ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând

asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost

condamnați inculpații:

- 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.;

- 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. În baza art. 11 pct. 2

lit. a)

rap. la art. 10

lit. d)

C. proc. pen.

a fost achitat inculpatul M.D.D. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în stare de reținere

și arestare preventivă de la 29 octombrie 2010 la

24 februarie 2011.

- 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Lege

nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.pen.;

- 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C.pen.;

- 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și

s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.

În baza art.

83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 282 din 08 mai 2008 a

Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008,

urmând a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta

sentință, astfel ca, în final, inculpatul să execute 6 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C.pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. în

condițiile prev. de art. 71 C.pen.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului S.I.N., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la

29 octombrie 2010

la

05 aprilie 2011.

Prin aceeași

hotărâre au fost condamnați inculpații R.I., C.G., D.C., L.A.A.

S-a constatat

că inculpatul M.D.D. a fost reținut și arestat preventiv de la 29 octombrie

2010 la 24 februarie 2011, dată la care măsura arestării preventive a fost

înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură

care se menține și în continuare, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

art. 357 C. proc. pen.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea cantităților de 16,5 g. rezină de cannabis ridicate de la

inculpatul C.G. (rapoartele de constatare nr. X/2010 și nr. Y/2010), 1 g.

cannabis ridicat de la inculpatul D.C. (raport de constatare nr. Z/2010) și 53

g. rezină de cannabis ridicate de la inculpatul S.I.N. (raportul de constatare

nr. W/2010), rămase după efectuarea analizelor chimice.

În baza art.

118 Iit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.G. suma de 340 RON asupra

căreia s-a instituit sechestrul asigurător în cursul urmăririi penale, măsură

care s-a menținut.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților în limitele

infracțiunilor expuse în actul de sesizare, mai puțin referitor la infracțiunea

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, în

ce-l privește pe inculpatul M.D.D.

Astfel,

Tribunalul a reținut, în fapt și în drept, cu privire la inculpatul S.I.N. că

inițial, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptelor de care a

fost acuzat; dar ulterior, în fața instanței, și-a schimbat poziția procesuală.

Inculpatul a

recunoscut faptul că a cumpărat pentru consum propriu 5 g. de hașiș de la

inculpatul R.I. și de câte două ori pe săptămână hașiș și marijuana de la

inculpații L. și C., pentru consum propriu.

În majoritatea

convorbirilor telefonice interceptate, pe care le-a purtat inculpatul R.I. cu

ceilalți coinculpați și cu persoane neidentificate care l-au contactat în

scopul de a le furniza hașiș și marijuana, inculpatul R.I. le-a indicat

interlocutorilor să îl contacteze pe inculpatul S.I.N. pentru a intra în

posesia drogurilor. Au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice legate

de prețul hașișului și de persoanele cărora urma să le furnizeze doze în jur de

1 g. de hașiș, purtate între inculpații R.I. și S.I.N.

Practic,

inculpatul S.I.N. era principalul vânzător de hașiș, pe care îl primea de la

inculpatul R.I., așa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate.

Inculpatul S.I.N.

a vândut cantități de 0,5 g. hașiș martorului S.D.S. și unei persoane poreclite

„K.” (declarația martorului Ș.).

Inculpatul S.I.N.

a primit din Spania, de la inculpatul R.I., un colet cuprinzând 59 g. rezină de

cannabis, de proastă calitate, care nu a putut fi vândută, astfel că inculpatul

S.I.N. l-a ambalat într-un alt colet și l-a expediat înapoi în Spania,

inculpatului R.I. Coletul a fost interceptat de organele de poliție, inculpatul

S.I.N. fiind fotografiat în momentul predării coletului către curier.

Discuțiile

privind restituirea hașișului în Spania au fost purtate telefonic, cu

inculpatul R.I., de către inculpații S.I.N. și M.D.D. Din discuții rezultă că,

în România, coletul fusese trimis inculpaților M.D.D. și S.I.N.

S-a reținut că

în dosarul urmărire penală sunt redate multiple convorbiri codificate (1 g.

hașiș - 1 maieu negru, de exemplu) între inculpatul M.D.D. și S.I.N. privind

cantități de drog vândute clienților și sumele de bani datorate de aceștia

inculpatului S.I.N. în schimbul drogurilor.

