ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 694 din 4 august 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele, a fost condamnat inculpatul I.E., fiul lui I.A. și M.V., la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive de la 29 martie 2006 la 23 martie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin sentința penală nr. 435 din 23 martie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului I.E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

A respins, că neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, în art. 183 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.E., dacă nu este arestat în altă cauză.

A constatat că inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 29 martie 2006 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 790/P/2006 din mai 2006, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.E., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Ca stare de fapt, s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 01 februarie 2006, în locuința improvizată situată la intersecție sector 5, inculpatul I.E. (devenit major la 18 februarie 2006), l-a trântit la pământ pe tatăl său, I.A. și apoi i-a aplicat lovituri cu pumnii și piciorul, provocându-i astfel leziuni traumatice interne, care au determinat decesul în ziua de 03 februarie 2006.

Potrivit foii de observație nr. 6998 din 02 februarie 2006 a Spitalului Universitar de Urgență București, I.A. a fost internat cu diagnosticul „Agresiune. Ruptură traumatică de splină. Șoc hemoragie. Ciroză hepatică. Hemoperitoneu”.

De asemenea, în actul medical se menționează „ruptură de splină, constatându-se hemoperitoneu, la circa 2 ore de la intervenție se constată pe tubul de dren cea 1 litru de sânge incoagulabil” și „la deschidere hemoperitoneu important”.

Raportul medico-legal de necropsie la examenul extern al cadavrului a constatat o singură leziune traumatică externă și anume „frontal stânga superior excoriație de 1, 3/0, 2 pergamentată”, iar la examenul intern s-au constatat „infiltrate sanguine toracic stânga bazal pe linia axilară posterioară de 8/7/0, 5 cm, fracturi costale infiltrate sanguine C9 și C10 pe linia axilară posterioară cu medie cu infiltrate sanguine și în mușchii intercostali adiacenți-splină piesă operatorie cu ruptură la nivelul nilului de la care pornesc două rupturi de capsulă și parenchim una transversală de 3/0, 1/0, 5 cm și a doua în axul lung al splinei de 5/0.2/0, 5 cm cu infiltrate sanguine.”

Potrivit raportului medico-legal „Moartea numitului I.A. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecința unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale C9 și C10 stâng și ruptură de splină în hil. Leziunile care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, cu legătură de cauzalitate în tanatogeneza directă condiționată de existența unei ciroze hepatice micronodulare și nefroză, care au determinat accentuarea hemoragiei prin coagulare diseminată intravasculară. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce cu 24-30 ore anterior internării. Moartea victimei datează din 03 februarie 2006.”

Prin Decizia nr. 3465 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 361/ A din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe intimatul inculpat I.E.

A casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 435 din 23 martie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București pentru a fi audiați martorii P.M., P.M. și M.N., precum și pentru administrarea oricăror alte probe pe care instanța le va considera necesare și utile în vederea aflării adevărului.

Tot în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că este greșită reținerea instanței legată de audierea în prezența martorilor asistenți a unor martori care au fost audiați în cauză, pe motiv că aceștia din urmă sunt neșcolarizați.

De asemenea, față de raportul medico-legal de necropsie, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră necesar obținerea unor date suplimentare în sensul stabilirii proporției în rezultatul decesului victimei, a stării de boală a acesteia, respectiv ciroză hepatică decompensată, TBC pulmonar, față de loviturile repetate mai mici sau mai mari primite cu un corp dur.

Totodată, se subliniază ideea că latura subiectivă a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 - art. 175 C. pen. se săvârșește și cu intenție indirectă, în sensul că se prevede moartea victimei și se acceptă producerea acesteia, spre deosebire de latura subiectivă a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, care este o infracțiune praeterintenționată, în care lovirea sau fapta de vătămare se săvârșesc cu intenție, iar urmarea mai gravă, respectiv moartea victimei, are loc din culpă.

Procedând la rejudecarea cauzei în Dosarul nr. 16273/3/2006 instanța de fond a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă:

În data de 12 mai 2009 a fost audiat inculpatul I.E., care susține în continuare că este nevinovat și arată că incidentul a pornit de la sora sa, ulterior intervenind tatăl său, respectiv victima, care a fost lovită de martorii M.P. și M.N.

În ședința publică din data de 09 iunie 2009 a fost audiată martora T. (fosta M.) N., care a declarat că incidentul în urma căruia victima a decedat a pornit de la o ceartă între familia sa și P.P., datorat faptului că soția acestuia i-a adresat cuvinte urâte, iar tatăl său, adică victima, i-a sărit în ajutor.

Despre declarația dată la poliție martora susține că nu corespunde adevărului, întrucât ea nu știe carte, iar polițistul a consemnat respectiva declarație așa cum a dorit el, fără a ști conținutul ei.

În ședința publică din 4 august 2009 au fost audiați și martorii P.M. și P.M., primul dintre ei relatând că nu știe nimic, deoarece era beat, iar martora spunând că nu-și menține declarația dată la politie, că inculpatul nu l-a bătut niciodată pe tatăl său, iar în noaptea respectivă, când a avut loc incidentul soldat cu moartea victimei, frații M.P. și M.N. au sărit la bătaie, lovindu-l pe I.A. cu pumnii și picioarele.

De asemenea, martora susține că a doua zi, în jurul orelor 11-12, concubinele celor doi frați M. au ieșit înaintea lui I.A. și l-au lovit cu o cărămidă și o coadă de mătură.

Martora susține că a fost obligată de polițiști să dea declarația de la urmărirea penală, fiind amenințata că i se vor pune cătușele și i se vor lua copiii.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:

În ceea ce privește mijloacele de probă administrate cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, respectiv declarațiile martorilor T. (fosta M.) N., P.M. și P.M., instanța le va înlătura ca nesincere, deoarece, în mod vădit, sunt declarații mincinoase, apte să inducă în eroare organele judiciare, în ideea că inculpatul, care este rudă apropiată cu ei, ar reuși să scape de rigorile legii penale.

Scuzele acestor martori cu privire la revenirea asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu pot fi acceptate, deoarece sunt neverosimile. Chiar și la nivelul unor oameni cu pregătire extrem de sumară, cum sunt cei implicați în prezenta cauză, nu poate fi acceptată ideea că toți ar fi dat declarații la cererea organelor de politie, în sensul incriminării inculpatului I.E., doar pentru că așa a dorit polițistul Ș., după cum susține martora T. (fosta M.) N., care i-a amenințat cu bătaia sau cu cătușele, că le ia copiii, etc.

