ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3225/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3225/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 263

din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1827/110/2009

s-a dispus în baza art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen. condamnarea inculpatului B.A. - fiul lui I. și A., la pedeapsa

de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a

fost revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 10 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 943 din 16 aprilie 2007 a

Judecătoriei Bacău, pentru art. 208 - art. 209 lit. e) cu art. 74 și art. 76 C.

pen., definitivă prin neapelare la data de 07 mai 2007, pedeapsă ce va fi

executată alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Pedeapsă de executat: 15 ani

și 10 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 28 februarie

2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 C. pen. s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit aflat la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău - plic nr. 1.

S-a dispus păstrarea ca

mijloc de probă a mijloacelor de probă aflate în plicurile de la nr. 2-11,

plicurile 1-3, coletele nr. 1-3 aflate la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău.

S-a luat act că partea

civilă B.N.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Onorariul avocat oficiu în

sumă de 200 lei a fost suportat din fondul M.J.L.C.

În baza art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare

către stat în care s-a inclus și onorariu avocat din oficiu.

Din actele și lucrările

dosarului instanța a reținut următoarele:

Inculpatul B.A. a trăit în

concubinaj cu P.D.E., iar din această relație a rezultat minora P.D.L. Cei doi

concubini au locuit la tatăl inculpatului, B.I. din mun. Bacău, jud. Bacău.

Atât inculpatul B.A., cât și tatăl său B.I., consumau frecvent băuturi

alcoolice și făceau scandal.

În seara zilei de 27

februarie 2009, pe fondul consumului de alcool și datorită faptului că

inculpatul B.A. i-a sustras tatălui său o sumă de bani provenită din pensie, au

început să se certe. Cu un cuțit pe care l-a luat din bucătărie, B.A. l-a lovit

pe tatăl său în zona toracelui, partea din spate. În aceleași împrejurări

inculpatul B.A. l-a lovit cu pumnii și picioarele pe tatăl său în zona capului

și toracelui.

Numita P.D.E. a intervenit

să îi despartă, dar și aceasta a fost lovită de către inculpatul B.A., cu acel

cuțit ce-l avea asupra sa, peste mâna dreaptă.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 551/2009 al SML Bacău rezultă că moartea lui B.I. a fost

violentă și s-a datorat șocului hemoragic, urmare a unei hemoragii masive

interne și externe printr-o plagă toracică cu interesarea plămânului drept.

Leziunea a fost sigur și direct mortală. Și s-a produs prin lovire cu obiect

tăietor-înțepător (cuțit) cu o lățime de maxim 1 cm și lungime minimă de 8 cm. Victima mai prezintă și alte leziuni (în afara celei fatale produsă

cu cuțitul), provocate prin loviri cu mijloace contondente (pumn, picior) și

comprimare (cu genunchii sau/și talpa).

Asupra succesiunii

producerii leziunilor se apreciază că primele au fost produse cu pumnii, apoi

cele cu picioarele și comprimarea, în final lovitura cu un cuțit aplicat în

spate. În momentul agresiunii victima B.I. avea în sânge o alcoolemie e 1,50 gr.

%.

Bârdan N.C. a suportat

cheltuielile ocazionate cu înmormântarea tatălui său, B.I., dar a declarat că

nu are nici un fel de pretenție față e inculpatul B.A.

La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptei, constând în suprimarea vieții unei persoane, persoana

inculpatului care a mai fost condamnat, dar și poziția acestuia, care a

recunoscut fapta.

Împotriva sentinței a

declarat apel în termen apelantul inculpat B.A. care a invocat netemeinicia

sentinței prin aceea că pedeapsa aplicată este prea mare, instanța având

posibilitatea de a da eficiență mai mare circumstanțelor sale personale. Mai

invocă faptul că, deși a solicitat la prima instanță a se reține circumstanța

atenuantă a provocării, prima instanță nici nu s-a pronunțat pe cererea sa.

Examinând cauza de față sub

aspectul motivelor de apel invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept,

în temeiul art. 371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este

nefondat.

Curtea a constatat că prima

instanță a reținut corect situația de fapt și a stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză,

dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. Astfel, din

probele administrate în fața primei instanțe - procesul verbal de cercetare la

fața locului, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală, declarațiile

de martori coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei de către

inculpatul B.A. rezultă fără dubiu că la data de 27 februarie 2009, pe fondul

consumului de alcool și al tensiunilor preexistente, inculpatul l-a lovit cu un

cuțit pe tatăl său în zona toracică și cu pumnii și picioarele în zona capului

și cea toracică, leziuni care au dus la decesul victimei.

Referitor la starea de

provocare, invocată de inculpat, aceasta nu poate fi reținută. Din actele

dosarului reiese că certurile dintre inculpat și victimă erau dese, pe fondul

consumului de alcool al ambelor părți. Acuzația formulată de victimă, aflată în

stare de ebrietate cum că inculpatul i-ar fi sustras o sumă de bani nu poate

genera în psihicul unei persoane o tulburare de asemenea amploare să justifice

lovirea cu cuțitul. Abia în declarațiile din fața instanței la cercetarea

judecătorească inculpatul a relevat că victima l-ar fi lovit prima cu palma.