S-a

concluzionat că faptele prezentate întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de

scoatere din țară de droguri de risc prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținerea de droguri de risc în vederea

consumului, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fapte în concurs

real și în stare de recidivă în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul S.I.N.

fiind anterior condamnat la 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 282

din 05 mai 2008 a Judecătoriei Petroșani, pedeapsă a cărei executare a fost

suspendată condiționat. S-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentului

dosar au fost comise în interiorul termenului de încercare de 3 ani și 6 luni (care

a început să curgă la 20 mai 2008, data rămânerii definitive a sentinței prin

neapelare).

Cu privire la

inculpatul M.D.D. s-a reținut că, spre deosebire de ceilalți inculpați, acesta

a evitat sistematic să discute la telefon despre tranzacții cu droguri, fiind

extrem de suspicios și precaut. Instanța a remarcat o serie de discuții din

care rezultă atenția inculpatului M.D.D. de a nu discuta la telefon despre

droguri: în cursul unei discuții cu inculpatul S.I.N.: „Nu-mi trimite mesaj cu

prostii d-ălea...”, iar în cursul a două discuții cu potențiali clienți

cumpărători de hașiș, inculpatul i-a întrebat expres: „Ești cu D.I.I.C.O.T.-ul?”,

respectiv : „Ești pe mână cu D.I.I.C.O.T.-ul?”. Instanța a mai remarcat faptul

că inculpatul M.D.D. nu se temea de poliție sau Parchet în general, ci de

D.I.I.C.O.T., structură specializată în anchetarea infracțiunilor de trafic de

droguri. Din acest motiv, s-a considerat că numărul convorbirilor în care

inculpatul M.D.D. se referă la droguri este mai redus decât în cazul celorlalți

inculpați, iar discuțiile sunt codificate.

S-a reținut că

au fost interceptate discuții telefonice purtate de inculpatul R.I. privind, în

special, colectarea unor sume de bani de la inculpații care activau ca dealeri

pentru a fi trimiși de inculpatul R.I. în Spania, de unde urma să îi fie

trimise droguri. Sumele de bani au și fost trimise în Spania, prin serviciul de

transfer, pe numele F.A., destinația fiind „C.”, contactul lui R.I., în Spania.

R.I. i-a confirmat inculpatului M.D.D. trimiterea banilor în Spania, ceea ce

instanța a considerat că confirmă, încă o dată, implicarea lui M.D.D. în

traficul de droguri, alături de ceilalți inculpați.

La 08

octombrie 2010, între R.I. și M.D.D. a avut loc o discuție în care ultimul și-a

exprimat speranța că va procura 350 euro din vânzarea de droguri. În data de 11

septembrie 2011 au fost înregistrate două convorbiri purtate de M.D.D.,

codificat, cu persoane necunoscute privind tranzacții cu droguri, iar la 13

august 2010 și 14 august 2010 a avut discuții similare cu diverse persoane

(coinculpați și clienți).

S-a considerat

ca fiind dovedit faptul că M.D.D. a deținut droguri de risc pentru consum, așa

cum rezultă din convorbirea din 05 septembrie 2010, cu inculpatul S.I.N., când

i-a cerut acestuia să îi procure foiță („oiță”) necesară confecționării

țigărilor care conțin droguri.

A fost

interceptată și convorbirea prin care inculpatul M.D.D. a organizat restituirea

coletului trimis din Spania de R.I. și care conținea hașiș de calitate slabă,

pe care l-a ambalat și l-a încredințat inculpatului S.I.N. pentru a-l depune la

un serviciu de curierat, de unde a fost ridicat de organele de poliție.

Martorul B.R.

a declarat că, în repetate rânduri, a primit de la inculpatul M.D.D. țigări cu

hașiș, în timp ce îl transporta pe inculpat de la Petroșani la Petrila.

Prima instanță

a concluzionat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de

droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținere de

droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, săvârșite în concurs real.

La

individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului,

care a negat constant faptele săvârșite, chiar confruntat cu probatoriul, rolul

său însemnat în săvârșirea faptelor constând în menținerea legăturilor dintre

inculpatul R.I. și ceilalți inculpați și coordonarea activității de strângere

de fonduri pentru cumpărarea de droguri din Spania.

