ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3097/2012

În data de 14 martie 2011, în jurul orei 17.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.F.” s-a întâlnit cu inculpatul M.M.S. în zona Gării Focșani pentru a procura hașiș. Cu acest prilej inculpatul M.M.S. i-a oferit investigatorului sub acoperire gratuit, mai multe fragmente de substanță solidă, mărunțită, de culoare maro, susținând că este hașiș și, după ce i-a cerut să verifice acea substanță, i-a precizat că dacă dorește să cumpere o cantitate mai mare, să-l contacteze telefonic. După ce l-a contactat telefonic, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul în același loc, în jurul orelor 18.00. La acea întâlnire inculpatul M.M.S. a venit cu inculpatul D.D., care conducea un autoturism marca O., de culoare neagră. Inculpatul M.M.S. i-a oferit investigatorului sub acoperire 3 bucăți de substanță solidă de culoare maro, ambalat într-o pungă transparentă din material plastic, primind suma de 150 RON. Cu acest prilej inculpatul M.M.S. i-a spus investigatorului sub acoperire, că dacă mai dorește să cumpere hașiș, la prețul de 50 RON gramul, îl poate contacta telefonic. Toate substanțele procurate de la inculpat au fost înaintate la Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, pentru efectuarea analizelor și întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică. Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 28 martie 2011 rezultă că s-a analizat în total 3,2 g. rezină de cannabis, substanță în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), care este o substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis și care face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Restul de 2,5 g. rezină de cannabis rezultat după efectuarea analizei a fost depus la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

În data de 24 mai 2011, în jurul orelor 18.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „G.M.”, s-a deplasat pe raza comunei C., județul Vrancea, pentru a se întâlni cu inculpatul D.D. în vederea procurării a 3 g. de hașiș. Cu acest prilej, inculpatul D.D. i-a înmânat investigatorului sub acoperire o bucată de substanță solidă, de culoare maro, susținând că este hașiș, pentru care a primit de la investigator suma de 150 RON. Totodată, inculpatul D.D. i-a spus investigatorului sub acoperire că dacă mai dorește să cumpere astfel de drog, la prețul de 50 RON gramul, îl poate contacta telefonic. Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către același laborator de specialitate în 27 mai 2011, reiese că s-a analizat cantitatea de 2,6 g. rezină de cannabis, punându-se în evidență THC ca substanță psihotropă. Restul de 1,9 g. rezină de cannabis rezultat după efectuarea analizelor a fost depus la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

Procedându-se în același mod, același investigator sub acoperire s-a întâlnit în data 04 iunie 2011, în jurul orelor 22.30, în comuna C., județul Vrancea, cu inculpatul D.D., de la care a cumpărat două bucăți de substanță solidă, spunându-i-se că sunt aprox. 2 g. hașiș, pentru care a plătit suma de 100 RON. În urma analizelor efectuate de același laborator de specialitate s-a concluzionat că a fost analizată o cantitate de 2,2 g. rezină de cannabis, iar restul de 1,6 g. rezină de cannabis a fost depus în același loc.

În data de 05 iulie 2011, în jurul orelor 22.00, inculpatul D.D. s-a întâlnit cu același investigator sub acoperire, în zona centrală a comunei C., căruia i-a vândut pentru suma de 150 RON încasați, cantitatea de 4 g. rezină de cannabis. Cu acest prilej inculpatul D.D. i-a spus investigatorului sub acoperire că dacă dorește să cumpere o cantitate mai mare de drog să-l contacteze telefonic. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2011, întocmit de același laborator rezultă că s-a analizat cantitatea de 4 g. rezină de cannabis, punându-se în evidență THC, o substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis și că această substanță face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Restul de 3,4 g. rezină de cannabis a fost depus în același loc la I.G.P.R.

