ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3097/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3097/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 37 din 09

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011 a

fost condamnat inculpatul D.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani și 6 luni închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului ca

pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa

închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

08 iulie 2011 la zi.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc.

pen. a fost achitat inculpatul D.D. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul H.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. la

2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la

4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului ca pedeapsă

accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. și art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii

aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe

durata termenului de încercare stabilit inculpatul să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele inculpatului de existență.

În

baza art. 86

3

alin. (3) C. pen. s-a dispus ca în

același termen inculpatul să respecte următoarele obligații:

- să nu ia legătura cu traficanții ori

consumatorii de droguri;

- să participe la programul de consiliere

individuală organizat în cadrul Serviciului de probațiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 86

4

C. pen. cu privire la revocarea măsurii suspendării executării

pedepsei sub supraveghere în cazul în care, cu rea credință, nu îndeplinește, măsurile

de supraveghere și obligațiile stabilite ori săvârșește alte infracțiuni.

A fost înlăturată măsura preventivă prev.

de art. 145

1

C. proc. pen., cât și obligațiile stabilite prin încheierea

Tribunalului Vrancea din 24 august 2011 împotriva inculpatului H.A.

A fost condamnat inculpatul M.M.S. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C.

pen. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului ca pedeapsă

accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În

baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4 ani. S-a

atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. A fost înlăturată măsura

preventivă prev. de art. 145

1

C. proc. pen. dispusă împotriva inculpatului,

cât și obligațiile stabilite prin încheierea din 22 august 2011 a Tribunalului Vrancea.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

cantității de 939,70 g. rezină de cannabis aflată în custodia I.G.P.R. - Direcția

de Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

În

baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea

acestei cantități de drog de risc confiscată, cu păstrarea obligatorie a unei contraprobe.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

următoarelor sume de bani de la inculpați astfel:

- de la inculpatul D.D. suma totală de

3.322 RON din care suma de 372 RON se află depusă la C. Bank - Sucursala Focșani,

depusă cu chitanța din 13 iulie 2011;

- de la inculpatul H.A. suma de 1.500

RON;

- de la inculpatul M.M.S. suma de 100

RON.

A fost ridicat sechestrul asigurător asupra

sumei de 7.210 euro instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea cu nr. 21/D/P/2011

din 11 iulie 2011, sumă ce se află depusă la C. Bank - Sucursala Focșani, cu chitanța

din 13 iulie 2011.

În

baza art. 118 Iit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor

bunuri, astfel:

- de la inculpatul D.D.: un telefon mobil

marca X, cu acumulator și cartelă; un telefon mobil marca Y, cu acumulator și cartelă;

- de la inculpatul H.A.: un telefon mobil

marca Z cu acumulator și cartelă;

- de la inculpatul M.M.S. un telefon mobil

marca W cu acumulator și cartelă.

Pentru a pronunța această sentință penală,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea,

cu nr. 21/D/P/2011 din 16 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare

de arest preventiv a inculpatului D.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen., constând în aceea că în perioada 31 septembrie 2011 - 08 iulie 2011, în baza

unei rezoluții infracționale unice, a introdus, fără drept în România, în mod repetat

droguri de risc, respectiv 960,90 g. rezină de cannabis, pe care a deținut-o în

scopul comercializării și consumului propriu. Prin același act de sesizare al instanței

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- M.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., constând în aceea că, în perioada martie - iulie 2011, a deținut în scopul

comercializării diverse cantități de droguri de risc - rezină de cannabis;

- H.A. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând

în aceea că în perioada martie - iulie 2011, a deținut în scopul comercializării

și consumului propriu diverse cantități de droguri de risc - rezină de cannabis.

Analizând probele administrate în cauză

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În

urma investigațiilor efectuate de către Serviciul de Combatere

a Criminalității Organizate Vrancea s-au obținut indicii temeinice cu privire la

faptul că inculpatul M.M.S. și D.D. erau implicați în activități de obținerea drogurilor

de risc.

Pentru stabilirea activității infracționale

și identificării, tuturor persoanelor participante s-au folosit investigatorii sub

acoperire, cu nume de cod „P.F.” și respectiv „G.M.”, care au fost folosiți la următoarele

acțiuni autorizate în condițiile legii de către organul de urmărire penală:

orei 17.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.F.” s-a întâlnit cu inculpatul

M.M.S. în zona Gării Focșani pentru a procura hașiș. Cu acest prilej inculpatul

M.M.S. i-a oferit investigatorului sub acoperire gratuit, mai multe fragmente de

substanță solidă, mărunțită, de culoare maro, susținând că este hașiș și, după ce

i-a cerut să verifice acea substanță, i-a precizat că dacă dorește să cumpere o

cantitate mai mare, să-l contacteze telefonic.

După ce l-a contactat telefonic, investigatorul

sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul în același loc, în jurul orelor 18.00.

La acea întâlnire inculpatul M.M.S. a venit cu inculpatul D.D., care conducea un

autoturism marca O., de culoare neagră.

