ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2274/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2274/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 298 din

9 noiembrie 2009 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnați inculpații:

- 5 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest preventiva inculpatului și în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.

În baza art. 94

din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului

K.M. în Turcia după executarea pedepsei.

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 an și 8

luni închisoare pentru infracțiune a prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest preventiva inculpatului și în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.

În baza art. 94

din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului

B.F. în Turcia după executarea pedepsei.

- 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 an și 8

luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a

aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au interzis

inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest preventiva inculpaților și în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.

- 1 an și 6

luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul art.

71 alin. (5), art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a

pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani

și 6 luni.

S-a atras

atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a constatat

că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 29 mai 2009 la 16

septembrie 2009.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe

inculpatul S.A.V. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 191

C. proc. pen. a obligat pe inculpații B.F., I.I., E.F. și S.A.V. să plătească

statului câte 1.600 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe

inculpatul K.M. la plata sumei de 2.000 lei cu același titlu.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul K.M., în sumă de 400

lei, s-a stabilit a fi achitat din fondurile M.J.L.C.

În baza art. 196

C. proc. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 178/1997 sa stabilit suma

de 520,80 lei reprezentând plata onorariului cuvenit interpretului de limba

turcă, dl. R.M., desemnat pentru inculpații B.F. și K.M., sumă care va fi

suportată din fondurile M.J.L.C.

În motivare

instanța a reținut că pe teritoriul Turciei a funcționat un grup infracțional

organizat care în schimbul unor sume de bani, a racolat cetățeni turci pe care

îi transportau spre țările Europei de Vest - în principal Germania -

procurându-le documente, vize, mijloace de transport și cazare cu ajutorul

cărora cetățenii turci pătrund în primă fază legal pe teritoriul unui stat

membru U.E. - Bulgaria sau România - după care aceștia erau trecuți fraudulos

frontierele de stat bulgaro-române, româno-ungară, etc, spre Germania.

Existența

acestui grup infracțional a fost probată prin declarațiile martorilor R.H., T.K.,

T.D., A.E., K.S., Y.Ș., R.E. și B.M., care au relatat detaliat modul în care au

fost contactați pe teritoriul Turciei, sumele de bani date pentru a fi conduși

până în Germania și prenumele sau poreclele persoanelor din Turcia care s-au

ocupat de aceste activități (filele 188-203 dosar urmărire penală).

Aceiași

martori au confirmat existența pe teritoriul României, în București, a unor

persoane care primesc și cazează transfugi turci în apartamente proprietate

privată, organizând grupuri de câteva persoane, îndrumate ulterior spre

frontiera de vest a României, frontiera cu Ungaria, urmând să fie preluate de

călăuze și trecute fraudulos frontiera în Ungaria.

Identitatea

persoanelor care primesc, cazează și organizează transfugi turci nu a fost

stabilită, aceste persoane nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar,

însă existența acestor persoane, constituite în grup organizat, este certă și a

rezultat din declarațiile celor 8 martori nominalizați mai sus și din prezența

acestora în Deva, constituiți în grup, pregătiți în vederea continuării

călătoriei spre Ungaria.

În ceea ce

privește activitatea celor cinci inculpați trimiși în judecată:

Grupul

constituit din cei opt martori nominalizați mai sus a fost trimis din București

la Deva, pentru a se afla mai aproape de frontiera cu Ungaria, urmând să fie

preluat aici de cei cinci inculpați, dintre care I.I. are domiciliul în Ungaria

- în scopul trecerii frauduloase a frontierei dintre România și Ungaria.

Inculpatul K.M.

și inculpatul B.F. au parcurs distanța Deva-București împreună, cu un

autoturism, așa cum a rezultat chiar din declarațiile lor în faza de urmărire

penală și în fața acestei instanțe.