În concluzie, instanța consideră că declarațiile luate la urmărirea penală, într-un moment apropiat de cel al săvârșirii faptei, când amintirile în memoria martorilor audiați sunt proaspete, sunt cele care corespund adevărului, cu atât mai mult cu cât se coroborează unele cu altele, precum și cu actele medicale existente la dosar.

Astfel, instanța își va fundamenta soluția pe declarațiile următorilor martori:

În primul rând va avea în vedere declarația inculpatului I.E., dată în ziua de 14 februarie 2007, în fața procurorului, care susține următoarele:

„Seara, în jurul orelor 18

30

-19

00

, în fața barăcii tatălui meu, I.A., la foc mătușa mea, P.M. făcea mâncare, respectiv mâncare de cartofi. Acolo eram eu, M., concubinul lui P.M., N., sora mea, tatăl meu, I.A., care era în baracă, în interior și dormea. Eu mă jucam cu telefonul mobil, care avea melodii, manele. Tatăl meu, I.A., la un moment dat s-a trezit și a început să mă înjure. Eu i-am spus lui N. să îl liniștească pe tata că mă duc la el să îl bat. N. a spus atunci că pentru tata sunt în stare, iar pentru frații P. (M.) nu sunt în stare. Eu am spus că îl bat pe tata, dar nu l-am bătut”.

În al doilea rând, martorul M.P., fiind audiat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în data de 10 februarie 2007, a declarat următoarele:

„De la baraca noastră până la baraca lui A. e o distanta de aproximativ 100 metri. Am auzit scandal de la baraca lor și o auzeam pe N. spunând lui E. că pentru tat-su, adică I.A., e în stare și pentru mine nu e în stare, lăsând să se înțeleagă că de ce la mine nu a sărit la bătaie. Eu m-am dus spre baraca lui A. să vorbesc cu N. și atunci l-am văzut pe E. venind cu o bâtă în mână spre mine. Fratele meu, M.N., a venit repede după mine și a reușit să prindă bâta lui E. din mână. N. a început să arunce cu pietre în noi. Eu atunci m-am dus la N., care a fost în afara barăcii și i-am dat doi pumni, iar apoi am împins-o și am trântit-o lângă baracă. Atunci I.A. a ieșit cu o bâtă în mână și m-a lovit cu bâta în cap, eu am căzut și după aceea a venit fratele meu, M.N., m-a luat și m-a dus în baracă. După 2-3 minute a venit Poliția de la Secția 24 și i-a dat o amendă de 2.000.000 lei lui E. M-am dus la Secția 24 de Poliție, că poliția ne-a luat pe toți și am fost întrebat dacă formulez plângere, eu am spus că nu formulez și apoi am plecat cu toții acasă. A doua zi nu l-am văzut pe A. sau pe neamurile lui, eu nu am intrat în baraca lui A. și nici nu l-am lovit pe acesta, nici fratele meu, concubina lui sau concubina mea”.

În data de 21 februarie 2006, același martor, M.P. mai dă o declarație în care arată că își menține declarația anterioară și din care instanța retine următorul pasaj: „Referitor la dimineața zilei de 02 februarie 2006, urmare a loviturii primite de mine în cap în seara zilei de 01 februarie 2006, când am fost și la spital, a doua zi m-am deplasat din nou la Spitalul B., am plecat de la baracă în jurul orelor 9

00

dimineața împreună cu concubina mea F. și mama mea, M.S. Am mers cu autobuzul până la A.P., apoi am luat autobuzul X, care ne-a dus pana la Spitalul Bagdasar până la urmă am ajuns la camera unde cu o seară înainte fusesem pansat”.

Din declarația aceluiași martor, M.P., dată în ziua de 29 martie 2006, în fața procurorului, instanța reține și aspectul că, cu ocazia altercației din seara de 1 februarie 2006, despre care s-a făcut vorbire mai sus, martorul a mai primit și o lovitură de cuțit, după ce a fost lovit cu bâta în cap și era căzut la pământ, dar nu știe de la cine.

Martorul M.N. declara în data de 10 februarie 2006 următoarele:

„Acum o săptămâna N. a venit cu scandal. Eu am aruncat cu cafea pe ea. N. venise cu E. N. mi-a dat doua palme. Fratele meu a tras-o de păr. Mai târziu, pe seară, N. a făcut scandal. M-am dus cu fratele meu la ea. E. avea o bâtă în mână. Am prins bâta lui E. cu mâna. E. l-a lovit cu cuțitul pe fratele meu. I.A. era acolo, dar nu a participat. N. a aruncat cu cărămizi. L-am luat pe fratele meu în baracă. A venit poliția. A doua zi nu s-a întâmplat nimic, nici eu nici fratele meu sau concubinele nu l-am lovit pe A.”.

De asemenea, martorul mai arată că: „Acum aproximativ o săptămână la baraca noastră, la intersecția străzilor Ș. cu Z., au venit N. și E. N. a zis că concubina mea, Ș.R., a afirmat că mie îmi pare rău că nu am trăit și cu ea. N. a început să facă scandal. N. s-a repezit cu mâinile spre fața mea, iar eu am aruncat cafea spre ea. Am ieșit din baracă cu N. N. mi-a dat două palme. I-am spus lui E. să o ia de acolo. Fratele meu, M.P., a luat-o de păr și a trântit-o jos. Toate acestea se întâmplau dimineața. N. s-a dus la baraca lui I.A. Eu, împreună cu fratele meu, am plecat să luăm saltele, am revenit la baracă, iar după aceea ne-am dus să luăm bidoane din plastic din gunoaie. Am revenit la baracă spre seară. Între baraca lui I.A. și baraca noastră este o distanță de aproximativ 200 metri. Eu am auzit-o pe N. spunând față de E. că pentru tatăl lor este în stare, iar pentru noi nu e în stare, lăsând să se înțeleagă că ar trebui să ne bată și pe noi, apoi N. a început să adreseze iarăși injurii la adresa noastră”.