Inculpatul M.M.S. i-a oferit investigatorului

sub acoperire 3 bucăți de substanță solidă de culoare maro, ambalat într-o pungă

transparentă din material plastic, primind suma de 150 RON. Cu acest prilej inculpatul

M.M.S. i-a spus investigatorului sub acoperire, că dacă mai dorește să cumpere hașiș,

la prețul de 50 RON gramul, îl poate contacta telefonic.

Toate substanțele procurate de la inculpat

au fost înaintate la Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii

de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, pentru efectuarea analizelor

și întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică.

Din raportul de constatare tehnico-științifică

din data de 28 martie 2011 rezultă că s-a analizat în total 3,2 g. rezină de cannabis,

substanță în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), care este o substanță

psihotropă biosintetizată de planta cannabis și care face parte din Tabelul-anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000.

Restul de 2,5 g. rezină de cannabis rezultat

după efectuarea analizei a fost depus la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică

și Evidență Operativă.

18.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „G.M.”, s-a deplasat pe raza

comunei C., județul Vrancea, pentru a se întâlni cu inculpatul D.D. în vederea procurării

a 3 g. de hașiș.

Cu acest prilej, inculpatul D.D. i-a înmânat

investigatorului sub acoperire o bucată de substanță solidă, de culoare maro, susținând

că este hașiș, pentru care a primit de la investigator suma de 150 RON. Totodată,

inculpatul D.D. i-a spus investigatorului sub acoperire că dacă mai dorește să cumpere

astfel de drog, la prețul de 50 RON gramul, îl poate contacta telefonic.

Din raportul de constatare tehnico-științifică

întocmit de către același laborator de specialitate în 27 mai 2011, reiese că s-a

analizat cantitatea de 2,6 g. rezină de cannabis, punându-se în evidență THC ca

substanță psihotropă. Restul de 1,9 g. rezină de cannabis rezultat după efectuarea

analizelor a fost depus la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar, Statistică și

Evidență Operativă.

investigator sub acoperire s-a întâlnit în data 04 iunie 2011, în jurul orelor 22.30,

în comuna C., județul Vrancea, cu inculpatul D.D., de la care a cumpărat două bucăți

de substanță solidă, spunându-i-se că sunt aprox. 2 g. hașiș, pentru care a plătit

suma de 100 RON.

În

urma analizelor efectuate de același laborator de specialitate

s-a concluzionat că a fost analizată o cantitate de 2,2 g. rezină de cannabis, iar

restul de 1,6 g. rezină de cannabis a fost depus în același loc.

22.00, inculpatul D.D. s-a întâlnit cu același investigator sub acoperire, în zona

centrală a comunei C., căruia i-a vândut pentru suma de 150 RON încasați, cantitatea

de 4 g. rezină de cannabis.

Cu acest prilej inculpatul D.D. i-a spus

investigatorului sub acoperire că dacă dorește să cumpere o cantitate mai mare de

drog să-l contacteze telefonic.

Din raportul de constatare tehnico-științifică

din 13 iulie 2011, întocmit de același laborator rezultă că s-a analizat cantitatea

de 4 g. rezină de cannabis, punându-se în evidență THC, o substanță psihotropă biosintetizată

de planta cannabis și că această substanță face parte din Tabelul-anexă nr. III

din Legea nr. 143/2000.

Restul de 3,4 g. rezină de cannabis a fost

depus în același loc la I.G.P.R.

sub acoperire, în data de 08 iulie 2011, s-a procedat la prinderea în flagrant a

inculpatului D.D.

Astfel, în jurul orelor 15.00, în timp

ce inculpatul D.D. se întâlnise cu investigatorul sub acoperire, în zona Primăriei

comunei C., iar aceștia negociaseră cu privire la vânzarea-cumpărarea unei cantități

mai mari de drog, a intervenit echipa operativă care a procedat la reținerea și

percheziționarea inculpatului.

Asupra inculpatului s-a găsit suma de 1.000

RON care provenea din vânzarea drogului.

Investigatorul sub acoperire a predat organului

de cercetare 15 bucăți de substanță solidă de culoare brun închisă, ambalate în

foi transparente, care fuseseră procurate de la inculpat.

Cu prilejul perchezițiilor domiciliare

efectuate la locuința inculpatului D.D. și a tatălui acestuia D.Z., s-a descoperit

la domiciliul celui din urmă, într-o clădire aflată în construcție mai multe bucăți

de aceeași substanță solidă, care aparține inculpatului.

Atât drogurile procurate de investigator,

cât și cele descoperite la percheziția domiciliară au fost supuse unei analize în

cadrul aceluiași laborator de specialitate.