Instanța a

respins ca neprobată și ilogică apărarea acestora

În sensul că

au venit la Deva pentru a achita inculpatului I.I. o datorie de 1000 euro

rezultată din acte de comerț, întrucât audiat de instanță, inculpatul K.M. a

declarat că nu a avut asupra sa această sumă de bani, deplasarea celor doi

inculpați pe ruta București-Deva și a inculpatului I.I. pe ruta Budapesta-Deva

implica cheltuieli apropiate de cuantumul datoriei invocate, nu s-a prezentat

factura restantă de 1000 euro, este ilogic ca cei doi comercianți cu experiență

să nu poată regla o plată nesemnificativă ca sumă prin telefon, e-mail.

transfer bancar, etc.

Cei doi

inculpați s-au întâlnit la Deva cu inculpatul E.F., după care într-un bar, cei

trei inculpați au preluat patru transfugi turci care au fost transportați cu

autoturismul B. cu care au venit de la București inculpații K.M. și B.F., la

pensiunea P. din Deva.

Aceste

activități au fost urmări te și filmate de organele de poliție în baza unei

autorizații de interceptare a unor imagini în mediu ambiental, fiind fixate în

procesul verbal de la filele 30-41 din dosarul de urmărire penală.

Tot la

pensiunea Pacific au fost transferați de la pensiunea F.C. din Deva alți

cetățeni turci.

Împreună cu

persoanele de cetățenie turcă sosite la Deva cu trenul, la pensiunea P. a fost

cazați de inculpații K.M., B.F. și E.F. opt cetățeni turci.

Aceste

aspecte au rezultat din declarațiile martorilor (cei opt turci R.H., T.K., T.D.,

A.E., K.S., Y.Ș., R.E. și B.M. și V.E., R.T., G.D.G.).

În data de 26

mai 2009, inculpatul I.I. a venit din Ungaria în România.

Inculpații E.F.,

K.M. și B.F. au părăsit Deva și s-au întâlnit cu inculpatul I.I. la popasul

turistic V. din zona I., unde au pus la punct detaliile trecerii frauduloase a

migranților turci peste frontiera româno-ungară. Din procesele verbale de

interceptare a convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul I.I. era

persoana care organiza trecerea propriu-zisă peste frontieră a migranților.

Numele

inculpatului E.F. este expres menționat în aceste convorbiri interceptate (fila

103 dosar urmărire penală) rezultând că acesta cunoștea în detaliu toate datele

operațiunilor membrilor grupului infracțional organizat.

În seara de

27 mai 2009, inculpații E.F., K.M. și B.F. au închiriat un microbuz cu care,

sub supravegherea organelor de urmărire penală, care au infiltrat un

investigator sub acoperire, au fost transportați pe ruta Deva-Lipova.

În gara

Lipova, migranții turci au fost transferați în două autoturisme și transportați

până în zona frontierei de vest, în vecinătatea municipiului Arad, de această

operațiune ocupându-se inculpatul S.A.V., care a închiriat cele două

autovehicule și a coordonat pe șoferii acestora.

Față de modul

în care s-a desfășurat deplasarea - noaptea, cu manevre de depistare a unei

eventuale supravegheri operați ve, cu un autoturism destinat strict

supravegherii traficului (în care nu au fost transportați niciunul din

migranți) instanța nu a putut accepta scuza inculpatului S.A.V. în sensul că nu

a realizat că participă la săvârșirea infracțiunii de călăuzire în vederea

trecerii frauduloase a frontierei.

Față de

împrejurarea că inculpatul S.A.V. nu a avut legături anterioare cu ceilalți

inculpați, iar în noaptea de 27/28 mai 2009 a acționat punctual, fiind plătit

cu 400 euro pentru această activitate unică, instanța a concluzionat că acest

inculpat nu a avut reprezentarea existenței unui grup infracțional organizat

care desfășura activități infracționale repetate, bine coordonate, astfel că

față de acest inculpat s-a dispus achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În apropierea

P.C.T.F. Nădlac, migranții turci au fost coborâți din cele două autoturisme

care îi preluaseră din gara Lipova și lăsați să aștepte în zona unei

benzinării. Întrucât nu au putut fi trecuți peste frontieră, au fost preluați

din nou de cele două autoturisme coordonate de inculpatul S.A.V. și readuși la

Deva.

