că este

discutabilă calitatea de funcționar a inculpatului.

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 12 și 14 C.

proc. pen.

Printr-un prim motiv de

recurs s-a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt lovite de nulitate

absolută întrucât nu s-au pronunțat asupra infracțiunii prevăzută de art. 323 C.

pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Nepronunțarea cu privire la această

faptă echivalează cu nesoluționarea cauzei, motiv pentru care s-a solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin al doilea motiv de

recurs se critică faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă

infracțiune decât cea pentru care a fost trimis în judecată; fără să fi

intervenit schimbarea încadrării juridice, pentru infracțiunea prevăzută de art.

26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a reținut și prevederile alin.

(3) ale art. 209 C. pen., faptă pentru care legea prevede limite de pedeapsă

mai mari.

În sfârșit, prin ultimul

motiv de recurs s-a criticat modul de individualizare a pedepselor principale

și accesorii care nu a ținut seama de poziția procesuală sinceră a inculpatului

și nici nu a justificat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

sau art. 81 C. pen.

a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate pentru

motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 12, 14, 17, 18 C. proc.

pen.

S-a susținut că inculpatul a

fost condamnat pentru fapte penale pentru care nu a fost trimis în judecată și

în legătură cu care nu s-a dispus extinderea procesului penal, respectiv

infracțiunile de furt calificat descrise la pct. 4 și 5 din rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor; în final, deși inculpatul a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea a șase furturi de autoturisme, el a fost

condamnat pentru opt furturi, cu consecința obligării lui la despăgubiri civile

nedatorate către partea civilă N.M.

S-a mai arătat că deși

inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în calitate de complice

a furturilor, el a fost condamnat ca autor al acestor fapte. Sub acest aspect,

s-a susținut că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, iar faptei

săvârșite, în raport de probele dosarului, i s-a dat o greșită încadrare

juridică.

Printr-un alt motiv de

recurs, s-a învederat faptul că la dosar nu există probe certe din care să

rezulte vinovăția inculpatului în ceea ce privește faptele deduse judecății.

Dimpotrivă, în cauză s-au făcut dovezi că în perioada în care s-au săvârșit

infracțiunile reținute în sarcina sa, inculpatul s-a aflat la muncă în Italia.

Se consideră necesar ca

probatoriul să fie completat pentru a se stabili o adevărată stare de fapt.

Cu privire la

individualizarea pedepsei, s-a susținut că instanțele nu au respectat

proporționalitatea între faptă și sancțiune, iar modul de aplicare a pedepsei

accesorii nu este motivat în niciun fel.

Pentru toate aceste motive,

s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, iar în

subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen.

În al doilea subsidiar, a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

sau art. 81 C. pen.

și I.C. au solicitat admiterea recursurilor declarate potrivit cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 14 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat

achitarea inculpaților, susținându-se că instanța a comis o gravă eroare de

fapt pronunțând o hotărâre de condamnare în cazul lor.

În subsidiar, în cazul

inculpatului I.T. s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și

reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Pentru

inculpata I.C. s-a solicitat sancționarea sa cu pedeapsa amenzii penale.

Examinând recursurile prin

prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată următoarele:

B.O.H.

Faptele reținute în sarcina

inculpatului B.O.H. și pentru care acesta a fost condamnat în mod just, pe baza

probelor administrate, constituie infracțiunile de fals intelectual prev. de art.

289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5

ani, respectiv de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 122

lit. d) raportat la art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială care

înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni în condițiile art.

123 C. pen., este – în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea

săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani –

de 5 ani la care se adaugă încă jumătate din acest termen, adică 7 ani și 6

luni.

Cum ultimele acte ale

infracțiunilor continuate comise de inculpat sunt săvârșite la 19 februarie

2003, rezultă că termenul prescripției speciale se va împlini la 19 august

2010.

În consecință, critica

formulată de inculpat prin care solicită încetarea procesului penal nu este

fondată, răspunderea penală nefiind prescrisă pentru niciuna din infracțiunile

comise.