Același martor, fiind audiat în data de 29 martie 2006, declara că își menține în totalitate declarațiile date anterior la care s-a făcut referire mai sus, precizând încă o dată contextul în care a izbucnit scandalul, instanța reținând următorul pasaj strict referitor la altercație: „Eu cu fratele meu ne-am dus spre baraca lui I.A. pentru a o calma pe N., care înjura. În timp ce mergeam spre baraca lui I.A., spre noi venea E. cu o bâtă în mână. Eu i-am prins bâta cu mâna lui E., apoi am fost prins din spate de un individ. Am văzut apoi când E., având un obiect în mână, nu mi-am putut da seama ce este, l-a lovit în cap pe fratele meu, M.P. Urmare a loviturii, M.P. a căzut. I.A. era pe acolo, i-am auzit vocea, dar nu l-am văzut. L-am luat pe fratele meu de jos și am început sa il duc spre baraca noastră. E. arunca cu cărămizi spre noi. Am ajuns cu fratele meu la baracă și după scurt timp au venit organele de poliție de la Secția 24 Politie, care au aplicat o amendă lui E. După ce am revenit de la poliție, fratele meu M.P., împreună cu concubina lui, M.F. și cu G. de la Budești, au mers la Spitalul nr. 9. După ce aceștia s-au întors, în seara zilei de 1 februarie 2006 nu s-a mai întâmplat nimic”.

Instanța a mai reținut și depoziția martorului P.M., concubinul martorei P.M., care, fiind audiat în ziua de 20 februarie 2007, cu privire la incidentul petrecut în seara zilei de 01 februarie 2006, declara următoarele: „Era în jurul orelor 20-21

00

. E. se juca cu telefonul mobil, care cânta melodii, respectiv manele. I.A. l-a chemat pe E. să vina cu telefonul în baracă să asculte și el manele la telefonul mobil. E. a refuzat. Atunci E. și tatăl lui, I.A. au început să se înjure reciproc. Tatăl lui E., adică I.A., a venit spre acesta, E. l-a împins pe I.A., care a căzut. După ce I.A. a căzut, E. era foarte aproape de acesta. În acele momente eu nu am văzut daca E. l-a lovit cu palmele pe I.A. când era căzut, atunci eu am intervenit și l-am dat la o parte pe E., care era aplecat asupra lui I.A. Cred că I.A. s-a ridicat singur de la pământ. Eu și concubina mea am mai stat puțin și ne-am îndreptat apoi la baraca noastră, care e în apropiere. În acest interval de timp la baraca lui I.A. au venit frații M.N. și M.P. M.N. avea o bâtă în mână. Nu am văzut că M.N. să fi lovit pe cineva cu bâta. De fapt eu am intervenit foarte repede și l-am împins pe M.N. Din momentul în care eu am început să-l împing pe M.N., acesta a început să se retragă spre baraca lor. M.P. nu avea nimic în mână. M.P. a tras-o de păr pe N. N. a luat o cărămidă și l-a lovit cu ea în cap pe M.P. Nu am văzut că M.P. să mai fi lovit pe altcineva în afară de N. Când s-au întâmplat toate acestea I.A. se afla în interiorul barăcii și nu a ieșit afară. I.A. nu s-a apropiat și nu a intervenit în nici un fel. Apoi frații M. s-au retras spre baraca lor. La scurt timp au venit organele de poliție. A doua ziua, pe 02 februarie 2006, la baraca lui I.A. era acesta cu fiul său B. L-am văzut pe I.A., care ieșise din baracă, iar F., concubina lui M.P., a aruncat cu o cărămida spre el. R., concubina lui M.N., avea o mătură în mână. Era în jurul orelor 10

00

-11

00

. Nu i-am văzut pe frații M.P. și M.N. în dimineața zilei de 2 februarie 2006. La puțin timp după ce s-au întâmplat acestea, adică la câteva zile, B., fiul lui I.A., mi-a spus că dacă voi fi chemat să dau vreo declarație să spun că au venit frații M. și l-au bătut pe I.A. De asemenea, N. înainte să dau prezenta declarație, mi-a cerut să declar că E. nu l-a lovit în nici un fel pe I.A. și să spun că frații M. l-au bătut pe acesta. Totodată,

N.

mi-a spus că ea își va schimba ultima declarație pe care a dat-o”.

Instanța retine că probă concludentă, pertinentă și utilă cauzei și depoziția martorei P.M., care, fiind audiată în ziua de 20 februarie 2006, a declarat următoarele: „Locuiesc într-o baracă improvizată la intersecția str. Ș. cu Z. împreună cu concubinul meu, P.M., zis M. La data de 01 februarie 2006 eram în baracă împreună cu concubinul meu, P.M., I.R., o fetiță de aproximativ 12 ani, E. și I.A., care stătea în baracă. B., celălalt fiul al lui A., nu era acolo. Era aproximativ ora 20

00

și stăteam la foc, unde făceam mâncare. Parcă N. făcea mâncare de cartofi. E. se juca cu telefonul mobil. Întrucât telefonul cânta, la un moment dat I.A. s-a luat la ceartă cu fiul său E. Cei doi se înjurau reciproc. La un moment dat, E. l-a împins pe I.A., care a căzut. Cu siguranță E. l-a împins pe I.A., care a căzut. Am văzut cu ochii mei toate acestea. În timp ce I.A. era căzut la pământ, E., fiul său, s-a aplecat peste el și l-a lovit cu palmele. După aceea E. nu l-a mai lovit pe I.A. Puțin mai târziu la baracă au venit P.(M.) P. și P.(M.) N. Eu nu am văzut ca P.N. să fi lovit pe cineva. Am văzut doar că N. l-a lovit pe P.P. cu o cărămidă în cap. În rest nu am văzut cum s-au bătut ei între ei. Arăt că N. și familia ei mi-au spus să declar că frații P., adică M.N. și M.P., au venit peste ei în seara zilei de 01 februarie 2006 și l-au bătut pe I.A. De asemenea, N. și familia ei mi-au cerut sa nu spun că E. l-a trântit la pământ și lovit pe I.A. Totodată, N. mi-a spus înainte de a veni și declara toate acestea că își va schimba declarația și că ar fi bine să declar și eu că frații M. l-au lovit pe I.A. Eu sunt verișoară cu M.V., iar N. îmi este nepoată.

Martora M.F., în declarația sa din data de 10 februarie 2006, pe care instanța o reține că probă, arată că: „După Revelionul 2005-2006, între concubinul meu M.P. și o vecină N., care stă într-o baracă lângă noi, au fost mai multe întâlniri. Eu m-am certat cu P. și el mi-a promis că termină cu ea. Din acest motiv N. a venit la noi la baracă cu o săptămâna în urmă și s-a certat cu Ș.R., concubina lui M.N. Acest lucru s-a petrecut miercuri, 1 februarie 2006 pe la orele 10-11. I-am zis lui N. să plece, că să nu iasă ceartă între bărbați. Pe la orele 16

00

N. a venit din nou și a făcut scandal. Pe la orele 18

00

N. a revenit și s-a certat cu N. și cu P. Cei doi s-au dus spre ea, iar N. s-a retras la baraca ei. Am ieșit din baracă cu E., fratele lui N. și I.A., zis Z.P. a fost tăiat cu cuțitul, dar nu a văzut cine a făcut asta, pentru că era întuneric. La acest scandal au participat P. și N. pe de o parte, E., N. și P. pe de altă parte. A venit și un echipaj de poliție. P. le-a spus polițiștilor că nu depune plângere. Nu s-a mai întâmplat nimic. A doua zi dimineața nu a mai fost vreun scandal, iar pe la ora 14

00

l-am văzut pe I.A. când a plecat de la baracă. Pe 3 sau 4 februarie am aflat de la vecini că I.A., zis Z. a murit la spital”.