În dimineața

următoare, inculpații K.M., B.F., I.I. și E.F. au fost ridicați de organele de

urmărire penală din barul C. din Deva, unde se aflau împreună (fila 176 și urm.

dosar urmărire penală).

Pe baza

declarațiilor de martori citate mai sus,, a proceselor verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice interceptate (filele 46-57 dosar urmărire penală),

procesele verbale de transcriere a unor convorbiri interceptate în mediu

ambiental (filele 21-29 dosar urmărire penală), a procesului verbal întocmit de

investigatorul cu identitate protejată (filele 30 și urm. dosar urmărire

penală), declarațiile inculpaților, instanța a concluzionat că inculpații K.M.,

B.F., I.I. și E.F. se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în

judecată și, în consecință, au fost condamnați.

Instanța a

observat că inculpații au acționat pe o perioadă mare de timp, au creat un

sistem de contacte transfrontalier din Turcia, până în Ungaria, că au roluri

bine determinate, respectiv K.M. se ocupă de constituirea și cazarea unor

grupuri de migranți la București, inculpatul B.F. asigură transportul și

legătura dintre inculpați, inculpatul E.F. studiază terenul, asigură cazarea pe

traseu și cazarea migranților pe traseul dintre București și frontiera cu

Ungaria, iar I.I. asigură trecerea migranților fraudulos peste frontiera româno-ungară,

toate aceste activități fiind făcute cu acordul și sub comanda inculpatului K.M.

S-a apreciat

așadar prezența unui grup infracțional organizat în sensul prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003.

În ce

privește infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, este

cert din probele expuse și analizate mai sus că toți cei cinci inculpați, K.M.,

B.F., I.I. și E.F. și, de această dată și inculpatul S.A.V. au acționat expres

în scopul de a călăuzi pe martorii R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ș., R.E. și

B.M. spre frontiera româno-ungară, pe cate urma să o treacă fraudulos,

inculpații făcându-se astfel vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71

alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru care au fost condamnați.

Avându-se în

vedere criteriile de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 C. pen.,

rolul efectiv jucat de către inculpați, instanța a condamnat pe inculpați la

următoarele pedepse:

- inculpatul

K.M. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, având în vedere rolul său de coordonator al activității

tuturor celorlalți inculpați și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.

71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

- inculpatul

B.F. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.,

reținându-se ca circumstanță atenuantă conduita bună anterior săvârșirii

faptei, lipsa antecedentelor penale, rolul mai redus decât cel al inculpatului

K.M. și posibilitatea ca acesta să fi fost motivat să se implice în activitatea

infracțională și de legăturile de familie cu inculpatul K.M.

Pentru

infracțiunea prev.de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 inculpatul a

fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare cu reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., pentru aceleași

considerente;

- inculpații

I.I. și E.F. au fost condamnați la câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art.

76 lit. d) C. pen. și la câte 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a),

art. 76 lit. d) C. pen., reținându-se în favoarea acestora, ca circumstanță

atenuantă, lipsa antecedentelor penale și conduita bună anterior săvârșirii

faptelor;

- inculpatul

S.A.V. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art.

76 lit. d) C. pen., retinându-se în favoarea sa circumstanța atenuantă

determinată de conduita bună anterior săvârșirii faptei, sinceritatea de care a

dat dovadă și lipsa condamnări lor anterioare.

Pentru aceleași

considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei este suficientă, motiv pentru care, față de inculpatul S.A.V.

se va face aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 C. pen.