În baza datelor obținute prin investigatorul sub acoperire, în data de 08 iulie 2011, s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului D.D. Astfel, în jurul orelor 15.00, în timp ce inculpatul D.D. se întâlnise cu investigatorul sub acoperire, în zona Primăriei comunei C., iar aceștia negociaseră cu privire la vânzarea-cumpărarea unei cantități mai mari de drog, a intervenit echipa operativă care a procedat la reținerea și percheziționarea inculpatului. Asupra inculpatului s-a găsit suma de 1.000 RON care provenea din vânzarea drogului. Investigatorul sub acoperire a predat organului de cercetare 15 bucăți de substanță solidă de culoare brun închisă, ambalate în foi transparente, care fuseseră procurate de la inculpat. Cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința inculpatului D.D. și a tatălui acestuia D.Z., s-a descoperit la domiciliul celui din urmă, într-o clădire aflată în construcție mai multe bucăți de aceeași substanță solidă, care aparține inculpatului. Atât drogurile procurate de investigator, cât și cele descoperite la percheziția domiciliară au fost supuse unei analize în cadrul aceluiași laborator de specialitate. Din rapoartele de constatare tehnico-științifică din 13 iulie 2011 rezultă că probele supuse analizelor, reprezintă, în total, 948,90 g. rezină de cannabis, că analizele de laborator au pus în evidență prezența THC, substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis și care face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Cantitatea totală de 939,70 g. rezină de cannabis, care includea și 5,3 g. rezină de cannabis ce reprezintă contraproba au fost depuse la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă. Prima instanță a reținut apărarea inculpatului D.D. în sensul că infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, nu este dovedită prin probe, în așa fel, încât să înlăture orice dubiu. A arătat că este adevărat că inculpatul D.D. a declarat în intervalul orelor 21.20 - 21.50, din ziua de 08 iulie 2011, când a fost prins în flagrant, că a adus din Italia de trei ori câte 500 g. de hașiș: prima data în octombrie 2009 și de două ori în iunie 2011. În data de 09 iulie 2011, inculpatul D.D. fiind audiat a declarat în fața instanței care a dispus arestarea preventivă că nu a adus droguri din Italia și nu își menține declarațiile anterioare, deoarece drogul găsit la percheziția domiciliară l-a procurat din București, aspect pe care nu l-a relatat organelor de anchetă, din teamă. Același inculpat a mai susținut că a lucrat mai mulți ani în Italia, unde are o firmă și s-a deplasat în Italia de mai multe ori în interes de serviciu. Această ultimă declarație cu privire la acest aspect a fost menținută și în faza cercetării judecătorești. Martorul A.M. a declarat că a aflat de Ia alte persoane că inculpatul D.D. aducea drogurile din Italia, însă a precizat că în niciun caz nu a aflat acest lucru de ia inculpatul D.D. ori H.A., așa cum a declarat în faza de urmărire penală. S-a constatat că declarația acestui martor este mult prea vagă cu privire la acest aspect, pentru a se putea susține că reflectă adevărul ori că se coroborează cu declarațiile date de inculpat în fața instanței ori cu alte probe administrate în cauză. Aceeași concluzie s-a reținut și cu privire la înregistrările convorbirilor telefonice. S-a arătat că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice confirmă faptul că inculpatul D.D. a purtat discuții cu „L.” și „S.”, posibil cetățeni italieni, despre o posibilă întâlnire și despre o afacere cu un obiect greu de precizat, cât și cu soția sa, N., despre faptul că fiul lor ar fi aflat că inculpatul pleacă în Italia. S-a apreciat că probele sunt insuficiente pentru a se concluziona că inculpatul s-a deplasat, în mod repetat, în Italia pentru a aduce droguri ori că a introdus droguri de risc în România, așa cum s-a reținut în actul de sesizare. S-a arătat că inculpatul nu a negat că s-a deplasat în luna iunie 2011 în Italia, însă a precizat că s-a deplasat în Italia cu scopul de a-și rezolva probleme personale și în legătură cu o societate a sa care mai funcționează în Italia. În acest sens a depus înscrisurile de la și a fost audiat martorul D.M. Pentru aceste argumente, prima instanță a constatat că există dubiu, care profită inculpatului, cu privire la faptul că inculpatul a fost cel care a introdus în țară drogurile de risc care au făcut obiectul consumului și comercializării, așa cum s-a reținut mai sus. S-a reținut că în drept, faptele inculpatului D.D. care în perioada martie-iulie 2011, în baza unei unice rezoluțiuni infracționale și în mod repetat, a procurat și a deținut droguri de risc pe care le-a comercializat și în parte le-a consumat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor continuate și concurente, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea ait. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului H.A., care în perioada martie-iulie, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a deținut, a comercializat și a consumat droguri de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor continuate și concurente, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului M.M.S. care în aceeași perioadă, martie - iulie 2011, în mod repetat și în baza unei unice rezoluțiuni, a deținut și comercializat droguri de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, contribuția fiecărui inculpat în activitatea infracțională, scopul urmărit și urmările produse, cât și persoana fiecărui inculpat. În ce privește pe inculpatul D.D., prima instanță a reținut că acesta a procurat drog de risc și a inițiat activitatea de comercializare a drogului, din care a obținut venituri ilicite, că este tânăr, căsătorit, cu un copil minor în întreținere și că a recunoscut și regretat faptele săvârșite. În raport de aceste elemente de individualizare, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins aplicând inculpatului, pentru fiecare infracțiune săvârșită pedeapsa închisorii, într-un cuantum orientat spre limita minimă, prevăzută de textele încriminatoare. Pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 având în vedere gravitatea faptelor și persoana inculpatului, a aplicat acestuia și pedeapsa complementară, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani. În conformitate cu disp. art. 71 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Întrucât nu s-a putut dovedi indubitabil că inculpatul D.D. a introdus, în mod repetat, droguri de risc în țară și s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului D.D. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul H.A., s-a avut în vedere că este tânăr, are un loc de muncă, iar înainte de săvârșirea faptelor reținute a avut un comportament corect în societate, motiv pentru care a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. S-a aplicat inculpatului H.A., pentru fiecare infracțiune reținută, pedeapsa închisorii, sub limita minimă prevăzută de textele încriminatoare, dar în limitele prev. de art. 76 lit. c) și e) C. pen. Față de natura și gravitatea faptelor, împrejurările reținute și persoana inculpatului, s-a apreciat necesar a se aplica inculpatului H.A., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. Făcându-se aplic. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului H.A. pedeapsa închisorii cea mai grea, împreună cu pedeapsa complementară menționată. În conformitate cu disp. art. 71 C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În ce privește modalitatea de executare s-a apreciat că dispoziția de condamnare este pentru acest inculpat o serioasă avertizare și că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate, chiar și în condițiile în care pedeapsa închisorii nu va fi executată în penitenciar. Pentru aceste argumente, s-a dispus, în conformitate cu disp. art. 86 1 alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen ce a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 86 2 C. pen. În conformitate cu disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului. Cu privire la inculpatul M.M.S. s-a avut în vedere că a avut o contribuție redusă la activitatea infracțională, este tânăr, nu are antecedente penale și nu este cunoscut cu un comportament antisocial în comunitatea sa, iar în timpul cercetărilor a avut un comportament sincer și cooperant, recunoscând și regretând faptele săvârșite. S-a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. În raport de aceste elemente de individualizare s-a apreciat că scopul educativ și preventiv poate fi realizat, în cazul acestui inculpat, aplicându-i pedeapsa închisorii, în cuantum sub limita minimă, în condițiile aplicării disp. art. 76 lit. c) C. pen. S-apreciat că îndreptarea comportamentului inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei închisorii, motiv pentru care s-a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. Întrucât din vânzarea drogurilor de risc, inculpații au obținut ilicit unele sume de bani, s-a dispus, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de bani obținute din vânzarea drogului de risc, după cum urmează: - 3.322 RON, de la inculpatul D.D., cu precizarea că din această sumă 372 RON se află depusă la C. Bank cu chitanța din 13 iulie 2011; - 1.500 RON, de la inculpatul H.A.; - 100 RON, de la inculpatul M.M.S. Deoarece, în cauză, nu s-a făcut dovada că suma de 7.210 euro, sechestrată în timpul urmăririi penale de la inculpatul D.D. provine din vânzarea drogurilor, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acelor sume de bani prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea cu nr. 21/D/P/2011 din 15 iulie 2011. Împotriva sentinței Tribunalului Vrancea au declarat apel parchetul și inculpații D.D. și H.A. Prin decizia penală nr. 161/A din 03 iulie 2012, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și inculpatul D.D. împotriva sentinței penale nr. 37 din 09 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011. A desființat în parte sentința penală apelată, numai în privința laturii penale a cauzei și numai cu privire la inculpatul D.D., dispoziții pe care le-a înlăturat și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate inculpatului D.D. pentru infracțiunile deduse judecății, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului D.