Starea de fapt

expusă mai sus a fost reținută în baza amplului material probator al cauzei:

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat,

depozițiile martorilor B.R.A., M.D., S.R., S.D.S., procesele-verbale încheiate

de investigatorul sub acoperire, raportul de constatare tehnico-științifică din

12 octombrie 2010

al D.C.C.O. Brigada

Cluj-Napoca, raportul de constatare tehnico-științifică din 01 noiembrie 2010

al Laboratorului de Analiză și Profil a Drogurilor Cluj-Napoca,

procesele-verbale încheiate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare,

mijloacele materiale de probă coroborate cu declarațiile inculpaților D.C., S.I.N.,

C.G., L.A.A.

În ce privește

infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța a

constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni

și, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a)

C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.D.D.

pentru această faptă. S-a reținut că activitatea de colectare a sumelor de bani

provenite din vânzarea de droguri și trimiterea lor în Spania pentru procurarea

altor cantități de drog intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de

trafic de droguri.

Complicitatea

la introducerea în țară de droguri de risc presupune ajutorul material dat

persoanei care trece drogurile peste frontieră, înainte de trecerea frontierei

ori în timpul trecerii frontierei, cum ar fi: ajutorul dat pentru ascunderea

drogurilor într-un autoturism, disimularea lor în interiorul altui obiect,

distragerea atenției lucrătorului vamal ori polițistului de frontieră în timpul

controlului la trecerea frontierei, etc., iar inculpatul M.D.D. nu a săvârșit

asemenea acțiuni.

Împotriva

acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara și, printre alții,

inculpații M.D.D. și S.I.N.

Prin decizia

penală nr. 158 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia a

fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, fără

drept, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 în infracțiunea de autorat la infracțiunea prev. de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000.

Au fost

respinse, printre altele, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Hunedoara și de către inculpații M.D.D. și S.I.N. În temeiul art. 350 alin. (1)

C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.I.N. și

s-a computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării

preventive de la 29 octombrie 2010 la 11 noiembrie2011.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a constatat că instanța

fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe

ansamblul materialului probator de la dosar: ordonanțele autorizare a

investigatorului sub acoperire și a colaboratorului, procese-verbale ale

colaboratorului investigatorului, rapoartele de constatare tehnico-științifice,

ordonanță de ridicare și predare colet, procesele-verbale de redare rezumativă,

depoziții martori, acte bănci, procese-verbale de predare-primire, procese-verbale

de percheziție domiciliară, procese-verbale de transcriere a convorbirilor

telefonice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale

de transcriere a convorbirilor telefonice, procese-verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice, mijloacele materiale de probă coroborate cu

declarațiile inculpaților.

Curtea a

arătat că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în

conformitate cu exigențele art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod

clar și neechivoc vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor pentru care

a pronunțat condamnarea.

Curtea a

reținut la rândul său, sub raportul bazei factuale, că inculpații M.D.D. și

S.I.N. au comis faptele reținute în sarcina lor de prima instanță.

Curtea a mai

constatat că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă

faptelor săvârșite de către inculpați și a stabilit pedepse ce corespund

criteriilor generale de individualizare statuate de art. 72 C. pen., acestea

reflectând atât gradul de pericol social semnificativ al faptelor săvârșite, cât

și elementele ce caracterizează persoana inculpaților.

În opinia

majoritară a completului de divergență instanța a apreciat că nu a fost probată

introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, de către inculpatul M.D.D.

Astfel, s-a

considerat că acuzarea nu a probat când au fost introduse drogurile în țară,

cum au fost introduse, de cine, iar simpla presupunere că „în data de 20

octombrie 2010 inculpatul M.D.D. a primit, posibil prin intermediul unei firme

de transport persoane și coletărie, cantitatea de aproximativ 100 g. hașiș”, nu

întrunește exigențele unei probe certe. În condițiile în care există un dubiu

esențial privind elementul material al infracțiunii, desemnat prin verbum

regens „introducere”, s-a apreciat că o înțelegere între părți, în lipsa

dovezii trimiterii banilor în Spania, în condițiile absenței detaliilor privind

livrarea drogurilor și tranzitarea frontierei, nu întrunește conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Luând în

considerare argumentele de mai sus, precum și neîntrunirea conținutului

constitutiv al infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără

drept, s-a apreciat că infracțiunea nu a fost săvârșită nici sub forma

autoratului și nici a complicității.