Din rapoartele de constatare tehnico-științifică

din 13 iulie 2011 rezultă că probele supuse analizelor, reprezintă, în total, 948,90

g. rezină de cannabis, că analizele de laborator au pus în evidență prezența THC,

substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis și care face parte din Tabelul-anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cantitatea totală de 939,70 g. rezină de

cannabis, care includea și 5,3 g. rezină de cannabis ce reprezintă contraproba au

fost depuse la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

Prima instanță a reținut apărarea inculpatului

D.D. în sensul că infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, nu este dovedită prin probe, în așa

fel, încât să înlăture orice dubiu.

A arătat că este adevărat că inculpatul

D.D. a declarat în intervalul orelor 21.20 - 21.50, din ziua de 08 iulie 2011, când

a fost prins în flagrant, că a adus din Italia de trei ori câte 500 g. de hașiș:

prima data în octombrie 2009 și de două ori în iunie 2011.

În

data de 09 iulie 2011, inculpatul D.D. fiind audiat a declarat

în fața instanței care a dispus arestarea preventivă că nu a adus droguri din Italia

și nu își menține declarațiile anterioare, deoarece drogul găsit la percheziția

domiciliară l-a procurat din București, aspect pe care nu l-a relatat organelor

de anchetă, din teamă.

Același inculpat a mai susținut că a lucrat

mai mulți ani în Italia, unde are o firmă și s-a deplasat în Italia de mai multe

ori în interes de serviciu.

Această ultimă declarație cu privire la

acest aspect a fost menținută și în faza cercetării judecătorești.

Martorul A.M. a declarat că a aflat de

Ia alte persoane că inculpatul D.D. aducea drogurile din Italia, însă a precizat

că în niciun caz nu a aflat acest lucru de ia inculpatul D.D. ori H.A., așa cum

a declarat în faza de urmărire penală.

S-a constatat că declarația acestui martor

este mult prea vagă cu privire la acest aspect, pentru a se putea susține că reflectă

adevărul ori că se coroborează cu declarațiile date de inculpat în fața instanței

ori cu alte probe administrate în cauză.

Aceeași concluzie s-a reținut și cu privire

la înregistrările convorbirilor telefonice. S-a arătat că procesele-verbale de redare

a convorbirilor telefonice confirmă faptul că inculpatul D.D. a purtat discuții

cu „L.” și „S.”, posibil cetățeni italieni, despre o posibilă întâlnire și despre

o afacere cu un obiect greu de precizat, cât și cu soția sa, N., despre faptul că

fiul lor ar fi aflat că inculpatul pleacă în Italia. S-a apreciat că probele sunt

insuficiente pentru a se concluziona că inculpatul s-a deplasat, în mod repetat,

în Italia pentru a aduce droguri ori că a introdus droguri de risc în România, așa

cum s-a reținut în actul de sesizare. S-a arătat că inculpatul nu a negat că s-a

deplasat în luna iunie 2011 în Italia, însă a precizat că s-a deplasat în Italia

cu scopul de a-și rezolva probleme personale și în legătură cu o societate a sa

care mai funcționează în Italia. În acest sens a depus înscrisurile de la și a fost

audiat martorul D.M.

Pentru aceste argumente, prima instanță

a constatat că există dubiu, care profită inculpatului, cu privire la faptul că

inculpatul a fost cel care a introdus în țară drogurile de risc care au făcut obiectul

consumului și comercializării, așa cum s-a reținut mai sus.

S-a reținut că în drept, faptele inculpatului

D.D. care în perioada martie-iulie 2011, în baza unei unice rezoluțiuni infracționale

și în mod repetat, a procurat și a deținut droguri de risc pe care le-a comercializat

și în parte le-a consumat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor

continuate și concurente, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea

ait. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului H.A., care în perioada

martie-iulie, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a deținut,

a comercializat și a consumat droguri de risc, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunilor continuate și concurente, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din aceeași

lege, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului M.M.S. care în aceeași

perioadă, martie - iulie 2011, în mod repetat și în baza unei unice rezoluțiuni,

a deținut și comercializat droguri de risc, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii continuate, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-a avut

în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost săvârșite,

contribuția fiecărui inculpat în activitatea infracțională, scopul urmărit și urmările

produse, cât și persoana fiecărui inculpat.

În

ce privește pe inculpatul D.D., prima instanță a reținut că

acesta a procurat drog de risc și a inițiat activitatea de comercializare a drogului,

din care a obținut venituri ilicite, că este tânăr, căsătorit, cu un copil minor

în întreținere și că a recunoscut și regretat faptele săvârșite.

În

raport de aceste elemente de individualizare, s-a apreciat

că scopul pedepsei poate fi atins aplicând inculpatului, pentru fiecare infracțiune

săvârșită pedeapsa închisorii, într-un cuantum orientat spre limita minimă, prevăzută

de textele încriminatoare.

