ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2274/2010

K.M. la: - 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest preventiva inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009. În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului K.M. în Turcia după executarea pedepsei.

B.F. la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.; - 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiune a prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest preventiva inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009. În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului B.F. în Turcia după executarea pedepsei.

I.I. și

E.F. la: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.; - 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menținut starea de arest preventiva inculpaților și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2009 la 09 noiembrie 2009.

S.A.V. la: - 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5), art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 29 mai 2009 la 16 septembrie 2009. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.A.V. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpații B.F., I.I., E.F. și S.A.V. să plătească statului câte 1.600 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul K.M. la plata sumei de 2.000 lei cu același titlu. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul K.M., în sumă de 400 lei, s-a stabilit a fi achitat din fondurile M.J.L.C. În baza art. 196 C. proc. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 178/1997 sa stabilit suma de 520,80 lei reprezentând plata onorariului cuvenit interpretului de limba turcă, dl. R.M., desemnat pentru inculpații B.F. și K.M., sumă care va fi suportată din fondurile M.J.L.C. În motivare instanța a reținut că pe teritoriul Turciei a funcționat un grup infracțional organizat care în schimbul unor sume de bani, a racolat cetățeni turci pe care îi transportau spre țările Europei de Vest - în principal Germania - procurându-le documente, vize, mijloace de transport și cazare cu ajutorul cărora cetățenii turci pătrund în primă fază legal pe teritoriul unui stat membru U.E. - Bulgaria sau România - după care aceștia erau trecuți fraudulos frontierele de stat bulgaro-române, româno-ungară, etc, spre Germania. Existența acestui grup infracțional a fost probată prin declarațiile martorilor R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ș., R.E. și B.M., care au relatat detaliat modul în care au fost contactați pe teritoriul Turciei, sumele de bani date pentru a fi conduși până în Germania și prenumele sau poreclele persoanelor din Turcia care s-au ocupat de aceste activități (filele 188-203 dosar urmărire penală). Aceiași martori au confirmat existența pe teritoriul României, în București, a unor persoane care primesc și cazează transfugi turci în apartamente proprietate privată, organizând grupuri de câteva persoane, îndrumate ulterior spre frontiera de vest a României, frontiera cu Ungaria, urmând să fie preluate de călăuze și trecute fraudulos frontiera în Ungaria. Identitatea persoanelor care primesc, cazează și organizează transfugi turci nu a fost stabilită, aceste persoane nu au fost trimise în judecată în prezentul dosar, însă existența acestor persoane, constituite în grup organizat, este certă și a rezultat din declarațiile celor 8 martori nominalizați mai sus și din prezența acestora în Deva, constituiți în grup, pregătiți în vederea continuării călătoriei spre Ungaria. În ceea ce privește activitatea celor cinci inculpați trimiși în judecată: Grupul constituit din cei opt martori nominalizați mai sus a fost trimis din București la Deva, pentru a se afla mai aproape de frontiera cu Ungaria, urmând să fie preluat aici de cei cinci inculpați, dintre care I.I. are domiciliul în Ungaria - în scopul trecerii frauduloase a frontierei dintre România și Ungaria. Inculpatul K.M. și inculpatul B.F. au parcurs distanța Deva-București împreună, cu un autoturism, așa cum a rezultat chiar din declarațiile lor în faza de urmărire penală și în fața acestei instanțe. Instanța a respins ca neprobată și ilogică apărarea acestora În sensul că au venit la Deva pentru a achita inculpatului I.I. o datorie de 1000 euro rezultată din acte de comerț, întrucât audiat de instanță, inculpatul K.M. a declarat că nu a avut asupra sa această sumă de