ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1071/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1071/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată că, prin sentința penală nr. 704 din 9 septembrie 2011,

Tribunalul București - Secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații M.M. și G.Ș.

din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002,

cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37

lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 24 alin. (2) din Legea nr.

365/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., precum și

faptei comise de inculpatul R.C.Ș. din infracțiunea prevăzută art. 25 din Legea

nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută art. 25 din

Legea nr. 365/2002.

Prin aceeași sentință, inculpatul M.M.

a fost condamnat, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37

lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., la 2 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320* alin. (7) C.

proc. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din

Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, iar, în baza

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320* alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului M.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen., cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat

prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar,

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

acestuia.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, inculpatul M.E.C. a fost

condamnat, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit.

e) C. pen., la 3 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 1 an închisoare, în baza art.

26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen., la 1 an închisoare, iar, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare, dându-se

spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C.

pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare, cu aplic. art. 71 și

art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen., făcându-se aplicarea art. 359 C.

proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat

prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar,

în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată

în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.C.Ș.,

în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen., acesta a fost condamnat la 4 luni închisoare,

făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pana la 04

ianuarie 2011.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a

fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1)

rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, instanța de fond, în baza

art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul M.D. la 6 luni închisoare, în baza art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1)

din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 1 an

închisoare, dându-se spre executare acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv

3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a computat

prevenția inculpatului de la 16 februarie 2011 pană la 09 septembrie 2011, iar,

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea sa de arest.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la inculpatul S.G.D., în

baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., acesta a fost condamnat la 6 luni

închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2

ani închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., la 8 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite, în baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca acesta să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art.

64 lit. a), b) C. pen.

În baza art.

88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 28 octombrie 2010 pană la

09 septembrie 2011, iar, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut

starea sa de arest.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

Referitor la inculpatul G.Ș., instanța

de fond a dispus, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., condamnarea acestuia la 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 24

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6

luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din

Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6 luni

închisoare, iar, în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 1 an și 6 luni închisoare, dându-se spre executare

acestuia, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3)

C. pen., pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat

prevenția inculpatului de la 23 octombrie 2010 pană la 09 septembrie 2011, iar,

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea sa de arest.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit.

a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art.

118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații M.M., M.E.C., G.Ș.,

M.D. și R.C.Ș. a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, iar, în baza

art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.,

inculpații au fost obligați, în funcție de participarea lor la comiterea

infracțiunilor, la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a

dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile

aparținând inculpaților M.M. și S.G.D., până la concurența sumei de 14745, 14

lei, iar, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, că, în urma plângerilor formulate de mai

mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de

numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele

de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în datele de 19

martie 2010, în jurul orelor 05:54, și 20 martie 2010, în intervalul 06:30 -

16:30, la bancomatul aparținând R. din Arad, au fost instalate dispozitive

artizanale, tip skimmer, destinate copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor

bancare, din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere în data de

19 martie 2010 rezultând că echipamentele au fost instalate de inculpatul S.G.D.,

care a efectuat și testarea și poziționarea corectă a acestor dispozitive cu

ajutorul cardului de test (pointer).

Verificările efectuate ulterior au

evidențiat faptul că această terminație aparține card-ului emis de R. Bank pe

numele inculpatului M.M.

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în datele de 19 martie 2010 și 20 martie 2010 la

bancomatul aparținând R. din Arad au fost prelucrate, fiind re-inscripționate

pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de

numerar în data de 01 aprilie 2010 de la bancomatul aparținând R. Bank Agenția

Chitila și în data de 06 aprilie 2010 de la bancomatul aparținând R. Bank

Agenția Domenii.

În urma a analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatele R. Bank Agenția Chitila și

Domenii, de unde au fost efectuate retrageri frauduloase, au fost identificați

inculpații S.G.D. și M.M.

Au fost recuperate prin bancomatul

Băncii M. trei caduri contrafăcute conținând datele de pe banda magnetică a

unora dintre instrumentele de plată electronică compromise în data de 20 martie

2010.

S-a mai reținut că, în urma

plângerilor formulate de titularii unor carduri bancare cu privire la

efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor

bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu

privire la faptul că, în data de 10 aprilie 2010, la bancomatul aparținând R.