Pentru infracțiunea prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 având în vedere gravitatea faptelor și persoana

inculpatului, a aplicat acestuia și pedeapsa complementară, prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În

conformitate cu disp. art. 71 C. pen., a aplicat aceluiași

inculpat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Întrucât

nu s-a putut dovedi indubitabil că inculpatul

D.D. a introdus, în mod repetat, droguri de risc în țară și s-a dispus, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului D.D.

pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

În

ceea ce-l privește pe inculpatul H.A., s-a avut în vedere

că este tânăr, are un loc de muncă, iar înainte de săvârșirea faptelor reținute

a avut un comportament corect în societate, motiv pentru care a reținut în favoarea

acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

S-a aplicat inculpatului H.A., pentru fiecare

infracțiune reținută, pedeapsa închisorii, sub limita minimă prevăzută de textele

încriminatoare, dar în limitele prev. de art. 76 lit. c) și e) C. pen.

Față de natura și gravitatea faptelor,

împrejurările reținute și persoana inculpatului, s-a apreciat necesar a se aplica

inculpatului H.A., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și pedeapsa complementară constând în interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani.

Făcându-se aplic. art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului H.A. pedeapsa

închisorii cea mai grea, împreună cu pedeapsa complementară menționată.

În

conformitate cu disp. art. 71 C. pen., s-a aplicat aceluiași

inculpat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

ce privește modalitatea de executare s-a apreciat că dispoziția

de condamnare este pentru acest inculpat o serioasă avertizare și că scopul și funcțiile

pedepsei pot fi realizate, chiar și în condițiile în care pedeapsa închisorii nu

va fi executată în penitenciar.

Pentru aceste argumente, s-a dispus, în

conformitate cu disp. art. 86

1

alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen ce a fost stabilit în conformitate

cu disp. art. 86

2

C. pen.

În

conformitate cu disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Cu privire la inculpatul M.M.S. s-a avut

în vedere că a avut o contribuție redusă la activitatea infracțională, este tânăr,

nu are antecedente penale și nu este cunoscut cu un comportament antisocial în comunitatea

sa, iar în timpul cercetărilor a avut un comportament sincer și cooperant, recunoscând

și regretând faptele săvârșite.

S-a reținut în favoarea acestui inculpat

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În

raport de aceste elemente de individualizare s-a apreciat

că scopul educativ și preventiv poate fi realizat, în cazul acestui inculpat, aplicându-i

pedeapsa închisorii, în cuantum sub limita minimă, în condițiile aplicării disp.

art. 76 lit. c) C. pen.

S-apreciat că îndreptarea comportamentului

inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei închisorii, motiv pentru

care s-a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe durata unui termen de încercare a fost stabilit în conformitate cu

disp. art. 82 C. pen.

Întrucât

din vânzarea drogurilor de risc, inculpații

au obținut ilicit unele sume de bani, s-a dispus, în baza art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de bani obținute

din vânzarea drogului de risc, după cum urmează:

- 3.322 RON, de la inculpatul D.D., cu

precizarea că din această sumă 372 RON se află depusă la C. Bank cu chitanța din

13 iulie 2011;

- 1.500 RON, de la inculpatul H.A.;

- 100 RON, de la inculpatul M.M.S.

Deoarece, în cauză, nu s-a făcut dovada

că suma de 7.210 euro, sechestrată în timpul urmăririi penale de la inculpatul D.D.

provine din vânzarea drogurilor, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit

asupra acelor sume de bani prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea cu nr. 21/D/P/2011

din 15 iulie 2011.

Împotriva sentinței Tribunalului Vrancea

au declarat apel parchetul și inculpații D.D. și H.A.

Prin decizia penală nr. 161/A din 03 iulie

2012, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și

inculpatul D.D. împotriva sentinței penale nr. 37 din 09 februarie 2012 pronunțată

de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 4041/91/2011.

A desființat în parte sentința penală apelată,

numai în privința laturii penale a cauzei și numai cu privire la inculpatul D.D.,

dispoziții pe care le-a înlăturat și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa

de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa

de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit.

b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate

inculpatului D.D. pentru infracțiunile deduse judecății, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului D.D. pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) C. pen.

Conform art. 350 C. pen. a menținut starea

de arest a inculpatului D.D.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului D.D., durata reținerii și arestării preventive, cu începere

de la 08 iulie 2011 la zi.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea

probelor biologice de la inculpatul D.D. în vederea introducerii profilului genetic

în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr.

76/2008 a adus la cunoștință inculpatului D.D. că probele biologice recoltate vor

fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare a profilului genetic.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.A. împotriva

sentinței penale nr. 37 din 09 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea în

Dosarul nr. 4041/91/2011.

În

baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. în referire

la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.D.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.D. durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la 08 iulie 2011 la zi.

În

motivare s-a reținut că, analizând cauza, prin prisma motivelor

invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., s-a constatat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în privința

soluției de achitare a inculpatului D.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., precum și a individualizării pedepselor aplicate acestuia pentru infracțiunile

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Prima instanță, analizând și coroborând

probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de

cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute

în sarcina inculpaților H.A. și M.M. încadrarea juridică corespunzătoare.

Cererile inculpatului H.A. de restituire

a cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., precum și de achitare

a sa pentru ambele infracțiuni deduse judecății, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu au fost admise.