Referitor la

apelul declarat de către inculpatul S.I.N., Curtea a arătat că memoriul depus

la dosar, precum și susținerile orale ale apărătorului ales au vizat, în

esență, aspecte de netemeinicie sub raportul individualizării judiciare a

pedepsei.

Vizând

aspectele de netemeinicie, Curtea a arătat, în urma examinării efective a

actelor și lucrărilor esențiale supuse aprecierii sale, că în cauză nu există

motive suficiente și raționale care să justifice o atenuare a răspunderii

penale a inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74

C. pen.

Curtea a

apreciat că pedepsele aplicate în cuantumul stabilit de către prima instanță

corespund posibilităților reale de reeducare ale inculpatului și respectă

principiul proporționalității dintre sancțiune și comportament.

S-au apreciat

ca relevante, în cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului S.I.N., gradul

de pericol social semnificativ al faptelor, repetabilitatea acestora, urmările

produse sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele ce conturează

negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la calitatea

sa de recidivist.

Curtea a

considerat că o atenuare a răspunderii penale nu ar oferi garanții suficiente

asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 C. pen. și

nu ar răspunde imperativului de fermitate, intransigență și exemplaritate a

măsurii coercitive.

Atitudinea

sinceră a inculpatului, care inițial la urmărire penală a recunoscut săvârșirea

faptelor, s-a considerat că nu este și suficientă pentru a justifica aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atâta timp cât în pofida evidențelor

inculpatul a exclus implicarea inculpatului M.D.D. în trimiterea coletului în

străinătate.

În ce privește

cererea de aplicare a dispozițiilor art. 18

1

C. pen., Curtea a

constatat că prima instanță a evaluat corespunzător gradul de pericol social

concret al faptelor săvârșite de către inculpat, neputându-se afirma că prin

natura lor și modul în care au fost săvârșite acestea au adus o atingere minimă

valorilor sociale ocrotite de lege.

Curtea a

precizat că, în cauză, nu sunt întrunite exigențele art. 18

1

C. pen.,

acuzațiile aduse inculpatului prezentând o gravitate semnificativă și aducând o

atingere serioasă valorilor sociale ocrotite de lege.

Împotriva

deciziei, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia

și inculpații M.D.D. și S.I.N.

Prin recursul

declarat, Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.17 și 17

2

C. proc. pen. susținând, în esență, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. l) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței penale

nr. 78/2011 a Tribunalului Hunedoara și a deciziei penale nr. 158/A/2011 a

Curții de Apel Alba lulia și, în rejudecare, condamnarea inculpatului M.D.D.

pentru complicitate la introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Recurentul

inculpat M.D.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c), invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul

inculpat S.I.N. a cerut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.

Examinând

hotărârile atacate prin prima cazurilor de casare, precum și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată următoarele:

În ceea ce

privește cererea recurentului inculpat S.I.N. de aplicare a dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., Înalta Curte reține că potrivit art. XI din

O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea

judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător

la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în

vigoare a O.U.G. nr.

121/2011.

De asemenea,

prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât

că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în

măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în

care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor

juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub

legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În prezenta

cauză, cercetarea judecătorească, în fața instanței de fond, nu a început

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, ci la data de 26 ianuarie 2011,

când inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 320

1

,

iar inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, în actul de

sesizare a instanței, nefiind incidență, în aceste condiții, procedura de

judecată în cazul recunoașterii vinovăției.

Ca urmare, se

constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. XI din O.U.G. nr.

121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., neputând fi primită.

Referitor la

critica Parchetului privind greșita achitare a inculpatului M.D.D. sub aspectul

complicității la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de

risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

instanța de recurs consideră că aceasta este întemeiată.

Probele

administrate dovedesc împrejurarea că la 20 octombrie 2010 inculpatul a primit

din Spania cantitatea de 100 g. hașiș, distribuind-o parțial prin intermediul

coinculpaților D.C. și S.I.N., iar ulterior întrucât drogul, în opinia

inculpaților și consumatorilor, nu corespundea din punct de vedere calitativ,

inculpatul M.D.D. s-a ocupat de organizarea expedierii sale în Spania, la

inculpatul R.I.