Bank Agenția Titulescu din București a fost instalat un dispozitiv artizanal,

tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor

bancare, din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere rezultând că

echipamentele au fost instalate de inculpatul S.G.D., care a efectuat și

testarea și poziționarea corectă a acestor dispozitive cu ajutorul cardului de

test (pointer) având terminația 1426, ce aparține cardului emis de R. Bank pe

numele inculpatului M.M.

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în data de 10 aprilie 2010 la bancomatul aparținând R.

Bank Agenția Titulescu din București au fost prelucrate, fiind

re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate

pentru retrageri de numerar în data de 01 mai 2010 în București de la

bancomatul aparținând R. Bank Agenția Griviței.

În urma analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatul R. Bank Agenția Griviței de

unde au fost efectuate retrageri frauduloase a fost identificat inculpatul S.G.D.

Totodată, Tribunalul a mai arătat că,

în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la

efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor

bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu

privire la faptul că, în data de 16 aprilie 2010, în intervalul 06:00-18:00, la

bancomatul aparținând BCR Agenția Economat din București a fost instalat un

dispozitiv artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda

magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea și alinierea dispozitivului

fiind folosit cardul de test (pointer), ce aparține cardului emis de R. Bank pe

numele inculpatului M.M.

Datele cardurilor copiate cu această

ocazie au fost prelucrate și re-inscripționate pe carduri blank (clone), cu

ajutorul cărora au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar de la

bancomatele aparținând Băncii T. din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR

Agenția Capitol din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR Agenția Lăpușneanu

din Constanța în data de 15 mai 2010, CEC Bank din Constanța în data de 15 mai

2010 și BCR Agenția Lăpușneanu din Constanța în data de 16 mai 2010

În urma analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de mai sus din Constanța

în zilele de 14 mai – 15 mai și 16 mai 2010, de unde au fost efectuate

retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.

S-a mai reținut că, în urma

plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea

de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor bancare

pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la

faptul că, în data de 16 aprilie 2010, în intervalul 04:55-06:40, la bancomatul

aparținând B. - Agenția Obor din București, a fost instalat un dispozitiv

artizanal, tip skimmer, destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor

bancare.

Datele cardurilor copiate cu această

ocazie au fost prelucrate și re-inscripționate pe carduri blank (clone), cu

ajutorul acestora fiind efectuate retrageri frauduloase de numerar de la

bancomatele aparținând Băncii T. din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR

Agenția Capitol din Constanța în data de 14 mai 2010, BCR Agenția Lăpușneanu

din Constanța în data de 15 mai 2010, CEC Bank din Constanța în data de 15 mai

2010 și BCR Agenția Lăpușneanu din Constanța în data de 16 mai 2010.

În urma analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de mai sus din Constanța

în zilele de 14 mai – 15 mai și 16 mai 2010, de unde au fost efectuate

retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.

Instanța de fond a mai arătat că, la

data de 03 mai 2010, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu

privire la săvârșirea infracțiunilor de acces neautorizat la un sistem

informatic, falsificarea de instrumente de plată electronică și efectuarea de

operațiuni financiare în mod fraudulos prin folosirea de astfel de instrumente,

reținându-se că, în data de 16 aprilie 2010, pe un bancomat situat la parterul

magazinului „S." din Zalău, a fost instalat un dispozitiv electronic

artizanal cu ajutorul căruia s-au copiat informațiile de pe cardurile bancare

aparținând mai multor persoane, clienți ai R. Bank, ulterior aceste date fiind

utilizate pentru re-inscripționarea unor card-uri blank (clone) cu care au fost

efectuate retrageri frauduloase de numerar din Brașov și Târgoviște.

Din imaginile video surprinse de

camerele de supraveghere rezultă că echipamentele au fost instalate de

inculpatul G.Ș., care a folosit cardurile pointer, această din urmă emis de BRD

pe numele inculpatului.

Totodată, din examinarea imaginilor

video surprinse de camerele de supraveghere instalate la bancomatele R. Bank

din Târgoviște, în zilele de 26 aprilie 2010 orele 18:38-18:39 și 27 aprilie 2010

orele 07:20-07:24, precum și bancomatele RZBN din Brașov în data de 27 aprilie 2010

orele 09:57-10:01 și RZBN în aceeași zi, 27 aprilie 2010, orele 12:57-13:00 a

fost identificat inculpatul G.Ș.

La data de 11 mai 2010, SCCO Caras

Severin s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că autori necunoscuți au

efectuat în data de 07 mai 2010 două operațiuni financiare în mod fraudulos în

valoare de 1000 lei, folosindu-se o clonă a card-ului aparținând inculpatului R.C.