Martora Ș.R., audiată fiind la parchet, a declarat în ziua de 10 februarie 2006 următoarele: „În dimineața zilei de 01 februarie 2006 a venit la noi la baracă N., o prietenă de a mea, făcând scandal că eu și cumnata mea am scos vorbe că ea trăiește cu P. Eu m-am jurat că nu este adevărat, dar ea nu ne-a crezut. În cele din urmă ea a chemat poliția, după ce a stat de vorbă cu noi, a plecat. În seara zilei de 01 februarie 2006, eu eram în fața barăcii și făceam ceva de mâncare, când a venit la baraca unde stă N. fratele ei, E. zis C., care s-a luat la ceartă cu tatăl său, I.A., zis Z. La un moment dat am auzit-o pe N. strigând la C. că de ce îl bate pe tatăl lor, că la el este în stare, dar să vina peste noi nu. Atunci C. a venit la baraca noastră, având o bâtă mare în mână și m-a lovit pe mine. Auzind că eu țip, bărbatul meu N. și fratele lui, P. au ieșit afară să vadă ce se întâmplă. Z. venea în fugă după fiul său, C. C. l-a lovit cu bâta pe bărbatul meu și pe cumnatul meu. Cumnatul meu a căzut la pământ și văzând acest lucru, am sărit în ajutorul lui. La câtva timp a venit poliția, fiind chemată tot de ei și i-au dus la Secția 24 pe C., pe N. și P. N. și P. nu au vrut să facă plângere pentru bătaia primită, dar după ce au plecat de la Secția 24 Politie, au văzut că P. este tăiat la umăr și la mână și la cap. Din acest motiv s-au dus la Spitalul B., unde a fost cusut la cap și pansat în celelalte locuri. A doua zi, tot de dimineață, a venit iar la noi N. și ne-a amenințat că ne bagă în pușcărie. Apoi a plecat să facă bani și a revenit mai târziu și a luat copilul și a plecat. Tatăl ei și C. (n.n. inculpatul I.E.) au plecat la un țigan, pe care știu că îl cheamă Ilie, să se plângă la el că noi i-am bătut. I. a venit la noi să ne întrebe de ce i-am bătut, dar când l-a văzut pe P., a spus că ei nu au nimic și P. uite în ce hal arată. De atunci nu i-am mai văzut pe C., Z. și N. Precizez că a doua zi nu ne-am bătut cu nimeni”.

Depoziția martorului A.C.I., din data de 13 februarie 2006, este de asemenea o proba concludentă, necesară și utilă soluționării cauzei, pe care instanța o retine în ansamblul materialului probator. Acesta declara următoarele: „În ziua de 1 februarie 2006, dimineața, am venit la București și am mers la Spitalul G.A., pentru că fiul meu, P.I. de 1, 6 ani, s-a opărit în zilele precedente. Împreuna cu mine a fost și concubina mea, N.M.E. Am terminat la spital pe la ora 18

00

. Pentru că nu aveam bani și a doua zi trebuia să mergem iar la spital, am mers să rămânem peste noapte la sora mea, I.N.A., care locuiește în București, într-o baracă situată în str. Ș. colț cu str. Z., zonă în care se aflau mai multe barăci. Am ajuns aici pe la ora 20

00

. Sora mea I.N.A. nu are absolut nici o legătură cu Ilie A., fiind doar o potrivire le nume. De asemenea, eu nu am nici o legătură cu frații M.P. și N., ei locuind într-o baracă lângă cea a sorei mele. Când am ajuns în zonă nu era nici un scandal, doar în baraca lui I.A., pe care îl știu, se auzeau discuții mai aprinse, am auzit și înjurături între I.A., fiica lui, N. și fiii lui, B. și E. Aceștia vorbeau când țigănește, când românește. La un moment dat am auzit-o pe N. spunându-i lui E.: „p-ăia doi nu ești în stare să-i bați, dar pe tata acum îl bați!”. La circa 30 de minute după sosirea mea aici am văzut pe frații M.P. și N. mergând de la baraca lor spre cea a lui I.A., între cele doua barăci fiind circa 30-40 metri. Cam pe la jumătatea distantei frații M. s-au întâlnit cu I.A., care era însoțit de alte persoane, respectiv N. și fratele ei poreclit C. (n.n. inculpatul I.E.). Pe B. nu l-am văzut în acea seară la momentul mai sus amintit. La circa 10-15 metri de baraca sorei mele, cele două grupuri s-au încăierat. Nu am văzut alte persoane care să se implice în scandal, dar din celelalte barăci au ieșit mai mulți și se uitau. Scandalul a durat mai puțin de 5 minute. I-am văzut pe frații M. ducându-se spre baraca lor, N. îl ținea de braț pe P., acesta având capul spart. Precizez că la cei doi nu am văzut să aibă în mână bâte, bețe sau cuțite, nici când au trecut spre baraca lui I.A. și nici când au revenit spre baraca lor. Văzându-l pe P. cu sânge pe cap i-am sugerat să mergem la spital. Am luat un taxi și toți trei (eu, P. și concubina lui) am mers la Spitalul Bagdasar, unde P. a primit îngrijiri, după care a fost îndrumat către casă, rănile nefiind prea grave. A doua zi, pe 02 februarie 2006, am plecat de la sora mea pe la ora 12

00

-13

00

. În acea dimineața nu a mai fost nici un scandal în zona barăcilor”. Această declarație a fost dată în prezența martorei asistente N.M.E., de 28 de ani.

Și din conținutul proceselor verbale de confruntare întocmite pe data de 10 februarie 2006 între I.B.B., fratele inculpatului și M.N., între I.B.B. și Ș.R., între I.B.B. și M.P., între I.B.B. și M.F., rezultă unele aspecte din declarațiile făcute de I.B.B., care nu corespund adevărului și pe care acesta le explică în felul următor: „Când am fost audiat mai devreme ca martor nu știu ce a fost cu mine. Este singura explicație pe care o pot da (vezi fila 145 dosar de urmărire penală)”.