Declarațiile martorei P.D.E. prin care relatează că victima l-a trântit pe

inculpat joc și l-a strâns de gât nu se coroborează cu declarațiile

inculpatului.

Instanța de fond a efectuat

o justă individualizare a pedepsei inculpatului, atât sub aspectul naturii și

al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Pedeapsa aplicată

inculpatului, cea de 15 ani închisoare apare ca o just dozată față de

modalitatea de săvârșire a faptei, a împrejurării că inculpatul a lovit victima

cu un obiect tăietor înțepător letal precum și faptul că inculpatul avea în mod

frecvent astfel de atitudine violentă față de tatăl său, pe care îl agresa în

repetate rânduri, precum mai ales de gradul de rudenie dintre părți, calitatea

de tată a victimei, față de care inculpatul ar fi trebuit să manifeste o

atitudine de afecțiune, respect și protecție, firească în cadrul unei familii.

În mod corect prima instanță

a dozat pedeapsa ținând cont și de starea de recidivă post condamnatorie în

care se află inculpatul.

Pentru considerentele expuse,

Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală 97 din 11

august 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Bârdan Adrian

împotriva sentinței penale 263/2009 a Tribunalului Bacău.

În baza art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata

prevenției la zi.

Apelantul inculpat a fost

obligat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs inculpatul B.A.

Prin motivele de recurs,

inculpatul a solicitat, în esență, reținerea circumstanței atenuante a scuzei

provocării, reiterând susținerile făcute cu prilejul soluționării apelului și

redozarea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă în raport cu

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele sale personale.

În drept, inculpatul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat și prin prisma cazului

de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat,

soluțiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice.

Înalta Curte constată că în

cauză, pe baza amplului probatoriu administrat, a fost reținută, corect,

situația de fapt, redată anterior și care nu a fost contestată de recurentul

inculpat, situație de fapt care e încadrată corespunzător și în drept.

Astfel, fapta inculpatului B.A.

care, în seara zilei de 27 februarie 2009, pe fondul consumului de alcool și a

unui conflict generat de o sumă de bani, l-a lovit cu pumnii și picioarele în

zona capului și a toracelui pe tatăl său, B.I., după care i-a aplicat o

lovitură cu un cuțit în zona toracelui, provocându-i leziuni care au condus la

decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Scuza provocării există după

cum rezultă din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracțiunea

a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

Rezultă că pentru existența

circumstanței atenuante a provocării este necesar ca stare de tulburare sau

emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate, în

sensul că fapta provocatoare a victimei este cauza infracțiunii.

Această condiție presupune

că infracțiunea nu trebuie să fie consecința unei manifestări provocatoare a

făptuitorului.

În cauză, nu poate fi

reținută, în favoarea inculpatului, scuza provocării având în vedere că acesta

a sustras victimei o sumă de bani, fapt ce a determinat riposta verbală

agresivă a acesteia, ripostă căreia recurentul i-a „răspuns” prin violență,

prin săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, pentru

reținerea circumstanței atenuante a provocării este necesar ca actul provocator

să fie de o anumită gravitate, respectiv să fie susceptibil să provoace o

puternică tulburare sau emoție inculpatului.

Or, în speță, fapta

inculpatului care a ucis victima prin aplicarea repetată de lovituri cu pumnii

și picioarele în zona capului și a toracelui i care a culminat cu aplicarea

unei lovituri cu un cuțit în zona toracelui, în spatele acesteia, nu-și poate

găsi explicația în pretinsa tulburare produsă de fapta victimei care îi

reproșase sustragerea banilor, datorită disproporției vădite dintre actul

pretins provocator și riposta violentă a inculpatului.

În raport de aceste

considerente și de cele reținute de către instanța de apel, Înalta Curte

constată că în mod corect nu a fost reținută scuza provocării în favoarea

recurentului inculpat.

De asemenea, se apreciază că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport cu

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv natura și gradul de

pericol social sporit al infracțiunii reținute în sarcina sa, pericol care

rezultă din împrejurările comiterii și modul de acționare, din urmarea

socialmente periculoasă care a avut ca rezultat decesul victimei, tatăl său.

Totodată, au fost avute în

vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut

săvârșirea infracțiunii și manifestă perseverență infracțională, fiind

recidivist în forma post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală 443/2007 a Judecătoriei Bacău.

În raport de circumstanțele

reale și personale reținute, Înalta Curte apreciază că nu există motive pentru

reducerea pedepsei, pedeapsă care corespunde, atât prin cuantum (care, de

altfel este egal cu minimul special prevăzut de lege), cât și prin modalitatea

de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este

prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului B.A.

Se va deduce din durata

pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenției la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 97

din 11 august 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la

28 februarie 2009 la 13 octombrie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 octombrie 2009.