Din activitățile desfășurate a rezultat

că, în data de 06 mai 2010, pe un bancomat (ATM) aparținând R. Bank din orașul

Băile Herculane, au fost montate dispozitive electronice artizanale cu ajutorul

cărora s-au copiat informațiile de pe cardurile bancare aparținând mai multor

persoane clienți ai R. Bank.

Același card (pointer) cu terminația

1335 a fost identificat având același rol (testarea și poziționarea

dispozitivelor artizanale de copiere a datelor - skimmer) și în rulajul

tranzacțiilor efectuate în data de 06 mai 2010 la bancomatul R. din Băile

Herculane, unde au fost instalate dispozitive artizanale tip skimmer.

De asemenea,

din analiza imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere de la

bancomatul RZBN din Băile Herculane a rezultat că dispozitivele de skimming au

fost instalate între orele 06:33 și 06:36 de către G.Ș.

Imaginile video de la aceleași camere

de supraveghere a relevat, totodată, și faptul că, în aceeași zi, în jurul

orelor 09:00, inculpatul G.Ș. a mai testat alinierea dispozitivelor artizanale

folosind cardul pointer, iar, în jurul orelor 09:47, încercând din nou testarea

acestora, pentru a evita depistarea echipamentului de către un client aflat în

preajmă, a utilizat pentru testare propriul card emis de BRD pe numele său.

Retragerile de numerar frauduloase efectuate

cu clonele cardurilor copiate în data de 06 mai 2010 la bancomatul R. Bank din

Băile Herculane au fost efectuate în data de 07 mai 2010 din Pitești de la

bancomatele R. Bank în intervalul 16:23-16:25 și RZBN în intervalele orare

16:01-16:03 și 16:42-16:44, în imaginile surprinse de camerele video instalate

la cele două bancomate fiind identificat inculpatul G.Ș. efectuând tranzacțiile

frauduloase.

S-a mai reținut, în fapt, că, în data

de 30 aprilie 2010, în jurul orelor 15,00, Serviciul tehnic al BCR a sesizat

faptul că cititorul de carduri de la bancomatul, Agenția Economat, prezintă

unele defecțiuni, cu ocazia verificărilor efectuate de lucrătorul specializat

din cadrul băncii observându-se că, la nivelul feței de introducere a cardului,

precum și deasupra monitorului erau atașate două dispozitive străine de

bancomat, pentru testarea și alinierea cărora, așa cum rezultă din jurnalul de

tranzacții, a fost folosit cardul de test (pointer), ce aparținea cardului,

emis de R. Bank pe numele inculpatului M.M.

De asemenea, instanța a mai arătat că,

în urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la

efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor

bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu

privire la faptul că, în data de 15 mai 2010, la bancomatul aparținând R. Bank

Agenția Mercur din Constanța, a fost instalat un dispozitiv artizanal tip

skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare.

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în data de 15 mai 2010 la bancomatul compromis aparținând

R. Bank Agenția Mercur din Constanța au fost prelucrate, fiind

re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate

pentru retrageri de numerar în data de 03 iunie 2010 în București de la

bancomatele aparținând R. Bank Agențiile Chitila, Chibrit, Colentina, Dimitrov

și Bucur-Obor, precum și din Buzău de la bancomatele aparținând R. Bank și Agenția

Unirii Sud.

Din analiza imaginilor video de la

camerele de supraveghere instalate la bancomatele de unde au fost efectuate

retrageri frauduloase a fost identificat inculpatul M.M.

În urma plângerilor formulate de mai

mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de

numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele

de cercetare penală s-au sesizat și cu privire la faptul că, în data de 01

iunie 2010, la bancomatul aparținând R. Bank Agenția B&C din Timișoara, a

fost montat un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe

banda magnetică a cardurilor bancare, pentru poziționarea corectă a acestuia

fiind folosite două carduri de test (pointer), prima terminație aparținând cardului,

emis de B.C.R. pe numele inculpatului M.D.

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în data de 01 iunie 2010 la bancomatul compromis

aparținând R. Bank Agenția B&C din Timișoara au fost prelucrate, fiind

re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate

pentru retrageri de numerar în data de 02 iunie 2010 în București de la

bancomatele aparținând R. Bank agențiile Toporași și Victoriei, în urma

analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste

bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.