Inculpatul H.A. a reiterat în apel cererea

de restituire a cauzei la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., invocând

aceleași motive ca și la instanța de fond.

Curtea a constatat că motivele invocate

în acest sens au fost nefondate, instanța de fond dispunând în mod corect respingerea

acestei cereri.

Astfel, s-a constatat că percheziția efectuată

la domiciliul inculpatului H.A. a fost dispusă cu respectarea disp. art. 100 C.

proc. pen., în cauză fiind începută urmărirea penală „in rem” la data de 06

iulie 2011.

În

ce privește dreptul la apărare al inculpatului, s-a constatat

că în faza de urmărire penală nu a fost încălcat. Față de inculpatul H.A., prin

rezoluția din 08 iulie 2011, ora 23.00, s-a dispus începerea urmăririi penale, la

ora 23.05 aducându-i-se la cunoștință, în prezența unui apărător, învinuirea cu

indicarea faptelor reținute în sarcina sa, a încadrării juridice a acestora, a dreptului

de a nu face nicio declarație și a dreptului de a fi asistat de un apărător, după

care s-a procedat la audierea sa în prezența unui apărător.

În

ceea ce privește declarația olografă luată inculpatului H.A.

în lipsa unui apărător ales - acesta constituind un aspect ce ține de analizarea

probatoriului, din perspectiva art. 64 C. proc. pen. - neputând constitui o cauză

de restituire, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. - raportat și la situația

expusă, inculpatului după ce a fost pus sub învinuire, fiindu-i respectat dreptul

la apărare.

Curtea a constatat că instanța de fond

corect a stabilit că vinovăția inculpatului H.A. rezultă din coroborarea probelor

administrate, instanța de fond făcând o analiză a acestora în considerentele sentinței

penale apelate, contrar celor susținute în motivele de apel de către inculpat.

În

declarația olografă dată la 08 iulie 2011 - inculpatul H.A.

a recunoscut că a deținut și vândut hașiș pe care îl avea de la inculpatul D.D.

- însă, după ce a fost pus sub învinuire, în prezența apărătorului său, fiind audiat

de procuror, inculpatul a înțeles să nu facă nici o declarație.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească,

inculpatul H.A. a arătat că nu recunoaște comiterea faptelor.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile

învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la

aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări

ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Declarația inculpatului H.A., dată în faza

de cercetare judecătorească, în care neagă comiterea faptelor este contrazisă de

declarațiile inculpaților D.D. și M.M.S., de declarațiile martorilor M.I.F. și A.M.C.,

precum și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între

inculpați sau între aceștia și diferite persoane interesate să cumpere droguri.

Astfel, inculpatul D.D. a declarat că a

vândut prin intermediul inculpatului H.A. aproximativ 60 g. hașiș la prețul de 50

RON gramul, primind de la acesta aproximativ 1.500 RON și că această colaborare

a durat aproximativ două luni, începând cu luna martie 2011.

Declarațiile inculpatului D.D. s-au coroborat

cu declarațiile inculpatului M., acesta din urmă arătând ca l-a cunoscut pe inculpatul

D.D. prin intermediul inculpatului H.A., care îi este rudă și prieten, că cei doi

inculpați se cunoșteau, fiind consumatori de hașiș de mai mult timp, iar la un moment

dat, inculpatul H.A. i-a cerut să-i găsească persoane interesate să cumpere hașiș,

arătând că împreună cu cei doi inculpați a participat la trei acțiuni de vânzare

a diferite cantități de hașiș.

Martorul M.I.F. a declarat că l-a cunoscut

pe inculpatul D.D. prin intermediul inculpatului H.A. care i-a spus că poate cumpăra

hașiș la prețul de 50 RON gramul de la inculpatul D.D. și că în perioada martie

- iunie a cumpărat de mai multe ori hașiș de la inculpatul D.D.

Martorul A.M.C. a declarat că l-a cunoscut

pe inculpatul D.D. tot prin intermediul inculpatului H.A. și că acesta din urmă

i-a spus prin luna martie 2011 că poate face rost de hașiș, că este interesat să

găsească clienți pentru a le vinde acest drog și că el cunoaște o persoană care

deține acest drog, putând intermedia tranzacțiile. Același martor a mai precizat

că în perioada martie - iulie 2011 a cumpărat hașiș, de mai multe ori, atât de la

inculpatul H.A., cât și de la inculpatul D.D..

În

raport de probele indicate corect instanța de fond a apreciat

că vinovăția inculpatului H.A. este dovedită, cererea acestuia de achitare în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) neputând fi

admisă.

Curtea a constatat că instanța de fond

a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților H.A. și M.M.S.,

în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., ținând cont de gravitatea

faptelor, de contribuțiile concrete ale fiecăruia la comiterea acestora, de circumstanțele

personale ale inculpaților - situație față de care majorarea acestor pedepse nu

se impune.