bani, deplasarea celor doi inculpați pe ruta București-Deva și a inculpatului I.I. pe ruta Budapesta-Deva implica cheltuieli apropiate de cuantumul datoriei invocate, nu s-a prezentat factura restantă de 1000 euro, este ilogic ca cei doi comercianți cu experiență să nu poată regla o plată nesemnificativă ca sumă prin telefon, e-mail. transfer bancar, etc. Cei doi inculpați s-au întâlnit la Deva cu inculpatul E.F., după care într-un bar, cei trei inculpați au preluat patru transfugi turci care au fost transportați cu autoturismul B. cu care au venit de la București inculpații K.M. și B.F., la pensiunea P. din Deva. Aceste activități au fost urmări te și filmate de organele de poliție în baza unei autorizații de interceptare a unor imagini în mediu ambiental, fiind fixate în procesul verbal de la filele 30-41 din dosarul de urmărire penală. Tot la pensiunea Pacific au fost transferați de la pensiunea F.C. din Deva alți cetățeni turci. Împreună cu persoanele de cetățenie turcă sosite la Deva cu trenul, la pensiunea P. a fost cazați de inculpații K.M., B.F. și E.F. opt cetățeni turci. Aceste aspecte au rezultat din declarațiile martorilor (cei opt turci R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ș., R.E. și B.M. și V.E., R.T., G.D.G.). În data de 26 mai 2009, inculpatul I.I. a venit din Ungaria în România. Inculpații E.F., K.M. și B.F. au părăsit Deva și s-au întâlnit cu inculpatul I.I. la popasul turistic V. din zona I., unde au pus la punct detaliile trecerii frauduloase a migranților turci peste frontiera româno-ungară. Din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul I.I. era persoana care organiza trecerea propriu-zisă peste frontieră a migranților. Numele inculpatului E.F. este expres menționat în aceste convorbiri interceptate (fila 103 dosar urmărire penală) rezultând că acesta cunoștea în detaliu toate datele operațiunilor membrilor grupului infracțional organizat. În seara de 27 mai 2009, inculpații E.F., K.M. și B.F. au închiriat un microbuz cu care, sub supravegherea organelor de urmărire penală, care au infiltrat un investigator sub acoperire, au fost transportați pe ruta Deva-Lipova. În gara Lipova, migranții turci au fost transferați în două autoturisme și transportați până în zona frontierei de vest, în vecinătatea municipiului Arad, de această operațiune ocupându-se inculpatul S.A.V., care a închiriat cele două autovehicule și a coordonat pe șoferii acestora. Față de modul în care s-a desfășurat deplasarea - noaptea, cu manevre de depistare a unei eventuale supravegheri operați ve, cu un autoturism destinat strict supravegherii traficului (în care nu au fost transportați niciunul din migranți) instanța nu a putut accepta scuza inculpatului S.A.V. în sensul că nu a realizat că participă la săvârșirea infracțiunii de călăuzire în vederea trecerii frauduloase a frontierei. Față de împrejurarea că inculpatul S.A.V. nu a avut legături anterioare cu ceilalți inculpați, iar în noaptea de 27/28 mai 2009 a acționat punctual, fiind plătit cu 400 euro pentru această activitate unică, instanța a concluzionat că acest inculpat nu a avut reprezentarea existenței unui grup infracțional organizat care desfășura activități infracționale repetate, bine coordonate, astfel că față de acest inculpat s-a dispus achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În apropierea P.C.T.F. Nădlac, migranții turci au fost coborâți din cele două autoturisme care îi preluaseră din gara Lipova și lăsați să aștepte în zona unei benzinării. Întrucât nu au putut fi trecuți peste frontieră, au fost preluați din nou de cele două autoturisme coordonate de inculpatul S.A.V. și readuși la Deva. În dimineața următoare, inculpații K.M., B.F., I.I. și E.F. au fost ridicați de organele de urmărire penală din barul C. din Deva, unde se aflau împreună (fila 176 și urm. dosar urmărire penală). Pe baza declarațiilor de martori citate mai sus,, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate (filele 46-57 dosar urmărire penală), procesele verbale de transcriere a unor convorbiri interceptate în mediu ambiental (filele 21-29 dosar urmărire penală), a procesului verbal întocmit de investigatorul cu identitate protejată (filele 30 și urm. dosar urmărire penală), declarațiile inculpaților, instanța a concluzionat că inculpații K.M., B.F., I.I. și E.F. se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în judecată și, în