Aceste aspecte

rezultă din convorbirile telefonice purtate de către inculpatul M.D.D. la 20

octombrie 2010 interceptate în baza autorizației a Tribunalului Hunedoara, a

celor din 21 octombrie 2010 când inculpatul a discutat cu coinculpatul S.I.N.,

dar si a celor din 21 octombrie 2010, când, dialogând cu inculpatul R.I., s-a

plâns acestuia de calitatea slabă a drogurilor. De asemenea, s-a remarcat și

convorbirea telefonică purtată de inculpatul R.I., care i-a cerut inculpatului M.D.D.

să-i restituie pachetul cu hașiș spre a-i expedia ulterior drog de mai bună

calitate.

Conținutul

discuțiilor telefonice interceptate se coroborează în totalitate cu

declarațiile date în cauză de către inculpatul S.I.N., care a prezentat în

detaliu activitatea infracțională proprie, dar și cea derulată de inculpatul M.D.D.

Rezultă,

așadar, cu certitidine, introducerea în țară a cantității de 100 g. hașiș, iar

activitatea de colectare a sumelor de bani provenite din vânzarea de droguri și

trimiterea lor în Spania pentru procurarea drogului, nu intră în conținutul

constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri, ci constituie ajutorul dat de

inculpatul M.D.D. la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără

drept, a drogului de risc.

Prin urmare,

instanța de recurs va dispune condamnarea inculpatului M.D.D. și pentru

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, considerând nelegală achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru motivul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii.

Aceeași

critică nu poate fi examinată și din perspectiva cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., cum a solicitat Parchetul,

nefiind identificat vreun motiv care să indice că hotărârile atacate sunt

contrare legii sau că prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii, alta

decât cea referitoare la stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii

în discuție, care constituie motiv de recurs distinct, respectiv cel prev. de art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen., în temeiul căruia se va admite recursul

promovat de procuror.

Potrivit art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a

comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de achitare sau de condamnare.

Stabilirea

situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor

competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv

instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă

administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional,

examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în

care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă

trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele

administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită

apreciere a probelor.

Analizând,

așadar, critica recurentului inculpat M.D.D. privind greșita condamnare, din

perspectiva unei pretinse erori de fapt, Înalta Curte constată că situația de

fapt stabilită de instanțele de fond nu este în contradicție cu probele

administrate. Acestea dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul M.D.D., în

perioada iulie - octombrie 2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale a vândut și oferit droguri de risc (hașiș) către consumatori din

orașul Petrila și municipiul Petroșani; că, în data de 27 octombrie 2010, a

încercat să scoată din țară cantitatea de 59 g. cannabis în vederea trimiterii

lor în Spania la inculpatul R.I., a cărei executare a fost întreruptă datorită

intervenției organelor de poliție și interceptării coletului care conținea

drogurile de risc; că în perioada iulie - octombrie 2010 a deținut pentru consum

propriu, fără drept, droguri de risc.

Astfel, din

convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpatul R.I. a ținut

legătura telefonic cu inculpații S.I.N. și M.D.D., cu acesta în special în

legătură cu colectarea sumlor de bani de la inculpații care activau ca dealeri.

De asemenea, există procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice

purtate de M.D.D., codificat, cu persoane necunoscute privind tranzacții cu

droguri, precum și convorbiri care atestă că inculpatul a cerut lui S.I.N. să

îi procure foiță necesară confecționării țigărilor care conțin droguri.

Martorul B.R. a declarat că, în repetate rânduri, a primit de la inculpatul M.D.D.

țigări cu hașiș, în timp ce îl transporta pe inculpat de la Petroșani la

Petrila. Transcrierea convorbirilor telefonice mai relevă că discuțiile privind

restituirea hașișului în Spania au fost purtate telefonic cu inculpatul R.I. de

către inculpații S.I.N. și M.D.D., din discuții rezultând că, în România,

coletul fusese trimis acestora. Procesul-verbal de redare a convorbirii

telefonice, din 05 septembrie 2010, dintre inculpații S.I.N. și M.D.D. atestă

că cel din urmă a organizat trimiterea coletului cu hașiș în Spania,

încredințându-l în acest scop lui S.I.N. Cu acestea se coroborează declarațiile

inculpatului S.I.N. care, recunoscând acuzațiile ce i s-au adus, a confirmat

învinuirea făcută inculpatului M.D.D., prin rechizitoriu.