Inculpații H.A. și M.M.S. s-au aflat la

primul impact cu legea penală, sunt persoane tinere, astfel încât în mod corect

s-a apreciat că scopul pedepselor prev. de art. 52 C. pen. va putea fi atins și

fără executarea efectivă a acestora, aplicându-se în cauză disp. art. 86

1

C. pen. și respectiv art. 81 C. pen.

Sentința penală apelată a fost netemeinică

în ce privește soluția de achitare a inculpatului D.D. pentru infracțiunea prev.

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a dat eficiență declarațiilor date de inculpatul D.D. cu prilejul soluționării

propunerii de arestare preventivă, precum și cu prilejul audierii în faza de cercetare

judecătorească fără a motiva însă înlăturarea celorlalte declarații date de inculpat.

De asemenea, a analizat declarația dată de martorul A.M.C. în faza de cercetare

judecătorească, pe care a apreciat-o ca fiind prea vagă, însă nu a motivat înlăturarea

declarației acestuia dată în faza de urmărire penală.

Dând eficiență declarațiilor date de inculpatul

D.D. și de martorul A.M.C. în faza de cercetare judecătorească și apreciind că discuțiile

purtate de inculpat telefonic și redate în procesele-verbale aflate la dosarul de

urmărire penală - au fost insuficiente pentru a se concluziona că inculpatul a adus

droguri din Italia în România, prima instanță a apreciat că în cauză există dubiu

care profită inculpatului, dispunând achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Prima instanță nu a motivat de ce a înlăturat

declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpatul D.D., în calitate

de învinuit și apoi de inculpat, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarația

martorului A.M.C. dată în faza de urmărire penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc.

pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se

face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării

tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

S-a constatat că legea nu face nicio distincție

după cum probele au fost administrate în faza de urmărire penală sau cea a judecății.

Neexistând astfel nici un temei legal pentru

a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau

martorului, instanța a considerat, atunci când dispozițiile lor sunt contradictorii,

că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura

motivat pe celelalte. Prin urmare, s-a reținut ca fiind expresia adevărului numai

acea declarație care s-a coroborat cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul

probelor administrate în cauză.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. declarațiile

învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la

aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări

ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Din această perspectivă s-a constatat că

în prezenta cauză inculpatul D.D. a revenit asupra declarațiilor date inițial în

cauză, declarațiile acestuia fiind contradictorii și necoroborându-se cu fapte și

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, contrar disp. art. 69

C. proc. pen.

Din procesul-verbal întocmit la 08

iulie 2011 cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului D.D. a rezultat că, la

data respectivă, în jurul orelor 14.30, investigatorul acoperit s-a deplasat la

locul de întâlnire stabilit anterior cu inculpatul, întâlnindu-se cu acesta la ora

15.00. După ce au discutat câteva minute, s-a procedat la efectuarea tranzacției,

investigatorul primind de la inculpat mai multe bucăți de substanță solidă de culoare

brun închis, ambalate în folii transparente, despre care a afirmat că este hașiș,

pentru care a primit suma de 1.000 RON, moment în care s-a realizat acțiunea de

prindere în flagrant. Cu această ocazie, inculpatul D.D. a declarat în prezența

martorilor asistenți, că sunt bucăți de hașiș pe care le-a adus din Italia în urmă

cu circa o săptămână.

Fiind audiat în calitate de făptuitor la

08 iulie 2011, inculpatul D.D. a declarat că este consumator de droguri de aproximativ

17 ani, timp de 15 ani a locuit în Italia, iar din octombrie 2009 a revenit în România.

Inculpatul a mai declarat că în urmă cu aproximativ două săptămâni a fost plecat

în Italia, unde a stat 5 zile și a revenit în țară cu un autocar și a avut în bagaj

cantitatea de 500 g. hașiș. La data de 29 iunie 2011 a plecat din nou în Italia,

de unde s-a întors în data de 03 iulie 2011, având la fel în bagaj încă 500 g. hașiș.

Din cantitatea de 1 kg. hașiș a arătat că a vândut aproximativ 6-7 g., a consumat

aproximativ 40 g., iar restul a fost ridicată de către organele de poliție cu ocazia

prinderii în flagrant și a efectuării perchezițiilor domiciliare.

Instanța de fond a arătat că nu poate da

eficiență acestei declarații, întrucât nu a fost luată cu respectarea dreptului

la apărare, aplicând în cauză disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă nu s-a dat eficiență acestei

declarații, deși din actele de urmărire penală a rezultat că inculpatul a fost audiat

și a scris această declarație înainte de a fi pus sub învinuire deci în calitate

de făptuitor, astfel încât nu ar fi incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc.

pen. - Curtea a constatat că, după ce a fost pus sub învinuire, fiind audiat în

calitate de învinuit, cu respectarea garanțiilor procesuale și a dreptului la apărare,

inculpatul a dat aceeași declarație.