Din coroborarea tuturor acestor probe, care au fost prezentate mai sus, prin înlăturarea, ca nesincere, a declarațiilor date de rudele inculpatului, respectiv Z.V., sora victimei și mătușa inculpatului, I.B.B., fratele inculpatului, M.N., fiica victimei și sora inculpatului și M.V., soția victimei și respectiv mama inculpatului, rezultă că în seara de 01 februarie 2006 a avut loc o ceartă în familie provocată de împrejurarea că inculpatul asculta la telefonul său mobil unele melodii, manele, iar tatăl său, respectiv victima I.A., i-a cerut telefonul că să asculte și el acele cântece. De aici cei doi au început să se înjure reciproc, iar la un moment dat inculpatul s-a enervat și l-a lovit pe tatăl său cu palmele și piciorul, acesta fiind căzut la pământ.

În urma acestor lovituri, pe fundalul unei sănătăți precare a victimei, aceasta a suferit leziuni interne, constatate prin raportul medico-legal, cu legătură directă de cauzalitate în producerea rezultatului socialmente periculos.

Astfel, prin raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.N.M.L. M.M. s-au constatat următoarele: „Moartea numitului I.A. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale C9 și C10, stâng și ruptură de splină în hil. Leziunile care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, cu legătură de cauzalitate în tanatogeneză directă, condiționată de existența unei ciroze hepatice micronodulare și nefroză, care au determinat accentuarea hemoragiei prin coagulare diseminată intravasculară. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce cu 12-30 ore anterior internării. Moartea victimei datează din 3 februarie 2006”.

Alături de aceste probe menționate anterior, instanța mai are în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică din 23 februarie 2006 privind detecția psihologică a comportamentului simulat, prin care au fost examinați M.N. și I.E. ca suspecți cu privire la omorul comis asupra lui I.A. Prin acest raport s-a stabilit că subiectul I.E. la data examinării este inapt pentru testare, fiind minor, iar în ceea ce o privește pe M.N. la întrebările relevante 8 și 10 aceasta a mințit, dovada fiind traseele diagramelor obținute, unde se constată modificări semnificative, caracteristice indiciilor de comportament simulat. Aceste întrebări sunt următoarele:

8 – „În seara de 1 februarie 2006 ai văzut când E. l-a lovit pe tatăl tău A.I.?” – răspuns „Nu”.

10 – „Ai spus adevărul la întrebările testului?” – răspuns „Da”.

La capitolul „Concluzie” se mai face precizarea de către specialistul examinator că: „subiectul afirmă în discuția cu examinatorul că l-a văzut pe fratele ei E. cum în seara de 01 februarie 2006 l-a trântit la pământ pe I.A. și a început sa îl lovească”.

Coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține ca situație de fapt întocmai pe aceea descrisă în rechizitoriu, relevată de depozițiile martorilor mai sus amintiți și anume:

La intersecția străzilor Ș. cu Z., sector 5, se afla o porțiune de teren viran, ce este traversată de conducte de termoficare la baza cărora sunt amenajate sub forma unor barăci, locuințe improvizate, unde pe timpul iernii locuiesc persoane care nu au o ocupație stabilă și care în general duc o viață nomadă.

În acest loc se afla locuința improvizată a victimei I.A. și a familiei sale, constituită din concubina sa, M.V. și copii, reprezentați de inculpatul I.E., M.N. și I.B.B.

La o distanta de aproximativ 70 metri este amenajată locuința improvizată a fraților M.P. și M.N. (martori), care locuiesc împreună cu concubinele lor, martorele M.F. și Ș.R.

În dimineața zilei de 01 februarie 2006, în jurul orelor 8

00

-9

00

are loc un incident constând în aceea că M.N. se deplasează, împreună cu fratele ei, inculpatul I.E., la locuința improvizată a fraților M.P. și M.N., adresându-le injurii.

În aceste împrejurări M.N. încearcă sa îl lovească pe martorul M.N., dar acesta arunca spre ea cu cafea, iar fratele său, martorul M.P. a lovit-o cu palma, M.N. împreună cu fratele ei inculpatul I.E., care nu a intervenit, s-au retras apoi după scurt timp la locuința improvizată a tatălui lor, victima I.A.

În seara aceleiași zile, 01 februarie 2006, victima I.A. se afla în locuința improvizată împreună cu copiii săi, inculpatul I.E. și M.N., cât și împreună cu martorii P.M. și P.M., timp în care se pregătea mâncare de cartofi la foc.

Dat fiind că inculpatul I.E. asculta melodii la un telefon mobil, victima I.A. îi solicită să se apropie și, întrucât este refuzat, cei doi în cele din urmă își adresează reciproc injurii.

Victima I.A. se apropie de fiul său inculpatul I.E., care îl trântește la pământ și apoi îl lovește cu pumnii și piciorul, agresiunea fiind întreruptă de intervenția martorului P.M.

M.N. îi reproșează fratelui său agresiunea comisă asupra victimei I.A., cu următoarele cuvinte: „pentru tata poți, dar pentru ăia nu ai putut”, ce sunt auzite de cei prezenți, cât și de frații M.P. și M.N. și concubinele lor.

Prin această expresie M.N. îi reproșa fratelui său, inculpatul I.E., că a fost în stare să îl agreseze pe tatăl lor, victima I.A., lucru pe care nu l-a făcut în dimineața aceleiași zile atunci când ea a fost lovită cu palma de martorul M.P. și nu a intervenit.

După trecerea unui timp, M.N. din locuința improvizată începe să adreseze din nou injurii martorilor M.P. și M.N., care se deplasează către aceasta.

Martorii M.P. și M.N. nu reușesc să ajungă efectiv la locuința improvizată a victimei I.A., fiind întâmpinați de M.N., inculpatul I.E. și martorul P.M.

Între persoanele respective (fără intervenția victimei I.A.) are loc o „altercație” în timpul căreia martorul M.P. a lovit-o pe M.N. și a trântit-o la pământ, fiind la rândul său lovit în cap și tăiat cu un cuțit la nivelul claviculei dreapta și la brațul stâng.

Dată fiind starea în care se afla martorul M.P., fratele acestuia, M.N., l-a luat și împreună s-au retras către locuința lor improvizată.