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 350 C. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.D. Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D., durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 08 iulie 2011 la zi. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.D. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpatului D.D. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.A. împotriva sentinței penale nr. 37 din 09 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.D. Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 08 iulie 2011 la zi. În motivare s-a reținut că, analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în privința soluției de achitare a inculpatului D.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și a individualizării pedepselor aplicate acestuia pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților H.A. și M.M. încadrarea juridică corespunzătoare. Cererile inculpatului H.A. de restituire a cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., precum și de achitare a sa pentru ambele infracțiuni deduse judecății, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu au fost admise. Inculpatul H.A. a reiterat în apel cererea de restituire a cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., invocând aceleași motive ca și la instanța de fond. Curtea a constatat că motivele invocate în acest sens au fost nefondate, instanța de fond dispunând în mod corect respingerea acestei cereri. Astfel, s-a constatat că percheziția efectuată la domiciliul inculpatului H.A. a fost dispusă cu respectarea disp. art. 100 C. proc. pen., în cauză fiind începută urmărirea penală „in rem” la data de 06 iulie 2011. În ce privește dreptul la apărare al inculpatului, s-a constatat că în faza de urmărire penală nu a fost încălcat. Față de inculpatul H.A., prin rezoluția din 08 iulie 2011, ora 23.00, s-a dispus începerea urmăririi penale, la ora 23.05 aducându-i-se la cunoștință, în prezența unui apărător, învinuirea cu indicarea faptelor reținute în sarcina sa, a încadrării juridice a acestora, a dreptului de a nu face nicio declarație și a dreptului de a fi asistat de un apărător, după care s-a procedat la audierea sa în prezența unui apărător. În ceea ce privește declarația olografă luată inculpatului H.A. în lipsa unui apărător ales - acesta constituind un aspect ce ține de analizarea probatoriului, din perspectiva art. 64 C. proc. pen. - neputând constitui o cauză de restituire, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. - raportat și la situația expusă, inculpatului după ce a fost pus sub învinuire, fiindu-i respectat dreptul la apărare. Curtea a constatat că instanța de fond corect a stabilit că vinovăția inculpatului H.A. rezultă din coroborarea probelor administrate, instanța de fond făcând o analiză a acestora în considerentele sentinței penale apelate, contrar celor susținute în motivele de apel de către inculpat. În declarația olografă dată la 08 iulie 2011 - inculpatul H.A. a recunoscut că a deținut și vândut hașiș pe care îl avea de la inculpatul D.D. - însă, după ce a fost pus sub învinuire, în prezența apărătorului său, fiind audiat de procuror, inculpatul a înțeles să nu facă nici o declarație. Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul H.A. a arătat că nu recunoaște comiterea faptelor. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Declarația inculpatului H.A., dată în faza de cercetare judecătorească, în care neagă comiterea faptelor este contrazisă de declarațiile inculpaților D.D. și M.M.S., de declarațiile martorilor M.I.F. și A.M.C., precum și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați sau între aceștia și diferite persoane interesate să cumpere droguri. Astfel, inculpatul D.D. a declarat că a vândut prin intermediul inculpatului H.A. aproximativ 60 g. hașiș la prețul de 50 RON gramul, primind de la acesta aproximativ 1.500 RON și că această colaborare a durat aproximativ două luni, începând cu luna martie 2011. Declarațiile inculpatului D.D. s-au coroborat cu declarațiile inculpatului M., acesta din urmă arătând ca l-a cunoscut pe inculpatul D.D. prin intermediul inculpatului H.A., care îi este rudă și prieten, că cei doi inculpați se cunoșteau, fiind consumatori de hașiș de mai mult timp, iar la un moment dat, inculpatul H.A. i-a cerut să-i găsească persoane interesate să cumpere hașiș, arătând că împreună cu cei doi inculpați a participat la trei acțiuni de vânzare a diferite cantități de hașiș. Martorul M.I.F. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.D. prin intermediul inculpatului H.A. care i-a spus că poate cumpăra hașiș la prețul de 50 RON gramul de la inculpatul D.D. și că în perioada martie - iunie a cumpărat de mai multe ori hașiș de la inculpatul D.D. Martorul A.M.C. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.D. tot prin intermediul inculpatului H.A. și că acesta din urmă i-a spus prin luna martie 2011 că poate face rost de hașiș, că este interesat să găsească clienți pentru a le vinde acest drog și că el cunoaște o persoană care deține acest drog, putând intermedia tranzacțiile. Același martor a mai precizat că în perioada martie - iulie 2011 a cumpărat hașiș, de mai multe ori, atât de la inculpatul H.A., cât și de la inculpatul D.D.. În raport de probele indicate corect instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului H.A. este dovedită, cererea acestuia de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) neputând fi admisă. Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților H.A. și M.M.S., în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., ținând cont de gravitatea faptelor, de contribuțiile concrete ale fiecăruia la comiterea acestora, de circumstanțele personale ale inculpaților - situație față de care majorarea acestor pedepse nu se impune. Inculpații H.A. și M.M.S. s-au aflat la primul impact cu legea penală, sunt persoane tinere, astfel încât în mod corect s-a apreciat că scopul pedepselor prev. de art. 52 C. pen. va putea fi atins și fără executarea efectivă a acestora, aplicându-se în cauză disp. art. 86 1 C. pen. și respectiv art. 81 C. pen. Sentința penală apelată a fost netemeinică în ce privește soluția de achitare a inculpatului D.D. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a dat eficiență declarațiilor date de inculpatul D.D. cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, precum și cu prilejul audierii în faza de cercetare judecătorească fără a motiva însă înlăturarea celorlalte declarații date de inculpat. De asemenea, a analizat declarația dată de martorul A.M.C. în faza de cercetare judecătorească, pe care a apreciat-o ca fiind prea vagă, însă nu a motivat înlăturarea declarației acestuia dată în faza de urmărire penală. Dând eficiență declarațiilor date de inculpatul D.D. și de martorul A.M.C. în faza de cercetare judecătorească și apreciind că discuțiile purtate de inculpat telefonic și redate în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală - au fost insuficiente pentru a se concluziona că inculpatul a adus droguri din Italia în România, prima instanță a apreciat că în cauză există dubiu care profită inculpatului, dispunând achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prima instanță nu a motivat de ce a înlăturat declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpatul D.D., în calitate de învinuit și apoi de inculpat, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarația martorului A.M.C. dată în faza de urmărire penală. Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. S-a constatat că legea nu face nicio distincție după cum probele au fost administrate în faza de urmărire penală sau cea a judecății. Neexistând astfel nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau martorului, instanța a considerat, atunci când dispozițiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte. Prin urmare, s-a reținut ca fiind expresia adevărului numai acea declarație care s-a coroborat cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Potrivit art. 69 C. proc. pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Din această perspectivă s-a constatat că în prezenta cauză inculpatul D.D. a revenit asupra declarațiilor date inițial în cauză, declarațiile acestuia fiind contradictorii și necoroborându-se cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, contrar disp. art. 69 C. proc. pen. Din procesul-verbal întocmit la 08 iulie 2011 cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului D.D. a rezultat că, la data respectivă, în jurul orelor 14.30, investigatorul acoperit s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit anterior cu inculpatul, întâlnindu-se cu acesta la ora 15.00. După ce au discutat câteva minute, s-a procedat la efectuarea tranzacției, investigatorul primind de la inculpat mai multe bucăți de substanță solidă de culoare brun închis, ambalate în folii transparente, despre care a afirmat că este hașiș, pentru care a primit suma de 1.000 RON, moment în care s-a realizat acțiunea de prindere în flagrant. Cu această ocazie, inculpatul D.D. a declarat în prezența martorilor asistenți, că sunt bucăți de hașiș pe care le-a adus din Italia în urmă cu circa o săptămână. Fiind audiat în calitate de făptuitor la 08 iulie 2011, inculpatul D.D. a declarat că este consumator de droguri de aproximativ 17 ani, timp de 15 ani a locuit în Italia, iar din octombrie 2009 a revenit în România. Inculpatul a mai declarat că în urmă cu aproximativ două săptămâni a fost plecat în Italia, unde a stat 5 zile și a revenit în țară cu un autocar și a avut în bagaj cantitatea de 500 g. hașiș. La data de 29 iunie 2011 a plecat din nou în Italia, de unde s-a întors în data de 03 iulie 2011, având la fel în bagaj încă 500 g. hașiș. Din cantitatea de 1 kg. hașiș a arătat că a vândut aproximativ 6-7 g., a consumat aproximativ 40 g., iar restul a fost ridicată de către organele de poliție cu ocazia prinderii în flagrant și a efectuării perchezițiilor domiciliare. Instanța de fond a arătat că nu poate da eficiență acestei declarații, întrucât nu a fost luată cu respectarea dreptului la apărare, aplicând în cauză disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. Chiar dacă nu s-a