consecință, au fost condamnați. Instanța a observat că inculpații au acționat pe o perioadă mare de timp, au creat un sistem de contacte transfrontalier din Turcia, până în Ungaria, că au roluri bine determinate, respectiv K.M. se ocupă de constituirea și cazarea unor grupuri de migranți la București, inculpatul B.F. asigură transportul și legătura dintre inculpați, inculpatul E.F. studiază terenul, asigură cazarea pe traseu și cazarea migranților pe traseul dintre București și frontiera cu Ungaria, iar I.I. asigură trecerea migranților fraudulos peste frontiera româno-ungară, toate aceste activități fiind făcute cu acordul și sub comanda inculpatului K.M. S-a apreciat așadar prezența unui grup infracțional organizat în sensul prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În ce privește infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, este cert din probele expuse și analizate mai sus că toți cei cinci inculpați, K.M., B.F., I.I. și E.F. și, de această dată și inculpatul S.A.V. au acționat expres în scopul de a călăuzi pe martorii R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.Ș., R.E. și B.M. spre frontiera româno-ungară, pe cate urma să o treacă fraudulos, inculpații făcându-se astfel vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru care au fost condamnați. Avându-se în vedere criteriile de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 C. pen., rolul efectiv jucat de către inculpați, instanța a condamnat pe inculpați la următoarele pedepse: - inculpatul K.M. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, având în vedere rolul său de coordonator al activității tuturor celorlalți inculpați și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. - inculpatul B.F. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., reținându-se ca circumstanță atenuantă conduita bună anterior săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale, rolul mai redus decât cel al inculpatului K.M. și posibilitatea ca acesta să fi fost motivat să se implice în activitatea infracțională și de legăturile de familie cu inculpatul K.M. Pentru infracțiunea prev.de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 inculpatul a fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., pentru aceleași considerente; - inculpații I.I. și E.F. au fost condamnați la câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. și la câte 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., reținându-se în favoarea acestora, ca circumstanță atenuantă, lipsa antecedentelor penale și conduita bună anterior săvârșirii faptelor; - inculpatul S.A.V. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., retinându-se în favoarea sa circumstanța atenuantă determinată de conduita bună anterior săvârșirii faptei, sinceritatea de care a dat dovadă și lipsa condamnări lor anterioare. Pentru aceleași considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este suficientă, motiv pentru care, față de inculpatul S.A.V. se va face aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 C. pen. Având în vedere lipsa de respect față de valorile ocrotite de legea penală, gravitatea faptelor săvârșite, instanța a apreciat că cei cinci inculpați sunt nedemni de a fi aleși în funcțiile publice și de a exercita funcții ce implică exercițiul autorității de stat, motiv pentru care a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Având în vedere că pedeapsa închisorii ce a fost aplicată inculpatului S.A.V. s-a suspendat condiționat, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la acest inculpat s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților K.M., B.F., I.I. și E.F. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., aceasta a fost menținută, temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a acestei măsuri subzistând. Având în vedere că inculpații K.M. și B.F., cărora statul român Ie-a permis accesul pe teritoriul său, stabilirea domiciliului pe teritoriul său, desfășurarea unor activități comerciale și Ie-a recunoscut drepturi în aceleași condiții ca și cetățenilor români, au dat dovadă de lipsă de respect față de legislația acestui stat, și dovedind că prezintă pericol pentru ordinea de drept, în temeiul art. 94 din Legea nr. 194/2002 și art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaților B.F. și K.M. în Turcia, după executarea pedepselor la care au fost condamnați. Împotriva hotărârii au declarat apel inculpații I.I., E.F., B.F., K.M. și S.A.V. Inculpatul S.A.V. a declarat că își retrage apelul declarat depunând în acest sens înscrisul de la fila 84 din dosar. Inculpatul B.F. a solicitat să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzat, singurul act comis de acesta constând în faptul că l-a transportat la Deva pe inculpatul K. Inculpatul K.M. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de care a fost acuzat. În subsidiar solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul I.I. și E.F. au solicitat achitarea atât pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, invocând faptul că nu a existat un grup infracțional, inculpatul I.I. se afla în Deva pentru recuperarea sumei de 1.000 euro de la inculpatul K.M. Prin Decizia penală nr. 15/ A din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților I.I., E.F., B.F., K.M. și s-a luat act de retragerea apelului inculpatului S.A.V. S-a dedus preveneția la zi pentru inculpații arestați preventive și s-a menținut starea de arest a acestora. Au fost obligați apelanții la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente. Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. În esență, s-a reținut că inculpații E.F., I.I., K.M. și B.F., ultimii doi cetățeni turci au preluat, cazat și transportat un număr de 8 cetățeni turci pe care i-au reunit la motelul P. din Deva, urmând ca, de aici să îi îndrume și să-i călăuzească în vederea trecerii frauduloase a frontierei româno-maghiare. În drept, fapta fiecăruiinculpat de a constitui un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de imigranți, constituie infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003. De asemenea, fapta fiecărui inculpat de a îndruma și călăuzi mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, constituie infracțiunea de trafic de imigranți, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. Cu toate că inculpații au negat constant comiterea infracțiunilor de care sunt acuzați, probele administrate dovedesc în mod cert implicarea apelanților în activitatea infracțională. Probele la care Curtea de Apel a făcut referire constau îndeosebi în: declarațiile martorilor migranți (filele 188-203 dup), declarațiile martorilor V.E., R.T., G.A.G., C.A.C., R.M.V., R.G., Y.M.M. și Y. /filele 204-220 d.u.p.), procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele verbale de identificare a cetățenilor turci cazați la motelul F.C. și la pensiunea P. procesul verbal de redare a mesajelor aflate în memoria telefonului mobil folosit de inculpatul I.I., precum și activitatea investigatorului sub acoperire și a colaboratorilor autorizați în cauză. Astfel, martorii migranți R.H., T.K., T.D., A.E., K.S., Y.S., R.E. și B.M. au relatat în detaliu modul în care s-au desfășurat evenimentele atât pe teritoriul Turciei, cât și în România. Martorul R.H. (f. 188 dup) a relatat modul în care l-a întâlnit pe inculpatul K.M., într-un apartament din București unde a fost cazat împreună cu alți 8-9 cetățeni turci (care doreau și ei să -l treacă frontiera României), inculpat care venea aproape zilnic însoțit de inculpatul B.F. Aceeași doi inculpați i-au așteptat pe migranți la pensiunea P. Martorul T.O. face referire în declarația sa tot la cei doi inculpați K.M. și B.F., fiind așteptat de aceștia în gara Deva și condus la aceeași pensiune P. Martorul declară expres faptul că inculpatul K. și B. le-au spus că îi vor ajuta să ajungă unde vor. Aceleași împrejurări sunt relatate și de martorii emigranți T.F., P.E., Z.Ș., A.E., K.S. și B.M. (f. 193-202 d.u.p.). Apărările inculpaților K.M. și B.F. în sensul că s-ar fi deplasat la Deva pentru a achita inculpatului I.I. o datorie de 1.000 euro rezultată din acte de comerț mai vechi, au fost înlăturate de instanță, atât față de probele invocate mai sus, cât și față de împrejurarea că susținerile inculpaților nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă, suma despre a cărei plată s-a făcut vorbire nefiind găsită asupra inculpatului și nu a fost emisă nicio factură care să constate datoria invocată. Implicarea inculpaților E.F. și I.I. în activitatea infracțională este dovedită atât prin declarațiile martorilor (care fac referire la participarea unor persoane de cetățenie română) care se coroborează cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate (f. 46-57 dup), procesele verbale