Urmare plângerilor formulate de mai

mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de

numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele

de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 05 iunie 2010,

la bancomatul aparținând R. Bank Agenția Amzei din București, a fost montat un

dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda

magnetică a cardurilor bancare, în baza analizei imaginilor video de la camerele

de supraveghere instalate la acest bancomat fiind identificat inculpatul S.G.D.

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în data de 05 iunie 2010 la bancomatul compromis

aparținând R. Bank Agenția Agenția Amzei din București au fost prelucrate,

fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost

utilizate pentru retrageri de numerar în ziua de 08 iunie 2010 în București,

Agențiile R. Bank Grivița și Titulescu, Banca C. Agenția Gara de Nord, P. Bank

și la data de 10 iunie 2010 de la bancomatul aparținând Băncii T. Agenția Gara

de Nord.

În urma analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatele de unde au fost efectuate

retrageri frauduloase, a fost identificat inculpatul S.G.D.

A mai reținut prima instanță că, în

urma plângerilor formulate de mai mulți titulari de carduri cu privire la

efectuarea de retrageri frauduloase de numerar din conturile aferente cardurilor

bancare pe care le utilizau, organele de cercetare penală s-au sesizat cu

privire la faptul că, în data de 16 iulie 2010, la bancomatul aparținând R.

Bank Agenția B&C din Timișoara, a fost instalat un dispozitiv artizanal tip

skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor bancare,

pentru poziționarea corectă a acestuia fiind folosite două carduri de test

(pointer).

În urma analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatul pe care a fost montat

dispozitivul artizanal de skimming au fost identificați inculpații S.G.D., M.D.

și M.M.

În aceeași dată, la bancomatul

aparținând R. Bank Agenția Camera de Comerț din Timișoara, a mai fost instalat

un dispozitiv artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda

magnetică a cardurilor bancare, pentru poziționarea corectă a acestuia fiind

folosit cardul de test (pointer).

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în data de 16 iulie 2010 la bancomatul compromis

aparținând R. Bank Agenția Camera de Comerț din Timișoara au fost prelucrate,

fiind re-inscripționate pe carduri blank (clone), care mai apoi au fost

utilizate pentru retrageri de numerar în datele de 30 iulie 2010 și 14 august 2010

în București (Agențiile R. Bank Moșilor, Decebal, Delea Veche și Colentina) și

Brașov, în urma analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere

instalate la aceste bancomate fiind identificat inculpatul S.G.D.

În urma plângerilor formulate de mai

mulți titulari de carduri cu privire la efectuarea de retrageri frauduloase de

numerar din conturile aferente cardurilor bancare pe care le utilizau, organele

de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că, în data de 22 iulie 2010,

la bancomatul aparținând R. Bank din Timișoara, a fost montat un dispozitiv

artizanal tip skimmer destinat copierii datelor de pe banda magnetică a cardurilor

bancare, pentru testarea și poziționarea corectă a acestuia fiind folosite cardurile

de test (pointer), ultima terminație aparținând cardului emis de B.C.R. pe

numele inculpatului M.D.

Informațiile de pe banda magnetică a cardurilor

utilizate de titulari în data de 22 iulie 2010 la bancomatul compromis

aparținând R. Bank din Timișoara au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe

carduri blank (clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de

numerar în zilele de 30 iulie 2010 și 14 august 2010 în București (Agențiile R.

Bank Moșilor, Decebal, Delea Veche și Colentina) și Brașov, în urma analizei

imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste bancomate

fiind identificat inculpatul S.G.D.

Tribunalul a mai reținut, în fapt, că,

în datele de 31 iulie 2010, 01 august 2010 și 07 august 2010, la bancomatul

aparținând R. Bank din Brașov, Piața Sfatului, au fost montate succesiv

dispozitive artizanale, tip skimmer, destinate copierii datelor de pe banda

magnetică a cardurilor bancare, pentru testarea, alinierea și poziționarea

acestora fiind folosit cardul de test (pointer) aparținând cardului emis pe

numele inculpatului M.E.C.