Având în

vedere lipsa de respect față de valorile ocrotite de legea penală, gravitatea

faptelor săvârșite, instanța a apreciat că cei cinci inculpați sunt nedemni de

a fi aleși în funcțiile publice și de a exercita funcții ce implică exercițiul

autorității de stat, motiv pentru care a interzis inculpaților exercițiul

drepturilor prev. de art. 64lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

Având în

vedere că pedeapsa închisorii ce a fost aplicată inculpatului S.A.V. s-a

suspendat condiționat, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la

acest inculpat s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei

accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

Cu privire la

măsura arestării preventive a inculpaților K.M., B.F., I.I. și E.F. în temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., aceasta a fost menținută, temeiurile de fapt și de

drept avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a acestei măsuri

subzistând.

Având în

vedere că inculpații K.M. și B.F., cărora statul român Ie-a permis accesul pe

teritoriul său, stabilirea domiciliului pe teritoriul său, desfășurarea unor

activități comerciale și Ie-a recunoscut drepturi în aceleași condiții ca și

cetățenilor români, au dat dovadă de lipsă de respect față de legislația

acestui stat, și dovedind că prezintă pericol pentru ordinea de drept, în

temeiul art. 94 din Legea nr. 194/2002 și art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpaților B.F. și K.M. în Turcia, după executarea pedepselor la

care au fost condamnați.

Împotriva

hotărârii au declarat apel inculpații I.I., E.F., B.F., K.M. și S.A.V.

Inculpatul S.A.V.

a declarat că își retrage apelul declarat depunând în acest sens înscrisul de

la fila 84 din dosar.

Inculpatul B.F.

a solicitat să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) și d) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor

de care a fost acuzat, singurul act comis de acesta constând în faptul că l-a

transportat la Deva pe inculpatul K.

Inculpatul K.M.

a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor de care a fost acuzat.

În subsidiar

solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul I.I.

și E.F. au solicitat achitarea atât pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001,

invocând faptul că nu a existat un grup infracțional, inculpatul I.I. se afla

în Deva pentru recuperarea sumei de 1.000 euro de la inculpatul K.M.

Prin Decizia penală

nr. 15/ A din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, au

fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților I.I., E.F., B.F., K.M. și s-a

luat act de retragerea apelului inculpatului S.A.V.

S-a dedus

preveneția la zi pentru inculpații arestați preventive și s-a menținut starea

de arest a acestora.

Au fost

obligați apelanții la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând

actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub

toate aspectele, instanța a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru

următoarele considerente.

Instanța de

fond a stabilit o corectă stare de fapt, pe baza probelor administrate atât în

faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

În esență,

s-a reținut că inculpații E.F., I.I., K.M. și B.F., ultimii doi cetățeni turci

au preluat, cazat și transportat un număr de 8 cetățeni turci pe care i-au

reunit la motelul P. din Deva, urmând ca, de aici să îi îndrume și să-i

călăuzească în vederea trecerii frauduloase a frontierei româno-maghiare.

În drept, fapta

fiecăruiinculpat de a constitui un grup infracțional organizat în scopul

comiterii infracțiunii de trafic de imigranți, constituie infracțiunea prev. de

art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003.

De asemenea,

fapta fiecărui inculpat de a îndruma și călăuzi mai multe persoane în scopul

trecerii frauduloase a frontierei de stat, constituie infracțiunea de trafic de

imigranți, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. Cu toate că

inculpații au negat constant comiterea infracțiunilor de care sunt acuzați,

probele administrate dovedesc în mod cert implicarea apelanților în activitatea

infracțională.

Probele la

care Curtea de Apel a făcut referire constau îndeosebi în: declarațiile

martorilor migranți (filele 188-203 dup), declarațiile martorilor V.E., R.T., G.A.G.,

C.A.C., R.M.V., R.G., Y.M.M. și Y. /filele 204-220 d.u.p.), procesele verbale

de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele verbale de

identificare a cetățenilor turci cazați la motelul F.C. și la pensiunea P.

procesul verbal de redare a mesajelor aflate în memoria telefonului mobil

folosit de inculpatul I.I., precum și activitatea investigatorului sub

acoperire și a colaboratorilor autorizați în cauză.