La scurt timp sosesc organele de poliție din cadrul Secției 24 Poliție, cărora martorul M.P. le comunica că nu formulează plângere și care încheie procesul-verbal, prin care i se aplică inculpatului I.E. o amenda de 300 RON și în care se consemnează că acesta „în ziua de 01 februarie 2006, ora 19

45

a fost depistat în București, str. Ș. intersecția cu str. Z. în timp ce provoca scandal.”

Martorul M.P. se deplasează la Spitalul de Urgență Prof. Dr. B. la ora 22

25

, unde primește îngrijiri medicale și este eliberat biletul de diagnostic cu tratament, fără a fi internat.

A doua zi, 02 februarie 2006 dimineața, în intervalul orar 9

30

-11

00

, martorul M.P. se deplasează din nou la unitatea spitalicească amintită împreună cu mama sa, martora M.S., unde îi este schimbat pansamentul și apoi revine la locuința improvizată.

Victima I.A., în dimineața zilei de 02 februarie 2006, părăsește locuința improvizată, iar în jurul orelor 13

00

, în stația liniei de autobuz din str. L. se întâlnește cu sora sa, martora Z.V. care, observând faptul că acesta nu se simte bine, cu un taxi l-a dus la spital.

Referitor la aspectele esențiale ale cauzei și împrejurărilor în care a fost agresată victima I.A. s-a procedat la efectuarea de audieri, reaudieri și confruntări.

M.N., audiată la data de 14 februarie 2006 în calitate de martor (după efectuarea testului poligraf, când revine asupra declarațiilor anterioare), precizează: „Tatăl meu, I.A., a zis că E. nu are de ce să mănânce și a început să înjure. Fratele meu E. l-a înjurat și el pe tata. Eu am încercat sa îi calmez. Atunci E. l-a tras cu mâinile de piept pe tatăl meu, I.A., care a căzut jos. Când tatăl meu, I.A., era căzut jos la pământ, fratele meu E. i-a dat două palme. Eu, M., concubinul ei M. și sora mea l-am oprit pe E. sa îl mai lovească pe tata. L-am ridicat pe tata de jos și l-am pus pe pat. Eu i-am reproșat lui E. în felul următor - Pentru tata poți, iar pentru frații M. nu poți – adică i-am reproșat că pe tata l-a lovit, iar pe frații M., care mă loviseră în cursul dimineții, nu i-a lovit”.

Totodată martorul A.C.I. menționează: „Când am ajuns în zonă nu era nici un scandal. Doar în baraca lui I.A., pe care îl știu, se auzeau discuții mai aprinse, am auzit și înjurături între I.A., fiica lui, N. și fiul lui, E. La un moment dat am auzit-o pe N. spunându-i lui E. - Pe ăia doi nu ești în stare să îi bați, dar pe tata acum îl bați.”

Martorii M.P. și M.N. au declarat asemănător: „Am auzit scandal de la baraca lor și o auzeam pe N. spunându-i lui E. că pentru tatăl lui e în stare, iar pentru noi nu este în stare, lăsând să se înțeleagă că pe noi nu ne-a bătut” respectiv „am auzit-o pe N., afirmând față de E., că pentru tatăl lor este în stare, iar pentru noi nu este în stare, lăsând să se înțeleagă că ar trebui să ne bată și pe noi.”

Martora Ș.R. a menționat „La un moment dat am auzit-o pe N. strigând la E., zis C., că de ce îl bate pe tatăl lor, că la el este în stare, dar sa vină peste noi nu.”

Așa cum se reține de către procuror, problematica instrumentării cauzei presupune, date fiind declarațiile persoanelor audiate, o analiză aprofundată a materialului probator administrat, întrucât stabilirea timpului, condițiilor și împrejurărilor în care victima I.A. a fost agresată impune aprecieri esențiale referitoare la mecanismul de producere a leziunilor traumatice și natura acestora, perioada de timp de supraviețuire și în final în ce a constat efectiv acțiunea de agresiune.

Structurarea materialului probator constă în trei părți referitoare la intervalele de timp în care persoanele audiate fac aprecieri la acțiuni de agresiune și anume momentele în care, în seara zilei de 01 februarie 2006, inculpatul I.E. l-a agresat pe tatăl său, I.A., momentele ulterioare din seara aceleași zile, petrecute în jurul orelor 19

45

și afirmațiile privitoare la o eventuală agresiune ce a avut loc a doua zi, 02 februarie 2006, în intervalul orar 10

00

-11

00

.

Este de reținut că, mai înainte de a se începe urmărirea penală cu privire la inculpatul I.E. (audiat inițial ca martor), având în vedere declarațiile date la acel moment, a fost începută urmărirea penală cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. față de M.P. și M.N.

Prin ordonanța din 28 martie 2006 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală cu privire la învinuiții M.P. și M.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., audiați ulterior în calitate de martori, iar prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 28 martie 2006 a fost începută urmărirea penală față de M.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. și art. 261 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și față de I.B.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În data de 10 februarie 2006, cu prilejul primei audieri, fără a arăta aspecte referitoare la agresiunea din seara zilei de 01 februarie 2006, când inculpatul I.E. l-a trântit și lovit pe tatăl său, I.A. și fără a face afirmații privitoare la agresarea aceleiași persoane de către frații M., martora M.N. declara: „În ziua de miercuri, 01 februarie 2006 în jurul orelor 21

30

-22

00

, au venit la baracă frații Memet. Mi-au spus că vor să întrețină relații sexuale cu mine. Am refuzat, cei doi m-au luat la bătaie. Eu m-am luptat cu ei și am reușit sa-l lovesc cu o piatră în cap pe M.P., după care au fugit din baracă și s-au ascuns. A doua zi. în jurul orelor 15

30

-16

00

. Am aflat de la B. că frații P. (M.) au venit la baraca noastră și l-au luat la bătaie pe tata. B. mi-a spus că P.P. și P.N. (M.), însoțiți de concubinele lor, F. și R. Au început sa îl lovească pe tata cu pumnii și un ciomag.”

Ulterior, după efectuarea testului poligraf în data de 14 februarie 2006 (raport de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat din 23 februarie 2006, care concluzionează modificări semnificative caracteristice indicilor de comportament simulat), M.N., după ce relatează aspectele menționate mai sus privitoare la agresarea victimei I.A. de către inculpatul I.E., face următoarele afirmații referitoare la momentele petrecute în data de 01 februarie 2006, în jurul orelor 19

45

, când a fost aplicată sancțiunea contravențională: „P.(M.) N. a venit la noi la baracă și i-a spus lui E. că el nu vrea să ne certam. Apoi a venit P.(M.) P., care i-a dat un picior lui E. și apoi l-a lovit cu bata pe spate. E. a căzut jos. Eu, văzând aceasta, am luat o piatră de pe jos. Și l-am lovit cu ea în cap pe M.P. Îmi amintesc că și E. avea o bâtă în mână. Cu siguranță afirm că E. a avut o bâtă în mână. Nu am văzut ca M.N. sa îl lovească pe tata. M.P. nu a avut bâtă în mână. După ce eu l-am lovit cu cărămida sau mai degrabă piatra în cap pe M.P., acesta l-a lovit pe tata cu pumnii. Recunosc că în declarațiile anterioare am mințit. Am spus așa în declarațiile anterioare pentru că aveam pică pe frații M.”