Informațiile

de pe banda magnetică a cardurilor utilizate de titulari în zilele de 31 iulie 2010,

01 august 2010 și 07 august 20100 la bancomatul compromis aparținând R. Bank

din Brașov au fost prelucrate, fiind re-inscripționate pe carduri blank

(clone), care mai apoi au fost utilizate pentru retrageri de numerar în zilele

de 28-30 august 2010 în București la bancomate aparținând R. Bank Agențiile

Lacul Tei, Lizeanu, Perla, Chibrit, Grivița, 13 Septembrie, Știrbei Vodă,

Amzei, Lujerului, Cângași, Titulescu, Mihalache, Grant, Uverturii, Armenească,

Giulești, Dimitrov, Domenii, Decebal, Moșilor, Fundeni și Chitila, în urma

analizei imaginilor video de la camerele de supraveghere instalate la aceste

bancomate fiind identificat inculpatul M.M.

În timpul funcționării dispozitivelor

de copiere a datelor de pe cardurile bancare la ATM-ul din Brașov, Piața

Sfatului, au fost efectuate două operațiuni la bancomat cu două carduri, care

au mai fost folosite și în data de 05 august 2010, în jurul orelor 12:20, la

ATM BRD din localitatea Găiești, pe strada 13 Septembrie, în apropierea porții

de acces în incinta societății A., de către inculpatul M.M., deplasarea la

acest bancomat fiind efectuată împreună cu inculpatul M.E.C., în timp ce

aceștia erau supravegheați.

Organele cercetare penală s-au sesizat

din oficiu și cu privire la faptul că, în data de 17 septembrie 2010, la ATM

aparținând R. Bank Agenția Chitila, au fost instalate dispozitive de copiere a

datelor de pe cardurile bancare, pentru poziționarea, testarea și alinierea

cărora a fost folosit cardul test (pointer) aparținând cardului emis pe numele

inculpatului M.E.C.

În urma analizei imaginilor video de

la camerele de supraveghere instalate la bancomatul pe care a fost montat

dispozitivul artizanal de skimming, au fost identificați inculpații S.G.D., M.M.

și R.C.Ș.

Datele instrumentelor de plată

electronică compromise la bancomatul menționat, respectiv clone/carduri

contrafăcute prin re-inscripționarea benzii magnetice, au fost folosite în data

de 23 septembrie 2010, în intervalul orar 20:14 - 20:45, la bancomatele

aparținând R. Bank din București, Agențiile Chibrit - Calea Griviței, Ion

Mihalache, Crângași și Grant, când s-a încercat retragerea frauduloasă a unor

sume de bani de pe acestea, din analiza imaginilor video de la camerele de

supraveghere fiind identificat inculpatul S.G.D.

Această situație de fapt a fost

reținută de instanță pe baza coroborării întregului material probator

administrat în cauză, respectiv documentele puse la dispoziție de unitățile

bancare, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere de la

bancomatele pe care s-au instalat dispozitive de skimming sau la care s-au

efectuat retrageri frauduloase de numerar, constatările tehnico-științifice

asupra echipamentelor de skimming montate, procesele verbale întocmite de

organele de cercetare penală cu privire la activitățile întreprinse în legătură

cu identificare suspecților și a locațiilor unde au fost realizate activități

infracționale, interceptările convorbirilor telefonice, perchezițiile

domiciliare și cele informatice, precum și declarațiile inculpaților.

În drept, Tribunalul a apreciat ca

fiind corectă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de

inculpați, mai puțin în ceea ce îi privește pe inculpații M.M., G.Ș. și R.C.Ș.,

în cazul cărora a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.

Pentru a reține că inculpații M.M. și G.Ș.

nu au săvârșit doar infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată

electronică, ci și infracțiunea de punere în circulație a unui instrument de

plată electronică falsificat, instanța de fond a făcut trimitere la

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 365/2002 care, în alineatele sale,

sancționează fapte distincte, respectiv falsificarea unui instrument de plată

electronică (alin. (1)) și punerea în circulație, în orice mod, a unui asemenea

instrument (alin. (2)). Ca urmare, față de faptul că cei doi inculpați nu numai

că au falsificat un instrument de plată electronică, ci și au pus în circulație

un asemenea instrument, Tribunalul a apreciat că trebuie reținute, în mod

autonom, ambele infracțiuni.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.C.Ș.,

Tribunalul a constatat că, în cauză, nu s-a probat săvârșirea de către acesta a

unei pluralități de fapte care, prezentând fiecare în parte conținutul

infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 356/2002, ar putea constitui tot

atâtea infracțiuni de sine-stătătoare. A precizat judecătorul fondului că

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului are conținuturi alternative,

realizându-se sub aspectul elementului material fie printr-o acțiune de

fabricare, fie printr-o acțiune de deținere a unor echipamente cu scopul de

servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice. În condițiile în

care inculpatul a luat în primire baghetele din PVC, dispozitive utilizate in

activitatea de skimming, având construită partea de introducere a aparatului ce

asigura înregistrarea video - cu privire la care știa că servesc la

falsificarea instrumentelor de plată electronică și pe care le-a folosit drept

model - și a confecționat una asemănătoare, Tribunalul a apreciat că această

activitate constituie o unitate infracțională, iar nu mai multe infracțiuni.