La data săvârșirii acestor

fapte, inculpatul B.O.H. îndeplinea funcția de inginer expert omologări în

cadrul R.A.R. Deva, desemnat cu îndeplinirea procedurii certificării

autenticității, conform art. 13 din Legea nr. 230/2003, procedură în urma

căreia dispunea omologarea individuală a autoturismelor (vol. IV urm.pen.,

filele 242-304).

Încălcându-și atribuțiile de

serviciu care îi reveneau ca angajat al R.A.R. Deva, inculpatul nu a respectat

procedura de verificare a autoturismelor, eliberând cărți de identitate false

pentru acestea (CIV), având reprezentarea că sunt sustrase întrucât seriile

autovehiculelor erau modificate.

Atât calitatea de funcționar

public a inculpatului B.O.H., în sensul de angajat care exercită retribuit, o

însărcinare în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C.

pen., cât și aceea de instituție care prestează servicii de interes public a R.A.R.

sunt pe deplin dovedite, astfel că în cauză se constată a nu fi fondate

criticile formulate prin motivele de recurs referitoare la lipsa calității

active a autorului infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art.

289 C. pen.

Recursul inculpatului B.O.H.

se dovedește însă întemeiat în ce privește latura civilă a cauzei.

Astfel, inculpatul a fost

obligat, în solidar, la plata sumei de 14.000 euro către partea civilă SC A.Ț.

SA reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de această societate de

asigurări părții vătămate I.A. pentru sustragerea autoturismului proprietatea

sa marca V.P., faptă comisă de inculpații L.C., C.H.R., S.M.Ș. și Ș.N.I. în

noaptea de 25/26 noiembrie 2002.

Rechizitoriul nr. 127/P/2003

din 9 decembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș reține – la

poziția 4, filele 4-6 – faptul că B.O.H. a omologat acest autoturism fără

respectarea procedurii certificării autenticității, dar nu dispune trimiterea

sa în judecată, ci disjungerea cauzei și trimiterea ei la D.G.C.C.O.A. București

în vederea stabilirii activității sale infracționale concrete (filele 7 și 20

verso din rechizitoriu).

Prin rechizitoriul nr. 255/P/2003

din 13 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul B.O.H.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 246 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., art. 323

C. pen., fiind condamnat numai pentru primele două.

Între actele materiale

reținute ca făcând parte din activitatea infracțională continuată a

inculpatului nu se regăsește însă nimic în legătură cu autoturismul V.P. aparținând

părții vătămate I.A.

La pct. 8 al rechizitoriului

sunt enumerate toate cărțile de identitate ale autovehiculelor falsificate de

inculpat, între acestea nefigurând și cea a autoturismului în speță (fila 74

dosarul Tribunalului Timiș).

Nefiind trimis în judecată

și nici condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni în legătură cu acest

autoturism (a se vedea considerentele deciziei penale atacate – fila 17),

inculpatul nici nu putea fi obligat, în solidar, la plata despăgubirilor

civile.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

și art. 346 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat

de inculpatul B.O.H., va casa decizia penală atacată și sentința nr. 384 din 17

decembrie 2007 a Tribunalului Alba și, rejudecând, va înlătura obligarea

inculpatului, în solidar, la despăgubiri civile către partea civilă SC A.Ț. SA

în sumă de 14.000 euro.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate referitoare la inculpatul B.O.H. vor fi menținute.

L.C.

Este adevărat că inculpatul

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 255/P/2003 din 13 octombrie

2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, printre altele, și pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

Instanța de fond a omis să

dispună condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, iar apelul

procurorului nu a criticat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei

fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.

Calea de reformare a

hotărârii în recurs fiind deschisă exclusiv de către inculpat, Înalta Curte nu

poate remedia această greșeală fără a impieta asupra principiului neagravării

situației în propria cale de atac prevăzut de art. 385

4

C. proc.

pen.

Faptul că instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor faptelor cu care a fost investită prin rechizitoriu nu

atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești, neconstituind o încălcare a

dispozițiilor legale sancționate în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge criticile formulate în acest sens prin motivele de recurs.

Totodată, Înalta Curte

constată că instanța a reținut în mod corect că inculpatul a fost trimis în

judecată pentru unele dintre infracțiunile comise în calitate de autor, iar printre

altele în calitate de complice, dispunând condamnarea sa în consecință, fără ca

între considerentele și dispozitivul hotărârii să existe contraziceri sau

neclarități.