Fiind audiat în calitate de inculpat, după

ce s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, cu respectarea garanțiilor procesuale

și a drepturilor la apărare, inculpatul D.D. a arătat că menține în totalitate declarațiile

date anterior în fața organelor de urmărire penală, recunoaște și regretă faptele

reținute în sarcina sa.

Fiind audiat cu prilejul soluționării propunerii

de arestare preventivă, inculpatul D.D. a revenit asupra declarațiilor date inițial,

arătând că nu a adus droguri din Italia, drogurile care au fost găsite la acesta

fiind luate din București, însă i-a fost teamă să spună acest lucru la Parchet,

arătând totodată că nu le-a achiziționat pentru a le vinde, ci pentru a le consuma,

vânzând doar ocazional cantități mici la persoane cunoscute.

Audiat în faza de cercetare judecătorească,

inculpatul D.D. a arătat că nu se face vinovat de introducerea drogurilor în țară

și a precizat că erau doi italieni care veneau în România și îi dădeau drogurile,

se întâlnea cu ei în diferite locuri, în București, Brașov și Arad, drogurile fiind

deja introduse în țară.

Curtea a constatat că inculpatul nu a motivat

temeinic și nu a dovedit convingător revenirea sa asupra declarațiilor date inițial.

A revenit asupra declarațiilor date în

fața procurorului, în calitate de învinuit și apoi de inculpat, la momentul audierii

de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă

- susținând că i s-a părut prea târziu să își schimbe declarația când a fost audiat

de procuror - susținere care nu poate fi apreciată ca fiind pertinentă - de judecător

fiind audiat după ce a fost audiat de către procuror, deci mult mai târziu după

audierea inițială. Totodată, s-a constatat că susținerile inculpatului în sensul

nerecunoașterii infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt

contradictorii.

Astfel, audiat cu prilejul soluționării

propunerii de arestare a arătat că procura drogurile din București, în faza de cercetare

judecătorească a susținut că le-a procurat de la doi italieni care veneau în România

și le aduceau, întâlnindu-se cu aceștia în diferite locuri, în București, Brașov,

Arad.

Curtea a constatat că pe lângă faptul că

revenirea asupra declarațiilor date inițial nu este temeinic motivată și convingător

dovedită, că declarațiile ulterioare sunt contradictorii - acestea nu se coroborează

cu fapte și împrejurări ce rezultă din probele administrate în cauză.

Acestea sunt contrazise de procesul-verbal

de prindere în flagrant, pe care inculpatul l-a semnat, întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale și nefiind contestat de inculpat, precum și de procesele-verbale

întocmite de investigatorul sub acoperire și procesul-verbal de investigare din

24 mai 2011, în care se arată că inculpatul D.D. a fost plecat de mai multe ori

în Italia și Spania, de unde este posibil să aducă drogurile.

Fiind audiat în instanță, investigatorul

sub acoperire, referitor la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, a declarat că în legătură cu proveniența drogurilor, într-o discuție

purtată cu inculpatul D.D., cu câteva zile înainte de organizarea flagrantului,

acesta i -a precizat că se va deplasa în Italia pentru a procura drogurile.

Investigatorul a precizat că nu a arătat

acest aspect în procesul-verbal întocmit întrucât a considerat că inculpatul nu

se va deplasa în Italia, însă, înainte de organizarea flagrantului, urmare înregistrărilor

convorbirilor telefonice ale inculpatului a realizat că acest aspect este real.

Susținerile inculpatului în sensul că drogurile

erau procurate în România de la doi cetățeni italieni care veneau în diferite orașe

din țară sunt contrazise de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice

purtate de acesta cu doi cetățeni italieni, „L.” și „S.”, aceștia din urmă aflându-se

în Italia, din care rezultă că inculpatul este nemulțumit de marfa achiziționată

de la aceștia și că se va deplasa el în Italia în acest sens, pentru a mai procura,

arătând la 07 iulie 2011 că „eu sosesc săptămâna viitoare, este totul pregătit dacă

vin?”, „S.” răspunzându-i că „deja am totul organizat”.

Din conținutul acestor convorbiri telefonice

nu a rezultat în nici un fel că cei doi cetățeni italieni se prezintă în România

sau că drogurile au fost procurate de inculpat din România, ci, dimpotrivă, că le-a

achiziționat de la aceștia și nu era mulțumit de calitate și că urmează să se mai

ducă în Italia, aceștia asigurându-l că totul este pregătit.

Aspectul că inculpatul a achiziționat cantitatea

de 1 kg. de hașiș din Italia și a vândut parțial din aceasta - aspecte susținute

în declarațiile date inițial se coroborează cu procesul-verbal întocmit cu ocazia

efectuării percheziției la domiciliul tatălui său, semnat de inculpat și necontestat

de către acesta, din care rezultă că la percheziția efectuată la casa în construcție

despre care tatăl inculpatului a declarat că aparține inculpatului s-a descoperit

cantitatea de 960,90 g. rezină de cannabis, despre care inculpatul D.D. a declarat

că îi aparține și că a adus-o din Italia în urmă cu o săptămână.