În cuprinsul declarației luată în calitate de martor la data de 10 februarie 2006, I.B.B. arată că: „În data de 02 februarie 2006 stăteam în baraca împreună cu tatăl meu I.A. În jurul orelor 10

00

-11

30

, în baracă au intrat frații P. (M.) însoțiți de concubinele lor. R. și F.; nu știu daca aveau un obiect în mână, nu pot preciza. P.P. s-a repezit la tatăl meu, l-a tras cu mâna de pe pat și l-a trântit la pământ . I-am văzut pe P.P. și P.N. cum îl loveau pe tatăl meu, I.A., cu coada de matură, iar celălalt cu făcălețul. Din câte am văzut eu, cei doi frați îl loveau cu obiectele respective pe tatăl meu peste tot”.

Cu prilejul efectuării confruntărilor dintre I.B.B. și frații M., cât și cu martorele M.F. și Ș.R., aceeași persoană arată că aceștia l-au lovit de mai multe ori pe tatăl său cu obiectele arătate, intervenind și cele două femei.

Martorul I.B.B., cu prilejul confruntării cu martora Ș.R., în răspunsul la întrebarea nr. 7 arată că nu își poate explica de ce a făcut afirmația în sensul că această persoana l-a lovit cu o coadă de mătură, deși în cuprinsul declarației a spus că nu poate preciza dacă cele doua femei au avut obiecte în mână.

Declarațiile inițiale în calitate martor ale lui M.N. și I.B.B. tind a-l proteja pe inculpatul I.E., prin ascunderea agresiunii comisă de acesta și prin a-i acuza ori pe martorii M.N. și fratele său M.P. ori pe concubinele acestora, M.F. și Ș.R., cu eventuale acte de agresiune comise în seara zilei de 01 februarie 2006 în jurul orelor 19

45

sau a doua zi dimineața, pe data de 02 februarie 2006, în jurul orelor 10

00

-11

00

.

I.E. audiat ca martor în data de 10 februarie 2006 privitor la incidentul din seara zilei de 01 februarie 2006, petrecut în jurul orelor 19

45

, când s-a aplicat amendă contravențională, a declarat: „Au venit peste noi în baracă doi băieți. N. și P. În ajutorul lor au venit și femeile lor, F. și R., care la rândul lor au sărit la bătaie, lovindu-l pe tata. L-am văzut pe P. lovindu-l pe tata cu pumnul în față, cât și în abdomen. Tata s-a dezechilibrat și au căzut cu toții peste tata. A doua zi, pe data de 02 februarie 2006. În jurul orelor 14

00

. din spusele lui B. am înțeles că P. și N. l-au lovit pe tata cu pumnii și picioarele și că el s-a speriat și a fugit.”

Ulterior, audiat în calitate de inculpat, în data de 14 februarie 2006, I.E. declara în contradicție cu cele afirmate anterior: „Seara (pe data de 01 februarie 2006), în jurul orelor 18

30

-19

00

. Cei doi frați au venit singuri, fără concubinele lor R. și F. Am văzut că P.P. l-a lovit pe tata cu pumnii în zona superioară a toracelui și mai ales în cap. P.N. l-a lovit cu bâta pe tatăl meu I.A. P.N. l-a lovit de mai multe ori cu bâta pe tatăl meu, I.A. P.N. l-a lovit pe tatăl meu I.A. cu bâta în cap, la picioare și în zona corpului.”, iar în data de 29 martie 2006 afirma: „L-am văzut pe P.N. când îl lovea cu bâta de mai multe ori pe tata. P.P. nu avea nimic în mână . Nu le-am văzut pe M.F. și Ș.R. în acele momente. A doua zi dimineața, în data de 02 februarie 2006, în jurul orelor 11

00

. Fratele meu B. și mama mea mi-au povestit că în cursul acelei dimineți . au venit doar cele doua concubine, M.F., respectiv Ș.R. și l-au bătut pe tata. Una dintre ele îl lovea cu mătura pe tata, iar cealaltă cu o cărămidă. Nu mi s-a povestit și de faptul că în dimineața zilei de 02 februarie 2006, împreună cu cele două femei, pe tata l-ar fi bătut și frații P. (M.)”.

În cuprinsul acestor din urmă declarații inculpatul I.E. menționează despre incidentul petrecut mai devreme în seara zilei de 01 februarie 2006, avut cu tatăl său I.A., legat de telefonul mobil, fără însă a recunoaște că l-a lovit pe tatăl său și afirmând că a plecat un timp, după care a revenit (aspect din urmă infirmat de toate declarațiile date în cauză, inclusiv de cele ale lui M.N. și I.B.B.).

Declarațiile date de inculpatul I.E., M.N. și I.B.B. cuprind discrepanțe evidente referitoare la eventualii participanți, timpul în care au avut loc agresiunile afirmate, desfășurarea evenimentelor, obiectele utilizate atât în seara zilei de 01 februarie 2006, cat și în dimineața zilei de 02 februarie 2006 și sunt oscilatorii, încercându-se ascunderea adevărului și incriminarea altor persoane cu privire la o faptă gravă, cu depășirea sferelor moralității.

În contradicție cu aceștia, referitor la seara zilei de 01 februarie 2006, în jurul orelor 19

45

, când a fost aplicată sancțiunea contravențională, martorii P.M. și P.M. au declarat: „Puțin mai târziu la baracă au venit M.P. și M.N. Eu nu am văzut că M.N. să fi lovit pe cineva. Am văzut doar că N. l-a lovit pe M.P. cu o cărămidă în cap. Nu am văzut bâte în mâini la frații M. Arăt că N. și familia ei mi-au spus să declar că frații M.N. și M.P. au venit peste ei în seara zilei de 01 februarie 2006 și l-au bătut pe I.A. Și să nu spun că E. l-a trântit la pământ și lovit pe I.A.” și „Nu am văzut ca M.N. să fi lovit pe cineva. Nu am văzut ca M.P. să fi lovit pe cineva în afară de N. Când s-au întâmplat toate acestea, I.A. se afla în interiorul barăcii. I.A. nu s-a apropiat și nu a intervenit în nici un fel. N. înainte să dau prezenta declarație mi-a cerut să declar că E. nu l-a lovit în nici un fel pe Ilie Anghel și să spun că frații M. l-au bătut pe acesta.” Cu prilejul audierilor, martorii (inițial învinuiți) M.P. și M.N. au relatat în mod constant împrejurările în care a avut loc incidentul din seara zilei de 01 februarie 2006, când a fost aplicată amenda administrativă, aspectele relatate de aceștia coroborându-se cu declarațiile martorilor P.M., P.M. și A.C.I., cel din urmă confirmând incidentul avut de cei doi frați cu inculpatul I.E. și cu M.N.