Astfel,

martorii migranți R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.S., R.E. și B.M. au relatat

în detaliu modul în care s-au desfășurat evenimentele atât pe teritoriul

Turciei, cât și în România.

Martorul R.H.

(f. 188 dup) a relatat modul în care l-a întâlnit pe inculpatul K.M., într-un

apartament din București unde a fost cazat împreună cu alți 8-9 cetățeni turci

(care doreau și ei să -l treacă frontiera României), inculpat care venea

aproape zilnic însoțit de inculpatul B.F. Aceeași doi inculpați i-au așteptat

pe migranți la pensiunea P.

Martorul T.O.

face referire în declarația sa tot la cei doi inculpați K.M. și B.F., fiind

așteptat de aceștia în gara Deva și condus la aceeași pensiune P.

Martorul

declară expres faptul că inculpatul K. și B. le-au spus că îi vor ajuta să

ajungă unde vor.

Aceleași

împrejurări sunt relatate și de martorii emigranți T.F., P.E., Z.Ș., A.E., K.S.

și B.M. (f. 193-202 d.u.p.).

Apărările

inculpaților K.M. și B.F. în sensul că s-ar fi deplasat la Deva pentru a achita

inculpatului I.I. o datorie de 1.000 euro rezultată din acte de comerț mai

vechi, au fost înlăturate de instanță, atât față de probele invocate mai sus,

cât și față de împrejurarea că susținerile inculpaților nu sunt dovedite cu

nici un mijloc de probă, suma despre a cărei plată s-a făcut vorbire nefiind

găsită asupra inculpatului și nu a fost emisă nicio factură care să constate

datoria invocată.

Implicarea

inculpaților E.F. și I.I. în activitatea infracțională este dovedită atât prin

declarațiile martorilor (care fac referire la participarea unor persoane de

cetățenie română) care se coroborează cu procesele verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice interceptate (f. 46-57 dup), procesele verbale de

transcriere a unor convorbiri interceptate în mediul ambiental (f. 21-29 dup)

și procesul verbal întocmit de investigatorul cu identitate protejată (f. 30 și

urm. dup).

S-au

exemplificat în acest sens discuțiile din 25 mai 2009, din cuprinsul cărora

rezultă că cei doi inculpați se înțeleg ca inculpatul I.I. să vină la Deva și

apoi, în cursul aceleiași zile inculpatul I.I. îi comunică lui E.F. că la recepția

pensiunii P. așteaptă doi migranți pe care "să-i rezolve", E.F. răspunzându-i

lui I.I. printr-un sms "Au ajuns i-au cazat".

Relevante

sunt și discuțiile din 26 mai 2009, I.I. comunicându-i lui E.F. faptul că a

sosit în Deva și inculpatul K.M., atrăgându-i totodată atenția să fie atent ca

migîanții să nu fie supravegheați "Da, vezi să nu aibă ceva în spate când

vin. înțelegi! Numai să ... când vin aici să nu aibă spate. Înțelegi tu?"

În ceea ce îl

privește pe inculpatul I.I., s-a reținut și faptul că la data de 28 mai 2009 a

purtat discuții cu o persoană necunoscută. Cu care a stabilit variante pentru

trecerea frauduloasă a frontierei românoungare.

De asemenea,

în discuția telefonică din aceeași zi (ora 13,17 - fii. 103-104 d.u.p.) este

expres menționat numele lui E.F., rezultând că acesta cunoștea activitatea

membrilor grupului infracțional.

Inculpatul E.F.

s-a prezentat la 22 mai 2009 la pensiunea P. și solicitând să discute cu

proprietarul, a vorbit de fapt cu un colaborator autorizat față de care a recunoscut

că se ocupă cu traficul cetățenilor turci din România spre Germania și Austria,

că se ocupă de casarea migranților, că aceștia sosesc la locurile de cazare în

grupuri mici de 2-4 persoane, pentru a nu stârni suspiciuni și că aceștia se

deplasează atât cu autoturisme cât și cu trenul. Tot cu această ocazie a

afirmat că urmează să sosească apoi 20 de persoane, cetățeni turci (f. 21 și

următoarele dup).