Totodată, prima instanță a constatat

că, în cauză, nu s-a probat existența faptei de inițiere sau constituire a unui

grup infracțional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a

unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1)

lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. În acest sens, s-a arătat că nu

s-a demonstrat existența unei activități autonome a inculpaților de constituire

și organizare a unui nucleu cu scopul determinat de săvârșire a mai multor

infracțiuni, activitate care să rămână distinctă de săvârșirea infracțiunilor

deduse judecății, acuzația adusă inculpaților prin rechizitoriu, de săvârșire a

infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și b)

pct. 18 din Legea nr. 39/2003 fiind fundamentată pe participația fiecăruia dintre

aceștia la comiterea infracțiunilor de falsificare a unui instrument de plată

electronică, de punere în circulație unui instrument de plată electronică

falsificat, de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor

de plată electronică, de retrageri de numerar prin utilizarea unui instrument

de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea

acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv și de acces,

fără drept, la un sistem informatic săvârșită în scopul obținerii de date

informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, reținute în sarcina lor,

situație în care pluralitatea de subiecți ai acestor infracțiuni se absoarbe în

însăși activitatea infracțională cu care se contopește.

Pentru aceleași considerente, s-a

apreciat, totodată, că, în cauză, nu poate fi reținută nici infracțiunea prev.

de art. 323 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor,

instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a

faptelor, precum și persoana inculpaților.

Astfel, în cazul inculpatului M.M.,

Tribunalul a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal, precum și

faptul că acesta este recidivist, manifestând perseverență infracțională în

săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 365/2002,

apreciind, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise și

circumstanțele personale ale inculpatului, că nu se impune reținerea

prevederilor art. 74 C. pen. și nici a celor ale art. 86* C. pen., scopul

pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție,

în condițiile art. 57 C. pen.

Cu privire la inculpații M.E.C. și R.C.Ș.,

s-a reținut atitudinea lor oscilantă pe parcursul procesului penal și

împrejurarea că sunt necunoscuți cu antecedente penale, apreciindu-se că, în

favoarea acestora, poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74

lit. a) C. pen. și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia, în condițiile art. 81 C. pen.

Referitor la inculpatul M.D.,

Tribunalul a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal și

împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că

acesta s-a sustras de la urmărirea penală.

În cazul inculpatului S.G.D., s-a

reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal și împrejurarea că este

necunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se, în raport cu gradul de pericol

social al faptelor comise și circumstanțele personale ale acestuia, că nu se

impune reținerea prevederilor art. 74 C. pen. și nici a celor ale art. 86

1

C. pen., scopul pedepsei putând fi atins numai prin executarea acesteia în

regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.Ș.,

Tribunalul a reținut atitudinea sa pe parcursul procesului penal, precum și

faptul că acesta este recidivist, manifestând perseverență infracțională,

considerând, în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise și

circumstanțele acestuia, că nu se justifică reținerea prevederilor art. 74 și

art. 76 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și

inculpații M.E.C., R.C., G.Ș., S.G.D., M.M. și M.D.

În apelul său,

Parchetul a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpaților sub

aspectul infracțiunii de constituire (inculpații M.M., S.G.D. și M.D.) și,

respectiv, aderare la un grup infracțional organizat (inculpații M.E.C., R.C. și

G.Ș.), prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct.

18 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul M.D. a solicitat, în

principal, achitarea sa, conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există

probe de vinovăție a acestuia, iar, în subsidiar, aplicarea prevederilor art.

74 - 76 și art. 86

x

C. pen.

Prin apelul

său, inculpatul R.C. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C.

proc. pen., arătând nu cunoștea pentru ce sunt folosite acele bunuri, iar coinculpații

au relatat fie că nu îl cunosc, fie că acesta nu a știut pentru ce foloseau

bunurile.