dat eficiență acestei declarații, deși din actele de urmărire penală a rezultat că inculpatul a fost audiat și a scris această declarație înainte de a fi pus sub învinuire deci în calitate de făptuitor, astfel încât nu ar fi incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. - Curtea a constatat că, după ce a fost pus sub învinuire, fiind audiat în calitate de învinuit, cu respectarea garanțiilor procesuale și a dreptului la apărare, inculpatul a dat aceeași declarație. Fiind audiat în calitate de inculpat, după ce s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor la apărare, inculpatul D.D. a arătat că menține în totalitate declarațiile date anterior în fața organelor de urmărire penală, recunoaște și regretă faptele reținute în sarcina sa. Fiind audiat cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul D.D. a revenit asupra declarațiilor date inițial, arătând că nu a adus droguri din Italia, drogurile care au fost găsite la acesta fiind luate din București, însă i-a fost teamă să spună acest lucru la Parchet, arătând totodată că nu le-a achiziționat pentru a le vinde, ci pentru a le consuma, vânzând doar ocazional cantități mici la persoane cunoscute. Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul D.D. a arătat că nu se face vinovat de introducerea drogurilor în țară și a precizat că erau doi italieni care veneau în România și îi dădeau drogurile, se întâlnea cu ei în diferite locuri, în București, Brașov și Arad, drogurile fiind deja introduse în țară. Curtea a constatat că inculpatul nu a motivat temeinic și nu a dovedit convingător revenirea sa asupra declarațiilor date inițial. A revenit asupra declarațiilor date în fața procurorului, în calitate de învinuit și apoi de inculpat, la momentul audierii de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă - susținând că i s-a părut prea târziu să își schimbe declarația când a fost audiat de procuror - susținere care nu poate fi apreciată ca fiind pertinentă - de judecător fiind audiat după ce a fost audiat de către procuror, deci mult mai târziu după audierea inițială. Totodată, s-a constatat că susținerile inculpatului în sensul nerecunoașterii infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt contradictorii. Astfel, audiat cu prilejul soluționării propunerii de arestare a arătat că procura drogurile din București, în faza de cercetare judecătorească a susținut că le-a procurat de la doi italieni care veneau în România și le aduceau, întâlnindu-se cu aceștia în diferite locuri, în București, Brașov, Arad. Curtea a constatat că pe lângă faptul că revenirea asupra declarațiilor date inițial nu este temeinic motivată și convingător dovedită, că declarațiile ulterioare sunt contradictorii - acestea nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din probele administrate în cauză. Acestea sunt contrazise de procesul-verbal de prindere în flagrant, pe care inculpatul l-a semnat, întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și nefiind contestat de inculpat, precum și de procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și procesul-verbal de investigare din 24 mai 2011, în care se arată că inculpatul D.D. a fost plecat de mai multe ori în Italia și Spania, de unde este posibil să aducă drogurile. Fiind audiat în instanță, investigatorul sub acoperire, referitor la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a declarat că în legătură cu proveniența drogurilor, într-o discuție purtată cu inculpatul D.D., cu câteva zile înainte de organizarea flagrantului, acesta i -a precizat că se va deplasa în Italia pentru a procura drogurile. Investigatorul a precizat că nu a arătat acest aspect în procesul-verbal întocmit întrucât a considerat că inculpatul nu se va deplasa în Italia, însă, înainte de organizarea flagrantului, urmare înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului a realizat că acest aspect este real. Susținerile inculpatului în sensul că drogurile erau procurate în România de la doi cetățeni italieni care veneau în diferite orașe din țară sunt contrazise de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu doi cetățeni italieni, „L.” și „S.”, aceștia din urmă aflându-se în Italia, din care rezultă că inculpatul este nemulțumit de marfa achiziționată de la aceștia și că se va deplasa el în Italia în acest sens, pentru a mai procura, arătând la 07 iulie 2011 că „eu sosesc săptămâna viitoare, este totul pregătit dacă vin?”, „S.” răspunzându-i că „deja am totul organizat”. Din conținutul acestor convorbiri telefonice nu a rezultat în nici un fel că cei doi cetățeni italieni se prezintă în România sau că drogurile au fost procurate de inculpat din România, ci, dimpotrivă, că le-a achiziționat de la aceștia și nu era mulțumit de calitate și că urmează să se mai ducă în Italia, aceștia asigurându-l că totul este pregătit. Aspectul că inculpatul a achiziționat cantitatea de 1 kg. de hașiș din Italia și a vândut parțial din aceasta - aspecte susținute în declarațiile date inițial se coroborează cu procesul-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul tatălui său, semnat de inculpat și necontestat de către