de transcriere a unor convorbiri interceptate în mediul ambiental (f. 21-29 dup) și procesul verbal întocmit de investigatorul cu identitate protejată (f. 30 și urm. dup). S-au exemplificat în acest sens discuțiile din 25 mai 2009, din cuprinsul cărora rezultă că cei doi inculpați se înțeleg ca inculpatul I.I. să vină la Deva și apoi, în cursul aceleiași zile inculpatul I.I. îi comunică lui E.F. că la recepția pensiunii P. așteaptă doi migranți pe care "să-i rezolve", E.F. răspunzându-i lui I.I. printr-un sms "Au ajuns i-au cazat". Relevante sunt și discuțiile din 26 mai 2009, I.I. comunicându-i lui E.F. faptul că a sosit în Deva și inculpatul K.M., atrăgându-i totodată atenția să fie atent ca migîanții să nu fie supravegheați "Da, vezi să nu aibă ceva în spate când vin. înțelegi! Numai să ... când vin aici să nu aibă spate. Înțelegi tu?" În ceea ce îl privește pe inculpatul I.I., s-a reținut și faptul că la data de 28 mai 2009 a purtat discuții cu o persoană necunoscută. Cu care a stabilit variante pentru trecerea frauduloasă a frontierei românoungare. De asemenea, în discuția telefonică din aceeași zi (ora 13,17 - fii. 103-104 d.u.p.) este expres menționat numele lui E.F., rezultând că acesta cunoștea activitatea membrilor grupului infracțional. Inculpatul E.F. s-a prezentat la 22 mai 2009 la pensiunea P. și solicitând să discute cu proprietarul, a vorbit de fapt cu un colaborator autorizat față de care a recunoscut că se ocupă cu traficul cetățenilor turci din România spre Germania și Austria, că se ocupă de casarea migranților, că aceștia sosesc la locurile de cazare în grupuri mici de 2-4 persoane, pentru a nu stârni suspiciuni și că aceștia se deplasează atât cu autoturisme cât și cu trenul. Tot cu această ocazie a afirmat că urmează să sosească apoi 20 de persoane, cetățeni turci (f. 21 și următoarele dup). Curtea a constatat astfel că probeleadministrate dovedesc comiterea infracțiunilor de inculpații apelanți, instanța de fond pronunțând în mod corect condamnarea acestora. În mod just s-a constatat că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003. Din probele administrate rezultă cu claritate legăturile dintre inculpați, că aceștia au desfășurat activitățile cu un scop precis determinat, atribuțiile acestora fiind distincte, unii ocupându-se de cazarea migranților, alții de transportul acestora, iar alții de trecerea frontierei României. În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate coinculpaților, nu există cauze care să justifice diminuarea acestora, instanța de fond dând eficientă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire atât la pericolul social al faptei(care este unul ridicat), cât și în concret la persoana fiecărui inculpat, având în vedere contribuția diferită la comiterea faptelor și antecedentele penale ale acestora( în ceea ce-l privește pe inculpatul I.I.). Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.F., K.M., I.I. și E.F. pentru motivele arătate pe larg în practicarea prezentei decizii. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate Înalta Curte reține următoarele: În ce privește infracțiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta incriminează inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. Potrivit art. 2 lit. a) din aceeași lege, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane,care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul uneia sau mai multor infracțiuni grave. Una dintre aceste infracțiuni grave este și traficul de migranți,pedepsită de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, care constă, în varianta tip, în racolarea,îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și organizarea acestei activități. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că cei patru inculpați au constituit în România un grup infracțional organizat, parte dintr-un grup infracțional transfrontalier al cărui lider se află în Turcia și care în esență organiza activități de trecere frauduioaseă a frontierei de stat a României de către cetățeni turci, care încearcă astfel să ajungă în spațiul Schengen. În cadrul acestui grup mai mare, activitatea membrilor din România consta în preluarea migranților, cazarea .transportul până în apropierea frontierei de vest și trecerea acesteia în mod fraudulos. Așa cum corect a stabilit instanța de fond, în urma administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului,activitatea