Recursul inculpatului L.C. se

dovedește însă întemeiat cu privire la greșita încadrare juridică a uneia din infracțiunile

reținute în sarcina acestuia, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen. și care, influențând asupra hotărârii în defavoarea

inculpatului, va fi luat în considerare din oficiu de Înalta Curte.

Instanța supremă constată că

în mod eronat inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea complicității la

infracțiunea de furt calificat reținând și agravanta prevăzută de alin. (3) al

articolului 209 C. pen., text de lege care condamnă furtul privind anumite

categorii de bunuri, între care nu se află și autovehiculele.

Așa fiind, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul inculpatului pentru acest caz de casare, va casa hotărârile

pronunțate și, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 –

art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

lit. a) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl va

condamna pe inculpatul L.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Această pedeapsă va fi

contopită, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen., cu pedepsele de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (aplicată pentru infracțiunea prevăzută

de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74, 76 C.

pen.), 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 434/2003 a

Judecătoriei Oradea), 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2137/2003

a Judecătoriei Oradea), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

Dispoziția de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 285/2001 a Judecătoriei Oradea va fi menținută, urmând ca

inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor referitoare la inculpatul L.C. vor fi menținute.

Criticile formulate de

inculpat prin ultimul motiv de recurs referitoare la individualizarea

pedepselor aplicate de inculpat nu vor fi primite, ele fiind nefondate.

Numărul mare al actelor

infracționale săvârșite de inculpat, modalitatea de operare (în grup organizat,

în locuri publice, prin efracție sau cu chei potrivite, asigurând falsificarea

actelor de identitate ale autoturismelor și vânzarea lor), valoarea

prejudiciului cauzat, statutul de recidivist al acestuia, au primit riposta

juridică necesară și suficientă prin cuantumul pedepsei stabilite și

modalitatea de executare.

La aplicarea pedepselor,

instanța a avut în vedere contribuția inculpatului la stabilirea adevărului în

cauză, colaborarea sa cu organele de cercetare penală, motiv pentru care a

reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, art.

76 C. pen. Reducerea pedepselor sub acest cuantum nu este oportună prin prisma

necesității asigurării scopului coercitiv-educativ al sancțiunii penale, iar

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

sau art. 81 C. pen. nu este

posibilă prin prisma neîndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru

dispunerea acestor modalități de executare.

Pedeapsa accesorie a fost

just stabilită, în cauză neimpunându-se restrângerea conținutului ei, întrucât

felul și numărul infracțiunilor comise și statutul de recidivist al

inculpatului nu justifică exercitarea de către acesta a drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S.M.Ș.

Recursul declarat de acest

inculpat se dovedește a fi întemeiat și Înalta Curte îl va admite în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

și va extinde efectele sale și cu privire la inculpatul Ș.N.I., potrivit

dispozițiilor art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., sub aspectul

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

raportat la art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că

prin rechizitoriul nr. 127/P/2003 din 9 decembrie 2003 al Tribunalului Timiș,

inculpații S.M.Ș. și Ș.N.I. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g),

i) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen. (inculpatul S.M.Ș.), respectiv art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul Ș.N.I.),

în sarcina fiecăruia reținându-se câte 6 acte materiale de furt de autoturisme.

Prin rechizitoriul nr. 255

din 13 octombrie 2003 al Tribunalului Bihor, inculpații S.M.Ș. și Ș.N.I. nu au

fost trimiși în judecată; pentru faptele de furt de autoturisme în paguba

părților vătămate P.M. și D.A. descrise la pct. 4 și 5 din rechizitoriu și în

legătură cu care se reține și participația celor doi inculpați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 323

C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Parchetul a dispus disjungerea

cauzei, iar ulterior, prin ordonanța din 27 februarie 2007 (filele 432-433

vol.II dosar I.C.C.J.) a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală, în

temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cu toate acestea, în mod

eronat, instanțele de judecată au reținut în sarcina inculpaților S.M.Ș. și Ș.N.I.

și săvârșirea celor două acte materiale de furt de autovehicule pe care le-au

inclus în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 208 a