acesta, din care rezultă că la percheziția efectuată la casa în construcție despre care tatăl inculpatului a declarat că aparține inculpatului s-a descoperit cantitatea de 960,90 g. rezină de cannabis, despre care inculpatul D.D. a declarat că îi aparține și că a adus-o din Italia în urmă cu o săptămână. Martorul A.M.C. - audiat în faza de urmărire penală - a declarat că din discuțiile purtate cu inculpații D.D. și H.A. a înțeles că drogurile deținute de D.D. și comercializate împreună cu H.A. erau aduse de D.D. din străinătate, respectiv Italia. În faza de cercetare judecătorească martorul și-a menținut declarația arătând că de fapt de la alte persoane a aflat că drogurile erau aduse din Italia, fără însă a oferi o explicație asupra acestei nuanțări a declarației date inițial, astfel încât, în condițiile în care declarația dată în faza de urmărire penală se coroborează cu probele mai sus indicate, urmează a se da eficiență acesteia. În raport de situația expusă, constatând că inculpatul D.D. nu a motivat temeinic și nu a dovedit convingător revenirea sa asupra declarațiilor date inițial, declarațiile date ulterior sunt contradictorii și nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate - Curtea a dat eficiență declarațiilor date inițial, în care inculpatul, fiind audiat cu respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procesuale, a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina sa. Curtea a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate, respectiv declarațiile acestuia de recunoaștere a faptelor comise, proces-verbal de investigare, proces-verbal de prindere în flagrant, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarația martorului A.M.C., declarația și procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și, pe cale de consecință, va reține că, în drept, fapta inculpatului D.D., care, în perioada 31 martie 2011 - 08 iulie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, a introdus, fără drept, în România, în mod repetat, droguri de risc - 960,90 g. rezină de cannabis, droguri aduse din Italia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Critica inculpatului D.D. referitoare la omisiunea instanței de fond de aplicare a disp. art. 320 1 C. proc. pen. a fost neîntemeiată. În cauză nu au fost îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul D.D. nerecunoscând infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, neavând relevanță din această perspectivă, faptul că a recunoscut celelalte două infracțiuni concurente. Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului D.D., în cauză scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., raportat la gravitatea faptelor și la atitudinea procesuală a inculpatului D.D., neputând fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia, astfel încât cererea acestuia de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. nu a fost admisă. Împotriva deciziei penale nr. 161/A din 03 iulie 2012 a Curții de Apel Galați a declarat recurs inculpatul D.D., solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu există probe că a săvârșit această infracțiune. De asemenea, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., reducerea pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante, schimbarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere și restituirea sumei de 7.200 euro ridicată de organele de urmărire penală în urma percheziției domiciliare efectuate. Recursul declarat de inculpatul D.D. este fondat. în esență, instanța de apel își fundamentează decizia de condamnare a inculpatului D.D. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe două declarații ale acestuia de recunoaștere a faptei, retractate ulterior, declarația investigatorului sub acoperire în cuprinsul căreia a relatat că inculpatul i-a spus că se va deplasa în Italia pentru a procura droguri, interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpat și doi cetățeni italieni (neidentificați în proces) și depoziția martorului A.M.C. din faza de urmărire penală. Analizând probele ce au constituit temei de condamnare a inculpatului D.D. pentru trafic internațional de droguri, instanța de recurs, în acord cu prima instanță, constată că probele enumerate constituie temei pentru achitarea inculpatului pentru această faptă, din următoarele considerente: Martorul A.M.C. a relatat în faza de urmărire penală că din discuțiile purtate cu inculpații D.D. și H.A. a înțeles că drogurile erau aduse din străinătate de inculpatul D.D. În instanță, același martor a declarat că a aflat de alte persoane că D.D. procura droguri din Italia. Investigatorul sub acoperire G.M. a precizat la fond că inculpatul D.D. i-a spus că se va deplasa în Italia pentru a procura droguri. Inculpatul D.D. a declarat cu ocazia prinderii în flagrant la data de 08 iulie 2011, când a vândut investigatorului sub acoperire cannabis, că drogul l-a adus din Italia și audiat în calitate de făptuitor a arătat că în perioada iunie - iulie 2011, a procurat cannabis din Italia. În declarațiile ulterioare, inculpatul revine și precizează că drogurile vândute investigatorului sub acope