inculpaților nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, ci s-a desfășurat în timp și a implicat o organizare a acțiunilor infracționale, fiecare având rolul său bine determinat. Astfel, inculpatul K.M. se ocupa cu cazarea migranților în București, inculpatul B.F. asigura transportul și legătura dintre inculpați, inculpatul E.F. se ocupa cu cazarea pe traseul dintre București și zona de frontieră, iar inculpatul I. era cel care asigura trecerea frauduloasă a frontierei. Toate aceste aspecte rezultă în principal din declarațiile martorilor.inclusiv cele ale migranților, din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și procesele-verbale care consemnează activitățile desfășurate de către investigatorul acoperit și colaboratorii autorizați, mijloace de probă care contrazic apărările pe care inculpații și le-au făcut și care în esență încearcă să acrediteze ideea că prezența lor la Deva a fost întâmplătoare și că nu au avut nimic de-a face cu traficul de migranți. În ce privește infracțiunea prev.de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, pentru reținerea acesteia în formă consumată nu este necesar să se realizeze efectiv trecerea frauduloasă a frontierei, fiind suficient, așa cum este situația în speță, să se fi comis măcar una dintre acțiunile prevăzute în mod alternativ (racolare, îndrumare, călăuzire sau organizarea vreuneia dintre acestea) subsumate însă unui scop comun, acela de trecere frauduloasă a frontierei de stat. Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare invocat de către inculpați în motivarea solicitării de achitare a lor pentru cele două infracțiuni, neexistând nicio gravă eroare în stabilirea situației de fapt și a vinovăției lor;dimpotrivă, soluția de condamnare a inculpaților își găsește susținere în probatoriul cauzei, neexistând nicio contradicție între acesta și concluzia la care au ajuns atât instanța de fond, cât și cea de apel. Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.în ciuda conduitei lor procesuale și a gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite, inculpații (cu excepția lui K.M.) au beneficiat de circumstanța atenuantă a bunei conduite anterior comiterii faptelor, constând în principal din lipsa antecedentelor penale, ceea ce a condus la stabilirea unor pedepse sub minimul special. Atât în cazul acestor inculpați, cât și a inculpatului K.M., Curtea apreciază că nu există nicio justificare pentru clemența solicitată instanței de recurs, căci prin reducerea cuantumului pedepselor nu s-ar mai putea realiza nici funcția de constrângere și nici cea de reeducare înscrise în art. 52 C. pen. Singura critică întemeiată dintre cele formulate de inculpați în recurs are în vedere măsura expulzării dispuse împotriva inculpatului B.F. Curtea reține că această măsură de siguranță are un caracter facultativ,urmărind înlăturarea unei stări de pericol ce decurge din prezența condamnatului pe teritoriul țării și după executarea pedepsei principale. În aplicarea acestei măsuri trebuie avută în vedere nu doar gravitatea infracțiunii săvârșite, ci și consecințele pe care ea le-ar putea avea pentru condamnat și familia acestuia. Din înscrisurile prezentate în fața Înaltei Curți rezultă că acesta este căsătorit cu o româncă, cu care are un copil minor în vârstă de 8 ani, situație în care prin luarea măsurii expulzării s-ar încălca dispozițiile art. 8 din C.E.D.O., datorită inexistenței unei proporționalități între măsură și țelul urmărit; executa rea unei asemenea măsuri afectează viața de familie a condamnatului, fie că este vorba despre deplasarea soției și a copilului minor, cu titlu definitiv, într-un stat a cărui limbă nu o cunosc și cu care nu au legături (ceea ce ar crea dificultăți de adaptare și ar impune escaladarea unui mare număr de obstacole practice și juridice, vezi cauza B. c. Franța), fie că familia condamnatului optează pentru rămânerea în țara de origine. În aceste limite, recursul inculpatului B.F. este fondat și va fi admis.fiind incident cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., cauza rejudecată conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,iar măsura expulzării acestuia înlăturată. În cazul celorlalți inculpați, recursurile lor vor fi respinse ca nefondate conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Va fi dedusă prevenția la zi pentru toți recurenții.