Inculpatul G.Ș. a solicitat menținerea

hotărârii ca legală și temeinică, atât cu ocazia susținerilor orale, cât și

prin concluziile scrise depuse la dosar.

Prin apelul său, inculpatul M.E.C. a solicitat

achitarea, conform prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probatoriu

nu rezultă că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Inculpatul S.G.D. a solicitat

schimbarea modalității de executare a pedepsei și aplicarea prevederilor art.

81 C. pen.

În apelul său,

inculpatul M.M. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 366 din 21

decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism și de apelanții - intimați - inculpați M.E.C.,

R.C.Ș., G.Ș., S.G.D., M.M. și M.D., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților G.Ș., S.G.D., M.M. și M.D., s-a dedus la zi prevenția inculpaților

și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut, în esență, că instanța de fond a stabilit o corectă situație

de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați,

făcând referire concretă la probele administrate, care stabilesc, fără echivoc,

vinovăția inculpaților.

De asemenea, s-a constatat că prima

instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și că, față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dedus și din

modalitatea de comitere a acestora, precum și în raport cu circumstanțele

personale ale inculpaților, nu se impune o nouă individualizare a pedepselor

nici sub aspectul cuantumului și nici al modalității de executare.

În ceea ce îi privește pe inculpații M.M.,

G.Ș. și S.G.D., care, înainte de începerea cercetării judecătorești, au

declarat că se prevalează de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

relatând că recunosc, în totalitate, faptele reținute prin actul de sesizare,

Curtea a arătat că împrejurarea că, în apel, aceștia și-au menținut

declarațiile de recunoaștere a faptelor, însă au precizat că nu le-au săvârșit

alături de alți inculpați, nu afectează aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă expres la recunoașterea de

către inculpat a faptelor sale și nu ale altor persoane.

Cu privire la criticile formulate de

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la

greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)

rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b) pct. 18 din Legea nr. 39/2009, acestea au

fost apreciate de Curtea de apel ca fiind neîntemeiate, întrucât, în cauză, nu

sunt probe certe cu privire la existența unei activități autonome a

inculpaților de constituire și organizare a unui nucleu în scopul determinat de

săvârșire de infracțiuni, acuzația bazându-se doar pe participarea fiecărui

inculpat la săvârșirea infracțiunilor cercetate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs,

în termen legal, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Structura Centrală, reiterând, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., critica formulată în apel privind greșita

achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1)

raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003,

precum și inculpații S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar

recurentul M.D. și pe cel reglementat de pct. 10 al aceluiași articol.

Astfel, făcând trimitere la

circumstanțele sale personale și la împrejurarea că are o familie organizată și

că, în prezent, obține venituri licite, fiind angajat la o societate

comercială, recurentul S.G.D. a solicitat reindividualizarea modalității de

executare a pedepsei rezultante, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 și

urm. C. pen. privind suspendarea condiționată a executării acesteia.

De asemenea, inculpatul recurent M.

(fost R.) M., invocând atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, a

criticat modalitatea de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate sub

aspectul cuantumului, solicitând reducerea acestora.

În ceea ce îl privește pe recurentul

inculpat M.D., acesta a solicitat, în principal, în temeiul art. 385

1S

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, arătând, în

cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C.

proc. pen., că instanța de control judiciar nu a analizat declarațiile date de

inculpați în apel, iar, în subsidiar, în sfera cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ce

i-au fost aplicate, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, în

condițiile art. 86

1

C. pen., având în vedere că nu este cunoscut cu

antecedente penale, a manifestat o atitudine corectă în familie și societate și

are o familie organizată, al cărei unic întreținător este.

Examinând hotărârile atacate, prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10,

18 și 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de Parchet

și de inculpații S.G.D., M.D. și M. (fost R.) M. ca fiind nefondate, având în

vedere în acest sens următoarele considerente:

eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 18 C. proc. pen., poate exista numai dacă se constată că situația de fapt

reținută de instanțele inferioare este în contradicție evidentă cu ceea ce

rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de

fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită

gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și

necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică

să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt,

ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor

administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță

evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei

alte soluții decât cea pe care materialul probator o susținea.