Martorul A.M.C. - audiat în faza de urmărire

penală - a declarat că din discuțiile purtate cu inculpații D.D. și H.A. a înțeles

că drogurile deținute de D.D. și comercializate împreună cu H.A. erau aduse de D.D.

din străinătate, respectiv Italia.

În

faza de cercetare judecătorească martorul și-a menținut declarația

arătând că de fapt de la alte persoane a aflat că drogurile erau aduse din Italia,

fără însă a oferi o explicație asupra acestei nuanțări a declarației date inițial,

astfel încât, în condițiile în care declarația dată în faza de urmărire penală se

coroborează cu probele mai sus indicate, urmează a se da eficiență acesteia.

În

raport de situația expusă, constatând că inculpatul D.D. nu

a motivat temeinic și nu a dovedit convingător revenirea sa asupra declarațiilor

date inițial, declarațiile date ulterior sunt contradictorii și nu se coroborează

cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate - Curtea

a dat eficiență declarațiilor date inițial, în care inculpatul, fiind audiat cu

respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procesuale, a recunoscut în integralitate

faptele reținute în sarcina sa.

Curtea a constatat că vinovăția inculpatului

este dovedită cu probele administrate, respectiv declarațiile acestuia de recunoaștere

a faptelor comise, proces-verbal de investigare, proces-verbal de prindere în flagrant,

procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de percheziție

domiciliară, declarația martorului A.M.C., declarația și procesele-verbale întocmite

de investigatorul sub acoperire și, pe cale de consecință, va reține că, în drept,

fapta inculpatului D.D., care, în perioada 31 martie 2011 - 08 iulie 2011, în baza

unei rezoluții infracționale unice, a introdus, fără drept, în România, în mod repetat,

droguri de risc - 960,90 g. rezină de cannabis, droguri aduse din Italia, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Critica inculpatului D.D. referitoare la

omisiunea instanței de fond de aplicare a disp. art. 320

1

C. proc.

pen. a fost neîntemeiată.

În

cauză nu au fost îndeplinite condițiile impuse de disp.

art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul D.D. nerecunoscând infracțiunea

prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru care s-a dispus trimiterea

sa în judecată, neavând relevanță din această perspectivă, faptul că a recunoscut

celelalte două infracțiuni concurente.

Curtea a constatat că instanța de fond

a realizat o justă individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate

inculpatului D.D., în cauză scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., raportat la

gravitatea faptelor și la atitudinea procesuală a inculpatului D.D., neputând fi

atins decât prin executarea efectivă a acesteia, astfel încât cererea acestuia de

aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen. nu a fost

admisă.

Împotriva deciziei penale nr. 161/A din

03 iulie 2012 a Curții de Apel Galați a declarat recurs inculpatul D.D., solicitând

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de trafic internațional de droguri

de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu există

probe că a săvârșit această infracțiune. De asemenea, a solicitat aplicarea prevederilor

art. 320

1

C. proc. pen., reducerea pedepselor prin reținerea circumstanțelor

atenuante, schimbarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării

pedepsei închisorii sub supraveghere și restituirea sumei de 7.200 euro ridicată

de organele de urmărire penală în urma percheziției domiciliare efectuate.

Recursul declarat de inculpatul D.D. este

fondat. în esență, instanța de apel își fundamentează decizia de condamnare a inculpatului

D.D. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri prevăzută de art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe două

declarații ale acestuia de recunoaștere a faptei, retractate ulterior, declarația

investigatorului sub acoperire în cuprinsul căreia a relatat că inculpatul i-a spus

că se va deplasa în Italia pentru a procura droguri, interceptările convorbirilor

telefonice dintre inculpat și doi cetățeni italieni (neidentificați în proces) și

depoziția martorului A.M.C. din faza de urmărire penală.

Analizând probele ce au constituit temei

de condamnare a inculpatului D.D. pentru trafic internațional de droguri, instanța

de recurs, în acord cu prima instanță, constată că probele enumerate constituie

temei pentru achitarea inculpatului pentru această faptă, din următoarele considerente:

Martorul A.M.C. a relatat în faza de urmărire

penală că din discuțiile purtate cu inculpații D.D. și H.A. a înțeles că drogurile

erau aduse din străinătate de inculpatul D.D.

În

instanță, același martor a declarat că a aflat de alte persoane

că D.D. procura droguri din Italia.

Investigatorul sub acoperire G.M. a precizat

la fond că inculpatul D.D. i-a spus că se va deplasa în Italia pentru a procura

droguri.

Inculpatul D.D. a declarat cu ocazia prinderii

în flagrant la data de 08 iulie 2011, când a vândut investigatorului sub acoperire

cannabis, că drogul l-a adus din Italia și audiat în calitate de făptuitor a arătat

că în perioada iunie - iulie 2011, a procurat cannabis din Italia.

În

declarațiile ulterioare, inculpatul revine și precizează că

drogurile vândute investigatorului sub acope