Curtea a

constatat astfel că  probeleadministrate dovedesc comiterea infracțiunilor de

inculpații apelanți, instanța de fond pronunțând în mod corect condamnarea

acestora.

În mod just

s-a constatat că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de

constituire de grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de

trafic de migranți, prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003. Din probele

administrate rezultă cu claritate legăturile dintre inculpați, că aceștia au

desfășurat activitățile cu un scop precis determinat, atribuțiile acestora

fiind distincte, unii ocupându-se de cazarea migranților, alții de transportul

acestora, iar alții de trecerea frontierei României.

În ceea ce

privește individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate coinculpaților, nu

există cauze care să justifice diminuarea acestora, instanța de fond dând eficientă

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire atât la pericolul

social al faptei(care este unul ridicat), cât și în concret la persoana

fiecărui inculpat, având în vedere contribuția diferită la comiterea faptelor

și antecedentele penale ale acestora( în ceea ce-l privește pe inculpatul I.I.).

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpații B.F., K.M., I.I. și E.F. pentru

motivele arătate pe larg în practicarea prezentei decizii.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare

invocate Înalta Curte reține următoarele:

În ce

privește infracțiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta

incriminează inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori

aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Potrivit art.

2 lit. a) din aceeași lege, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul

structurat, format din 3 sau mai multe persoane,care există pentru o perioadă

și acționează în mod coordonat în scopul uneia sau mai multor infracțiuni

grave.

Una dintre

aceste infracțiuni grave este și traficul de migranți,pedepsită de art. 71 din

O.U.G. nr. 105/2001, care constă, în varianta tip, în racolarea,îndrumarea sau

călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a

frontierei de stat, precum și organizarea acestei activități.

Din

materialul probator administrat în cauză, rezultă că cei patru inculpați au

constituit în România un grup infracțional organizat, parte dintr-un grup

infracțional transfrontalier al cărui lider se află în Turcia și care în esență

organiza activități de trecere frauduioaseă a frontierei de stat a României de

către cetățeni turci, care încearcă astfel să ajungă în spațiul Schengen.

În cadrul

acestui grup mai mare, activitatea membrilor din România consta în preluarea

migranților, cazarea .transportul până în apropierea frontierei de vest și

trecerea acesteia în mod fraudulos.

Așa cum

corect a stabilit instanța de fond, în urma administrării tuturor probelor

necesare aflării adevărului,activitatea inculpaților nu a fost rezultatul unei

înțelegeri întâmplătoare, ci s-a desfășurat în timp și a implicat o organizare

a acțiunilor infracționale, fiecare având rolul său bine determinat.

Astfel, inculpatul

K.M. se ocupa cu cazarea migranților în București, inculpatul B.F. asigura

transportul și legătura dintre inculpați, inculpatul E.F. se ocupa cu cazarea

pe traseul dintre București și zona de frontieră, iar inculpatul I. era cel

care asigura trecerea frauduloasă a frontierei.

Toate aceste

aspecte rezultă în principal din declarațiile martorilor.inclusiv cele ale

migranților, din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice

și procesele-verbale care consemnează activitățile desfășurate de către

investigatorul acoperit și colaboratorii autorizați, mijloace de probă care

contrazic apărările pe care inculpații și le-au făcut și care în esență

încearcă să acrediteze ideea că prezența lor la Deva a fost întâmplătoare și că

nu au avut nimic de-a face cu traficul de migranți.