În speță, însă, înalta Curte nu a

identificat în cadrul situației de fapt reținute niciun aspect esențial

stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și

necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiată

susținerea Parchetului în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de

constituire (inculpații M.M., S.G.D. și M.D.) și, respectiv, aderare la un grup

infracțional organizat (inculpații M.E.C., R.C.Ș. și G.Ș.), care li s-a reținut

în sarcină prin rechizitoriu și că a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Din situația de fapt, corect stabilită

de Tribunal și însușită de instanța de prim control judiciar, pe baza analizei

probelor administrate, rezultă fără echivoc că, în cauză, nu s-a demonstrat

existența unei activități autonome a inculpaților de constituire și organizare

a unei structuri cu scopul determinat de săvârșire a unor infracțiuni grave,

activitate care să rămână distinctă de comiterea infracțiunilor deduse

judecății și care să vizeze coordonarea și organizarea acțiunilor

infracționale, prin fixarea modalității și a coordonatelor de săvârșire a

acestora, precum și a sarcinilor și rolului fiecărui membru în cadrul grupului

constituit.

De altfel, în motivele scrise de

recurs și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, nici Parchetul nu invocă

aspecte esențiale, necontroversate și evidente, ce ar rezulta din compararea

conținutului probelor cu soluția de achitare dispusă, ci doar face anumite

raționamente, din care, în opinia sa, ar rezulta existența infracțiunii de criminalitate

organizată. Expunerea de motive dezvoltată de procuror ignoră, însă, caracterul

distinct și autonom al infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

folosind, în încercarea de a demonstra existența grupului infracțional

organizat, argumente ce vizează, de fapt, aspecte din conținutul specific al

infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 365/2002 și de Legea nr. 161/2003, pentru

care inculpații au fost condamnați în cauză, făcându-se, astfel, o confuzie între

cele două elemente infracționale, respectiv infracțiunea de crimă organizată,

pe de o parte, și infracțiunile informatice și cele la regimul comerțului

electronic, pe de altă parte. Nici depozițiile martorilor indicați de Parchet

nu sunt de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea

reținută de instanțele inferioare, aspectele relevate de aceștia având un

caracter general, fără trimitere directă și expresă la elemente ce

caracterizează existența grupului infracțional organizat.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există

o concordanță deplină între cele reținute de instanțele de fond și de apel cu

privire la infracțiunea de criminalitate organizată și dovezile administrate,

nefiind indicată de procuror și nici identificată de instanța de recurs vreo

probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de

instanțele inferioare sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce

este evident și fără posibilitate de controversă, înalta Curte apreciază că nu

este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen., neputând fi reținute criticile formulate de Ministerul Public

sub acest aspect.

recurentul inculpat M.D. cu privire la omisiunea instanței de prim control

judiciar de a se pronunța asupra unor probe administrate, respectiv

declarațiile date de inculpați în apel, înalta Curte constată că, deși reală,

aceasta nu poate conduce la casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei,

spre rejudecare, la Curtea de apel, astfel cum s-a solicitat în cuprinsul

motivelor de recurs.

Sub acest aspect, este de menționat

că, potrivit pct. 10 al art. 385

9

C. proc. pen., invocat de

recurent, hotărârile sunt supuse casării, printre altele, atunci când instanța

nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului. Rezultă, așadar, că omisiunea instanței de a se pronunța

asupra probelor administrate sau cererilor formulate de părți nu atrage în mod

automat casarea hotărârii în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C.

proc. pen., fiind necesar ca instanța de recurs să analizeze dacă proba sau

cererea este sau nu esențială și de natură a influența soluția procesului. Or,

în cauză, nu se poate considera că este vorba despre o omisiune esențială,

deoarece, chiar dacă instanța s-ar fi pronunțat cu privire la respectivele

probe, acestea nu puteau schimba soluția asupra procesului, nefiind de natură,

raportat la celelalte dovezi administrate în cursul procedurii judiciare

(documentele puse la dispoziție de unitățile bancare, imaginile video surprinse

de camerele de supraveghere de la bancomatele pe care s-au instalat dispozitive

de skimming sau la care s-au efectuat retrageri frauduloase de numerar,

constatările tehnico-științifice asupra echipamentelor de skimming montate,

procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală cu privire la

activitățile întreprinse în legătură cu identificare suspecților și a

locațiilor unde au fost realizate activități infracționale, interceptările

convorbirilor telefonice, perchezițiile domiciliare și cele informatice) să

conducă la achitarea inculpatului, așa cum a solicitat acesta în fața Curții de

apel.

Ca urmare,

înalta Curte apreciază această critică formulată de recurentul inculpat M.D. ca

neîntemeiată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.