Pe cale de

consecință, apare ca neîntemeiată solicitarea de achitare, neexistând nici o

eroare de fapt cu privire la persoana recurentului inculpat M.D.D. sub aspectul

săvârșirii de infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Raportat la

cuantumul pedepselor, Înalta Curte consideră că se impune reindividualizarea

pedepselor aplicate recurenților inculpați, pentru a se da eficiența cuvenită

criteriilor generale de individualizare a pedepsei reglementate de dispozițiile

art. 72 C. pen.

Astfel, în

plus de cele deja avute în vedere de instanțele de fond, se constată că

inculpatul S.I.N. a recunoscut acuzațiile aduse, nu doar în faza de urmărire

penală, ci și în fața instanței de recurs, situație care, deși nu se

circumscrie condițiilor prev. de art. 320

1

C. proc. pen. (după cum

s-a arătat), oferă posibilitatea reținerii circumstanței atenuante judiciare

prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Instanța de recurs consideră că aceasta are

incidență, chiar dacă inculpatul este recidivist, întrucât fiecărei

circumstanțe reale sau personale trebuie să i se recunoască ponderea

corespunzătoare în procesul de individualizare a pedepsei, iar atitudinea

sinceră a acestui inculpat, pusă în balanță cu gravitatea concretă a

infracțiunilor comise, justifică reducerea pedepselor aplicate, sub minimele

speciale prevăzute de lege pentru acestea.

De asemenea,

instanța de recurs apreciază că, pentru o justă soluționare a cauzei, se impun

a se reține în favoarea inculpatului M.D.D., dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.,

cu aceeași consecință a coborârii pedepselor pentru infracțiunile săvârșite,

sub minimele speciale prevăzute de lege.

Este real că

acest inculpat nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, dar în contextul în

care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar drogurile care au format

obiectul material al infracțiunilor sunt droguri de risc, într-o cantitate

redusă, se consideră că scopul preventiv educativ al pedepsei va putea fi

realizat și prin aplicarea unor pedepse în cuantum mai mic decât cele stabilite

de instanțele de fond.

Instanța mai

are în vedere și împrejurarea că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză,

iar modalitate de executare a pedepsei, tocmai în vederea atingerii scopului

acesteia, va fi executarea în detenție a pedepsei rezultante.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.l.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba lulia și

inculpații M.D.D. și S.I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 11

noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de

familie.

Va casa, în

parte, decizia sus-menționată și sentința penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 a

Tribunalului Hunedoara și, rejudecând:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate

recurentului inculpat M.D.D., în pedepsele componente, pe care le va repune în

individualitatea lor.

Va reduce

pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce

pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce

pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Va condamna pe

inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34

lit. b)

și art. 35 C.

pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând ca recurentul inculpat M.D.D. să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., va interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate

recurentului inculpat S.I.N., în pedepsele componente, pe care le va repune în

individualitatea lor.

Va reduce

pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37

lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Va reduce

pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Va reduce

pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art.

33

lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35

C. pen. va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art.

83 C. pen. va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 282 din 08 mai 2008 a

Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, care

va urma să fie executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta,

astfel că în final inculpatul va executa 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., va interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului S.I.N. durata reținerii și arestării preventive

de la 29 octombrie 2010 la zi.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.D.D. în sumă de 200 RON și

onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 75 RON pentru inculpatul S.I.N.,

se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea inculpatului S.I.N. de aplicare a dispozițiilor art. XI raportat la

art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și inculpații M.D.D.

și S.I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 11 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Alba lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în

parte, decizia sus-menționată și sentința penală nr. 78 din 05 aprilie 2011 a

Tribunalului Hunedoara și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate

recurentului inculpat M.D.D., în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

Reduce

pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce

pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce

pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe

inculpatul M.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate,

urmând ca recurentul inculpat M.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate

recurentului inculpat S.I.N., în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

Reduce

pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37

lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa

de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit.

a) și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Reduce

pedeapsa de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele stabilite

și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.

În baza art.

83 C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 282 din 08 mai 2008 a

Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2008, care

urmează să fie executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta,

astfel că în final inculpatul va executa 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.

În baza art. 71

C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului S.I.N. durata reținerii și arestării preventive

de la 29 octombrie 2010 la zi.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.D.D. în sumă de 200 RON și

onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 75 RON pentru inculpatul

S.I.N., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 martie 2012.