Rezultă totodată (cu excepția declarațiilor inculpatului I.E. și ale lui I.B.B.) că inculpatul I.E., în seara zilei de 01 februarie 2006, l-a lovit pe tatăl său, victima I.A.

Afirmațiile făcute în cursul urmăririi penale, referitor la o eventuală agresiune comisă de martorii M.P. și M.N. ori concubinele acestora sunt infirmate și prin prisma altor probe existente la dosar.

Sunt elocvente mențiunile făcute la internarea victimei în spital în foaia de observație potrivit cu care „din relatările familiei se infirma inițial un traumatism cranian sau agresiune. Refăcută anamneza cu aparținătorii, aceștia își schimbă declarația afirmând că pacientul a fost agresionat în cursul dimineții.” Aspecte reținute și de organele de poliție în procesele-verbale încheiate cu prilejul deplasării la spital, unde martora Z.V. (sora lui I.A.) inițial afirma că de circa 4 zile victima I.A. scuipa sânge, iar apoi că în cursul dimineții de 02 februarie 2006 a fost agresat de persoane necunoscute.

De o deosebită importanță este raportul medico-legal de necropsie, care consemnează o singura leziune traumatică externă, situată frontal stânga superior și anume „excoriație de 1,3/0,2 cm pergamentată”, aspect ce infirma o acțiune de violență exercitată prin lovituri aplicate în mod succesiv și repetat cu obiecte de genul bâtelor, făcăleț ori coadă de matură. Exercitarea unor acțiuni de violență în mod repetat (pe tot corpul, la picioare ori la cap, cum se afirmă în conținutul unora din declarații) cu atare obiecte presupune, în mod evident, constatarea mai multor leziuni traumatice externe, vizibile sub forma unor mărci rezultate în urma impactului, ceea ce în cauză nu există (raportul menționează: „fără mărci traumatice pe torace, abdomen, membre”). Excoriația situată frontal stânga este evident o leziune traumatică superficială, ce putea fi produsă prin cădere (trântire la pământ). De asemenea, nu există leziuni traumatice externe ori interne în zonele în care se afirmă că victima a fost lovită cu atare obiecte (la cap ori picioare).

Victima a prezentat leziuni traumatice grave interne (fracturi costale și ruptură de splină) produse printr-un alt mecanism, ce exclude în cauză utilizarea obiectelor și anume, cădere și lovituri aplicate la nivelul toracelui în chiar modalitatea descrisă de martori: trântire, aplecare peste victimă, eventual cu genunchiul presând toracele și lovitura aplicată în acea zonă cu pumnul.

Se reține, de asemenea, că leziunile traumatice interne produse au permis supraviețuirea victimei în condițiile unui hemoperitoneu și prin acumularea unei cantități de sânge – la circa 2 ore de la intervenție se constată pe tubul de dren circa 1 litru de sânge incoagulabil, iar la deschidere se constată un hemoperitoneu important. Se menționează, totodată, că la deschiderea cavității prezintă sânge în cantitate apreciabilă.

Raportul medico-legal concluzionează că leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce cu 24-30 ore anterior internării (data internării fiind 02 februarie 2006, ora 18

08

), stabilind ca moment de producere ziua de 01 februarie 2006, înainte de incidentul petrecut seara între frații M. și inculpatul I.A. și sora lui, M.N. De asemenea, se exclude o eventuală agresiune petrecută în dimineața zilei de 02 februarie 2006.

Mai mult decât atât, urmare a verificărilor efectuate la Spitalul de Urgență Dr. B., potrivit procesului-verbal încheiat la data de 15 februarie 2006 și declarației martorei M.S., rezultă că martorul M.P., în data de 02 februarie 2006 în intervalul orar 10

00

-11

00

, s-a deplasat la această unitate spitalicească pentru schimbarea pansamentelor aplicate cu o seară înainte, urmare a leziunilor traumatice suferite (afirmațiile martorului I.B.B. fiind infirmate și sub acest aspect).

Se reține totodată că leziunile traumatice interne au provocat decesul în condițiile existenței unei ciroze hepatice micronodulare și nefroze, afecțiuni ale victimei ce erau cunoscute de membrii familiei, inclusiv de inculpatul I.E.

Prin prisma probelor administrate rezultă că leziunile traumatice interne au fost produse în ziua de 01 februarie 2006 (anterior incidentului de la ora 19

45

, când a fost aplicată amendă administrativă), printr-un mecanism ce exclude utilizarea obiectelor descrise și cu lovituri aplicate succesiv în zone ale corpului unde nu au fost constatate leziuni, ci în condițiile arătate de martorii P.M., P.M., cât și de M.N., în declarația din data de 14 februarie 2006.

Situația de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese verbale încheiate de organele de poliție; copie proces-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale; procese verbale de încunoștințare și proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto anexă; acte medicale și copia Foii de Observație din 02 februarie 2006; concluzii provizorii și raportul medico-legal de necropsie cu planșa foto anexă; procese verbale de confruntare; declarații martor Z.V.; declarații martor M.N.; declarații martor I.B.B.; declarații martor P.M.; declarații martor P.M.; declarații martor Ș.R.; declarații martor M.F.; declarație martor A.C.I.; declarații martor M.S.; declarații martor M.P.; declarații martor M.N.; declarație parte responsabilă civilmente M.V.; declarații inculpat I.E.

Așadar, instanța a reținut situația de fapt pe baza declarațiilor martorilor care nu sunt rude cu inculpatul, înlăturând ipoteza prezentată de inculpat și familia sa, conform căreia victima a decedat în urma loviturilor primite în altercația cu frații M. Este cert că s-a încercat specularea acestei situații conflictuale ivite între inculpat și familia lui, pe de o parte și cei doi frați și concubinele lor, pe de