În ce

privește infracțiunea prev.de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, pentru reținerea

acesteia în formă consumată nu este necesar să se realizeze efectiv trecerea

frauduloasă a frontierei, fiind suficient, așa cum este situația în speță, să

se fi comis măcar una dintre acțiunile prevăzute în mod alternativ (racolare, îndrumare,

călăuzire sau organizarea vreuneia dintre acestea) subsumate însă unui scop

comun, acela de trecere frauduloasă a frontierei de stat.

Prin urmare, Curtea

constată că în cauză nu este incident cazul de casare invocat de către

inculpați în motivarea solicitării de achitare a lor pentru cele două

infracțiuni, neexistând nicio gravă eroare în stabilirea situației de fapt și a

vinovăției lor;dimpotrivă, soluția de condamnare a inculpaților își găsește

susținere în probatoriul cauzei, neexistând nicio contradicție între acesta și

concluzia la care au ajuns atât instanța de fond, cât și cea de apel.

Nici critica

referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.în ciuda conduitei

lor procesuale și a gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite,

inculpații (cu excepția lui K.M.) au beneficiat de circumstanța atenuantă a

bunei conduite anterior comiterii faptelor, constând în principal din lipsa

antecedentelor penale, ceea ce a condus la stabilirea unor pedepse sub minimul

special.

Atât în cazul

acestor inculpați, cât și a inculpatului K.M., Curtea apreciază că nu există

nicio justificare pentru clemența solicitată instanței de recurs, căci prin

reducerea cuantumului pedepselor nu s-ar mai putea realiza nici funcția de

constrângere și nici cea de reeducare înscrise în art. 52 C. pen.

Singura

critică întemeiată dintre cele formulate de inculpați în recurs are în vedere

măsura expulzării dispuse împotriva inculpatului B.F.

Curtea reține

că această măsură de siguranță are un caracter facultativ,urmărind înlăturarea

unei stări de pericol ce decurge din prezența condamnatului pe teritoriul țării

și după executarea pedepsei principale.

În aplicarea

acestei măsuri trebuie avută în vedere nu doar gravitatea infracțiunii

săvârșite, ci și consecințele pe care ea le-ar putea avea pentru condamnat și

familia acestuia.

Din

înscrisurile prezentate în fața Înaltei Curți rezultă că acesta este căsătorit

cu o româncă, cu care are un copil minor în vârstă de 8 ani, situație în care

prin luarea măsurii expulzării s-ar încălca dispozițiile art. 8 din C.E.D.O.,

datorită inexistenței unei proporționalități între măsură și țelul urmărit;

executa rea unei asemenea măsuri afectează viața de familie a condamnatului,

fie că este vorba despre deplasarea soției și a copilului minor, cu titlu

definitiv, într-un stat a cărui limbă nu o cunosc și cu care nu au legături (ceea

ce ar crea dificultăți de adaptare și ar impune escaladarea unui mare număr de

obstacole practice și juridice, vezi cauza B. c. Franța), fie că familia

condamnatului optează pentru rămânerea în țara de origine.

În aceste

limite, recursul inculpatului B.F. este fondat și va fi admis.fiind incident

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.,

cauza rejudecată conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,iar

măsura expulzării acestuia înlăturată.

În cazul

celorlalți inculpați, recursurile lor vor fi respinse ca nefondate conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Va fi dedusă

prevenția la zi pentru toți recurenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurentul inculpat B.F. împotriva Deciziei penale nr. 15/

A din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Casează

decizia penală recurată și sentința penală nr. 298 din 9 noiembrie 2009 a

Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la dispoziția de expulzare a inculpatului

B.F., pe care o înlătură.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței sus-menționate.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați K.M., I.I. și E.F. împotriva

aceleiași decizii.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării

preventive de la 29 mai 2009 la 10 iunie 2010.

Obligă

recurenții inculpați K.M. și E.F. la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă

recurentul inculpat I.I. la plata sumei de 275 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat B.F., în

sumă de 75 lei, se va plăti din fondul M.J.

Onorariul

interpretului de limba turcă desemnat pentru recurenții inculpați K.M. și B.F. se

va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 iunie 2010.